UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATA DE ŞTIINŢE,EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI INFORMATICĂ

KINETOTEAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITATI

Kinetoprofilaxia sindromului de decondiţionare

al vârstnicilor

Student:

Diaconu Andreea

Anul 1

Piteşti

2020
 Bătrâneţea
Îmbătrânirea reprezintă un proces fiziologic, progresiv și ireversibil.
Procesul de îmbătrânire se caracterizează printr-un declin funcțional la nivelul
tuturor sistemelor de organe și care, de cele mai multe ori, este accelerat din
cauza stilului de viață, regimului alimentar, comportamentului etc. În contextul
actual, îmbătrânirea fiziologică este înlocuită de îmbătrânirea patologică. În
majoritatea țărilor, vârsta de 65 de ani a fost desemnată ca începutul vârstei a
treia, care definește termenul de „vârstnic”.

Cele trei mari categorii de vârstă sunt :

Vârsta cronologică. 

Vârsta cronologică se bazează exclusiv pe trecerea timpului și reprezintă

vârsta unei persoane măsurată în ani – exprimă ciclul de viață la care a ajuns.
Vârsta cronologică are o semnificație limitată în ceea ce privește starea de
sănătate. Cu toate acestea, probabilitatea de a dezvolta o afecțiune crește odată
cu îmbătrânirea. Clasificarea cronologică a vârstnicilor distinge perioada de
vârstnic – între 65-75 de ani, perioada de bătrânețe – între 75-85 de ani și
perioada de longevitate –  peste 85 de ani.

Vârsta biologică. 

Vârsta biologică este un termen care se referă la schimbările frecvente ce

se produc în organism, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Diferențele dintre
vârsta biologică si vârsta cronologică sunt cauzate de stilul de viață și de
evoluția stării de sănătate și a afecțiunilor medicale.

Vârsta psihologică.

 Vârsta psihologică se bazează pe modul în care oamenii acționează, simt

și gândesc. În prezent, ca urmare a afluxului mare de informații, diferența dintre
vârsta psihologică și cea cronologică a crescut foarte mult.

Numeroase schimbări au loc la nivelul fiecărui organ intern, indiferent de

patologia asociată și care influențează procesul de îmbătrânire. De aceea, rata
declinului funcțional din cauza vârstei variază de la individ la individ.
Îmbătrânirea este definită ca o diminuare în menținerea homeostaziei interne în
condiții de stres fiziologic. În cazul unei celule normale, stresul oxidativ (teoria
radicalilor liberi în îmbătrânire) determină modificarea expresiei genelor. Astfel
se produc schimbări ale fenotipului și îmbătrânirea țesuturilor.

Date demografice

Creșterea accelerată a populației vârstnice la nivel mondial reprezintă o

consecință a scăderii populației fertile și a ratei de mortalitate. În România,
conform raportului Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice (mai 2014), în
2012 ponderea populației vârstnice (16,1%) a depășit populația tânără (15,8%).
Îmbătrânirea populației este mai mare în mediul rural (24%) față de mediul
urban (18,5%) cu o distribuție crescută în regiunea de sud a Munteniei .

Îmbătrânirea celulară

Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și

structurale la nivelul tuturor celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină
lezarea ADN-ului și totodată scade și capacitatea sa de reparare. Din cauza
acumulării de produse de peroxidare lipidică, scade capacitatea oxidativă.
Accelerarea îmbătrânirii celulelor și creșterea fibrozei reprezintă modificări
fiziologice celulare din cauza înaintării în vârstă .

Sistemul musculo-scheletic

Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în

vârstă. Astfel, rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor
crește. După menopauză, femeile prezintă o scădere rapidă a densității mineral
osoase din cauza nivelului scăzut de estrogen. Modificările care apar la nivelul
vertebrelor din partea superioară a coloanei vertebrale, tasările vertebrale și
artroza produc un declin funcțional cu implicații medico-sociale importante. Din
cauza uzurii și a mișcării, cartilajul care învelește articulațiile osoase își pierde
din elasticitate și poate conduce la apariția osteoartritei. După vârsta de 30 de
ani și continuând pe tot parcursul vieții, masa musculară și forța musculară
încep să scadă. Cu toate acestea, atât masa cât și forța musculară se reduc cu
aproximativ 15% în timpul vieții unui adult . Scăderea importantă a masei
musculare se numește sarcopenie și apare din cauza unor afecțiuni sau a lipsei
de activitate fizică pe o perioadă lungă de timp.

Sistemul respirator

Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în vârstă

apar în contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea
rigidității cutiei toracice și reducerea rezervei de mușchi respiratori.
Modificările pulmonare produse de vârstă sunt prezente atât la nivel
parenchimatos, cât și la nivelul țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă
o stare de involuție fiziologică, frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.

Sistemul cardiovascular

Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția

modificărilor atât la nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale
precum hipertrofia ventriculară stângă (creșterea în diametru a miocitelor, a
depozitului de amiloid și colagen), calcificări și fibroze valvulare sunt frecvent
întâlnite la persoanele vârstnice. Modificările de tip degenerativ sunt întâlnite la
nivelul țesutului excitoconductor . La nivelul sistemului arterial, apar modificări
precum rigiditate, disfuncție endotelială, care conduc la apariția modificărilor
funcționale: creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității arteriale,
afectarea microcirculației renale.

Sistemul digestiv

La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care

progresează odată cu vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă un
proces de hipotrofie involutivă,  scăderea contracției musculare esofagiene,
scăderea secreției de acid gastric și a evacuării conținutului gastric. Motilitatea
colonului este frecvent afectată, ceea ce duce la modificări importante ale
tranzitului intestinal și la apariția constipației cronice.

Sistemul reno-urinar

În îmbătrânirea renală, rinichiul își menține capacitatea de a regla

homeostazia mediului intern. Progresiv, are loc o diminuare a răspunsului la
stres. Se produc modificări structurale și modificări funcționale la nivelul
celulei tubulare renale și a răspunsului la factorii hemodinamici și endocrini.
Pierderea masei renale apare din cauza atrofiei progresive a cortexului renal. În
cazul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani, aproximativ 30% din numărul de
glomeruli de la nivelul cortexului renal sunt complet sclerozați .