Forţa reprezintă capacitatea organismuui uman de a învinge o rezistenţă
internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare.
Forme de manifestare
1. După participarea grupelor musculare la efort:
→forţa generală,când la efort participă principalele grupe musculare; →forţa specifică,când la efort participă una sau câteva grupe musculare. 2. După caracterul contracţiei musculare: →forţa statică,când nu se modifică dimensiunile fibrei musculare angajate în efort;un tip special de forţă statică este cea izo- metrică,atunci când rezistenţa de învins este mai mare decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului; →forţa dinamică izotonică,când se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate la efort,dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte de o forţă dinamică de tip învingere,iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte de o forţă dinamică de tip cedare; →forţa mixtă,când se produc atât contracţii statice,cât şi dinamice,alternând în funcţie de natura acţiunlor motrice; 3. După capacitatea de efort în relaţie cu puterea individuală umană: →forţa maximă(absolută),care poate fi statică(de tip izometric) şi mai ales dinamică;forţa maximp dinamică creşte o dată cu mărirea greutăţii corporale; →forţa relativă,care exprimă rapotul dintre forţa absolută şi greutatea corporală,adică valoarea forţei pe kilogram-corp;acest tip de forţă cade o dată cu mărirea greutăţii corporale; 4. După modul de combinare cu celelalte calităţi motrice: →forţă în regim de viteză=>forţă explozivă; →forţă în regim de îndemânare; →forţă în regim de rezistenţă Factorii de condiţionare