Boala Parkinson

O boala degenerativa specifica, in general, varstincilor si batranilor, boala

Parkinson survine in urma unor leziuni neuronale a carei evolutii este lenta si
progresiva.Semnele si simptomele se acumuleaza in timp de aceea ele pot fi
confundate de multe ori cu procesul normal de imbatranire.

Din cauza ca aceasta boala evolueaza lent stabilirea diagnosticului se face

tarziu astfel incat in momentul stabilirii primelor simptome se crede ca deja 60-
80% din celulele din zona de control a motricitatii sunt distruse.

Caracteristicile acestei boli sunt: hipertonia, adica rigiditate, hipokinezia

si tremuraturile. Hipertonia se instaleaza mai ales in zona muschilor flexori,
determinand o atitudine specifica bolii: capul si trunchiul devin inclinate
inainte, iar membrele superioare si inferioare intr-o usoara flexie, evidentiindu-
se in special in timpul mersului.

Acest lucru face ca actul motric al deplasarii bolnavilor sa se modifice si

sa se realizeze prin pasii mici , iar in fata obstacolelelor chiar oprinduse si
batand pasul pe loc. Hipokinezia, scaderea capacitatii de miscare, se maniufesta
prin miscari lente sarace la numar si reduse ca amplitudine. Ea fiind vizibila
prin scris de mana mic, ilizibil, prin diminuarea miscarilor mimice, clipit rar si
voce redusa.

Tremuraturi sau fasciculatii la nivelul mainilor, bratelor, picioarelor,

barbiei si fetei , adica "tremor"este cea mai frecventa manifestare a bolii
Parkinson. De obicei, tremorul apare cand membrul respectiv este in repaus.
Poate afecta unul sau mai multe membre. Poate sa dispara sau nu este la fel de
vizibil in cursul exercitiilor fizice, al diverselor activitati sau in timpul
somnului.

Acesata boala afecteaza nu numai motricitatea cat si memoria recenta,

ceea ce ingreuneaza munca fiziokinetoterapeutului in desfasurarea exercitiului
de recuperere al bolnavului, el uitand foarte usor indicatiile date. 1 Desi nu
exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, totusi simptomele sale pot fi
atenuate cu ajutorul kinetoterapiei prin exercitii fizice zilnice si gimnastica,
pentru refacerea agilitatii motrice, pentru a recapata supletea miscarilor prin
combaterea rigiditatii musculare, cresterea dinamismului in activitatiile zilnice,
si ameliorarea diferitelor tulburari cum ar fi cea de vorbire si de mers.

Deasemenea se mai urmareste si imbunatatirea circulatiei, a respiratiei,

educarea si reeducarea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii.

Toate acestea pot fi posibile prin urmatoarele exercitii:

• exercitii de incalzire;
• exercitii de mobilitate si de coordonare;
• exercitii de echilibru; • exercitii pentru mobilitatea gleznei; • exercitii
de mimica;
• exercitii cu obiecte: baston si minge medicinala; • gimnastica
respiratorie;
• plimbari pe iarba, pe pietris si nisip, pentru a stimula reactiile de
echilibru.

Exercitiile de incalzire permit pacientului perceperea propriului organism,

pana cand va fi in gradul de a face anumite miscari:mers inainte si inapoi,
miscari de eliberare a mainilor si a soldurilor.

Acestea fiind:

• Decubit dorsal, anteversia si retroversia bazinului, cu inspir-expir;

• Decubit dorsal, cu genunchii flectati si palmele asezate una pe torace,
iar cealalta pe abdomen : inspiratie cu ridicarea abdomenului ;
expiratie cu retractarea lui;
• Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare flectate la
180˚, se fac inclinari laterale ale genunchilor, cu ratarea capului in
directia opusa inclinarii. Se repeta de 10/20 ori.
• Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare pe langa corp,
se ridica bazinul si se duce calcaiul pe genunchiul opus ( expir). Se
revine in pozitia initiala cu inspir.
• in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac extensii (inspir) si
flexii ale membrelor superioare(expir);
• in sezand, cu bastonul la nivelul umerilor, se face extensia (inspir)
membrelor superioare, flexia lor la nivelul omoplatilor (expir), din nou
extensie (inspir) si flexie pana la nivelul 2 coapselor.
 • in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac abductii si adductii
ale membrelor superioare si rotatii ale capului pe directia de miscare.
Se repeta de 10/20 ori fiecare miscare.
• in ortostatism, cu membrele superioare abduse, se flecteaza
genunchiul drept si se atinge cu mana stanga, se revine la pozitia
initiala si se repeta cu celelalte membre; Pentru exercitiile de
mobilitate si coordonare se folosesc exercitii de mobilizare globala,
asociate cu miscari alternative si ritmice, pentru a stimula coordonarea
pacientului. Se incepe cu exercitii simple, crescandu-se gradual
dificultatea: exercitii de mers pe loc (evidentiindu-se astfel, alternanta
intre maini si picioare), exercitii de coordonare cu mingea.

La aceste exercitii, mingea este folosita pentru a marca etapele de

corectare a posturii, succesiunea fiind urmatoarea: decubit ventral, pe genunchi,
“cavaler-servant”,ortostatism.

• Decubit dorsal, flexia genunchilor la piept, ajutandu-ne cu membrele

superioare.
• Decubit dorsal, cu genunchii flectati, se face abductia genunchilor, cu
fetele plantare alipite.
• Mers pe loc cu coordonarea miscarilor picior-brat;
• Mers, cu un obiect in mana, mutarea obictului dintr-o mana intr-alta in
ritmul pasilor.

La exercitiile de echilibru, acesta este consolidat, atat prin mijloace

specifice, de stimuli (exercitii de mobilizare a capului si trunchi produc
modificarea centrului de gravitatie), cat si cu ajutorul altor factori, cum ar
fi:coordonarea; mobilitatea articulara; rapiditatea si precizia (exercitii cu
mingea); orientarea in spatiu intr-o activitate dinamica (mersul printre
obstacole).

Exercitiile de echilibru se fac in ordinea dificultatii, astfel:

• mersul cu un picior inaintea celuilalt;

• mersul lateral;
• mersul lateral cu pas incrucisat;
• mersul peste obstacole. Greutatea corporala este transmisa la nivelul
picioarelor, prin intermediul gleznei.
 Pentru ca, greutatea corporala sa fie distribuita echilibrat, gleznele trebuie
sa fie mobile pentru a se adapta in mod eficient.

Exercitiile pentru mobilitatea gleznei sunt numeroase, dar ceea ce le face

eficiente sunt 3 modalitatile de executie: lent si ritmat.

Primele exercitii vor servi la ameliorarea functionalitatii articulare, iar

urmatoarele, la relaxarea musculaturii plantare si stimularea la maxim, a
capacitatii informatiei asupra echilibrului piciorului atat in statica cat si in
dinamica.

• In sezand cu genunchii si piciorele unite, se ridica varfurile piciorelor,

se coboara talpa pe sol, se ridica calcaiele si se revine pe sol. Se continua pana
la deschizatura maxima a membrelo inferioare, revenindu-se apoi in pozitia
initiala.

• Din ortostatism ridicari pe varfuri.

Exercitii de mimica au o importanta majora pentru viata relationala a

pacientului. Se vor exersa toti muschii faciali, deoarece servesc la exprimarea
emotiilor, astfel:

• exercitii de ridicarea fruntii,

• strangerea ochilor,
• aratarea dintilor,
• strambarea nasului,
• zambete,
• umflarea obrajilor alternativ,
• deplasares limbei pe arcadele dentare,
• deplasarea gurii la dreapta si la stanga,
• bezele.

Aceste exercitii se vor desfăşura in fata oglinzii, pentru a se realiza

autocontrolul, in scopul combaterii regiditatii fetei.

Toate aceste exercitii vor fi selecate si adaptate posibilitatilor fiecarui

bolnav in parte in functie de posibilitatile acestuia in asa maniera incat sa nu
provoace durere sau sa deterime apartitiia oboselii. Pe langa acestea vine in
ajutorul pacientului reflexoterapia care actionind asupra unor anumite stari ale
pacientului si nu asupra afectiunii propriuzise.
 Se recomanda in special masajul reflexogen al talpilor insistindu-se la
locul in prelungirea oaselor degetelor 4 si 5 .

Se aplica si presopunctura ce consta in masarea cu degetul a unor puncte

de pe corp actionindu-se :

- La capatul prelungirii oaselor degetului mare si aratator pentru

intepenirea cefei;

- In mijlocul pliului cotului pentru tremuratul miinilor;

- La scobituradin spatele lobului urechii la vorbire dificila;

- La timple sau intre sprincene pentru ameteala. Se poate face prin

tonifiere cu virful degetului aplicat vertical pe punctul energetic profund in
sensul acelor de ceasornic sau dispersie cu virful degetului in pozitie oblica fata
de punct superficial si blind in sensul invers acelor de ceasornic.