UNIVERSITATEA-DE-MEDICINĂ-ŞI-FARMACIE-CRAIOVA (1) Modificata

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE CRAIOVA
FACULTATEA DE MOAŞE ŞI ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Şef Lucr. Dr. IONESCU ELENA
Absolvent:
PENCU LUIZA MARINA
Craiova
2019
1
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
CAPITOLUL 1. ANATOMIA PLĂMÂNILOR ............................................................................ 4
CAPITOLUL 2 FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR .................................................... 16
CAPITOLUL 3 BRONȘITA CRONICĂ ...................................................................................... 20
Bronșita cronică- cauze, diagnostic și tratament....................................................................... 23
CAPITOLUL 4 MOTIVAȚIA STUDIULUI ............................................................................... 28
CAPITOLUL 5 IPOTEZA, SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII ........................................ 29
CAPITOLUL 6 OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE CERCETĂRII .......................................... 30
CAPITOLUL 7 MATERIALE ȘI METODĂ DE LUCRU .......................................................... 31
CAPITOLUL 8 CONȚINUTUL ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI ........................................ 32
8.1.Analiza lotului studiat ......................................................................................................... 32
8.2.Prezentarea lotului de pacienți ............................................................................................ 32
ANALIZA DETALIATĂ A CAZURILOR ................................................................................... 38
PLANURI DE NURSING ............................................................................................................ 38
CAZUL CLINIC NR.1 ............................................................................................................. 38
CAZUL CLINIC NR.2 ............................................................................................................ 45
CAZUL CLINIC NR.3 ............................................................................................................. 51
CAZUL CLINIC NR.4 ............................................................................................................. 58
CAZUL CLINIC NR.5 ............................................................................................................. 65
CAPITOLUL 9 REZULTATE ŞI DISCUŢII DISCUŢII .............................................................. 71
CAPITOLUL 10 CONCLUZII ..................................................................................................... 74
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 81
2
INTRODUCERE
Bronșita cronică are o rată de prevalență de la 3,4% până la 22% în rândul populației
generale. Persoanele cu vârsta peste 45 de ani, fumătorii,cei care locuiesc în zone cu poluare
ridicată a aerului și oricine cu astm bronșic au un risc mai mare de a dezvolta bronșită cronică.
Această gamă largă se datorează diferitelor definiții ale bronșitei cronice care poate fi
diagnosticată pe baza semnelor și simptomelor sau diagnosticului clinic al afecțiunii. Bronșita
cronică tinde să afecteze bărbații mai des decât femeile. În timp ce factorul principal de risc
pentru bronșita cronică este fumatul, există însă un procent de 4% -22% în care niciodată
fumătorii nu dezvoltă bronșită cronică. Acest lucru ar putea sugera alți factori de risc, cum ar fi
inhalarea de combustibili, praf și fum. Obezitatea a fost de asemenea legată de un risc crescut de
bronșită cronică. În Statele Unite în anul 2014 la 100.000 număr de populație rata mortalității
bronșitei cronice a fost de 0,2. Plecând de la premizele de mai sus am ales acest subiect, convinsă
fiind de importanţa asistentului medical în tratarea bolii, dar şi în susţinerea morală a vârstnicului
şi familiei acestuia, ştiind că de cele mai multe ori, bronșita cronică poate fi o consecință a
nerespectării condițiilor igieno-dietetice , medicamentoase precum și a subevaluării prezenței
comorbidităților la această categorie de pacienți.
Afirm că marea majoritate a vârstnicilor sunt speriaţi şi derutaţi, deoarece nu au
cunoştinţe despre boala în sine, tratament şi posibilităţile de vindecare sau ameliorare a bolii.
În această lucrare voi încerca să arăt importanţa asistentului medical în tratarea bronșitei
cronice la vârstnic şi cum influenţează această boală viaţa vârstnicului.
3
CAPITOLUL 1.
ANATOMIA PLĂMÂNILOR
Ocupând majoritatea spațiului din cadrul cavității toracice, plămânii se întind în lateralul
inimii până la coaste, pe ambele părți ale pieptului și continuă posterior către coloana vertebrală.
Fiecare plămân dispune de o formă aproximativ conică, cu porțiunea superioară a plămânului
formând vârful conului, iar cea inferioară reprezentând baza. Capătul superior se îngustează spre
un vârf rontunjit denumit apex, iar capătul inferior se sprijină pe diafragma cu formă de cupolă.
Baza plămânilor este concavă, urmând conturul diafragmei. Plămânul stâng este ușor mai mic
decât dreptul deoarece, după cum am menționat anterior, 2/3 din inimă se află în această zonă a
corpului și conține scobitura cardiacă, o adâncitură în plămân care înconjoară apexul inimii.
O oarecare simetrie există între plămânul drept și cel stâng. Astfel, ambii plămâni sunt
divizați în lobi, iar subunitățile funcționale ale fiecărui plămân sunt denumite segmente și
prezintă o relație apropiată cu bronhiile segmentare descrise mai sus. Plămânul drept cuprinde
10 segmente: 3 în lobul drept superior (apical, anterior și posterior), 2 în lobul drept mijlociu
(medial și lateral) și 5 în lobul drept inferior (apical, supapical-inconstant, bazal anterior, bazal
posterior, bazal medial și bazal lateral). Plămânul stâng cuprinde 8 segmente: 4 în lobul
superior stâng (apico-posterior, anterior, lingual superior și lingual inferior) și 5 în lobul stang
inferior (apical, subapical, bazal anterior, bazal posterior, bazal lateral și bazal medial-
inconstant).
Fiecare plămân constă în lobi distincți. Plămânul drept prezintă 3 lobi (superior,
mijlociu și inferior), iar fisura orizontală separă lobul superior de cel mijlociu, în timp ce fisura
oblică dreaptă separă lobul mijlociu de cel inferior. Marginea medială a plămânului drept este
aproape verticală. Plămânul stâng are doar 2 lobi (superior și inferior) separați de fisura oblică
stângă. Ultima diviziune anatomică cunoscută este cea de lobuli, diviziuni hexagonale care sunt
imposibil de vizualizat cu ochiul liber. Țesutul conjuctiv care divide lobulii este adesea înnegrit
la fumatori. Anatomia plămânilor include parenchimul pulmonar care susține o parte din
sistemul respirator, dar este în principal implicat în schimbul gazos de la nivel alveolar.
4
Parenchimul pulmonar este subdivizat în lobi și segmente (prezentate mai sus).
Figura nr.1 Anatomia plamanilor
Traheea - este un tub cartilaginos și fibromuscular care se întinde de la aspectul inferior

al cartilajului cricoid (nivelul celei de-a șasea vertebre) până la carină (nivelul vertebrei a
cincea). Lungimea sa este de 3 cm la naștere și ajunge la 10-12 cm la adulți (2-4 cm sunt
extratoracici și 6-9 cm intratoracici). Diametrele traheale variază între 13 și 25 mm la bărbați, iar
la femei între 10-21 mm. In timpul expirației forma traheei intratoracice se modifică drept
rezultat al invaginării peretelui posterior, conducând o reducere de până la 30% a diametrului
anteroposterior, după cum se poate observa în cadrul unei examinări tomografice. Peretele
traheal are 4 straturi diferite: mucoasă, submucoasă, cartilaj sau mușchi și adventiție. Peretele
traheal posterior nu conține cartilaj, fiind în schimb sprijinit de o bandă subțire de mușchi netezi.
Apexul
Are formă rotunjită și se întinde până la baza gâtului, ajungând până la 2,5 și 4 cm
5
deasupra nivelului capătului sternului și a primei coaste. Artera subclavie formează un șanț la
trecerea sa în fața pleurei, șanț care se întinde deasupra și lateral de apex.
Baza plămânului
Este largă, concavă și se află deasupra suprafeței concave a diafragmului, care separă
plămânul drept de lobul drept al ficatului și plămânul stâng de lobul stâng al
ficatului, stomac și splina. Intrucât diafragmul se întinde mai sus pe partea dreaptă decât pe
partea stângă, concavitatea de la baza plămânului drept este mai profundă decât cea de pe partea
stângă. Lateral și în spate, baza plămânului este limitată de o margine subțire și ascuțită care se
proiecteaza pe o oarecare distanță în sinusul frenico-costal al pleurei, între coastele inferioare și
inserțiile costale ale diafragmului. Baza plămânului coboară în inspir și urcă în expir.
Suprafețele
Suprafața costală este netedă, convexă și corespunde formei cavității toracice, fiind mai
adâncă în față decât în spate. Se află în contact cu pleura costală și prezintă șanțuri abia
detectabile corespunzătoare coastelor.
Suprafața mediastinală se află în contact cu pleura mediastinală. Prezintă o concavitate
adâncă - impresiunea cardiacă determinată de inimă și pericard; deasupra și în spatele acestei
concavități există o depresiune triunghiulară numită hil, unde structurile care formează rădăcina
plămânilor intră și ies din acesta. Aceste structuri sunt învelite în pleură, care, sub hil și în spatele
impresiunii cardiace, formează ligamentul pulmonar. La plămânul drept imediat deasupra hilului
există o structură sub formă de arc care conține vena azigos; în timp ce se îndreaptă către sus și
apoi se arcuiește lateral la mică distanța de apex, se formează un șanț mai larg pentru vena cavă
superioară și vena dreaptă brahiocefalică. In spate, aproape de apex, există o structură care
conține artera brahiocefalică.
In spatele hilului și a inserției ligamentului pulmonar există un șanț vertical
pentru esofag; acest șanț devine mai puțin evident în porțiunea inferioară, datorită înclinației
părții inferioare a esofagului spre stânga liniei mediane. In fața și în dreapta părții inferioare a
șantului esofagian, se află o concavitate adâncă, pentru porțiunea extrapericardică a părții
toracice a venei cave inferioare. La plămânul drept, imediat deasupra hilului, există o curbă
produsă de arcul aortic, care se întinde în sus spre apex, unde se găsește un șanț pentru artera
subclavie. In spatele hilului și a ligamentului pulmonar există un șanț vertical produs de aorta
6
descendentă, și în fața acestuia, aproape de baza plămânilor, partea inferioară a esofagului
determină o impresie de umbră.
Marginile
Marginea inferioară este subțire și ascuțită acolo unde separă baza de suprafața costală și
se extinde în sinusul frenico-costal; în zona medială unde se separă baza de suprafața
mediastinală, marginea este mai groasă și rotunjită.
Marginea posterioară este largă și rotunjită și se află în profunzimea concavității pe
ambele părți ale coloanei vertebrale. Este mult mai lungă decât marginea anterioară și se
proiectează mai jos în sinusul costo-frenic.
Marginea anterioară este subțire și ascuțită și acoperă fața anterioară a pericardului.
Marginea anterioară a plămânului drept este aproape verticală și se proiectează în sinusul
costomediastinal; cea a plămânului stâng prezintă, mai jos, o scobitură în care este expus
pericardul - scobitura cardiacă. Pe partea opusă scobiturii, marginea anterioară a plămânului
stâng se află la o mică distanță laterală de linia de reflexie a părții corespunzătoare a pleurei.
Șanțurile și lobii plămânilor
Plămânul stâng este împărțit în doi lobi, unul superior și altul inferior, de o fisură
interlobulară, care se întinde de la suprafață costală la cea mediastinală a plămânului, atât
desupra cât și sub hil.
Așa cum se vede la suprafață, fisura începe la suprafață mediastinală a plămânului până
în partea superioară și posterioară a hilului și se îndreaptă posterior și superior până la marginea
posterioară pe care o întâlnește într-un punct aflat la aproximativ 6 cm sub apex. Se extinde
anterior și posterior deasupra suprafeței costale și ajunge la marginea inferioară puțin în spatele
extremității anterioare, iar traseul sau ulterior poate fi urmărit antero-posterior de-a lungul
suprafeței mediastinale până la porțiunea inferioară a hilului.
Lobul superior se găsește deasupra și în fața acestei fisuri și include apexul, marginea
anterioară și o porțiune considerabilă a suprafeței costale și cea mai mare parte a suprafeței
mediastinale a plămânului. Lobul inferior, cel mai mare dintre cele două, este situat sub și în
spatele fisurii, și cuprinde aproape întreaga baza, o porțiune largă a suprafeței costale și cea mai
mare partea marginii posterioare.
7
Plămânul drept este împărțit în trei lobi:superior,mijlociu și inferior de către două
fisuri interlobulare.
Una dintre acestea separă lobul inferior de cel mijlociu și superior, și corespunde
aproape în totalitate fisurii plămânului stâng. Direcția sa este, totuși, mai verticală, și
întalnește marginea inferioară la aproximativ 7,5 cm în spatele extremității anterioare.
Cealaltă fisură separă lobul superior de cel mijlociu. Iși are originea în fisura anterioară,
lângă marginea posterioară a plămânului și , având un traseu orizontal anterior, întretaie
marginea anterioară la același nivel cu capătul sternal al cartilajului costal patru; la
nivelul suprafeței mediastinale poate fi urmarită posterior, până la hil. Lobul mijlociu, cel
mai mic lob al plămânului drept, are forma de pană și include partea inferioră a marginii
anterioare
Plămânul
și partea
drept,
anterioara
deși este
a bazei
mai plămânului.
scurt cu 2,5 cm decât cel stâng, ca o consecință a ridicării
diafragmului datorită prezenței ficatului, este mai larg, datorită înclinării spre stânga a inimii;
capacitatea sa totală este mai mare și cântărește mai mult decât plămânul stâng.
Rădăcina pulmonară
Puțin deasupra centrului suprafeței mediastinale a fiecărui plămân și mai aproape de
marginea posterioară decât de cea anterioară, se găsește rădacina, prin care plămânul este
conectat cu inima și traheea. Rădăcina este formată din bronhia principală, artera
pulmonară, venele pulmonare, arterele și venele bronșice, plexurile nervoase pulmonare, vasele
limfatice și țesutul conjunctiv, toate acestea fiind incluse într-o reflecție a pleurei.
Rădăcina plămânului drept se afla în spatele venei cave superioare și o parte a atriului
drept și sub vena azigos. Rădăcina plămânului stâng trece pe sub arcul aortic și în fața aortei
descendente; nervul frenic, artera și vena pericardo-frenică, și plexul pulmonar anterior se află în
porțiunea anterioară, iar nervul vag și plexul pulmonar posterior în spate; inferior față de acestea
se găsește ligamentul pulmonar.
Structurile principale care formează rădăcina pulmonară a fiecărui plămân sunt aranjate
într-o manieră similară anteroposterior pe ambele părți: porțiunile superioare ale celor două vene
pulmonare în față, artera pulmonară la mijloc, iar bronhiile împreună cu vasele bronșice în spate.
De sus în jos, pe ambele părți, aranjarea lor diferă astfel:
Pe partea dreaptă poziționarea lor este: bronhia superioară, artera pulmonară, bronhia
inferioară, vena pulmonară.
8
Pe partea stângă poziționarea lor este: artera pulmonară, bronhia, venele pulmonare.
Venele pulmonare situate mai inferior se află sub bronhii, în porțiunea cea mai inferioară a
hilului.
Diviziunile bronhiilor
Așa cum plămânii diferă unul de altul în ce privește numărul lobilor, în același mod
diferă și prin subdiviziunile bronhiilor.
Bronhii - aerul intră în corp prin nas sau gura și trece prin faringe, laringe și trahee. Chiar
înainte de a ajunge în plămâni, traheea se divide în bronhiile stânga și dreapta, niște tuburi mari,
goale, din cartilaj hialin (sticlos) și învelite de epiteliu pseudostratificat ciliat. Cartilajul hialin al
bronhiilor formează cercuri incomplete similare literei C cu partea deschisă spre capătul
posterior al bronhiilor. Acest cartilaj rigid previne colabarea bronhiilor și blocarea fluxului de aer
către plămâni. Epiteliul pseudostratificat învelește interiorul inelulul hialin și conectează
capetele incomplete ale cercului pentru a forma un tub gol similar literei D cu porțiunea plată a
tubului îndreptată spre direcția posterioară. Fiecare plămân primește aer de la o singură bronhie
mare, principală. Odată ce bronhia principală intră în plămân, se divide în bronhii mai
mici secundare (lobare) pentru a transporta aer în plămân. Prin urmare, bronhia dreaptă se
ramifică în 3 bronhii secundare, în timp ce cea a plămânului stâng în 2 bronhii secundare.
In continuare, bronhiile secundare se ramifică în mai multe bronhii mai mici
(segmentare) în fiecare lob. Bronhiile secundare și terțiare îmbunătățesc eficacitatea plămânilor,
distribuind aerul egal în fiecare lob pulmonar. Intreaga ramificație a bronhiilor principale poarta
denumirea de arbore bronșic.
Epiteliul pseudostratificat care îmbracă bonhiile conține mulți cili și celule
calciforme. Cilii sunt proiecții celulare similare firelor de păr care se extind dincolo de suprafața
celulelor. Celulele calciforme sunt celule specializate epiteliale care secretă mucus pentru a
captuși învelișul bronhiilor. Cilii se mișca toți deodată pentru a împinge mucusul secretat de
celulele calciforme în afara plămânilor. Particule de praf și chiar patogeni cum sunt virusurile,
bacteriile și fungii din aer ce intra în plămâni și se atașează de mucus sunt îndepărtate din tractul
respirator. In acest mod mucusul ajută menținerea curățeniei plămânilor, dar și la protejarea de
boli
9
Așa cum plămânii diferă unul de altul în ce privește numărul lobilor, în același
mod diferă și prin subdiviziunile bronhiilor.
La aproximativ 2,5 cm după emergența din trahee, din bronhia principală
dreaptă apare o ramură pentru lobul superior. Această ramură urcă deasupra nivelului arterei
pulmonare și de aceea se numește bronhie supraarterială. Toate celelalte diviziuni ale bronhiei
principale își au originea sub artera pulmonară și în consecință poartă numele de bronhii
subarteriale. Prima dintre acestea se distribuie lobului mijlociu, iar ramura principală coboară
posterior spre lobul inferior, dând naștere mai multor bronhii dorsale mai mici și ventrale mai
mari. Ramurile bronșice ventrale și dorsale merg alternativ și sunt de obicei opt la număr, câte
patru de fiecare parte. Ramura care merge spre lobul mijlociu este considerată ca prima dintre
bronhiile ventrale.
Bronhia principală stângă trece pe sub artera pulmonară înainte de divizarea sa, astfel
că toate ramurile sale sunt subarteriale; pot fi privite ca fiind echivalentul acelei porțiuni a
bronhiilor drepte care se află în porțiunea distală a ramurii supraarteriale.
Prima ramură a bronhiei stângi își are originea la aproximativ 5 cm de la bifurcația

traheei și se distribuie lobului superior. Ramura principală intra în lobul inferior, unde se divide
în ramuri ventrale și dorsale, care sunt similare cu cele din plămânul drept. Bronhia lobului
superior a plămânului stâng este considerată ca prima din seria ventrală.
Bronhiile în detaliu
Căile respiratorii sunt împărțite de ramificația dihotomică în aproximativ 23 de
ramificații de la trahee până la alveole. Acestea sunt compuse din elemente cartilaginoase și
fibromusculare, însă diferențierea între ele este mai puțin clară decât în trahee, în special în căile
respiratorii distale. Grăsimea peretelui este relativ proporțională cu diametrul căilor
respiratorii distale față de ramificațiile segmentare. Pentru căile respiratorii mai mici de 5 mm în
diametru, peretele ar trebui să măsoare 1/6 până la 1/10 din diametru.
Diferite denumiri au fost conferite arborelui bronșic în decursul timpului, însă în mod
curent sunt cunoscute 2 bronhii principale (dreaptă și stângă) și 3 bronhii lobare, cu un total de
10 bronhii segmentare; 2 bronhii lobare se găsesc pe partea dreaptă, cu un total de 8 bronhii
segmentare. Nu există nici o terminologie acceptată pentru bronhiile subsegmentare. In general
10
lungimea și diametrul căilor respiratorii centrale variază de la stânga la dreapta (din cauza
poziționării inimii). Bronhiole- mai multe bronhiole se ramifică din bronhiile terțiare și diferă
de bronhii atât prin mărime (sunt mai mici), dar și prin compoziția pereților. In timp ce bronhiile
dispun de inele de cartilaj hialin în pereți, bronhiolele sunt formate din fibre de elastină și țesut
muscular neted. Acest țesut al pereților bronhiolelor permite diametrului acestora să se
modifice într-o măsură semnificativă.
Când corpul necesită volume mai mari de aer să pătrundă în plămâni, cum se întamplă în
timpul exercițiilor fizice, bronhiolele se dilată permițând un flux sporit de aer. Ca răspuns la praf
sau alți poluanți atmosferici, bronhiolele se pot contracta pentru a preveni poluarea plămânilor.
Bronhiolele se mai ramifică în bronhiole terminale care sunt cele mai mici tuburi din
plămâni și apoi se termină în alveolele pulmonare. Asemenea bronhiolelor, cele terminale sunt
elastice, capabile să se dilate sau să se contracte pentru a controla fluxul de aer din alveole.
Alveolele sunt unități funcționale ale plămânilor ce permit schimbul de gaze
dintre aerul din plămâni și sângele din capilarele plămânilor. Alveolele se găsesc în grupuri mici
denumite saci alveolari la finalul bronhiolelor terminale. Fiecare alveolă este o cavitate goală,
sub formă de cupă înconjurată de mai multe capilare mici. Peretele alveolei este învelit în celule
epiteliale simple scuamoase cunoscute drept celule alveolare. Un strat subțire de țesut conjunctiv
sta la baza si sustine celulele alveolare. Capilarele înconjoară țesutul conjunctiv pe marginea
exterioară a alveolei.
Membrana respiratorie este formată în locul unde peretele unei capilare atinge pereții
unei alveole. In membrana respiratorie, schimbul de gaze se petrece liber între aer și sânge prin
intermediul pereților extrem de subțiri ai alveolelor și ai capilarelor. Sânge neoxigenat de la
inima este pompat prin artera pulmonară în plămâni unde oxigenul se transmite în sânge și este
schimbat cu dioxid de carbon în hemoglobina eritrocitară. Sângele oxigenat se întoarce apoi la
inimă prin venele pumonare pentru a fi transmis în sistemul circulator
11
Celule septale și macrofage se află în interiorul alveolelor, primele produc lichid alveolar care
îmbracă suprafața internă a alveolelor. Lichidul alveolar este extrem de important pentru
funcționarea plămânilor, deoarece este un surfactant care înmoaie alveolele, ajută să mențină
elasticitatea plămânilor și previne pereții alveolari subțiri să se deterioreze. Macrofagele din
alveole mențin plămânii curați și lipsiți de infecții prin "capturarea" și fagocitarea (capturare,
ingestie și distrugere de către o celulă a particulelor sau a altor celule) agenților patogeni sau a
altor materiale străine care intră în alveole prin aerul inspirat.
Figura nr.2 Bronhiile in detaliu

Vascularizația de la nivelul traheei și a arborelui bronșic depinde de ramurile arterei tiroide
inferioare, arterele intercostale și arterele bronșice (ramuri aortice). Aceste artere (exceptând
artera tiroidă) formează plexul peribronșic care permite arborelui bronșic să pătrundă adânc în
parenchim și să furnizeze sânge pleurei viscerale și pereților arterelor sau venelor pulmonare
(vasa vasorum).O relație strânsă există între arborele bronșic și anatomia vascularizației
pulmonare, compusă în principal din artere și vene pulmonare. Principala arteră pulmonară are
originea în ventriculul drept (al inimii) și se divide în 2 ramuri.
Artera pulmonară dreaptă trece prin spatele aortei și al venei cave superioare, reieșind
lateral față de atriu și ușor inferior față de bronhia principală dreaptă. In opoziție,
originea arterei pulmonare stângi se afla situată anterior bronhiei principale stângi. Ramficația
12
arterelor pulmonare variază de la stânga la dreapta, însă în principiu se divid în artere tronculare,
lobare, segmentare și subsegmentare care în general urmează diviziunilor arborelui
bronșic.Venele pulmonare au originea în alveole și primesc de asemenea sânge din ramurile
broșice și pleurale. După confluența bronhiilor mici în bronhii mari, 2 vene
pulmonare, superioare și inferioare, se formează pe ambele părți. Aceste 4 vene se unesc de
obicei la sau aproape de joncțiunea atriului drept și regiunea poartă denumirea
de intrapericardică.
Sistemul limfatic pulmonar - Drenajul limfatic al plămânilor începe cu vasele
limfatice care ajung în primul rând în nodulii intraparenchimatoși și limfatici, apoi ajung în
nodulii limfatici peribronșici (hilari) și ulterior în nodulii limfatici subcarinali, traheobronșici și
paratraheali. Sistemul limfatic comunică eventual cu sistemul venos prin artera principală
limfatică bronho-mediastinală și canalul toracic sau prin nodulii limfatici cervicali inferiori
(mușchiul scalen). In orice caz, unele variante ale drenajului limfatic sunt foarte importante în
considerarea diseminării neoplasmelor pulmonare. Plămânii dispun de mai multe modalități de a
se proteja de iritanți. Mai întâi, nasul acționează ca un filtru când respirați, împiedicând
particulele mari de poluanți să pătrundă, iar dacă aceștia totuși intră în plămâni se vor bloca într-
un strat gros de mucus (spută) care îmbracă interiorul căilor respiratorii. O medie de 60 g
de mucus sunt secretate de mucoasa căilor respiratorii zilnic. Acest mucus este eliminat prin
gura cu ajutorul cililor (menționati anterior), fiind împins spre gât către epiglotă (porțiunea care
se deschide permițând înghițirea mucusului). Rețineți însă că eliminatul mucusului nu este
normal și că apare în cazuri de bronșită sau de infecție (pneumonie, exacerbare a BPOC).Un alt
mecanism protector este tusea, însă nu reprezintă un eveniment normal, fiind rezultatul iritației
la nivelul bronhiilor. Tusea poate elimina mucusul din plămâni mai repede decât cilii. Căile
respiratorii sunt înconjurate de o porțiune de mușchi care se pot extinde când există iritație
pulmonară, îngustând căile respiratorii, deoarece plămânii încearcă să mențină iritantul în
exterior. Ingustarea/încordarea rapidă a acestor mușchi este denumită bronhospasm. Unii
plămâni sunt foarte sensibili la iritanți, iar bronhospamele pot cauza probleme grave pentru
persoanele bolnave de BPOC sau astm (este mai dificil de respirat).
Variante anatomice de plămâni

Pe măsură ce omul se dezvoltă de la fetus la adult, au loc mai multe modificări. Unele
13
din ele urmează un tipar obișnuit, în timp ce altele compensează pentru anumite afecțiuni care
apar din motive necunoscute. Astfel, variantele congenitale anatomice de plămâni sunt
prezente în următoarele forme:
- ageneză- completă, absența congenitală a unuia sau a ambilor plămâni, ultima fiind
incompatibilă cu viața (apare alături de alte anormalități congenitale, rar)
- aplastia sau hipoplazia - prezența unei bronhii rudimentare care se termină într-un săculeț fără
vreo dovadă de vascularizație pulmonară sau parenchim
- lobi accesorii și fuziunea lobilor - variații peste lobii pulmonari cauzate în principal de
distrugerea completă a pliurilor pleurale viscerale, rezultate din prezența vaselor anormale
(creează lobi suplimentari) .
Variații anatomice congenitale ale căilor respiratorii apar în forma variațiilor bronșice ce
reprezintă variații în tiparul arborelui bronșic și sunt datorate în general dispunerii bronhiilor
segmentare și subsegmentare (acestea pot reprezenta localizările preferate pentru diformități,
inflamații cronice și neoplasme bronșice).
Variațiile anatomice congenitale ale diafragmei sunt prezente sub forma diferitelor
locuri de inserție a mușchiului ce formează diafragma sau apar din cauza defectelor congenitale
ce conduc la comunicarea cavității abdominale cu cea toracica (hernia Bochdalek sau Morgani,
eventrația diafragmatică).
Variantele fiziopatologice
Sunt legate de modificări în structura căilor respiratorii, parenchimului sau structurilor
adiacente care conduc la distrugerea anatomiei sistemului respirator. Cele mai des întâlnite sunt:
- emfizem/BPOC -boli cauzate de acumularea de mucus inflamator care conduce la pierderea
destinderii elastice din cauza distrugerii țesutului pulmonar sau la o creștere în rezistența căilor
respiratorii conducând la lărgirea anormală permanentă a spațiilor distale de aer din bronhiolele
terminale
- pneumotorax, hemotorax și hidrotorax sunt cauzate de o scădere în volumul pulmonar ca
urmare a prezenței aerului, sângelui și lichidului dintre componentele viscerale și parietale ale
pleurei
- hernia diafragmatică - apare când un defect în diafragma permite conținutului abdominal să
14
ajungă în cavitatea toracică. Acestea pot fi congenitale, traumatice, iatrogenice sau datorate unei
slăbiri a mușchilor diafragmei
- stenoza bronșică și traheală - apare ca rezultat al proceselor secundare și numeroase de natură
malignă și benignă și drept consecință a procedurilor chirurgicale și traumelor. Are la bază
obstrucția sau colapsul căilor respiratorii la orice nivel ce conduce la modificări în fluxul de aer
(se ajunge la hipoxemie)
- paralizie/disfuncție a corzilor vocale - este cauzată de disfuncția inervației nervului laringial
sau vag al laringelui. Chiar dacă nu există nici o alterare anatomică, afecțiunea poate conduce la
multe din problemele asociate stenozei bronșice și traheale
- procese infecțioase (pneumonie bacteriană, tuberculoză) includ infecții virale, fungice și
bacteriene. Ele sunt caracterizate de consolidarea porțiunii afectate a plămânului și umplerea
spațiilor sacilor alveolari cu exudat, celule inflamatorii și fibrina, conducând la o scădere a
schimbului de oxigen și în cazuri grave la distrugerea parenchimului pulmonar
- boli interstițiale - includ afectiuni cauzate de medicamente, procese autoimune, boli fibrotice,
expunere la praf, sarcoidoză, limfoangioleiomiomatoză, histocitoză X, vasculită, proteinoză
alveolară pulmonară și alte procese care vor conduce reducerea volumului pulmonar din cauza
alterării parenchimului pulmonar ce rezultă într-o eroare a ventilației-perfuziei
- malignitate- reprezintă o creștere necontrolată de celule ale țesuturilor în plămâni sau în căile
respiratorii.
15
CAPITOLUL 2
FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR
Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirația, cuprinde, în

principal, respirația pulmonară și respirația celulară.
Respirația pulmonară
Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația);
eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât inspirația. Un om adult
aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai
mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile
normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchi, urmează pasiv mișcările cutiei
toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor
respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică.
Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației,
mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice,
eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă.
Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de
frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică
etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid
de carbon și alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele
ale aerului expirat.
Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă.
Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în
contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și
pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în alveole în
urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl
transportă la organe. Schimbul de gaze la nivel pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită
16
diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge.
Volumele și capacitățile pulmonare
Volumele și capacitățile pulmonare sunt metoda simplă pentru studiul ventilației

pulmonare, reprezintă înregistrarea volumului aerului deplasat spre interiorul și respectiv
exteriorul plămânilor – procedeu numit spirometrie, datorită numelui aparatului utilizat –
spirometru. Există patru volume pulmonare diferite care adunate reprezintă volumul maxim pe
care îl poate atinge expansiunea pulmonară.
Volumele
1. Volumul curent (VC) este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale
– 1500 ml.
2. Volumul inspirator de rezervă (VIR) este un volum suplimentar care poate fi inspirat în
urma unei inspirații forțate, după inspirația unui volum curent, valoarea lui medie la
adulți este de 3000 ml, ceea ce reprezintă 60% din capacitatea vitală.
3. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă cantitatea suplimentară de aer ce poate fi
expirată în urma unei expirații forțate după expirarea unui volum curent, valoarea lui
medie la adulți este de 1200 ml, aproximativ 25% din capacitatea vitală.
4. Volumul rezidual (VR) este volumul de aer care rămâne în plămâni și după o expirație
forțată, valoarea lui medie la adulți este de 1300 ml, adică aproximativ 25% din
capacitatea vitală.
Capacitățile
1. Capacitatea pulmonară totală (CPT) reprezintă volumul de aer cuprins în plămâni la

sfârșitul unei inspirații maxime, însumând toate volumele pulmonare menționate.
2. Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o
expirație forțată efectuată după o inspirație maximă.
3. Capacitatea reziduală funcțională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în
plămâni la sfârșitul unei expirații de repaus.
4. Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus în plămâni
printr-o inspirație maximă care începe la sfârșitul unei expirații de repaus.
17
Plămânii sunt "supracreați" într-o oarecare măsură și dețin un volum de rezervă imens în
comparație cu necesitățile impuse de schimbul de oxigen în stare de repaus. O asemenea
capacitate în exces reprezintă unul din motivele pentru care unele persoane pot fuma timp de mai
mulți ani fără a prezenta o reducere semnificativă în funcția pulmonară în timp de repaus sau
de mișcare ușoară; în asemenea situații numai o mică porțiune din plămâni este de fapt perfuzată
cu sânge pentru schimbul gazos. Distrugerea prea multor alveole în timp poate conduce la
emfizem, boală asociată cu scurtarea severă a respirației. Pe măsură ce necesitățile de oxigen
cresc ca urmare a efectuării exercițiilor fizice, un volum mai mare din plămâni este perfuzat,
permițând corpului să se adapteze necesităților schimbului de CO2/O2. In plus, datorită,
capacității în exces, este posibil ca un om să supraviețuiască cu un singur plămân, cel de-al
doilea compensând lipsa primului.
Mediul plămânului este foarte umed, ceea ce îl face predispus bacteriilor. Multe boli
respiratorii sunt rezultatul infecției virale ale plămânilor. Inflamația plămânilor este cunoscută
drept pneumonie; inflamația pleurei ce înconjoară plămânii este denumită pleurezie.
Capacitatea vitală reprezintă volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate expira în
urma unei inhalații maxime și poate fi măsurat cu ajutorul unui spirometru. In combinație cu alte
măsurători fiziologice, capacitatea vitală poate ajuta la diagnosticarea unei boli pulmonare.
Parenchimul pulmonar este folosit strict cu referire la țesutul alveolar din bronhiole,
canale alveolare și bronhiole terminale, însă include adesea orice formă de țesut pulmonar, chiar
și bronhiole, bronhii, vase de sânge și interstițiu pulmonar.
Iată ce funcții nonrespiratorii prezintă plămânul:
• Alterarea pH-ului sângelui facilitând alterările în presiunea parțială a dioxidului de carbon
• Filtrarea micilor cheaguri de sânge formate în vene
• Filtrarea micro bulelor de aer ce apar în fluxul venos de sânge cum sunt cele create în timpul
decompresiei după o scufundare acvatică
• Influențarea concentrației unor substanțe biologice și medicamente folosite în sânge
• Convertirea angiotensinei I în angiotensina II prin acțiunea enzimei convertoare de
angiotensină
• Pot servi drept un strat de protecție moale, absorbant al șocurilor pentru inimă, pe care o
18
flanchează
• Imunoglobulina A este secretată în secreția bronșică și protejează împotriva infecțiilor
respiratorii
• Mențin sterilitatea prin producția de mucus ce conține compuși antimicrobieni. Mucusul
conține glicoproteine (mucizină, lactoferină, lizozină, lactoperoxidază). Putem găsi și proteinele
de oxidază dublă ce generează peroxid de hidrogen (util în sinteza antimicrobiană endogenă).
• Acțiunea escalatorie a cililor reprezintă un important mecanism de aparare împotriva
infecțiilor respiratorii. Particulele de praf și bacteriile din aerul inhalat sunt captivate de stratul de
mucus prezent pe suprafața căilor respiratorii și sunt mișcate în sus către faringe prin acțiunea
ascendentă ritmică a cililor.
• Oferă flux de aer pentru crearea sunetelor vocale
• Servesc drept rezervor de sânge. Volumul de sânge al plămânilor este de aproximativ 450 ml
în medie, aproape 9% din volumul total de sânge din întregul sistem circulator. Cantitatea poate
fluctua ușor între jumatate și dublu față de nivelul normal. Pierderea sângelui din circulația
sistemică prin hemoragie poate fi parțial compensată prin șuntarea sângelui din plămâni în vasele
de sânge sistemice.
.
19
CAPITOLUL 3
BRONȘITA CRONICĂ
Bronșita reprezintă inflamația mucoasei bronhiilor, de etiologie cel mai adesea

infecțioasă. Bronșita poate fi divizată în două categorii, acută și cronică, fiecare categorie având
propriile etiologii, patologii și terapii.
Bronșita acută este caracterizată prin apariția tusei, cu sau fără producerea sputei,
mucozitate ce este expectorată din tractul respirator. Bronșita acută apare de obicei în timpul unei
viroze. Virusurile cauzează aproximativ 90% din cazurile de bronșită acută iar bacteriile sunt
responsabile pentru mai puțin de 10% din cazuri.
Bronșita acută cunoscută și ca o răceală toracică, este o inflamație pe termen scurt a

bronhiilor plămânilor. Cel mai frecvent simptom este tusea. Alte simptome includ tusea în
mucus, respirația șuierătoare, dificultatea de respirație, febra și disconfortul toracic. Infecția
poate dura de la câteva până la zece zile. Tusea poate persista câteva săptămâni după aceea
durata totală a simptomelor fiind de obicei în jur de trei săptămâni. Unele au simptome de până
la șase săptămâni.
Cauza
În mai mult de 90% din cazuri, cauza este o infecție virală. Aceste virusuri se pot
răspândi prin aer când oamenii tușesc sau prin contact direct. Factorii de risc includ expunerea la
fum de tutun, praf și alte poluări ale aerului. Un număr mic de cazuri se datorează nivelurilor
ridicate de poluare a aerului sau bacteriilor.
Majoritatea cazurilor de bronșită cronică sunt cauzate de fumat și alte forme de tutun. În
plus, inhalarea cronică a poluării aerului, a fumului sau a prafului iritant din expunerile
periculoase în ocupații precum exploatarea cărbunelui, manipularea cerealelor, fabricarea
textilelor, creșterea animalelor și formarea metalelor poate fi de asemenea un factor de risc
pentru dezvoltarea bronșitei cronice.
20
Epidemiologie
Bronșita acută este una dintre cele mai frecvente boli. Aproximativ 5% dintre adulți sunt
afectați și aproximativ 6% dintre copii au cel puțin un episod pe an. Apare mai des în timpul
iernii. Mai mult de 10 milioane de persoane din U.S vizitează un medic în fiecare an pentru
această afecțiune, aproximativ 70% primind antibiotice care nu sunt în mare parte necesare.
Bronșita cronică
Bronșita cronică este definită ca o tuse productivă care durează trei luni sau mai mult pe
an ,timp de cel puțin doi ani. Majoritatea persoanelor cu bronșită cronică au de asemenea boală
pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Bronșita bacteriană este definită ca o tuse cronică
productivă cu un lavaj bronhoalveolar pozitiv care se rezolvă cu antibiotice. Simptomele
bronșitei cronice pot include respirația șuierătoare și dificultatea de respirație, mai ales după
eforturi și saturații reduse de oxigen. Tusea este deseori mai rea la scurt timp după trezire, iar
sputa produsă poate avea o culoare galbenă sau verde și poate fi străpunsă cu urme de sânge.
Bronșita cronică are o rată de prevalență de 3,4% până la 22% în rândul populației generale.
Persoanele cu vârsta peste 45 de ani, fumătorii ,cei care locuiesc în zone cu poluare ridicată a
aerului și oricine cu astm bronșic au un risc mai mare de a dezvolta bronșită cronică. Această
gamă largă se datorează diferitelor definiții ale bronșitei cronice care poate fi diagnosticată pe
baza semnelor și simptomelor sau diagnosticului clinic al afecțiunii. Bronșita cronică tinde să
afecteze bărbații mai des decât femeile. În timp ce factorul principal de risc pentru bronșita
cronică este fumatul, există însă un procent de 4% -22% în care niciodată fumătorii nu dezvoltă
bronșită cronică. Acest lucru ar putea sugera alți factori de risc, cum ar fi inhalarea de
combustibili, praf și fum. Obezitatea a fost de asemenea legată de un risc crescut de bronșită
cronică. În Statele Unite în anul 2014 la 100.000 număr de populație rata mortalității bronșitei
cronice a fost de 0,2.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează în general pe semnele și simptomele unei persoane. Culoarea

sputei ne indică dacă infecția este virală sau bacteriană. Alte cauze ale simptomelor similare
includ; astm, pneumonie, bronșiolită, bronhiectază și BPOC. O radiografie toracică poate fi utilă
pentru detectarea pneumoniei.
21
Un alt semn comun pentru bronșită este o tuse care durează zece zile până la trei
săptămâni. Dacă tusea durează o lună sau un an, poate deveni bronșită cronică. Bronsita acută
este în mod normal cauzată de o infecție virală. În mod tipic aceste infecții sunt: rinovirus,
parainfluenză sau gripă. În mod normal, nu este necesară efectuarea unor teste specifice pentru
diagnosticarea bronșitei acute.
Persoanele cu tulburări pulmonare obstructive, cum ar fi bronșita, pot prezenta o scădere

a raportului FEV1 și FEV1 / FVC la testele funcției pulmonare. Spre deosebire de alte tulburări
obstructive obișnuite, cum ar fi astmul sau emfizemul, bronșita provoacă rar un volum rezidual
ridicat (volumul de aer rămas în plămâni după un efort maxim de exhalare).
Tratament
Prevenirea constă în evitarea fumatului și evitarea altor iritante ale plămânilor. Spălarea
frecventă a mâinilor poate fi de asemenea eficientă. Tratamentul pentru bronșita acută implică de
obicei odihnă, paracetamol (acetaminofen) și AINS pentru a scădea febra. Există dovezi că
salbutamolul poate fi util la persoanele cu respirație șuierătoare; cu toate acestea, poate duce la
agitație și tremor. În general, antibioticele nu ar trebui utilizate. O excepție este atunci când
bronșita acută se datorează pertussisului. Se recomandă adesea odihnă și să se bea suficiente
lichide.Scăderea funcției pulmonare observată în bronșita cronică poate fi încetinită odată cu
renunțarea la fumat. Bronsita cronică este tratată simptomatic și poate fi tratată într-un mod
nefarmacologic sau cu agenți terapeutici farmacologici. Abordările nonpharmacologice tipice
pentru managerierea BPOC-ului, inclusiv a bronșitei, pot include reabilitarea pulmonară,
operația de reducere a volumului pulmonar și transplantul pulmonar. Inflamația și edemul
epiteliului respirator pot fi reduse cu corticosteroizi inhalatori.
22
Figura nr.3 Bronșita cronică
Bronșita cronică- cauze, diagnostic și tratament

Bronșita cronică reprezintă inflamația cronică a căilor aeriene care determină producerea
excesivă de mucus și tulburări de ventilație. Bronșita este considerată a fi cronică dacă există
episoade repetate de tuse productivă intermitentă cu expectorație minim 3 luni/ an, pe o perioadă
de 2 ani consecutiv. Are o evoluție îndelungată, cu efecte ireversibile asupra funcției pulmonare
în lipsa unui tratament adecvat asociat unui regim de viață corespunzător. Aceasta poate fi
asociată secundar distensiei și distrugerii alveolare, cauzând emfizem pulmonar. Este una dintre
afecțiunile care poate fi prevenită prin abstinența/ renunțare precoce la fumat și evitarea
expunerii la medii toxice.
Mecanismul de producere al bronșitei cornice
La nivel pulmonar se produce o inflamație cronică, cu alterarea activității sistemului
protează-antiprotează și apariția stresului oxidativ care va determina îngroșarea peretelui bronșic.
23
Excesul de mucus nu poate fi eliminat din cauza rigidității arborelui bronșic.
Astfel, se produce afectarea clearance-ului muco-ciliar și bronhoconstricție prin
edem, stenoză, spasm, colaps expirator și în final, alterarea schimburilor gazoase cu
apariția disfuncției ventilatorii obstructive.
Cauzele bronșitei cornice
- Fumat activ/ pasiv;
- Expunerea la praf, alergeni, noxe respiratorii (inclusiv poluanții de interior proveniți de la

combustibilul folosit pentru gătit sau încălzit);
- Alergii;
- Reflux gastroesofagian;
- Aspirare de corp străin.
- Simptomele bronșitei cornice
- Simptomul cardinal este tusea care inițial este matinală (“toaleta matinala a
bronhiilor”), agravată de decubitul dorsal. Se asociază în funcție de severitate:
- Tuse productivă;
- Dispnee expiratorie;
- Wheezing, tahipnee;
- Expir prelungit;
- Vărsături;
- Cefalee, febră;
- Edeme periferice;
- Cianoză periorală/ periferică;
- Hipocratism digital.
Tipul longilin prezintă predominant tuse, mai puțin dispnee și tuse productivă,
comparativ cu persoanele obeze care expectorează mai mult și sunt cianotice.
Vărsăturile și cefaleea nu sunt simptome specifice, dar pot apărea în urma efortului de
tuse susținut, efectuat de bolnav pentru a facilita actul de expectorație.
24
Formele clinice ale bronșitei cornice
Aspectul clinic al sputei reprezintă un factor important în conduita terapeutică și

orientează către introducerea de mucolitice și/ sau antibioterapie.
Bronșita cronică simplă presupune tuse cu expectorație mucoasă, clară sau translucentă,
ce conține un număr redus de elemente microscopice. Nu asociază disfuncție ventilatorie
obstructivă, se poate suprainfecta și evolua către bronșita cronică supurativă.
Bronșita cronică mucopurulentă presupune tuse cu expectorație mucopurulentă în
cantitate variată, ce poate conține materiale endogene/ exogene, inclusiv
lichid exudat sau transudat, celule epiteliale, microorganisme, celule/țesut necrotic, vomă
aspirată sau alte particule străine. Sputa purulentă poate avea aspect galben, verzui sau opac.
Indică prezența a numeroase leucocite, în special granulocite. La astmatici, aspectul purulent se
poate datora excesului de eozinofile.
Sputa cu aspect gri este cauzată de inhalarea particulelor de carbon, iar cea neagră de
expunerea la praful de cărbuni sau în intoxicația cu fum.
Bronșita cronică obstructivă apare prin obstrucție distală, hipertrofia și hiperplazia
musculaturii netede și a glandelor mucoase cu fibroză peribronhiolară. Se asociază frecvent cu
dispnee de efort/ de repaus (în cazurile grave), wheezing și determină disfuncție ventilatorie.
Bronșita cronică astmatiformă (spastică) presupune obstrucție, wheezing și dispnee,
predominant paroxistică în perioada acutizării sau la expunerea la agenți iritanți. Se diferențiază
de bronșita astmatică prin apariția înainte de instalarea astmului bronșic.
Diagnosticarea bronșitei cronice
Anamneza și examenul clinic orientează către diagnostic și investigațiile necesare.

Diagnosticul de bronșită cronică este unul de eliminare, necesitând diagnostic diferențial
cu BPOC, emfizem pulmonar, tuberculoză pulmonară sau reflux gastroesofagian.
Testele funcționale pulmonare (spirometrie cu bronhodilatație) se efectuează de rutină
pentru a se diferenția de astmul bronșic și a evidenția sindromul obstructiv. În bronșita cronică
simplă, volumele și debitele pulmonare sunt în limite normale.
În bronșita cronică obstructivă sau în cea astmatiformă, volumele pulmonare se modifică
astfel:
25
· Capacitatea pulmonară totală - normală;
· Capacitatea vitală - normală sau scăzută;
· Volum expirator maxim în 1 secundă (VEMS) - scăzut;
· Indicele de permeabilitate bronșică (indice Tiffneau, VEMS/ CV x100) - scăzut < 70%.
În perioadele de acalmie, volumele și debitele respiratorii pot avea valori normale sau se
poate decela un sindrom obstructiv distal.
Examenul de spută poate evidenția existența unor alergii, a unei suprainfecții bacteriene.
Necesită antibiogramă dacă se decelează microorganisme pentru a testa sensibilitatea acestora
la antibiotice.
Radiografia toracică poate exclude existența unei afecțiuni care să explice existența tusei
productive. CT torace nu aduce detalii suplimentare în cazul unei bronșite cronice, dar ajută la
excluderea proceselor pleuro-pulmonare active sau a emfizemului.
Gazometria arterială poate oferi detalii suplimentare despre gazele sanguine (O2, CO2),
electroliți și pH. Nu se efectuează de rutină, fiind o investigație invazivă, având valoare
diagnostică sau de tratament numai în cazurile severe.
Tratamentul bronșitei cronice
Renunțarea la fumat, evitarea expunerii la praf, noxe și substanțe iritante reprezintă prima
etapă a tratamentului, cu un puternic impact favorabil asupra funcției pulmonare încetinind
progresia bolii. Vaccinarea antigripală, antipneumococică și hemophilus influenza reduce
formele agresive de acutizare ale bolii de fond. Este necesară eradicarea focarelor infecțioase din
sfera ORL (polipi nazali, sinuzite recurente, carii dentare).
Bolnavii în stadiile inițiale de boală, dar simptomatici, necesită tratament simptomatic cu
beta-2 agoniști pentru a reduce dispneea, pentru a îmbunătăți calitatea vieții și reduce frecvența
exacerbărilor. Tratamentul nu este unul curativ (nu vindecă), dar evită/ întârzie apariția
complicațiilor.
Cazurile avansate, severe de boală vor asocia bronhodilatatoare anticolinergice sau
corticoizi inhalatori în caz de persistență a simptomatologiei. Teofilinele se vor administra
cazurilor avansate care nu mai răspund corespunzător la terapia sistemică anterioară.
26
Oxigenoterapia poate fi necesară în caz de obstrucție severă, de suprainfectare cu
germeni patogeni care necesită internare în centre specializate și antibioterapie. Administrarea
de antitusive s-a dovedit a nu avea efecte benefice, scopul principal al tratamentului bronșitei
cronice fiind fluidificarea secrețiilor bronșice și eliminarea acestora prin actul de tuse.
Reabilitarea respiratorie, ce include tehnici de respirație, tapotaj toracic și mișcări
vibratorii efectuate cu ajutorul kinetoterapeutului îmbunătățesc considerabil calitatea vieții
pacienților, ameliorează tusea și favorizează eliminarea secrețiilor bronșice.
Complicațiile bronșitei cronice
Declinul funcției pulmonare este determinat de pneumonii repetate, de dezvoltarea
BPOC, a emfizemului pulmonar, a sindromului de apnee în somn, pneumotorax, hemoptizie sau
insuficiență respiratorie.
Policitemia secundară presupune creșterea anormală a numărului de hematii (celulele
roșii) cu scopul de a compensa hipoxemia.
Afectarea cardiacă presupune implicarea ventriculului drept și a arterelor pulmonare
cauzând hipertensiune pulmonară. La pacienții care suferă, în prealabil, de o afecțiune cardiacă
se poate agrava insuficiența cardiacă, determinând decompensare cardiacă.
Afectarea neurologică apare în exacerbări sau în cazurile avansate și se manifestă prin
anxietate, confuzie, somnolență și astenie fizică marcată.
27
CAPITOLUL 4
MOTIVAȚIA STUDIULUI
Bronșita cronică are o rată de prevalență de la 3,4% până la 22% în rândul populației
generale. Persoanele cu vârsta peste 45 de ani, fumătorii, cei care locuiesc în zone cu poluare
ridicată a aerului și oricine cu astm bronșic au un risc mai mare de a dezvolta bronșită cronică.
Această gamă largă se datorează diferitelor definiții ale bronșitei cronice care poate fi
diagnosticată pe baza semnelor și simptomelor sau diagnosticului clinic al afecțiunii. Bronșita
cronică tinde să afecteze bărbații mai des decât femeile. În timp ce factorul principal de risc
pentru bronșita cronică este fumatul, există însă un procent de 4% -22% în care niciodată
inhalarea de combustibili, praf și fum. Obezitatea a fost de asemenea legată de un risc crescut de
bronșită cronică. În Statele Unite în anul 2014 la 100.000 număr de populație rata mortalității
bronșitei cronice a fost de 0,2. Plecând de la premizele de mai sus am ales acest subiect,
convinsă fiind de importanţa asistentului medical în tratarea bolii, dar şi în susţinerea morală a
vârstnicului şi familiei acestuia, ştiind că de cele mai multe ori, bronșita cronică poate fi o
consecință a nerespectării condițiilor igieno-dietetice , medicamentoase precum și a subevaluării
prezenței comorbidităților la această categorie de pacienți.
Afirm că marea majoritate a vârstnicilor sunt speriaţi şi derutaţi, deoarece nu au
cunoştinţe despre boala în sine, tratament şi posibilităţile de vindecare sau ameliorare a bolii.
În această lucrare voi încerca să arăt importanţa asistentului medical în tratarea bronșitei
cronice la vârstnic şi cum influenţează această boală viaţa vârstnicului.
28
CAPITOLUL 5
IPOTEZA, SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII
Bronșita cronică este o patologie geriatrică importantă deoarece declinul funcției

pulmonare este determinat de pneumonii repetate, de dezvoltarea BPOC, a emfizemului
pulmonar, a sindromului de apnee în somn, pneumotorax, hemoptizie sau insuficiență
respiratorie. Policitemia secundară presupune creșterea anormală a numărului
de hematii (celulele roșii) cu scopul de a compensa hipoxemia.
Afectarea cardiacă presupune implicarea ventriculului drept și a arterelor pulmonare
cauzând hipertensiune pulmonară. La pacienții care suferă, în prealabil, de o afecțiune cardiacă
se poate agrava insuficiența cardiacă, determinând decompensare cardiacă.
Afectarea neurologică apare în exacerbări sau în cazurile avansate și se manifestă prin

anxietate, confuzie, somnolență și astenie fizică marcată.
Prin prezentul studiu mi-am propus să elaborez și să efectuez un plan de măsuri
terapeutice complexe, incluzând atât mijloacele igieno-dietetice cât și cele de terapie propiu-zisă
a bolii, concordant cu studiul evolutiv al acesteia cât și cu eventuala prezență a unor complicații.
Sarcinile acestei lucrări fiind direct subordonate ipotezei și scopului; sunt reprezentate de:
1. documentarea bibliografică de specialitate

1. constituirea lotului de pacienți
2. selectarea mijloacelor de cercetare și acționare
3. prelucrarea datelor
4. înregistrarea datelor
5. discutarea rezultatelor
6. elaborarea de concluzii și propuneri
29
CAPITOLUL 6
OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE CERCETĂRII
Acestea sunt reprezentate de:

1. stabilirea diagnosticului de bronșită cronică și a factorilor de risc asociați acestora:
2. factori se risc asociați: obezitatea, fumatul, expunerea la pulberi și alergeni, refluxul gastro-
esofagian.
3. aprecierea stadiului evolutiv al bolii și a complicațiilor acesteia
4. stabilirea măsurilor specifice de îngrijire a pacienților în funcție de evoluție, complicații
5. evidențierea incidenței bronșitei cronice pe sexe și grupe de vârstă
6 . delimitarea pe medii de locuit a preponderenței bronșitei cronice (respectiv pacienți
instituționalizați sau care trăiesc în comunitate)
30
CAPITOLUL 7
MATERIALE ȘI METODĂ DE LUCRU
În vederea obținerii unor date clinico-paraclinice cu aplicabiliate practică reală, am

efectuat un studiu retrospectiv și prospectiv asupra unui lot de 65 de bolnavi cu bronșită cronică.
Pacienții evaluați au fost internați în Clinica Medicală a Spitalului Județean de Urgență

Craiova, departamentul de pneumologie, în perioada 01.01.2018-01.03.2019, criteriul de
includere în studiu fiind diagnosticul de bronșită cronică.
Criteriile de includere în studiu au fost următoarele:
- prezența ambelor sexe
- prezența ambelor medii de viață: urban, rural
- prezența comorbidităților
- complicațiile: BPOC, emfizem pulmonar.
31
CAPITOLUL 8
CONȚINUTUL ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI
8.1.Analiza lotului studiat
Într-o primă etapă a studiului am procedat la analiza lotului de bolnavi în raport

cu unele caracteristici elementare (vârstă, sex, pacienți care trăiesc în comunitate sau
instituționalizați, etc).
8.2.Prezentarea lotului de pacienți
Repartiția lotului de bolnavi cu incontinență în funcție de sex

Din studiul lotului de 65 de bolnavi, 25 au fost de sex masculin și 40 de sex
feminin.Rezultă o incidență net crescută la femei față de bărbați, existând deci o diferență
semnificativ statistic, datele fiind reale pentru lotul de bolnavi aflați în studiu.
Tabel nr I. Repartiția pacienților pe sexe
Bărbați Femei
25 40
40
35
30
25
20 femei
15 bărbați
10
5
0
Graficul nr1. Reprezentarea grafică a pacienților pe sexe
32
Din cei 65 pacienți introduși în studiu, 25 pacienți au fost bărbați și 40 femei (vezi tabelul
nr 1, graficul nr 1).
Tabel nr 2. Repartiția pe grupe de vârstă
Decadă de vârstă Număr pacienți

65-75 20
75-85 15
Peste 85 30
30
25
20
65-75
15
75-85
10 peste 85
Grafic nr 2. Repartiția pe grupe de vârstă

Am avut următoarea distribuție pe grupe de vârstă:
- 20 pacienți au avut între 65-75 ani
- 30 pacienți au avut peste 85 ani.
Tabel nr3. Repartiția pacienților pe mediu de proveniență
Mediul rural Mediul urban
33
40 25
40
35
30
25
20 mediu rural
15 mediu urban
10
5
0
Figura nr 3. Reprezentarea grafică a mediului de proveniență
40 de pacienți din lotul studiat au provenit din mediul rural și doar 25 din mediul urban, cei din
mediul rural lucrând în zootehnie și cu pulberi rezultate din prelucrarea furajelor.
8.3 .Analiza factorilor de risc asociați: obezitatea, fumatul, expunerea la pulberi și alergeni,
refluxul gastro-esofagian.
Tabel nr 4. Evaluarea IMC
Obezitate Normopondere
20 45
34
50
40
30
Obezitate
20 Normopondere
10
Graficul nr 4. Reprezentarea grafică a a pacienților cu obezitate

Dintre cei 65 pacienți, 20 au fost diagnosticați cu obezitate de diferite grade. Menționez
că majoritatea pacienților obezi erau femei.
Tabel nr 5. Repartiția pacienților în fumători/nefumători

Pacienți fumători sau foști fumători Pacienți nefumători
56 9
60
50
40
30 Fumători
Nefumători
20
10
Graficul nr 5. Reprezentarea grafică a pacienților fumători

35
Din tabelul nr 5, respectiv graficul 5, reiese că am avut o pondere a pacienților fumători,
respectiv foști fumători, diagnosticați cu bronșită cronică.
Tabel nr 6. Repartiția pacienților în funcție de expunerea la noxe
Pacienți expuși la pulberi și alergeni Pacienți neexpuși
30 35
35
30
25
20
Pulberi și alergeni
15 Fără pulberi
10
5
0
Graficul nr 6. Reprezentarea grafică a pacienților care au fost expuși la pulberi sau

alergeni
Din tabelul nr 6, respectiv din graficul nr 6, reiese că 30 pacienți au fost expuși la pulberi
sau alergeni.
Tabel nr 7. Repartiția pacienților în funcție de prezența refluxului gastro-esofagian
36
Pacienți cu boală de reflux gastro- Pacienți fără boală de reflux gastro-
esofagian esofagian
37 28
40
35
30
25
20 Pacienți cu BRGE
Pacienți fără BRGE
15
10
5
0
Graficul nr 7. Reprezentarea grafică a pacienților cu BRGE
Din tabelul nr 7 rezultă o prevalență crescută a pacienților cu boală de reflux gastro-

esofagian (37 pacienți față de 28 pacienți fără BRGE).
37
ANALIZA DETALIATĂ A CAZURILOR
PLANURI DE NURSING
CAZUL CLINIC NR.1
Pacientul M. D.
Sex: bărbătesc
Vârsta: 67 ani
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă
Domiciliul: mediu urban
Condiţii de locuit: corespunzătoare
Date despre internare:
- internat prin urgenţă în secţia medicală II
- adus de către ambulanţă
- perioada internării – 7 zile
Diagnostic medical:
- bronșită cronică
Motivele prezentării la medic:
- tuse cu expectorație mucoasă.
Antecedente personale patologice:
- HTA gradul 2
- dislipidemie
- DZ tip 2 de 2 ani
- bronşită cronică asmatiformă
Antecedente heredo-colaterale:
- nesemnificative
Comportamente:
- consumator moderat de etanol
- fumător
38
Istoricul bolii:
Pacientul prezintă de aproximativ 2 zile sindrom febril, iar din antecedentele sale
patologice reținem terenul alergic și fumatul a 20 țigarete/zi de la vârsta de 22 ani.
Starea pacientului la prezentarea în UPU:
- Frecvenţa cardiacă: 105/min
- Frecvenţa respiratorie: 22 resp/min
- Puls: 105/min, ritm regulat, amplitudine normală
- TA: 150/80 mmHg
- Temperatura periferică: 38,6 0C
- Tegumente:, calde, transpirate
- Pacientul este transferat către secţia medicală II.
Investigaţii paraclinice:
- radiografia cord-pulmon în incidenţă postero-anterioară nu prezintă modificări.
- modificările electrocardiografice: unde P de voltaj crescut (> 2,5 mm) în derivaţiile
inferioare (DII, DIII, aVF), microvoltaj al QRS, verticalizarea QRS.
- examene de laborator
- hemoleucograma evidenţiază leucocitoză cu polinucleoză
- VSH crescut
- uree 54 mg/dl
- creatinină 0,9 mg/dl
Planul de îngrijiri nursing

Stabilirea diagnosticelor nursing şi a gradelor de dependenţă
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a respira datorată tusei cu expectorație.
Problemă a nevoii de a avea o bună circulaţie, pacientul având valori crescute ale tensiunii
arteriale şi prezentând şi tahicardie sinusală (105 bătăi/minut).
Grad de dependenţă: 3
2. Nevoia de a mânca şi a bea
39
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a mânca şi a bea datorată greţurilor şi vărsăturilor şi
manifestată prin imposibilitatea de a se alimenta şi hidrata.
3. Nevoia de a elimina
Diagnostic nursing: Pacientul nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a elimina.
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se mişca şi de a avea o bună postură datorată
junghiului toracic şi manifestată prin poziţie antalgică.
5. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a menţine temperatura corpului în limite
normale, pacientul fiind febril – temperatură periferică = 38,6 0C.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Pacientul realizează cu dificultate această nevoie datorită prezenţei junghiului toracic.
7. Problema de a dormi şi a se odihni
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a dormi şi a se odihni cauzată de junghiul toracic, de
dispnee şi anxietate şi manifestată prin imposibilitatea de a dormi.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele
Pacientul nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja
tegumentele şi mucoasele.
9. Nevoia de a comunica
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a comunica cauzată de durere şi anxietate şi
manifestată prin colaborare dificilă cu personalul medical.
10. Nevoia de a evita pericolele
40
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a evita pericolele cauzată de fumat şi manifestată prin
riscul de apariţie a accidentelor.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a-şi practica religia.
Pacientul nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri

şi de a-şi practica religia.
12. Nevoia de a se recrea
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se recrea cauzată de sindromul febril, de cefalee, de
junghiul toracic şi manifestată prin dispoziţie redusă pentru relaxare.
13. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi preocupat în vederea realizării cauzată de patologia
respiratorie şi cardiovasculară intricată şi manifestată prin frica de a nu se agrava starea sa
generală ca urmare a efortului fizic.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
Diagnostic nursing: Pacientul prezintă problemă în realizarea nevoii de a-şi păstra sănătatea
nerenunțând la fumat.
Obiective
1. Stabilizarea funcţiilor vitale, combaterea durerii şi prevenirea complicaţiilor.
2. Reducerea dependenţei până la obţinerea independenţei în realizarea nevoilor fundamentale
afectate.
3. Păstrarea independenţei în realizarea nevoilor fundamentale.
3. Pacientul să conştientizeze importanţa respectării indicaţiilor medicale pentru o evoluţie
favorabilă a afecţiunii prezente.
Intervenţii nursing de urgenţă
41
- admiterea pacientului în secţia medicală
- aşezarea pacientului în poziţie antalgică pe un pat mobil, cu trunchiul mai ridicat
- monitorizarea pacientului: frecvenţă cardiacă şi respiratorie, TA, puls, dar mai ales a
temperaturii
- realizarea unui acces venos periferic sigur şi stabil în vederea administrării de soluţii de
rehidratare (NaCl 0,9%, glucoză) precum şi a medicaţiei prescrise de medic
- realizarea bilanţului ingesta-excreta şi recoltarea de urină în vederea realizării de către laborator
a examnului sumar de urină
- administrarea medicaţiei prescrisă de medic în foaia de observaţie: analgezice, antibiotice,
antihipertensive
- pregătirea şi însoţirea pacientului în vederea examenului radiologic şi a efectuării EKG-ului
- pregătirea pacientului şi asistarea medicului în vederea efectuării consultului de specialitate
- liniştirea pacientului, comunicare eficace cu acesta, explicarea fiecărei intervenţii executate,
realizarea legăturii între pacient şi membrii familiei
- explicarea pacientului că evoluţia favorabilă a afecţiunii depinde de respectarea recomandărilor
medicale
Evaluarea îngrijirilor nursing acordate pacientului

- reevaluarea permanentă a pacientului este obligatorie
- pacientul se află permanent sub stricta suparaveghere a nursei
- după fiecare manevră efectuată se reevaluează în mod obligatoriu pacientul
Starea pacientului în momentul transferului în ambulatoriu

- frecvenţa cardiacă: 70/min
- frecvenţa respiratorie: 18/min
- puls: 70/min
- TA: 130/80 mmHg
- temperatura periferică: 36,70C
- pacientul este hemodinamic stabil
42
Pacientul este liniştit, comunică bine cu personalul medical şi înţelege că trebuie să
respecte recomandările medicale. În momentul transferului pacientul este independent (14
puncte) după cum se poate observa din tabelul de mai jos care demonstrează evoluţia gradelor de
dependenţă.
Tabel cu evaluarea gradelor de dependenţă corespunzătoare celor 14 nevoi fundamentale
pentru pacientul M.D. în vârstă de 67 ani.
NEVOIA LA ADMITERE ÎN UPU LA EXTERNARE
Nevoia de a respira şi a 3 1
avea o bună circulaţie
Nevoia de a mânca şi a bea 2 1
Nevoia de a elimina 1 1
Nevoia de a se mişca şi de a 2 1
avea o bună postură
Nevoia de a menţine 3 1
temperatura corpului în
limite normale
Nevoia de a se îmbrăca şi 2 1
dezbrăca
Nevoia de a dormi şi a se 3 1
odihni
Nevoia de a fi curat, îngrijit 1 1
şi de a-şi proteja
tegumentele şi mucoasele
Nevoia de a comunica 2 1
Nevoia de a evita pericolele 2 1
Nevoia de a acţiona 1 1
conform propriilor
convingeri şi valori şi de a-
şi practica religia
Nevoia de a se recrea 3 1
43
Nevoia de a fi preocupat în 2 1
vederea realizării
Nevoia de a învăţa cum să- 1 1
şi păstreze sănătatea
TOTAL 28 14
DEPENDENŢA MODERATĂ INDEPENDENTĂ
44
CAZUL CLINIC NR.2
Pacientul C. O.
Sex: bărbătesc
Vârsta: 75 ani
Religia: ortodoxă
Domiciliul: mediu rural
Condiţii de locuit: locuinţă insalubră
 sosire în UPU la orele 10:20
 adus de către ambulanţă
 internat în secţia medicală la orele 11:20
 timp de internare: 7 zile
Saturaţie O2: 92%
Diagnostic medical:
 insuficienţă respiratorie acută
tuse cu expectorație muco-purulentă
 tahicardie, tahipnee
 dispnee expiratorie
 cianoză periorală şi a extremităţilor
 BPOC
 HTA gr 2
 mama cardiacă
Comportamente:
 consumator de etanol
45
 fumează 20-30 ţigarete/zi
Istoricul bolii:
Pacientul prezintă de câteva zile tuse cu expectorație muco-purulentă, astenie fizică
marcată, dispnee progresivă, tahicardie, junghi toracic, cianoză periorală şi a extremităţilor.
 Frecvenţa cardiacă: 94/min
 Frecvenţa respiratorie: 26 resp/min
 Puls: 94/min, ritm regulat, amplitudine normală
 TA: 170/90 mmHg la nivelul braţului stâng
Temperatura periferică: 37,2 0C
 Tegumente: cianoză periorală şi a extremităţilor
Saturaţie O2: 92%
 HLG: Hb 11,6 mg/dl, leucocite 11.000/mm3
 uree 54 mg/dl, creatinină 1,1 mg/dl
 examen radiologic: hipertransparența ariilor pulmonare.

Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a respira datorată dispneei şi tusei.
Problemă a nevoii de a avea o bună circulaţie datorată valorilor tensionale crescute şi a prezenţei
tahicardiei.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a mânca datorată inapetenţei şi problemă în realizarea
nevoii de a bea datorată consumului excesiv de alcool.
Diagnostic nursing: Pacientul nu prezintă probleme în realizarea nevoii de a elimina.
46
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se mişca şi de a avea o bună postură datorată asteniei
fizice marcate şi a durerilor osteo-articulare, precum şi a accentuării dispneei la efort.
normale.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca cauzată de junghiul
intercostal.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a dormi şi a se odihni cauzată de prezenţa dispneei şi a
junghiului intercostal şi manifestată prin imposibilitatea de a dormi.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele şi
mucoasele datorată lipsei de educaţie, a mobilităţii reduse a pacientului şi a durerii toracice.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a comunica cauzată de durere, agitaţie psiho-motorie şi
anxietate şi manifestată prin colaborare dificilă cu personalul medical
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a evita pericolele cauzată de mobilitatea redusă, de
agitaţia psiho-motorie şi a dispneei.
47
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a-şi practica
Pacientul nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri
religia
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se recrea cauzată de astenia fizică marcată, de
prezenţa dispneei şi manifeastată prin dispoziţie redusă pentru relaxare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi preocupat în vederea realizării cauzată de prezenţa
patologiei cardio-respiratorii şi a consumului de etanol şi manifestată prin imposibilitatea
efectuării activităţilor cotidiene (activităţi casnice).
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea cauzată de lipsa
de cunoştiinţe şi ignoranţă şi manifestată prin nerespectarea condiţiilor igieno-dietetice
(nerenunţarea la fumat, consumul excesiv de alcool, nerespectarea regimului alimentar
hiposodat, nerespectarea tratamentului medicamentos).
Obiective
1. Stabilizarea funcţiilor vitale, combaterea durerii şi prevenirea complicaţiilor
1. Reducerea dependenţei până la obţinerea independenţei în realizarea nevoilor
fundamentale afectate.
3. Pacientul să conştientizeze importanţa respectării recomandărilor medicale pentru o
evoluţie favorabilă a afecţiunilor prezente.

 admiterea pacientului în camera de consultaţie a departamentului de urgenţă
48
 aşezarea pacientului în decubit dorsal, cu capul şi toracele mai sus poziţionate faţă de planul
orizontal, pe un pat mobil
 liniştirea pacientului, punerea pacientului la oxigen şi explicarea acestuia despre cum trebuie
să utilizeze sonda nazală cu O2
 monitorizarea pacientului: frecvenţă cardiacă şi respiratorie, TA, puls, temperatură
 montarea unei branule în vederea administrării medicaţiei
 administrarea medicaţiei prescrisă de medic în foaia de observaţie: hidrocortizon
hemisuccinat, antibiotice şi analgezice, antihipertensive
 pregătirea şi însoţirea pacientului în vederea examenului radiologic
 pregătirea pacientului şi asistarea medicului în vederea efectuării consultului de specialitate
 liniştirea pacientului, comunicare eficace cu acesta, explicarea fiecărei intervenţii executate
 explicarea pacientului că evoluţia favorabilă a afecţiunii depinde de respectarea
recomandărilor medicale
 educarea pacientului în vederea respectării regimului igieno-dietetic: întreruperea fumatului
şi a consumului de alcool, regim alimentar hipolipidic, hiposodat, cantitatea suficientă de
proteină (1g/Kg corp), vitamine (D, B, C) şi oligoelemente, hidratare eficientă
- reevaluarea permanentă a pacientului este obligatorie
- pacientul se află permanent sub supravegherea nursei
Starea pacientului în momentul externării

- puls: 72/min
-TA: 120/80 mmHg
- Saturaţie O2: 96%
49
Pacientul este liniştit, comunică bine cu personalul medical şi înţelege că trebuie să
respecte recomandările medicale. Pacientul prezintă tuse cu expectorație mucoasă, dispnee la
eforturi moderate/mari, iar cianoza periorală şi periferică a diminuat semnificativ. În momentul
externării pacientul prezintă o dependenţă moderată (18 puncte) după cum se poate observa din
tabelul de mai jos care demonstrează evoluţia gradelor de dependenţă.
Tabel cu evaluarea gradelor de dependenţă corespunzătoare celor 14 nevoi fundamentale pentru

pacientul C.O. în vârstă de 75 ani.

limite normale
dezbrăca
odihni
50
conform propriilor
vederea realizării
TOTAL 37 18
DEPENDENŢĂ MAJORĂ MODERATĂ
CAZUL CLINIC NR.3
Pacientul B. I.
Sex: femeiesc
Vârsta: 70 ani
Religia: ortodoxă
- sosire în UPU la orele 11:30
- adusă de către ambulanţă
- transfer în Clinica Medicală II
- timp de staţionare în UPU: 1oră şi 5 minute
Diagnostic medical:
- bronșită cronică
- HTA gr 2
51
- BCI
- Obezitate gradul ½
- DZ tip 2
- tuse cu expectorație mucoasă, dispnee cu ortopnee, anxietate
- HTA gradul 2
- AP de efort
- Obezitate gradul 1/2
- DZ tip 2
- mama – HTA
- DZ tip 2
Comportamente:
- consumatoare ocazională de etanol
- nefumătoare
Istoricul bolii:
Pacienta prezintă tuse cu expectorație mucoasă, reflux gastro-esofagian, dispnee de efort,
tahicardie sinusală, polipnee. Pacienta a lucrat 30 de ani în industria textilă în mediu cu pulberi.
- Frecvenţa cardiacă: 128/min
- Frecvenţa respiratorie: 22 resp/min
- Puls: 128/min
- TA: 160/80 mmHg
- Saturaţie O2: 97%
- Temperatura periferică: 39,1 0C
- Tegumente: transpirate, cu numeroşi nevi pigmentari şi pete senile
Investigaţii paraclinice efectuate de urgenţă:
- Laborator- Hb - 12,8mg/dl
- Ht – 44
52
- leucocite - 10.200/mm3
- electroliţi - K=3 mEq/L, Na=120 mEq/L
- uree - 48 mg/100ml
- creatinină - 1,3 mg/100ml
- Rx pulmonară evidenţiază hipertransparență pulmonară.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a respira datorită patologiei respiratorii manifestate
prin dispnee cu tahipnee.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a respira şi a avea o bună circulaţie cauzată de
deshidratare şi manifestată prin tahicardie; problemă a nevoii de a avea o bună circulaţie datorată
creşterii valorilor tensionale.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a mânca şi a bea datorată obezităţii şi a diabetului
zaharat, patologie pentru care pacienta nu respectă regimul alimentar hipocaloric, hipoglucidic,
hipolipidic.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a elimina cauzată de transpiraţiile intense şi
manifestată prin deshidratare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se mişca şi de a avea o bună postură datorată
junghiului toracic şi manifestată prin reducerea mobilităţii.
Pacienta prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a-şi menţine temperatura corpului în limite
normale.
53
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca datorată durerii toracice şi
manifeastată prin reducerea mobilităţii.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a dormi şi a se odihni cauzată de durere, dispnee, tuse
cu expectoraţie muco-purulentă şi anxietate şi manifestată prin imposibilitatea de a dormi.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele şi
mucoasele cauzată de durerea toracică, de astenia fizică marcată şi de sindromul febril.
Diagnostic nursing: Pacienta nu are probleme în realizarea nevoii de a comunica cu personalul
medical.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a evita pericolele cauzată de patologia respiratorie şi de
patologia asociată (HTA, obezitate şi DZ ) pentru care pacienta nu a respectat tratamentul cu
stricteţe şi manifestată prin riscul de apariţie a complicaţiilor.
Pacienta nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri
religia
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se recrea cauzată de patologia respiratorie şi de
patologia asociată manifestată prin dispoziţie redusă pentru relaxare.
54
Diagnostic nursing: Pacienta nu prezintă probleme în realizarea acestei nevoi..
de cunoştiinţe referitoare la păstrarea regimului igieno-dietetic şi manifestată prin minimizarea
riscurilor existente.
Obiective
4. Pacienta să conştientizeze importanţa respectării indicaţiilor medicale pentru o evoluţie
favorabilă a afecţiunilor prezente.

- admiterea pacientei în salon
- aşezarea pacientei în poziţie antalgică pe un pat mobil
- monitorizarea pacientei: frecvenţă cardiacă şi respiratorie, SatO2, TA, puls, temperatură, diureză
- măsurarea TA
- monitorizarea nivelului de conştienţă a pacientei
- realizarea unui acces venos periferic sigur şi stabil
- recoltarea probelor de sânge pentru determinările de laborator solicitate de medic
- administrarea medicaţiei prescrisă de medic în foaia de observaţie: antialgice (Algocalmin
1g/2ml fiole IV), antibiotic (Cefuroxim 2g/zi), NaCl 0,9% 500ml/oră, medicaţia antihipertensivă
şi medicaţia antidiabetică orală
- realizarea bilanţului ingesta-excreta
55
- pregătirea pacientei şi asistarea medicului în vederea efectuării consultului de specialitate (boli
interne, diabet şi boli de nutriţie, examen radiologic)
- liniştirea pacientei, comunicare eficace cu aceasta, explicarea fiecărei intervenţii executate,
realizarea legăturii între pacientă şi membrii familiei
- explicarea pacientei că evoluţia favorabilă a afecţiunii depinde de respectarea recomandărilor
medicale
Evaluarea îngrijirilor nursing acordate pacientei

- reevaluarea permanentă a pacientei este obligatorie
-după fiecare manevră efectuată se reevaluează în mod obligatoriu pacienta
Starea pacientei în momentul transferului în ambulatoriu

- puls: 80/min
- TA: 140/70 mmHg
- SatO2: 98 %
Pacienta comunică bine cu personalul medical şi înţelege că trebuie să respecte
recomandările medicale. În momentul transferului pacienta prezintă o dependenţă moderată (17
dependenţă.
Tabel cu evaluarea gradelor de dependenţă corespunzătoare celor 14 nevoi

fundamentale pentru pacienta B. I. în vârstă de 70 ani.
56
limite normale
dezbrăca
odihni
conform propriilor
vederea realizării
TOTAL 31 17
57
CAZUL CLINIC NR.4
Pacientul D. A.
Sex: bărbătesc
Vârsta: 80 ani
Religia: ortodoxă
Domiciliul: mediul rural
- adus de către ambulanţă
- tansfer în secţia medicală II: orele 12:15
- timp de staţionare în UPU: 1oră şi 5 minute
Diagnostic medical:
- pneumonie bacteriană, bronșită cronică tabacică.
- stare generală sever alterată
- tahipnee
- cianoză
- durere toracică
- hipotensiune ortostatică
- HTA gradul 3
- dislipidemie
- sechele TBC pulmonar
- mama - astm
- tata – UGD, HTA
Comportamente:
- consumator cronic de etanol în cantităţi moderate
58
- fumător 30 ţigarete/zi
Istoricul bolii:
Pacientul se internează cu stare generală alterată, stare de conştienţă moderat alterată,
tendinţa la colaps (TA 90/60 mmHg), tahipnee şi cianoză periorală. Din antecedentele patologice
reţinem diagnosticarea acestuia cu bronșită cronică tabacică și HTA gradul 3 de aproximativ 5
ani, dislipidemia precum şi diagnosticarea şi tratarea acestuia pentru TBC pulmonar în urmă cu 7
ani. În ambulatoriu pacientul a urmat inconstant tratamentul antihipertensiv şi hipolipemiant şi
nu a respectat regimul igieno-dietetic (întreruperea fumatului, a consumului de alcool, precum şi
nerespectarea regimului alimentar).
Frecvenţa cardiacă: 132/min
Frecvenţa respiratorie: 24 resp/min
Puls: 132/min
TA: 90/60 mmHg
Tegumente: eritroza pomeţilor, cianoză periorală şi a extremităţilor, tegumente transpirate
SatO2: 94 %
- Laborator - uree 71 mg%, sodiu 139 mEq/l, potasiu 4,8 mEq/l, hematocrit 34,5%, VSH 68
mm/1oră, leucocite 12.000 mm3, glicemie 160 mg/dl
- radiografie pulmonară: hipertransparență pulmonară.
- EKG: modificări ischemice difuze.
tahipnee, tahicardie şi de instalarea hipotensiunii arteriale cu tendinţă la colaps la un pacient cu
antecedente de hipertensiune arterială.
59
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a mânca şi a bea datorată inapetenţei şi a stării generale
alterate.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a elimina cauzată de starea de deshidratare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se mişca şi de a avea o bună postură datorată stării
generale alterate şi a stării de conştienţă moderat alterate şi manifeastată prin reducerea
mobilităţii.
normale.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca datorată stării generale
alterate şi manifestată prin reducerea mobilităţii.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a dormi şi a se odihni cauzată de durerea toracică, de
starea de agitaţie şi de anxietate şi manifestată prin problema în realizarea acestei nevoi.
Pacientul prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a comunica cauzată de sindromul confuzional şi de
starea generală alterată şi manifestată prin colaborare dificilă cu personalul medical.
60
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a evita pericolele cauzată de prezenţa factorilor de risc
(consum de alcool, tutun şi alimentaţie necorespunzătoare) şi de starea alterată a pacientului şi
manifestată prin riscul de apariţie a complicaţiilor.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a-şi practica religia
Pacientul prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri şi

de a-şi practica religia.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se recrea cauzată de sindromul confuzional şi
manifeastată prin dispoziţie redusă pentru relaxare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi preocupat în vederea realizării cauzată de deficitul
cognitiv al pacientuluii manifestată prin imposibilitatea efectuării activităţilor cotidiene .
de cunoştinţe şi ignoranţă şi manifestată prin nerespectarea regimului de viaţă şi a medicaţiei
prescrise de către medic.
Obiective
61
4. Pacientul să conştientizeze importanţa respectării prescripţiilor şi indicaţiilor
medicale pentru o evoluţie favorabilă a afecţiunilor prezente.

- admiterea pacientului în camera de urgenţă a UPU
- aşezarea pacientului în poziţie care să faciliteze expansiunea maximă a cutiei toracice pe un pat
mobil
- monitorizarea pacientului: frecvenţă cardiacă şi respiratorie, puls, temperatură, TA
- monitorizarea nivelului de conştienţă a pacientului
- realizarea unui acces venos periferic sigur şi stabil. Alimentarea şi hidratarea pacientului se va
face parenteral prin perfuzii ale căror compoziții, volume, ritm de administrare se stabilesc în
funcţie de nevoi, eliminări, vârstă, greutate, etc.
- recoltarea probelor de sânge pentru determinările de laborator solicitate de medic
- administrarea medicaţiei prescrisă de medic în foaia de observaţie: antibiotice, antialgice,
antitermice
- pregătirea şi însoţirea pacientului în vederea examenului radiologic, a EKG-ului
- pregătirea pacientului şi asistarea medicului în vederea efectuării consultului de specialitate:
medicină internă
- liniştirea pacientului, comunicare eficace cu acesta, explicarea fiecărei intervenţii executate,
realizarea legăturii între pacient şi membrii familiei prezenţi în departamentul de urgenţă
- explicarea pacientului şi familiei acestuia că evoluţia favorabilă a afecţiunii depinde de
respectarea recomandărilor medicale

- reevaluarea permanentă a pacientului aflat în camera de urgenţă (respectiv în secţia de medicină
internă) este obligatorie
- pacientul se află permanent conectat la monitor astfel încât funcţiile vitale pot fi ţinute sub
control vizual în permanenţă
62
Starea pacientului în momentul externării pacientului din Clinica Medicală II
(perioada internării a fost de 14 zile)
- puls: 80/min regulat, amplitudine normală
- TA: 130/70 mmHg
-temperatura periferică: 36,70C
În momentul externării, pacientul este liniştit, comunică bine cu personalul medical şi
înţelege că trebuie să respecte recomandările medicale. În momentul transferului către
ambulatoriu pacientul prezintă o dependenţă moderată (21 puncte) după cum se poate observa
din tabelul de mai jos care demonstrează evoluţia gradelor de dependenţă.

pacientul D. A. în vârstă de 80 ani.
limite normale
dezbrăca
odihni
63
conform propriilor
vederea realizării
TOTAL 46 21
DEPENDENŢĂ TOTALĂ MODERATĂ
64
CAZUL CLINIC NR.5
Pacientul I. F.
Sex: femeie
Vârsta: 66 ani
Religia: ortodoxă
- adusă de către ambulanţă
- transfer secţia medicală: orele 12: 55
- timp de staţionare în UPU: 1 oră şi 20 de minute
Diagnostic medical:
- emizem pulmonar
- bronşită cronică
- ciroză hepatică cu etiologie virală cu virus hepatic B
- astenie fizică
- inapetenţă
- dispnee
- bronşită cronică de 7 ani
- ciroză hepatică cu etiologie virală (cu virus hepatic B)
- mama - HTA
- tata: DZ tip 2
Comportamente:
- nu consumă etanol
- fumătoare de 30 ani, 15 ţigarete/zi
65
Istoricul bolii:
Pacienta se internează pentru astenie fizică marcată, inapetenţă şi dispnee de efort.
Starea pacientei la internare:
Frecvenţa cardiacă: 90/min
Frecvenţa respiratorie: 22 resp/min
Puls: 80/min, ritm regulat, amplitudine normală
TA: 110/60 mmHg
Saturaţie O2: 95%
Temperatura periferică: 38,2 0C
Tegumente: discretă cianoză periferică, tegumente transpirate
- laborator- VSH – 42 mm/1 oră
- fibrinogen – 389 mg/100ml
- GOT – 90 U
- GPT 86 UI
- glicemie – 110 mg/d
- leucocite – 123.00 mm3 de sânge
- examen EKG: fără modificări
- ecografie abdominală – ficat cu diametrul antero-posterior lob drept 14 cm, splină 12 cm
în ax lung
- radiografie pulmonară: opacitate de tip lobar în câmpul pulmonar inferior însoţită de
revărsat pleural minim
- examenul bacteriologic al sputei izolează Hemofilus influenzae

tahicardia sinusală, de tusea cu expectoraţie mucopurulentă şi de dispnee.
66
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a mânca şi a bea datorată inapetenţei.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a elimina cauzată de deshidratare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se mişca şi de a avea o bună postură datorată asteniei
fizice şi dispneei de efort.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a menţine temperatura corpului în limite normale
datorată infecţiei bacteriene.
Grad de dependenă: 3
Pacienta nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a dormi şi a se odihni cauzată de dispnee şi anxietate şi
manifestată prin imposibilitatea de a dormi.
Pacienta nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a fi curată, îngrijită şi de a-şi proteja
Diagnostic nursing: Pacienta nu prezintă probleme în realizarea nevoii de a comunica colaborând
bine cu personalul medical.
67
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a evita pericolele cauzată de prezenţa factorilor de risc
(fumat, nerespectarea regimului igieno-dietetic).
Pacienta nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri
religia
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a se recrea cauzată de patologia respiratorie şi hepatică
şi manifestată prin indispoziţie pentru relaxare.
Diagnostic nursing: Problemă a nevoii de a fi preocupat în vederea realizării cauzată de patologia
respiratorie (dispnee) şi de patologia hepatică şi manifestată prin frica de apariţie a complicaţiilor
în urma efortului fizic.
de cunoştinţe şi ignoranţă şi manifestată prin nerespectarea administrării medicaţiei prescrise de
către medic şi a regimului igieno-dietetic.
Obiective
1. Stabilizarea funcţiilor vitale şi prevenirea complicaţiilor IMA.
4. Pacienta să conştientizeze importanţa respectării prescripţiilor medicale pentru
o evoluţie favorabilă a afecţiunilor prezente.
68
Intervenţii nursing:
- admiterea pacientei în salon
- monitorizarea pacientei: frecvenţă cardiacă şi respiratorie, SatO2, TA, puls, temperatură, diureză
- monitorizarea nivelului de conştienţă al pacientei
- realizarea unui acces venos periferic sigur şi stabil şi administrarea soluţiilor perfuzabile şi a
medicaţiei hepatoprotectoare
- recoltarea probelor de sânge pentru determinările de laborator solicitate de medic: VSH,
Fibrinogen, GOT, GPT, BI, electroforeză serică, Hemoleucograma
- recoltarea sputei
- administrarea medicaţiei prescrisă de medic în foaia de observaţie: antibiotice,
hepatoprotectoare
- pregătirea pacientei în vederea executării EKG şi monitorizarea permanentă a funcţiilor vitale
- pregătirea pacientei şi asistarea medicului în vederea efectuării consultului de specialitate: boli
interne
- liniştirea pacientei, comunicare eficace cu acesta, explicarea fiecărei intervenţii executate,
realizarea legăturii între pacient şi membrii familiei
- explicarea pacientului că evoluţia favorabilă a afecţiunii depinde de respectarea recomandărilor
medicale

- reevaluarea permanentă a pacientei este obligatorie
- după fiecare manevră efectuată se reevaluează în mod obligatoriu pacienta
Starea pacientei în momentul transferului în ambulatoriu

- puls: 90/min
-TA: 130/80 mmHg
- SatO2: 96 %
69
Pacienta comunică bine cu personalul medical şi înţelege că trebuie să respecte
recomandările medicale. În momentul transferului pacienta prezintă o dependenţă moderată (18
dependenţă.
pacientul I.F. în vârstă de 66 ani.
limite normale
dezbrăca
odihni
conform propriilor
70
vederea realizării
TOTAL 30 18
CAPITOLUL 9
REZULTATE ŞI DISCUŢII DISCUŢII
În urma analizării lotului de pacienţi am constatat următoarele:

71
- toţi cei 65 pacienţi studiaţi au prezentat dependenţă în satisfacerea acestei nevoi, cauza
principală fiind reprezentată de tuse cu expectorație mucoasă sau muco-purulentă, dispnee,
anxietate şi dezechilibre hidro-electrolitice, tahicardie şi valori tensionale oscilante. Gradele de
dependenţă la primirea în unitatea de urgenţe au variat astfel: 50 pacienţi cu gradul 3 de
dependenţă şi 15 pacienţi cu gradul 2. La transferul/externarea pacienţilor 38 din totalul de 65
pacienţi şi-au recăpătat independenţa în realizarea acestei nevoi iar restul de pacienţi au
prezentat grad de dependenţă 2.
- aproape jumătate din pacienţi au prezentat dependenţă în satisfacerea acestei nevoi, dependenţă
apărută ca urmare a stării de anxietate, a inapetenţei. Din cei 35 pacienţi,20 au prezentat gradul 3
de dependenţă ,iar ceilalţi 15 gradul 2. La sfârşitul îngrijirilor acordate numai 5 dintre pacienţi
nu şi-au recăpătat independenţa în satisfacerea acestei nevoi păstrând un grad de dependenţă 2.
- dependenţa în satisfacerea acestei nevoi s-a datorat în principal problemelor de eliminare ca de
exemplu: expectorația mucoasă sau muco-purulentă, disurie, polakiurie, constipaţie şi stării de
deshidrtare. Această simptomatologie a fost prezentă sub o formă sau alta la 30 dintre pacienţii
studiaţi şi a îmbrăcat grade de dependenţă diferite. Astfel, 15 pacienţi au prezentat gradul 3 şi 15
pacienţi gradul 2. Recuperarea independenţei în satisfacerea acestei nevoi s-a realizat parţial
deoarece 7 pacienţi şi-au păstrat gradul 3 de dependenţă până la transferul într-o altă clinică iar
alţi 4 pacienţi au recuperat ajungând până la gradul 2 de dependenţă.
- toţi cei 65 pacienţi au prezentat dependenţă în satisfacerea acestei nevoi ca urmare a poziţiilor
antalgice impuse de afecţiunea prezentă, precum şi a prezenţei dispneei de efort. Recuperarea
independenţei din cadrul acestei nevoi s-a făcut diferit. Gradele de dependenţă ale pacienţilor în
momentul externării variază astfel: gradul 3 pentru 10 pacienţi (diagnosticaţi cu BPOC, cu
dispnee la eforturi mici), gradul 2 pentru 33 pacienţi.
- această nevoie a fost afectată la 15 pacienţii, gradele de dependenţă fiind 3 la 5 pacienţi şi 2 la
10 pacienţi.
72
- gradele de dependență ale acestei nevoi au rezultat în principal ca urmare a prezenţei durerii
toracice, asteniei fizice marcate şi a bolilor asociate. Numai jumătate din pacienţi au prezentat o
afectare a acestei nevoi cu grade de dependenţă 3, cealaltă jumătate având gradul 2 de
dependenţă. Recuperarea acestor grade de dependenţă s-a realizat concomitent cu diminuarea
durerii toracice şi a compensării polipatologiei prezente la aceşti pacienţi, astfel încât la
externare numai 13 pacienţi prezentau un grad de dependenţă 2.
7. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- la internare toţi cei 65 pacienţi luaţi în studiu au prezentat grad de dependenţă 3 fapt explicat
prin prezenţa tusei cu expectorație, a dispneei şi anxietăţii. La externare, gradul de dependenţă a
diminuat la 2 pentru 45 dintre pacienţi,iar independenţa totală în satisfacerea acestei nevoi a
aparţinut unui număr de 20 pacienţi.
- 30 pacienţi au prezentat dependenţă 3 la internare dar au recuperat ajungând la un grad de
dependenţă 2 până în momentul externării, iar restul de 35 pacienţi au avut independenţă totală în
satisfacerea acestei nevoi. Această dependenţă s-a datorat imposibilităţii pacienţilor de a-şi îngriji
tegumentul.
- procentul pacienţilor independenţi a fost egal cu al celor dependenţi. Astfel s-a constatat că un
număr de 30 pacienţi au prezentat dependenţă 2, 5 au avut dependenţă gradul 3 şi restul de 35
pacienţi fiind independenţi internării. Toţi cei 35 de pacienţi dependenţi au devenit independenţi
în satisfacerea acestei nevoi datorită îngrijirilor primite. Dependenţa s-a datorat durerii, anxietăţii
şi tulburărilor cognitive prezentate de către pacienţi.
-45 pacienţi au prezentat grad de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi, 31 pacienţi dependenţă
gradul 2 şi 19 pacienţi dependenţă 3, dependenţă datorată riscului de apariţie a complicaţiilor
afecţiunilor prezente. Recuperarea s-a realizat în proporţie de 50% astfel încât în momentul
externării 16 pacienţi prezentau grad de dependenţă 3 şi 8 pacienţi gradul 2.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a-şi practica religia
- toţi pacienţii luaţi în studiu au prezentat independenţă realizând această nevoie fără dificultate.
73
-această nevoie a fost afectată la toţi pacienţii. Dependenţa s-a datorat în principal asteniei fizice,
tulburărilor cognitive, durerii toracice şi anxietăţii prezente. 53 dintre pacienţi au prezentat la
internare grad de dependenţă 3 iar ceilalţi 12 gradul 2. În cazul a 24 pacienţi s-a obţinut
independenţa în satisfacerea acestei nevoi restul de 46 pacienţi păstrând un grad de dependenţă
astfel: 16 pacienţi cu gradul 3 şi 30 pacienţi cu gradul 2 de dependenţă.
-14 pacienţi au prezentat dependenţă 3, 36 pacienţi cu dependenţă 2 şi 15 pacienţi cu dependenţă
1. Dependenţa este tradusă prin preocuparea pacienţilor faţă de starea lor actuală şi faţă de
evoluţia afecţiunii. Un număr de 37 de pacienţi au prezentat la sfârşitul spitalizării un grad de
dependenţă 2.
- 31 pacienţi au prezentat dependenţă 3, 16 pacienţi cu dependenţă 2 şi 18 pacienţi independenţi.
Dependenţa s-a datorat lipsei de cunoştinţe asupra afecţiunii şi a patologiei asociate, sau
ignoranţei pacienţilor în ceea ce priveşte afecţiunea, tratamentul şi evoluţia acesteia. La externare
s-a constatat: 26 de pacienţi cu dependenţă 3 şi 18 pacienţi cu dependenţă 2 pentru satisfacerea
acestei nevoi fundamentale.
CAPITOLUL 10
CONCLUZII
1. Bronșita cronică reprezintă inflamația cronică a căilor aeriene care determină

producerea excesivă de mucus și tulburări de ventilație. Bronșita este considerată a fi cronică
dacă există episoade repetate de tuse productivă intermitentă cu expectorație minim 3 luni/ an, pe
o perioadă de 2 ani consecutiv. Are o evoluție îndelungată, cu efecte ireversibile asupra funcției
pulmonare în lipsa unui tratament adecvat asociat unui regim de viață corespunzător. Aceasta
74
poate fi asociată secundar distensiei și distrugerii alveolare, cauzând emfizem pulmonar.
Este una dintre afecțiunile care poate fi prevenită prin abstinența/ renunțare precoce la
fumat și evitarea expunerii la medii toxice.
2. Bronșita cronică are o rată de prevalență de la 3,4% până la 22% în rândul populației
generale. Persoanele cu vârsta peste 45 de ani, fumătorii, cei care locuiesc în zone cu poluare
ridicată a aerului și oricine cu astm bronșic, au un risc mai mare de a dezvolta bronșită cronică.
Bronșita cronică tinde să afecteze bărbații mai des decât femeile. În timp ce factorul principal de
risc pentru bronșita cronică este fumatul, există însă un procent de 4% -22% în care niciodată
inhalarea de combustibili, praf și fum. Obezitatea a fost de asemenea corelată cu un risc crescut
de bronșită cronică. În Statele Unite în anul 2016 la 100.000 număr de populație rata mortalității
bronșitei cronice a fost de 0,2.
3. Ca urmare a datelor obținute prin acest studiu, în funcție de o serie de parametri

elementari și specifici se desprind următoarele concluzii:
1.din cei 65 pacienți introduși în studiu, 25 pacienți au fost bărbați și 40 femei (prevalența
crescută a bronșitei cronice la femei s-a datorat comorbidităților întâlnite la acestea mai frecvent,
respectiv a obezității și a refluxului gastro-esofagian),
2.40 de pacienți din lotul studiat au provenit din mediul rural și doar 25 din mediul urban,
cei din mediul rural lucrând în zootehnie și cu pulberi rezultate din prelucrarea furajelor.
Am avut următoarea distribuție pe grupe de vârstă:

- 30 pacienți au avut peste 85 ani.
Prevalența crescută a grupei cu vârstă peste 80 ani a fost întâlnită atât la femei cât și la
bărbați:din totalul de 65 pacienți, 56 sunt fumători sau foști fumători și doar 9 pacienți au
afirmat că nu au fumat.
Dintre cei 65 de pacienți, 20 au fost diagnosticați cu obezitate de diferite grade.
Menționez că majoritatea pacienților obezi erau femei.
75
Din studiul de față a rezultat o prevalență crescută a pacienților cu boală de reflux
gastro-esofagian (37 de pacienți, față de 28 de pacienți fără BRGE).
30 dintre pacienți au fost expuși la pulberi sau alergeni.
Nevoile frecvent efectuate au fost următoarele:
- nevoia de a respira și de a avea o bună circulație
- nevoia de a mânca și a bea
- nevoia de a elimina
- nevoia de a evita pericolele
- nevoia de a dormi și a se odihni
Referitor la nevoia de a respira și a avea o bună circulație afectarea a fost datorată
tusei cu expectorație mucoasă sau muco-purulentă, dispneei la unii pacienți și a prezenței
valorilor mari tensionale.
Intervențiile nursing constau în:
- asigurarea unei poziții comode a pacientului în pat, ridicarea capului patului
- administarea O2, asigurarea unei linii venoase
- administrarea tratamentului corespunzător și la timp, menținerea balanței hidro-
electrolituce.
Referitor la nevoia de a se alimenta și hidrata am întâlnit o dependență majoră la
internare la un procent de 70%, fapt ce se datorează următoarelor probleme de
dependență:
- alimentație hipersodată și hidratare neadecvată prin deficit, manifestată prin greșeli în
alegerea alimentelor, dificultate în digestia și absorția alimentelor.
Intervențiile nursing au constatat în:
- administrarea tratamentului, alimentarea și hidratarea corectă a pacientului
- conștientizarea pacientului privind importanța menținerii regimului alimenta
- la externare, pacienții au prezentat o îmbunătățire a stării de sănătate.
Referitor la nevoia de a elimina, am întâlnit o dependență medie la toți pacienții
datorită expectorației frecvente și a prezenței edemelor periferice.
Intervențiile imediate au fost:
 asigurarea condițiilor de confort fizic și psihic
76
 administrarea medicației mucolitice și expectorante recomandată de medic
 administrarea medicației diuretice prescrise de medic
 respectarea regimului igieno-dietetic
Nevoia de a dormi și de a se odihni - am întâlnit o dependență minoră datorată tusei cu
expectorație, a dispneei și a prezenței insomniei.
Intervenții:
 administrarea medicației prescrisă de medic
 realizarea unui mediu ambiant prin aerisirea salonului, asigurarea unei posturi
adecvate cu ridicarea capului patului, asigurarea liniștei și evitarea vizitelor prelungite ale
aparținătorilor;
 odihnă pasivă în timul zilei;
alimentație redusă cantitativ per os, fără lipide, proteine și alimente greu digerabile la ore
târzii;
 administrarea tratamentului
La externare pacienții au devenit independenți.
Referitor la nevoia de a evita pericolele, dependența medie este întâlnită la un procent de 70%.
Diagnostic nursing actual: problemă de a evita pericolele datorate lipsei de cunoștințe față
de boală, a neîntreruperii fumatului și a profilaxiei inadecvate a infecțiilor respiratorii.
Intervenții:- învățarea pacienților despre importanța efectuării tratamentului

medicamentos, a respectării regimului igieno-dietetic, a întreruperii fumatului, a evitării
poluanților atmosferici și a profilaxiei infecțiilor respiratorii.
77
BIBLIOGRAFIE
1. Abrams W.B., R. Berchow, A. Flechter: The Merck Manual of Geriatrics. Merck and Co.
Inc. Rahway, New York, 1990.
78
1. Bălăceanu Stolnici C.: Geriatrie practică. Ed. Med. Buc., 1998.
2. Bogdan C.: Elemente de geriatrie practică. Ed. Med. Buc., 1998.
3. Braunwald E.: Heart disease. W. B. Saunders Comp., 1997.
4. Brocklehurst I. C., R. C. Talles, H. M. Fillit: Textbook of Geriatric Medicine and
Gerontology, IV th ed. Churchill Livingstone, 1992.
5. Dobrescu D.: Gerontofarmacologie. Ed. Mondan, 1995.
6. Evans J. G., Franklin Williams T., Lynn Beattie B.: Oxford Textbook of Geriatric
Medicine, 2 nd Edition. Oxford University Press, 2000.
7. Ghidrai O.: Geriatrie şi gerontologie. Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Casa Cărţii de
Ştiinţă Cluj Napoca, 2002. PAR
79

UNIVERSITATEA-DE-MEDICINĂ-ŞI-FARMACIE-CRAIOVA (1) Modificata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA-DE-MEDICINĂ-ŞI-FARMACIE-CRAIOVA (1) Modificata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE CRAIOVA

FACULTATEA DE MOAŞE ŞI ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Figura nr.1 Anatomia plamanilor

Traheea - este un tub cartilaginos și fibromuscular care se întinde de la aspectul inferior

Prima ramură a bronhiei stângi își are originea la aproximativ 5 cm de la bifurcația

Figura nr.2 Bronhiile in detaliu

Variante anatomice de plămâni

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirația, cuprinde, în

Volumele și capacitățile pulmonare

Volumele și capacitățile pulmonare sunt metoda simplă pentru studiul ventilației

1. Capacitatea pulmonară totală (CPT) reprezintă volumul de aer cuprins în plămâni la

Bronșita reprezintă inflamația mucoasei bronhiilor, de etiologie cel mai adesea

Bronșita acută cunoscută și ca o răceală toracică, este o inflamație pe termen scurt a

Diagnosticul se bazează în general pe semnele și simptomele unei persoane. Culoarea

Persoanele cu tulburări pulmonare obstructive, cum ar fi bronșita, pot prezenta o scădere

Bronșita cronică- cauze, diagnostic și tratament

Cauzele bronșitei cornice

- Fumat activ/ pasiv;

- Expunerea la praf, alergeni, noxe respiratorii (inclusiv poluanții de interior proveniți de la

- Simptomele bronșitei cornice

Aspectul clinic al sputei reprezintă un factor important în conduita terapeutică și

Anamneza și examenul clinic orientează către diagnostic și investigațiile necesare.

IPOTEZA, SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Bronșita cronică este o patologie geriatrică importantă deoarece declinul funcției

Afectarea neurologică apare în exacerbări sau în cazurile avansate și se manifestă prin

1. documentarea bibliografică de specialitate

OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE CERCETĂRII

Acestea sunt reprezentate de:

MATERIALE ȘI METODĂ DE LUCRU

În vederea obținerii unor date clinico-paraclinice cu aplicabiliate practică reală, am

Pacienții evaluați au fost internați în Clinica Medicală a Spitalului Județean de Urgență

CONȚINUTUL ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

8.1.Analiza lotului studiat

Într-o primă etapă a studiului am procedat la analiza lotului de bolnavi în raport

8.2.Prezentarea lotului de pacienți

Repartiția lotului de bolnavi cu incontinență în funcție de sex

Graficul nr1. Reprezentarea grafică a pacienților pe sexe

Decadă de vârstă Număr pacienți

Grafic nr 2. Repartiția pe grupe de vârstă

Tabel nr3. Repartiția pacienților pe mediu de proveniență

Mediul rural Mediul urban

Figura nr 3. Reprezentarea grafică a mediului de proveniență

Graficul nr 4. Reprezentarea grafică a a pacienților cu obezitate

Tabel nr 5. Repartiția pacienților în fumători/nefumători

Graficul nr 5. Reprezentarea grafică a pacienților fumători

Tabel nr 6. Repartiția pacienților în funcție de expunerea la noxe

Pacienți expuși la pulberi și alergeni Pacienți neexpuși

Graficul nr 6. Reprezentarea grafică a pacienților care au fost expuși la pulberi sau

Tabel nr 7. Repartiția pacienților în funcție de prezența refluxului gastro-esofagian

Graficul nr 7. Reprezentarea grafică a pacienților cu BRGE

Din tabelul nr 7 rezultă o prevalență crescută a pacienților cu boală de reflux gastro-

CAZUL CLINIC NR.1

Planul de îngrijiri nursing

Pacientul nu prezintă probleme în satisfacerea nevoii de a acţiona conform propriilor convingeri

Intervenţii nursing de urgenţă

Evaluarea îngrijirilor nursing acordate pacientului

Starea pacientului în momentul transferului în ambulatoriu

Planul de îngrijiri nursing

Intervenţii nursing de urgenţă

Starea pacientului în momentul externării

Tabel cu evaluarea gradelor de dependenţă corespunzătoare celor 14 nevoi fundamentale pentru

NEVOIA LA ADMITERE ÎN UPU LA EXTERNARE