4.

IGIENA RADIATIITOR
Radialiile reprezinti un factor permanent al mediului inconjurdtor, aclionand atat sanogen, cat gi patogen. Intrd in relaJie cu organismul uman sub diferite aspecte, dependente in primul rdnd de energia purtatd. in'linii generale, efectele biologice sunt cu atat mai pronunlaie, -cu cat energia radialiei este mai mare. _ Radialiile pot fi caracterizare prin energie, frecventd Ei lungime de
und6.

Conform teoriei ondulatorii se admite c[ radiatia este reprezentatd de o undi transversalr electromagneticd, a cirei vitezI de propagare in vid
este constant[ (300 000 kmis), relalia cu lungimea de undd gi frecvenla fiind exprimatd de formula c = L x o in care c = viteza de propagari, L = lungimea de und6, D = frecventa, de unde rezultl:

L= c 1)
Din aceasti relalie reiese cd intre lungimea de undd qi frecven![ este un raport de proporlionalitate inversd (cu cat lungimea de und6 este mai mare, cu atat frecven[a este mai micl gi invers), .Intre frecvenld gi cantitatea de energie este de asemenea o relalie exprimatd de teoria lui M. Planck, care arattr cE schimbul de energie dintre sistemul care emite gi campul radiant are caracter discontinuu gi se face in cuante (fotoni) avand mErimea h, in care h este o constante fizicd universald cu mdrimea de 6,6256 . 10-34 Js, iar o este frecventa radialiei.

absorbitr. Cum din lungimea de undd se poate deduce gi energia eliberate, radialiile pot fi clasificate dup[ acest criteriu, rezultAnd gi efectul biologic predominanr (tabelul nr. XXV). Jindnd cont de intensitatea efectelor produse, radialiile pot fi grupate in 2 categorii: radialii ionizate gi radiatii neionizante.

nii biologice, efectele sunt cu amt mai pronunlate, cu cdt frecvenla radiafiei este mai micl gi deci energia mai mare. . In inlelegerea relaliei dintre energia radiantr gi efectul biologic intervine insd gi modul specific de actiune in raport cu lungimea de und[, determinat de energia eliberatl in momentul absorbliei di lesuturi; acest efect poate avea - conform legii calitative a forochimiei - numai radiafia

175

Tabelul nr. XXV Clasificarea radiafiilor dupd lungimea de undb

Lungimea de undd

De la
(aprox.)

PAnd h (aprox.)

Efect biologic predominant

Unde herziene

CI,

Radialii infraroEii
Radiatii luminoase Radiafii ultraviolete Radiatii ionizante

lmm
760 nm 400 nm
10 nm

1mm
760 nm 400 nm

slab

sub

l0

caloric luminos

nm

fotochimic
ionizant

1 pm

4.1.
acliune.

RADtATil |ONTZANTE
de

Radialiile ionizante sunt radiatii care au proprietatea de a ioniza mate-

ria asupra cereia aclioneazI, datoriti energiilor mari eliberate la locul

In aceastd grupe de radialii sunt cuprinse atat radia{ii electromagnetice formate din fotcni (radialii X, radialii gamma), cAt gi fluxuri de particule atomice. tn aceastd categorie intrd radialia u, formatd din 2 proioni gi 2 neutroni (un nucleu de heliu) incdrcatl pozitiv, radialia p formatd din fluxul de electroni (cu incircare negativd), precum qi fluxurile de protoni (cu inclrcare pozitivd) qi fluxurile de neutroni. Radia[ia corpusculard (cu excepJia fluxurilor de neutroni care nu produc direct ionizare) are capacitate redusd de penetralie, radiafia cx este retinute de stratul cornos al pielii (pltrunde doar 0,1 mm in aer $i lesuturi), iar radialia p p[trunde doar in lesutul cutanat pe care il poate leza (nu dep[gesc obi$nuit 2 crn, maxim 8 cm), Radialiile electromagnetice au o mare capacitate de penetrare, pumnd strebate corpul uman, retindndu-se mai mult sau mai pulin in diferitele [esuturi in functie de densitatea acestora (fapt care a permis utilizarea lor in radiodiagnostic gi radioterapie). Capacitatea de ionizare este de asemenea diferitd, radialiile cr, F qi protonice avand in general o capacitate mai mare ionizant[ decdt cele electromagnetice deoarece elibereazd toatd energia in stratul subtire in care se reline, Radiatiile produse de neutroni au anumite particularitlti, neutroniiconstituentri ai nucleului atomic - fiind ejectali numai in cursul anumitor reaclii nucleare - cum ar fi fisiunea nucleare. Ei nu provoace ionizarea primar6, insf, sunt capabili de a produce ionizare indirectd prin activarea substanlelor iradiate cu formarea de atomi radioactivi artificiali. Rezultf, ci radialia o $i p este mai pulin nociv[ in iradierea externa, nocivitatea maximl fiind legatd de iradierea intern[, in timp ce efectul patogen predominant al radialiei ionizante electromagnetice se exercit[ in mod deosebit in iradiere externd. inlelegem prin iradiere externd expunerea parlial[ sau totali a organismului la radialia exterioar[, efectul realizdndu-se in lesuturile care absorb radialia in functie de penetrabilitatea acesteia. Iradierea interni este
r76

produse de atomii elementelor radioactive (radionuclizi) care pitrund in organism prin inhalare sau ingestie (eventual in administrdri parenterale in cazul utilizdrii lor in scop diagnostic sau terapeutic), urmeazd ciclul metabolic al elementului respectiv iradiind lesuturile cuprinse in acest ciclu (intregul organism pentru elemente cu distribulie relativ uniformd sau anumite organe sau sisteme pentru cele care se cumuleazd selectiv)'

4.1.1. Unitdli de misuri

in definirea radialiilor ionizante $i a efectelor produse se utilizeaz[ o serie de unit6li de mdsur6, supuse in ultimul deceniu unor reformulEri stabilite in cadrul sistemului international de unitdli (SI). Cum unitdlile vechi sunt intrate de mulli ani in practicS, acestea mai sunt incd utilizate, urmdnd a fi treptat inlocuite de unit[lile SL Prezentdm ambele unit[!i, precum gi relaliile de transformare in tabelul nr. XXVI' Radioactivitatea se m[soar[ prin viteza de dezintegrare a nucleilgr atomici. Unitatea veche este Curie (Ci) care reprezintd num[rul de dezintegrdri pe secundd care se produc intr-un gram de radiu gi corespunde la 3,7 l0l0 dezintegrdri pe secund[. Unitatea SI este bequerel (Bq) corespunz[toare la 1 dezintegrare pe secund6, rezultAnd c[ 1 Ci = 3,7 1010 Bq, respectiv 1 Bq = 21,03 . l}r2 Ci (27 ,03 pCl). Prima unitate de expunere folosit[ a fost rcintgen (R), care reprezintd doza de radialie X sau gamma care produce I cmr de aer uscat $i aflat la go gi 760 mm Hg presiune, ioni negativi sau pozitivi purtdnd o sarcin[ electricd egal6 cu I unitate electrostatic[. Sistemul SI prevede ca unitate Coulomb/kilogram (C/kg-t;. tn ceea ce privegte relatiile de transformare, acestea sunt inscrise in tabelul nr. XXVI. Debitul de expunere exprimat R/s devine sistemul SI Coulombikilogram (C/kg) Doza absorbitd reprezintd o noliune cu aplicalie practicd important[, tindnd cont de faptul cd efectul este produs de energia transferatl materialului in care se realizeaz[ absorbtia. Unitatea din sistemul vechi de mdsurl este rad (radiation absorbed dose), care corespunde unei absorbiii de 100 erg/l g substrat iradiat. tn sistemul SI unitatea este Gray (Gy) qi corespunde la 1 Joule pe 1 kg substrat (J/kg-t;. Debitul dozei absorbite in loc de rad/s-l devine Gy/s (Gys-l). Doza echivalentd sau echivalentul dozei pentru radioprotecfie pleaci de la considerentul cd acJiunea biologic[ a radialiei ionizante depinde de energia transferatd lesuturilor umane, care este influen[atl de doza absorbit6, de factorul de calitate a radiafiei 9i de o serie de factori modificatori. AplicAnd dozei absorbite coeficientii de ponderare, care line cont de acegti factori se obline o dozd echivalentl denumitd rem (rdntgen equivalent men), dup[ vechiul sistem de unitdli sau Sievert (Sv) in sis.

temul

SL

4.1.2. Condi[iile de expunere la radiatii ionizante

Sursele de radialii pot iradierea artificiald.

fi

clasificate

in 2 grupe: iradierea naturaid gi

t77

X X
R

s
A

s t

N da

s
$ q

R#fr7 il'ti:9:
v Fzf-rh

9eil\o9

dd llx

'oN

x
';.^,i

;ll

P9

4t,

vv

TI >.
>l

Otr

EA ;3

"o s
Va

v)

o
L
)

t $
\)
V)

EF 9-EE a9d-o> ,g I i
x
a O
3.
o0

6
x
o0

fB. 3
.;

0)

s
V)
,(E

s3
d9
a)

1o

b Soo &

!r

h
8.E

q ,
c)

\)

c
.q $
R

rqt

s; 6E E* ! 3C E *F Fe ig vE ;E se
o.l;tEdE
qE

EE es eq c''d ='6 AE s FF xE o=
SF

A
la

t r 2

o d &g e, fig
5 O .Xo '1, a5

.e F &H
^3's +?I=
;

r.E

tr

'E

.i

':-'

ri

'iE at F 'fr fr-H ig is ,i.9 a 6 a Eg

g; .ii

6 9.-. E g'+

F E

o F EE ;

178

4.1.2.1. IRADIEREA NATURALA

Iradierea naturala (sursele naturale) se datoregte unor surse terestre, care pot realiza iradiere externd (radiafiile gamma terestre) sau o iradiere intern[ produsf, de unii radionuclizi naturali din mediu care pitrund _in organismul uman, precum gi unor Surse extraterestre repfezentate do radiatia - cosmicd. Radiagia cosmicd tEi are tn primul rdnd origine solard gi in mai .micd mdsuri origine galaxicd. Cele care ajung la limita atmosferei terestre (radialii cosmice primare) sunt formate in special de particule inclrcate electric care sunt practic in totalitate absorbite in straturile superioare ale atmosferei. Prin- ciocnirea cu atomii atmosferici dau nagtere radiaiiei cosmice secundare alcdtuit[ din radiafii corpusculare sau electromagnetice (fotoni), la nivelul solului ajugAnd doar o micd parte din aceast[ radialie. Intensitatea radialiei Cosmice este mai mare la altitudine gi la latitudinile
mari.

Dozele anuale aproximate dup6 inregistrlri diferite ale radialiilor cosmice in funclie de altidudine gi latitudine sunt inscrise in tabelul nr.

XXVII.

Tabelul nr. XXVII Dozele aproximate de radialii cosmice in funcfie de altitudine gi latitudine (modificat dup6 B. O' Lindell qi L. Dobson) Doza anualE (mrad gi mGy) la diferite altitudini (m)

Lati
tudi
ne

I
25 28

000

2 000

000

000

000

mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad
ors
o,28
JU

mcy
1,30 1,70

00 400 600

30

0,30

35 35

0,30 0,35 0.35

40
45

50

0,40 0,45 0,50

60

0,60
0,7 s

90

75
80

r10
120

0,90 130 1,10 r70

0,80

t.20 200

2,oo

Din punct de vedere al iradierii populaliei, radialia cosmicd reprezint[ un element constitutiv al iradierii naturale gi nu ridicd problemA de

protecfie decat pentru zborurile la foarte mare altitudine, inclusiv cele cosmice. Radiatriite terestre. intre acestea distingem - dup[ cum am mentionat de radia1ia gammt a unor radionuclizi natu- iradierea externd provocatl 238U), viala acestora corespunzdnd vfirstei zzz'17, lung[ rali cu viald 1+oyi, geologice a p6m6ntului, precum gi de cea produsl de alti nxclizi cu vechime mai micd (228Ra, 226Ra) qi de produgii lor de dezintegrare. Intensitatea expunerii depinde de compozilia scoarfei terestre, exist6nd zone cu radioactivitate mai crescute, indeosebi unde existd depozite naturale mai ridicate de uraniu gi thoriu, precum gi anumite tipuri de roci, cun:i ar fi rocile bazaltice sau gisturile. In mod obiqnuit se gdsesc valori situate la 40-100 mrem (O,4-lmSv) anual, existAnd insft teritorii limitate unde vaIoarea respectiv[ poate fi mult mai mare, deplgind chiar 1 rem (10 mSv)
anual.

r79

de produse naturale supuse unoi prelucrdri'tehnologice cire le_ au crescut radioactivitatea. Fxemplul cel mai conclud"nt a ."pr"zintd -in mate_ rialele de construcfie. cantitatea de radon eliminuta incaperi este con_ secinta concentrf,rii produgilor radioactivi conlinuli in^pioourul natural folosit.

ce..privegte iradierea naturald internr, aceasta este datorittr . in ceea in primul rAnd ptrrrunderii in- organismur uman a erementeror i;;;;;;;;tie radioactive proven.ite din so-l gi ajunse in lpr gi arimen're sau prin inhalare a gazelor radioactive -.radiy ji thoron - eliminate oin str in aerul atmos_ feric. Gazele radioactive din atmosfere - raoon _ produc o iradiere naturald in general sclzuttr. concentrdri ii--t[oroo -uri apar indeosebi in minele de minereu radioactiv sau chiar in alte -ii ,ir" o" adancime mare. DistribuJia lor in organism nu este uniform[, zcopu u1-zir1h cumuldndu_se indeosebi in [esutur in- tiTp c.e gazere.i". o"zror'"grare produse (radon .gs9s gi thoron) gi produgii ror de Riialie-se cumuleaza in"premOn. In organis_ mul uman prrrund d.arlcu api gi arimenrer" qi urli'raoionuclizi"(*ii, 9 87Ra., zlopo-, 2zopb. erc.). Doza iotaie.primittr depinde in primur rdnd de continutul solului in aceqti radionuclizi. In afar[ de rad,on thoron, pe c-ale inhalatorie pot pdtrunde gi 3H, .gi '",i.uaiulii--";;;;;;'""g"azetor r4C erc., proveniti din iiadiereu consriuenre ale atmosferei. valoarea iradierii astfel piodura n"ilr"*num. In linii generale, valoarea iradierii.naturale externe "ri" se situeazn in jurul valorii de 100 mrad (r mcy) pe an. ln pra odi;t-;"iJarea iradierii na_ turale telurice medii este de'cia 70 mrad (0,9 mGy) p" uo, variatii regionale in jurul acestei valori. Iradierea'niturara cu anumite internd nu depxgegte obignuit valori pand Ia lmSv pe an. Iradierea naturali a orgauman (inrere gi.exrerne) se iitueaza urt}"il"tr" l-2 {r^*4{ mSv/an (100-200 mrem/an). o varianti a iradierii naturale o constituie iradierea naturald modificatr_ tehnologic. tnleregem prin acest tip a" iradiere t; ;;; provocatd

4.1,2.2. IRADIEREA ARTIFICIALA

Iradierea artificiarr (sursere artificiare sau antropogene) produsd de utilizarea de ctrtre om a radialiilor ionizante, utifiiareaeste acestora diferite scopuri face ca expunerea la. radialii ionizunt"'s6 prezinte in o creqtere in ultimele decenii, rezultdnd gi necesitat"u ioiioJu"erii mlsurilor de protecfie corespunzdtoare in vederea inllturdrii efectelor nocive. In funclie de modur de expunere ra sursele artinciaie lor de radialii

io_ nizante distingem expunerea profesionald gi nepror"rionald. profesio.nald privegte persban"i" "xpuo"t"u io'proc"sut muncii . ^Expunerea vin in contact cu radialii ioniaante, in aceast[ categorie "ur" care lucreazd ra extragerea minereurui radioactiv l; intiano: personarur ofiin"r"u de com_ $i nuclear, personalur din cenrralere-elecrrice'nr.r#1, personarur de ,b":,j-bi1 ra reactoarele nucleare, cei care lucreazd in cercetar" p"r.oorlui iiii"iin"a, care lucreazd cu surse radioactive in diferite p.o""i"''iniustriale etc. un domeniu in care expunerea profesionard cuprinde prezent - cer i" fa"i mai mare numdr de oameni bste folosirea ridiuliilot ioniiuni" in medicinr, tl ,"oq j: diagnostic.sau terapeutic. in aceastd grupd intrd rot personarul din uniterile de radiodiagnostic^, radiorerapie gr n""oiiina'nicleare (servici_
180

nucleard sunt cele ?n care se aplicd izotopi radioactivi, produse radiofarmaceutice in scop de diagnostic $i tratament). respectiv - Expunerea neprofesionald cuprinde populalia care nu vine in contact in procesul muncif cu radialii ionizante, dar care prin diferite cei poate fi

ile de medicind

expus6.

Iradierea artificialtr neprofesional[ cunoagte doud cauze principale: utilizarea industriald gi tehnicl a radiatiei ionizante gi utilizarea radialiilor ionizante in medicini (iradierea medicald a populaliei), la care se adaugd utilizarea unor surse de radiatii de cdtre populalie gi experimentarea armelor nucleare. utilizarea radialiilor ionizante in industrie, tehnici gi gtiinftr, poate crefte expunerea populaliei prin poluarea radioactivd a mediului' Reiiduurile radioactive pot pltrunde in aer, api gi sol - realizdnd pe aceste cii o contaminare direct[ a populaliei - sau din aceste elemente de mediu sI ajungd a se cumula in organismele vegetale gi animale pltrunzdnd astfel in lanlurile trofice ale omului. In afara unor situafii accidentale, expunerea populaliei la radialii ionizante pe aceastd cale se situeazd - chiar in !6ri cu industrie radioactivi (indeosebi centrale electronucleare) dezvoltatl - la niveluri relativ mici. Iradierea medical[ reprezintd cea mai important[ sursi de iradiere artificiald pentru populalie. Ea provine din examenele radiologice (radioscopii gi radiografii), din radioterapie gi din utilizarea izotopilor radioactivi in scop diagnostic gi terapeutic. Marele aport pe care il aduce radiodiagnosticul in stabilirea diagnosticului, a indicaliiior terapeutice gi a prognosticului a fdcut ca in toate de examene radiologice. llrile s[ se observe o cre$tere a num[rului examinare radiologicd se Trebuie avut in vedere insd faptul cd orice insotegte de o creqtere a expunerii la radialii ionizante, implicAnd un risc Dotential Dentru cel examinat. ' ft cursul examenelor de radiodiagnostic, cantitatea de radia[ii primita in cursul unei radiografii este sensibil mai micd decAt cea primitd in cursul radioscopiilor. Nivelul de iradiere depinde de asemenea de energia utilizate, plecum gi de durata examindrii gi de dimensiunea cdmpului
expus.

Din punctul de vedere al riscului pentru sf,natate, un alt aspect imporreprezintf, zona iradiatE, mdduva hematogeni qi gonadele fiind cele mai sensibile (estimarea riscului se face pe baza dozei cu semnificalie genetice sau medulard), precum gi vdrsta sau starea fiziologic[ a perioanelor expuse (copiii qi femeile in perioada de maternitate prezintd riscul
tant

il

maxim). lvledia dozelor cu semnificalie geneticd primitd de ansamblul populaliei in ldrile dezvoltate se situeazd in jurul valorii de 25 mrem (0,2 mSv) pe an Ei locuitor. Utilizarea radioizotopilor in medicinl nu aduce - pe ansamblul populatriei - decdt valori medii reduse - cca 0,2 mrem (2 uSv) pe aq. in ceea ce priveqte radioterapia - in cazul afecliunilor maligne riscul in raport cu beneficiul este neinsemnat; dozele medii anuale sunt greu de estimat datoritd speranfei reduse de viaJI, iar riscul genetic prin probabilitatea redusl de procreare este plactic nul. Aplicarea radioterapiei in
181

iraoieiea -ili;;i; ;;;" anuald a poDu_ laliei se gdseqre in jurur varorii a" is _ _ 0,30 msv;. ut'izarea unor surse de radialie oe tt;;Jil'?o'2"j catre-poprliii! pour" fi conside_ rata - chiar in cazul, efectelor geneiice ca neinsb*outa. sunt de mentio_ nat ceasurile cu cadran luminlsc"oi pot realiza o iradiere sraba la nivelul articulaliei pumnului, rir"uiii" "-"r" fiind'insh--"il-i pentru tucrirorii care aplicd vopsele luminiscente. In vederea reducerii -.iradierii, s-a renuntat de peste 2 decenii Ia folosirea vopselelor ,26irzz6 _-emitato, a" 'r"oi"ti""dl mare _ "u cu prometiur4T ,u,, irioiu, ;ire;;;i dJ radialii "ne.gie beta cu ff:[,:'i:i}te Doze de radiafie - in generar cu energie ^u-Jpr"ri"iumrnrscente. - emit gi arte aparate, cum ar fi aparatere de bord- Ia care ," rot;r"r"micS radiatii ionizanre-este in p."r*t mai mare ,_^,,I1r^"1t -1_" :]puo".11la prin rraorerea narurari Radonul aGri considerar ca i,*iry:]1^rehnologic. unul dinrre cei mai.importanli potuan'ii din crEdiri "ri" pubrice gi de Iocuit, Tor aga produEi obtinuli dln roci outurut'" (ingrdgdmiri""ioJru,i"", porifosfali '"i".i,r"uuie.bine inclusiv

semnificalie genelicd rezurtati oin

in considerare in radioprolec_ rie, dozele medii anuare esfimate situandu-se in jurut varorii de 4 mrem (0,04^ mSv). In ansamblu..deci - in farile cu medicald
-relea

afecliunire benigne este important de-ruat

dezvoltatd

doze cu

cei alimentari, rosrogips supravegheali pentru a provoca cre$terea semnificativd a expunerii popuiiliei ta raoiatii ioni_

Experimentarea armelor nucleare,.in.aer, ap' gi pe sol, a dus la acu_ mularea '1n atmosferd a unor radionuctizi cu via[. lung., ca de exempru 5reo qi csl37" care continud sd se o"puoa sor, crescdnd iradierea reali_ zatl atdt direct, cat.gi.indirect prin tri""r"u.pe in lanlurile trofice -apa 'oii, ale omurui. sisrarea experienleror in 'aer. gi p" ra reducerea nivelurilor de iridiere,.inse J"p*i,"r.i rearizite ,'J-'u genera u o dis_ cretd creqtere a irarrierii naturire, "ootioue p"rrp"ctiva de a dura incr cdteva decenii. Asrfer. pand in 1967 z/3'din-iruoi.i*u "ui";";; irJaura de csr3z si l/2 din iradierei exlernd se rearizase, io t,-p ce numai r/10 din doza de Cto y3. fi receplionat[ de o* paoa in anul 2000. Din prcate aceaste prognozd este acum modificatd de accidentere nucleare ce au avut loc -'ind"eoseui Je accidentul de la cernobal. sintetizand datere. privitoare ta eip.unerea popuraliei umane ra radialii 'ionizanre purem considera (dupa

int"r,iuti*"ia i"'prorectie radio_ -t, logicd) cd exisrd o expunere medie d;id'-.i;Jruo din care 1,35
mSv/an provine din iridierea nuiurae, iar 0,75 msv/an din cea antro_ ,,10 mSv/an _ ponderea procenruald a diferitelor ripuri Silrrr"",irtJj ;O" 37'7vo iradierea externd de origine telurictr (inclusiv

comiiiu

pogen6.

"r,"

thoron)

radon

gi

182

30,OVo iradierea medicald:

12,OVo

19,}Vo iradierea internd natural5. 2,9Va depunerile radioactive:

radialiile cosmice:

0,9 Vo exptrnerea

profesionali;

1,57o

alte

surse.

4.1.3. Efectele biologice ale radia[iilor ionizante 9i actiunea asupra sdn5tdtii

Efectele biologice ale radialiilor ionizanle sunt datorate transferului de energie. Efectul ionizant necesitd energii mari (cca 32 eY pentru fiecare pereche de ioni formatl), pentru a smulge electroni de pe orbitele periferice ale atomilor. Atomii ionizafi au comportare chimictr mult diferitl de cei neionizati. O singurd ionizare in miile de atomi existenti intr-o macromoleculd poate duce la modificarea sau chiar alterarea substanfei respective. Din acest motiv se considerd cd efectul radialiilor ionizante este intotdeauna nociv, respectiv cunoaftem numai efect patogen gi nu putem vorbi de efect sanogen (utilizarea terapeutice se sprijinl in primul rAnd pe efectul distructiv al radiatiilor ionizante). Mecanismul intim al efectului biologic - incomplet elucidat - se sprijin[ pe doul ipoteze, respectiv teoria lintei qi teoria radicalilor liberi. Teoria lintei considerl cd sunt anumite elemente (eventual srtuctud) ale celulei asupra cf,rora actioneaz[ energia eliberatd, lezAnd sau distrugdnd celula. Prin deduclii matematice - pornind de la nivelul aparent tolerat al iradierii naturale - se presupune cd elementele sensibile ale celulei ar avea un volum de 10-5 din volumul total al celulei, fiind situate cu precddere la nivelul nucleului. Se presupune c[ acizii nucleici ar fi elementele cele mai sensibile, radialia ionizantl avAnd proprietatea de a desface unele legdturi atomice pAnd la alterarea complet[ a configuratiei spaliale a moleculei, Sunt necesare minim 15 - 20 ionizf,ri in elementele sensibile pentru a produce lezatea celulei. Acestea pot aplrea in expunere unic[ la doze mari sau in expuneri repetate la doze mici. Fenomenul de lezare sau distrugere celulartr este mai evident in momentul mitozei. Teoria radicalilor liberi considerf, ci efectul radialiilor ionizante nu se realizeazh ptin impactul direct al acestora asupra structurilor celulare sensibile, ci prin intermediul unor radicali instabili gi cu reactivitate crescuffi. Dintre substanlele de constitulie, apa celulara - spre exemplu - prin ionizare elibereazd ioni hidroxili cu efect oxidant puternic, cu fofmarea concomitentd de hidroxiperoxizi organici gi eventual peroxid de hidrogen. Efectul ar depinde de cantitatea de radicali formatd, leziunea apdrdnd numai cAnd mecanismele fiziologice de neutralizare ale acestora, indeosebi enzimele reducf,toare ca glutation-peroxidazh, sunt ineficiente. Aceastd teorie este capabil[ a explica pragul de acliune al radiaJiilor ionizante, atat prin dependenta efectului de cantitatea de radical liber formatf,, cAt gi prin reparalia celulard posibil6. In prezent ambele teorii sunt acceptate, fiecare dintre ele fiind capabiltr a explica unele din modificdrile biologice. Din punctul de vedere al efectului asupra organismului, celulele care se gIsesc in multiplicare prezintd o radiosensibilitate crescutd; astfel, radiosensibilitate maximd prezintd celulele limfoide, celulele mieloide,
183

o. i.pururie -u"d."r" celurar5, capabilS de a inrtrtura Ieziunea produsr. teoria liniei;" azd.in primul r.nd efecrurui fdrd prag gi vizeaz1 indeosebi'efectut generic-prin atierar"u'aoN. Acest efecl se adreseazi at6r celureror ro-iti"?, lezurt^dnd cerurare marigne cdt gi cerureror serminur", i6;;;;;' il;;;"u, urupru descen_ denl'or. in ceei ce.privegre "r""iui'Lirfruoou-r" uit" ur" .uoiu6ioi"ioi]ruore, exprimare cel mai bine in boari de "iraoieie"r."t" u""ta sau cronicd, se observE cd modi_ parorogice_.1y- upur oecat oupa It^":,rtl."oecl un prag de expunere p6n6 Ia care o.epagirea ariu.iir"o. doze exisr^nd riscui o" i,nu"l"i"ire este minim. Exist' deci -modifi"eri ae eriueiarea"i"'lo"rgi" a radia[_ ilor ionizante pentru.care ""iuLrl;;d;" sunt posibile gi i"n;;" reparatorii. In prezenl existd inc' adepri ai efectului "n"a"* gi ai celui ftrd prag. cea mai probabird esfe' opinia .e' **ilte "u-prug,.precum ,""16 (in sp-eciil "i""il'"u*'p.ug ,or*ti"" srocasrice si 3i::,:,:T:'ff,!3itu'u'") si unele ral prag (erectele Efectele radialiilor ionizante asupra efecte somatice gi 'efecte g"o"ii""-"-t' organismului uman se crasific' in
4.1.3.1. EFECTELE SOMATICE Efectere somatice cuprind efectele radiafii ionizante incruzani utat i"riu"iie care apar la persoanele expuse ra duse de arterdri cerurare. g.uu",-;i; unlgiloi o.g'uo" ,uu sisreme pro_ modificdrire !enetice ale cerureror soma^lice cu aparigia de de-scendenli c'etuiari ;;;i'fi;u?i,,',', rn cadrul efecreror somatice iisting^em .rg"5r"'prgcoce care apar la interval scurt de la expunere gi se incadreazr in noliunea de boalr iradiere gi efectele tardive de ra intervar de luni sau ani. Efectele precoce_apar in "ui"'upur uoo, expuneri ra doze ridicate de radi_ arii ionizante - de-obicei i" J.r" "urul ,i]i" .uu timp - gi sunt diferite lepetare la scurte intervare de -oupi"um eJ"'iiuoiut intregur corp sau numai anu_ mite segmente corporale. La iradierea fntregului corp, de la doz.e de 25 rad (0,25 Gy), apar modificdri hemarorogi.cE, io g"nJiut-revlrsiuite, copenie datoritr lezdrii atdt"a s"riei-rmro1o", ,iuJur" ii |peciar prin reu_ mieroide. De Ia 100 rad OGv) apar. semnere "qiJi;,i# evidenre. 200 rad (2 cv)-ip*.d"".r"r", r" rp""iil 0". uouri ii"-ir#ii" acurr, de Ia tului mieloid fi limfoid, de Ia'abn i"Jr+ o.rtl reziuni ireversibile are tesu_ a decesului, penrru ca probabiritur"u ,a Gy) exisrd probabililarea de-sXva he o'J ioiil, rI'"rr"i de 5oo_I 000 rad (5 -10 cy).
184

i::::,it;i',t;;;,tfi!,\,'frli'"'i" J"'a 'ip";"i';"";;;;iioze-erecr : retalicr Rela[ia liniara (iau*doza frr[ prag) presupune cr orice dozd de radi_ alii ionizanre esre capab'd ; p;;eil;.i6riili-Jfii".ii rtrspun_ sutui fiind nrooorlionara oozei-Je *t"r";";;;;i;^;; ior"oriturea ierura. se excrude in acest fer-orice posibilitate

d" reproducere- ?n prezent se cunoa$te .urr"^ra faprur ci efecrul mai puternic asupra celulelor ,"i,ioCu-i"ii indeosebi alterdrile celulare. gra.v mergand pdne..la .iodisirugere. Din punct de vedere funclionar, enersia- etiuerata-Je-riJ,.q19 foarte diferenliaie,- cum ar fi celulel" looiiu'o* pi'ul arecra gi cerure o"ruour". In sf6rsir. o arrd probremd a iaolouiotogi"i'esr" legartr de reralia
doz'_

cerurere epiteriare_:l^""^r:

In funcJie de dozd, boala poate imbrdca forme clinice diferite. La doze deosebit de mari (peste I 000 rad) domind forma nervoasii, tradusi prin stare de agitalie marcat[, urmatd curAnd de comi profundil In cazul bolii de iradiere acutd a intregului organism, duptr o priml fazd in care domind fenomene nervoase - adinamie, inapeten[I, stare general[ alteratd, inso]it5 eventual de obnubilare - urmeazd, o fazd de remisiune, a c[rei duratd este in oarecare mEsurd invers proporlionall cu doza primit6, dupl care urmeazii perioada de stare a bolii, catacterizat[ prin sindromul hematologic, sindromul imunologic gi sindromul digestiv. Sindromul hematologic este dominat de distrugerea de obicei ireversibill a sistemului hematopoietic mieloid gi limfoid, caracterizat prin leucopenie, anemie gi trombocitopenie, aptrrdnd hemoragii gi indeosebi alterarea gravtr a imunitEtii. La aparilia sindromului hematologic cu imunosupresie gravd contribuie qi alterarea altor lesuturi cu rol imunologic (timus, pldci Payer). Sindromul digestiv cu greatd, vdrsdturi, diaree gi deshidratare completeaz[ aspectul clinic al bolii, Moartea survine prin hemoragie, dar cel mai frecvent prin septicemie cu flor[ intestinalf, proprie. La doze sub 500 rad (5 Gy) domind sindromul hematologic, in funclie de dozd existAnd gi posibilitatea vindeclrii. Boala acutl prin iradierea intregului organism nu survine decdt in mod exceptional, in conditii accidentale. . Iradierea cu doze mari a unor segmente corporale poate surveni la manipularea necorespunzdtoare a unor surse de radialii qi se poate traduce prin radiodermitd acut6, alopecie, sterilitate, leziuni oculare etc., pentru aparitia acestora fiind necesare doze mai mari decdt in cazul bolii de iradiere acutd a intregului organism. Efectele tctrdive apar la expuneri mici qi repetate de radialii ionizante sau la intervale mari dupd expunere accidentald unicd la doze sub limita celor^care produc boala de iradiere acuti. In cadrul efectelor tardive distingem boala de iradiere cronic5, scurtarea duratei medii de viald Si efectul somatic stocastic, Boala de iradiere cronicd cuprinde manifestlri patologice specifice cum ar fi radiodermita cronicl cu fenomene de atrofie cutanatd gi risc de malignizare, sterilitatea, alopecia, cataracta, leucopenia. Scurtarea duratei medii de viald a fost observatd atat experimental, c6t gi epidemiologic. Studii epidemiologice efectuate de personalul medical din serviciile de radiologie ale s.u,A. au arltar o duratd medie de vial[ mai sclzutd la acegtia decdt la medicii de alte specialitdli, Aplicarea unor ry{surj mai riguroase de radioprotectie in aceste servicii au dus la dispari[ia deosebirilor constatate, confirmdnd veridicitatea relaliei intre durata medie de viatd qi expunerea la radialii ionizante. Explicalia cea mai plauz|bill a acestui fenomen este dat6 de alterarea capacit[1ii imunobiologice a organismului gi reducerea posibilitltilor de apdrare fali de infeclii. Efectul somatic stocastic priveSte rolul radiatrtilor ioniTante tn inducerea cancerului, inclusiv a hemopatiilor maligne - indeosebi leucemii. Primele observaJii care au arrtat existenla unei relalii intre expunerea la radialii ionizante au fost cele legate de frecvenla cancerului cutanat la medicii radiologi, a cancerului pulmonar la minerii din minele uranifere gi a cancerului osos la muncitorii care lucrau cadrane luminiscente, Ulterior s-a putut stabili o relatie privind frecvenJa leucemiilor la supravieluitorii
185

energie.

bombardamentului utoPig de.la Hirogima gi Nagasaki, precum gi cregterea frecvenlei epiteliomului au suferit trata_tiroidian la persoan6 care"in mente radiologice in regiunea gdtului. "opiiati" . Existd in prezent date care permit estimarea cantitativd a riscului cancerigen in funclie.de.doza primitr. Se considerd cd o dozi de 0,01 sv p_oate provoca la 1 milion de oameni un numrr de 100 cazuti de cancer. cele mai frecvente cazuti de boli maligne radioinduse sunt: leucemiile, cancerul tiroidian,.cancerul pulmonar, cancerul osos. Dar orice localizare este posibild in func[ie de lesutul in care se realizeazr transferul de

4.1.3.2. EFECTELE GENETICE

expunerea.

nea mutagend (sau acJiune genetic[ propriu_zisd). Acliunea teratogene a radialiilor ibnizante este reprezenrata de ira_ dierea ,,in utero" a embrionului -gi fetului. perioada de^ maximd vulnerabilitate a acestuia se situeazd intre a 8-a si a 90-a zi oe la fecundaie, perioada d_e organo-genezd,. Doze relativ mali indeosebi in iradiere externd pot duce de la moartea embrionului 5i avort spontan pand ra marrormaJli grave sau minore in funclie de dozd gi varsta la care s-a produs

in mod conventional se.inteiege prin efecte genetice,^ acJiunea radialiilor ionizante asupra descendenliloi persoanelor iiadiate. in rbtut acesta 'se cuprind in acest termen amt acliunea teratogend a radialiilor, c6t gi acliu-

mergdnd de la oligofrg-nig, p6nd la o dezvoltare neuropsihicd deficitard. """"u1 De asemenea iradierile externe sau interne "in ufero" pot duce gi la cre$trea frecvenfei leucemiilor infantile - cu aparitia de ob^icei dupa.vai_ sta de 7 ani - sau a altor forme de cancer. . Efectele genetice p.ropriu-^zise- privesc modificdrile pro{use de radialiile ionizante--asupra gamelilor, afectAnd materialul ereditar. in cadrul acestui efect, radialiile ionizante sunt capabile a provoca modificdri ale structurii 91ory.o_zomilor (aberalii cromozomiale) sau ale informaliei generice (mutalii). Modificirile-genetice se considerI a fi supuse relaliei jineire doz[-efect. Alterdrile genetice pot fi de diferit-e grade: aberatiile cromozomiale grave_pot face imposibil[ formarea oului sau viabilitatel embrionului format. De asemenea, .pot sr aparr "mutaJii letale" caracterizate prin viabili_ tatea redus[ a indivizilor purtdtori de astfel de gene sau "mutdlii neletale" care produc un nivel crescut de anomalii geneticl la generafiile urmrtoare. Anomaliile genetice neletale pot fi cu caricter dominint, clar indeosebi cu caracter recesiv, repercusiunile somatice manifestandu-se abia dupd mai generalij, cand_ stocul de gene aberante este suficient pentru probalylte bilitatea semnificativd ca doud gene cu aberalii similare s6 se intalneascl in procesul de fecundare. se considerr cd iradierea naturald este responsabild de cel pulin 1/3 din totalul defectelor genetice. Orice cregtere a iradierii naturale'se poate solda statistic - dacd acceptdm linearitatea relatiei - cu o cre$tere a mutan_ t"l9t: 9.u.9 pot deveni semnificative pentru populalie, in ansamblu, in cazul

Dup[ a 9O-a zi, vulnerabilitatea scade, rdmAnAnd riscul leziunilor nervoase- (sistemul nervos continu[ a se forma pand la nagtere gi dupd

dubl6rii dozei.
186

Riscul genetic individual se ia in considerare in cazul dozelor relativ ridicate, in timp ce la nivelul dozelor mici efectul se estimeazd pe populalie in ansamblu, putAnd duce la modificarea structurii genetice a intregului grup afectat.

4.1.4. Mdsuri de profilaxie

Trebuie avut in vedere faptul cd radialiilor ionizante nu li se atribuie nici un efect sanogen, iar efectele patogene - cel pulin la nivelul efectelor genetice gi a celor cancerigene - sunt considerate a fi fdrd prag. In aceste conditii, principiul de bazd. in radioprotectie este reprezentat de reducerea la minim posibil a expunerii la radialii ionizante. Mdsurile de profilaxie sunt cuprinse in lara noastrl in ,,Normele republicane de radioprotectie (1976)'", datele pe care le vom mentiona in continuare fiind in conformitate cu aceste norme. findnd cont de beneficiul mare adus de energia nuclearS, principiul fundamental de profilaxie il reprezintd reducerea la minim a expunerii, pentru a obJine maxim de beneficiu, cu minim de risc. Chiar dacd efortul este de a asigura o expunere cdt mai mic[, pentru evitarea apariliei efectelor somatice gi/sau genetice s-au stabilit nivelurile maxime de expunere. Din acest punct de vedere, populalia se imparte in 3 grupe: expus[ profesional; - populalia persoanele din populalie, reprezentAnd grupul de populalie care - sau lucreazf, permanent in jurul unor obiective nucleare; locuiegte in ansamblul ei, - popula[ia primele doud categorii s-au stabilit doze maxime admisibile, Pentru cate teptezintd doza primit[ de intregul organism, de un organ sau lesut gi care - in lumina cunoftinlelor actuale - in iradiere externd sau internl, nu produce efecte somatice decelabile in tot cursul vietii. Astfel, doza maxim[ admisd (DMA) pentru o persoan6 expusi profesional la iradiere internd sau externd este de 5 rem pe an (0,05 Sv/an), respectiv 0,1 rem (1 mSv) pe slptdmdnd (excluzdnd din aceste valori iradierea naturald gi iradierea medical6). Aceastd valoare este valabill pentru iradierea intregului corp, a gonadelor, a capului gi trunchiului, a organelor hematopoietice gi a cristalinului. Pentru alte segmente se stabilesc valori ceva mai ridicate (tabelul nr. XXVilI).
Tabelul nr. XXVIII Doza maxim6 admisi

in iradierea profesionald
Valoarea DMA

Valoarea DMA

bna

iradiatd

tn

rem

in

mSv

sdptdmhnd
0,1 0,3

Ian
5

I sdpfimdnd
I
J

Ian
50
150

Intregul corp, cap Ei trunchi,

organe hematopoietice, cristalin Alte organe izolate Oase, piele

t5
JtJ

Mdini, antebra[e,
picioare, glezne

0,6

6
15

300

75

750

t87

Doza maximtr admistr cumulatd exprima prin formula:

in

expunere profesionard se poate

H=5(N_No)

lo6Ru' 9oSr,etc.); Grupa 3: radiotoxicitate mgdie (lac, rllgr, 3zp etc.;; -130I, Grupa 4: radiotoxicitate mic[ (3H, Th_nafi o_oui "t".1. .. .Pentru persoanele din po.pulatie, DMA p"otiu o-p"'rsoand rezultdnd din iradiere internr sau externf pentru t"Jr"gq.orp, organe hematopoietice, gonade gi cristaiin este q" o',s ,"ni "up'ii"truncni, ,is'u) pe an, respec_ ii 1iv.0,01. rem (0,1 mSv) pe siprlm6n[. in ceea ;;;riu""s;; celelarre zone izolate (alte organe izoiate,.oaie,_piele,^maini-,- uot"dru1",'plcioare, grezne) este de 1/10 din doza maxima admisa.in iradieri pi"]LJiJ""ra. ., - sunt stabilite pentru persoane din populatie gi^ orvra p"otru radionu_ clizi in aer gi apf,. popuralia ?n ansambrur ei, doza genetici maximd . .In ceea -ce privegte admisi, rezultdnd din expunere intern{ qi externd, este -de z rem (o,z msv) pe 30 de ani sau o,0z rem (0,7 mSv) pe uo. p"iiouou de 30 de ani este stabilitd tin6ndu-se cont de probabilitaie; de p-;;;;;;. maxime de radionuclizi in ,i". uo-lr" - in afara . ,. Concentra{iile iradierii naturale gi medicale - ape, reprezintd 1/10 din valorile maxime admise pentru persoane din popuialie. .. PAnr in prezent nu au rosf stauitite concenrralii maxime admisibile in alimente-. De menJionar.de asemenea faprur Ji';;;" penuu aer. apd gi alimente in condilii de expunere de scurrd "a "*iiia d;."td, ;;; se intampll in ca^z de accident nuclear. In vederea eliminlrii posibilitdlilor. de-.depdgire are DMA, respectiv cMA qi a reducerii la_minim posibii a iraoieiii;;;i;;;e sau neprofe_ sionale se iau toate m[surile necesare.
188

injumrtd[ire fizic gi. biorogic (de care iepinde tirirpur'ie'iraoiere; gi orga_ nul c^ritic (un arumit organ, lesut sau organismul in intrgime). In funcfie de acegti parametri s-au ixat .uaio*tiniilila maximd per_ misi la nivelul organurul critic, precum gi cMA in aei gr apx pentru fiecare radionuclid in parte. Din punctul de vedere al radiotoxicitifii, radionucrizii se impart in patru grupe: Grupa 1: radiotoxicitate foarte mare (2l0pb, 2l0po, 2z3Ra, 226p.a, 227Th. ztbg s1s1 Grupa 2: radiotoxicitate mare (228Se, 2l0Bi, 60Co, r:+gr, l37Cs, 1311,

nu determine o doz6 care str deprgeasc[ DMA. pentru stabiliia cMA este necesar5 luarea in considerare a radiotoxicitdlii radionuclidului io-"auza gi care la rdndul ei depinde.{q lipyt de radialie em.ise (cr,'p,^yl, de rimpul de

H = DMA cumulat[ pe toatl durata activitdlii N = vArsta in ani l{o = vdrsta la data angajdrii in activitate nucleard. Pentru iradierea interntr si iau in consider"r" maxime admise (cYA) pentru.radionuclizii pdtrungi p.io-ing"rtiJ' "oo""ntratiire ."u inhalare in organism. concenrraliile.exprimate in.pci'rg.u Bq;"" ,tuuit"r" i, rli incdt la
nivelul organurui critic sau u

in

care:

iit.eguiui;&;r;;i

"i"

In ceea ce priveqte expunerea profesionald, se asigurd supravegherea medical[ a personalului prin controlul medical la angajare in munc5, controlul medical periodic Ei examinare medicald qi radiotoxicologictr in orice imprejurare in care se constat[ suprairadiere, De asemenea se asigurd permanent controlul individual al expunerii externe prin sistemul de dozimetrie individualtr (frlme dozimetrice, camere de ionizare de buzunar, dozimetre termoluminiscente sau alte tipuri de
dozimetre),

Se iau totodat[ m[suri de proteclie individuald, de protectie a zonei de lucru, de amenajare gi dotare corespunzdtoare a unititilor nucleare. Condiliile de amenajare gi dotare a unit[tilor nucleare sunt cuprinse in normele republicane de securitate nucleard. Radioproteclia mediului inconjurltor are drept scop de a evita dep[girile de DMA, respectiv CMA, pentru persoane din populatie in ansamblul ei. In acest scop normele republicane de radioprotectie reglemenleazl. conditiile de amplasare a unitllilor nucleare, instituirea perimetrelor de protectie sanitar[ gi stabilegte reguli privind eliminarea degeurilor radioactive in vederea eviterii poludrii aerului, apei gi solului (inclusiv a riscurilor radioecologice gi a pdtrunderii radionuclizilor in lanJul alimentar al omului). La noi in lard au fost elaborate norme ale Ministerului Sdnlt[tii privind radioproteclia populatiei qi a mediului inconjur[tor in care sunt reglementate conditiile de expunere la radialii ionizante a populatiei in

* care gi la noi in [ar6 reprezintd principala surs[ de iradiere artificiald - este necesar ca in procedurile de radiodiagnostic gi radioterapie sX se urmdreascd obtinerea beneficiului maxim cu minimum de risc pentru pacient, tn acest context, pe de o putt"-tr"buie stabilitd foarte exact indicatria procedurii ce urmeaz[ a fr aplicatd - reducdndu-se la minim procedurile inutile, iar pe de altl pafie este necesar ca in cursul oricdrei proceduri aplicate si se utilizeze parametrii optimi de iradiere care si asigure radioproteclia pacientului. Ori de cAte ori este posibil, sd se foloseascd mijloace de diagnostic sau terapie neiradiante sau cdt mai pulin iradiante. O atenlie special[ este necesar sE se asigure zonelor corporale cu radiosensibilitate maximl (gonade, tesut hematopoietic). De asemenea, cu un maxim de discerndm6nt trebuie aplicate proceduri radiologice la copii gi tineri, precum gi la femei in perioada de procreere (Comisia Internationald de Protectie Radiologicd a recomandat ca examinarea radiologicd a femeilor la vArsta de procreere sd se facd numai in primele 10 zile dupd menstruatie). La femeile in primele 3 luni de sarcind trebuie sd se evite pe cdt posibil orice examen radiologic. Deoarece radialiile ionizante sunt o armi terapeutic[ gi de diagnostic de mare valoare, iradierea medicall nu poate fi normat6. Folosirea cu discerntrmAnt qi evitarea riscurilor pentru pacient depinde de competenla personalului medical.
189

ansamblu. in ceea ce privegte iradierea medical[

4.2. RADtATilLE

NETONTZANTE

ionizare sau il produc foarte slab. Energia lor mai micl nu rdmdne fdrd efect asupra organismului uman - natura $i intensitatea efectului fiind in functie tot de energie gi deci gi de lungimea de undd. Principalele radiatii neionizante aflate in mod natural in mediu, dar putend rczulra gi din procese artificiale, sunt radialiile ultraviolete, luminoase gi infrarogii gi pentru care principala sursd natural[ este soarele. La acestea se adaugf, in prezent gi microundele - care ridic6 probleme de sdndtate doar in mdsura in care sunt emise cu intensitate mare de surse artificiale.

Radialiile neionizante sunt radialii electromagnetice care transferi la locul de absorblie energii care nu sunt capabile a produce fenomenul de

4.2.1. Radiatiile ultraviolete Radia[iile ultraviolete (\UV) sunt radialii cu lungimea de undf, cuprinsd intre 10 gi 400 nm. In mediul de viald al omului gdsim radialii ultraviolete cu lungimea de undr cuprinsr intre 200 gi 400 nm. Radialiile ultraviolete cu lungimea de undd sub 200 nm nu au importanta biologicl fiind absorbite rapid in aer (RUV de vid). RUV provin atat din surse naturale cat gi din surse artificiale. Energia cuanticd a acestor radialii este insuficientd pentru a produce ionizare notabild, dar capabild a provoca excitarea atomilor gi de a produce reactii fotochimice. Radialiile ultraviolete se impart in mod clasic in 3 zone de lungimi
de undd:

B (RUV-B) intre 280-320 nm cu efect predominant erite- zona matogen asupra pielii; C (RUV-C) intre 200-280 nm care in piele se absorb in stra- zona tul cornos, insd cu puternic efect de distrugere a celulelor neprotejate - de unde actiunea intensd de distrugere a microorganismelor (RUV- bactericid). Principala sursd este soarele; la p[trunderea in atmosferii, radialia ultravioletd reprezintd 5vo din radialia solar[ - predomindnd lungimile mici de undl - pentru ca la nivelul solului s[ reprezinte lEo cu predominanla lungimilor de undl mari din spectru. Relinerea principall se rcalizeazd, in ionosferd prin interac[iunea cu stratul de ozon. Orice reducere a stratului de ozon ar avea drept rezultat un exces de radialii ultraviolete la nivelul solului (fenomen posibil prin pdtrunderea unor poluan[i atmosferici pdn6 la acest nivel), cu un spectru cu energie mai mare, fapt care s-ar solda cu cre$terea acliunii patogene a acestor radialii, in special cu cre$terea frecvenlei cancerului cutanat. Glurile de ozon detectate in prezent deasupra cAtorva zone au generat o ingrijorare justificat[ qi impune luarea unor m[suri de combatere a polu[rii gi chiar de refacere a stratului de ozon. Cantitatea de radiatii ultraviolete solare^ajunse pe sol, precum Ei spectrul lor, au in primul rand efect sanogen. In zonele locuite cantitatea de
190

pigmentogen;

zona

A (RUV-A) intre 320-400 nm cu efect

cutanat predominant

In raport cu lungimea de undd, intensitatea efectului biologic este diferith" In general, prin excitarea atomilor apar reaclii biochimice, unele stimulatoare ale metabolismului, altele generAnd leziuni celulare, determinate de radicali activi formati in substanlele de constitulie ale celulei cu eliberarea radicalilor liberi provocati de radialiile ionizante. Efectele fotobiologice cele mai pronunlate apar la energii superioare la 3,9 eV, ceea ce corespunde RUV-B gi RUV-C. Efectul distructiv celular depinde de intensitatea gi, in special, de lungimea de undl a radialiei. Lungimile de undd mici provoaci cele mai intense leziuni celulare. De aceastd proprietate a radialiilor ultraviolete depinde efectul lor bactericid, fiind cu eficacitate maximi la lungimea de undd de 250-280 nm. Efectul bactericid al radialiilor ultraviolete solare contribuie la purificarea naturald a aerului, solului qi apei. Totodati radialiile ultraviolete artificiale produse de ldmpile de ultraviolete cu lungimea de und6 de 250-280 nm se fiilizeazd. pentru dezinfeclia aerului sau apei, a locurilor de muncd din laboratoare de microbiologie, virusologie sau culturi celulare etc. Efectul bactericid depinde de lungimea de undd qi de dozI. La lungimi de undl mari gi/sau doze mici efectul poate fi numai bacteriostatic, iar la doze foarte mici se semnalizeazi chiar o stimulare a dezvoltIrii bac* teriilor. Din punctul de vedere al efectului asupra organismului uman, distingem efectul asupra metabolismului, asupra pielii qi asupra ochiului. Efectul asupra metabolismului consti dintr-o stimulare metabolicd general[ caractetizati prin cre$terea metabolismului bazal, intensificarea oxiddrilor celulare ca urmare a stimul5rii tiroidiene, insofiffi de o cregtere a schimburilor gazoase gi a capacitrlii de efort. Sunt stimulate deasemenea metabolismele intermediare glucidic, lipidic qi protidic, hematopoieza (cre$te numdrul de hematii qi leucocite din sAngele periferic) precum qi reactiile de imunitate. Scade colesterolul liber din sOnge. Principalul efect metabolic il reprezintd ins[ efectul asupra metabolismului fosfo-calcic. Prin iradierea pielii, 7-dehidrocolesterolul (provitamina D3) existent in piele, indeosebi in glandele sebacee, se transform[ in colecalciferol (vitamina D3), vitamind care reg]eazd absorblia calciului ?n intestinul sublire gi depunerea lui in oase. In absentd vitaminei D apar fenomene de demineralizare osoasd, populalia cea mai sensibilr fiind reprezentatd de copiii mici - indeosebi in primul an de viat6. Carenta vitaminei D este principalul agent etiologic al rahitismului, de unde qi numele de vitamind antirahiticd. La adulJi, in special persoane mai in vArstd produce demineralizare osoasd - mergand pand la osteomalacie. Dintre adulli, cele mai vulnerabile sunt femeile la Si dupE climacteriu.
191

in

radialii poate fi de prezenla in atmosferd a unor poluanli (in special suspensii). ^redus[ In locuintd cantitatea este gi mai mult redusd de permeabilitatea micf, a geamurilor pentru radialia ultravioletd, fapt care face ca - in mediul urban indeosebi - sd domine riscul carenlei de ultraviolete. Sursele artificiale de radiatii ultraviolete sunt reprezentate de corpuri incdlzite la temperaturi peste 1 500-1 800oC, de aparatura de sudurtr, de arcurile voltaice, de ldmpile fluorescente etc. Aparatele de ultraviolete utilizate pentru dezinfeclie sau fizioterapie se bazeazd, pe desclrc[ri electrice
ga^ze.

Acoperirea nevoilor de vitamind D, se realizeazd exogen prin alimente - endogen gi prin iradierea 7-dehidrocolesterolului din pielj. cury aportul principal este realizar pe cale endogend, rezultd cd o carenld de radialii ultraviolete poate antrena o carenfd de vitamina D, Se considerd cd pentru asigurarea nevoilor de vitamina D este necesard o expunere medie zilnicd la o cantitate de radialii ultraviolete de 1/8 l/10 dintr-o dozd eritem. cum vitamina D se depune in special in grosime, sunt perioade de sintezd mai activr (vara), iare compenseazd pe ceie de
carenlA.

- Efectul asupra pielii cuprinde reacliile cutanate produse de eliberarea de energie la nivelul celulelor epidermice. Radialiile iu lungimea de undr mici se absorb in primele straturi celulare cutanate, in timp ce cele cu lungime de undd mare pItrund mai addnc, iar cele apropiate de spectrul luminos pAn[ la nivelul stratului bazal qi chiar in nipoOeim. Efectul eritematogen apare predominant la lungimile mijlocii de undd, iar cel pigmentogen la lungimile mari de undd, Se considerd cd radiatiile ultraviolete produc alterdri la nivelul celulelor epidermice, efectele nocive apdrdnd in funclie de doz[ gi lungimea de und5. Aceste efecte pot fi clasificate in efecte precoce gi efecte tardive. Efectele precoce sunt reprezentate de eritemul actinic gi de formar" u figmentului melanic in piele. este prgdus de expunere excesivI la radiaJii ultraviolete, tra- - Eritemul duc0nd reactiile locale determinate de lezarea celulelor. Ests bine delimitat pe zona expus6, dureazd in medie 24-72 de ore gi lastr pigmentarea. in cazul dozelor mai mari apare qi o decuamare a-pieli ca-fenomen de regenerare. Caracteristic este faptul cd apare cu o latenp de cdteva ore, de obicei dupi 2 ore de la expunere, deoarece este produs de eliberarea de amine vasoactive histaminice gi prostaglandine. Este insolit de usturime sau durere localf,, uneori de fenomene generale de cefalee, vertij, excitatie nervoas5, frison. La -expuneri mari - prin necrozi celulartr - pe placardul eritematos apar gi flictene, care se vindecl greu gi uneori lasd pigmentalie definitive. Efectul eritematogen cel mai pronunlat il au RUV_B. - -Pigmenta[ia este determinat[ de transformarea promelaninei din celulele melanoblaste gi melanofore aflate in stratul bazil al epidermului, respecliv^in^derm, fenomen biochimic catalizat fotochimic cle raiialia ultravjoletd. In funclie de dozd gi lungime de und[, aparilia pigmentiiii poate fi precedat[ sau nu de eritem, eritemul fiind cu atit ma-i redus cu c6t lungimea de undd este mai mare. oricum expunerea trebuie sr cuprindd qi lungimi mai mari d_e__ynd[ cu penetrabilitate mai mare, respectiv pane la nivelul dermului, RUV-A avdnd efectul pigmentogen cel mii pronunlat. Pigmentalia este de doud feluri : Pigementalia rapidi, produsr de efectul fotocatalitic de transformare-a promelanineJgr in melanine, apare la 5-10 minute de la expunere qi dureaz[ maxim 36-ore. Fste produsd in special de RUV-A, dai gi de RUV-B la doze superioare dozei eritem. de durat[ este produs[ de neoformarea de pigment - Pigmentarea melanic (neomelanogenezd), apare la 24-72 ore de la expunere giloate
192

dura 2-l}luni. Este precedat de obicei - fefd a fi reguld - de eritem. Este produs de lungimi de und6 de 320-600 nm, cuprinzand deci gi spectrul vizibil, fiind maxim in RUV-A la 340-350 nm. Semnificalia biologic[ a pigmentdrii este modest6: crefte rezistenta pielii la radialia ultravioletl, dar acest fenomen nu trebuie supraestimat. Rezistenla pieiii la RUV cregte gi prin ingrogarea stratului cornos in zone frecvent expuse la soare. Aparilia eritemului fiind consecinla unei lez[ri celulare, exp-unerea ]a radialii soiari trebuie fdcutd gradat pentru a evita fenomene patologice. In cazu[ mAnuiri aparatelor de ultraviolete suprafelele expuse (de obicei mdinile) trebuie protejate. Fenomenele de fotosensibilizare vor fi tratate la capitolul de radialii
luminoase.

Efectele tardive la expuneri de lungd duratf, se manifesta prin fenomene de imbdtrAnire a pielii (piele uscat[ gi ridatd) - elastozd solard cutanatd. Efectul tardiv cel mai important este insd cel cancerigen - epitelioamele cutanate (bazo- 9i spinocelulare), cunoscAnd ca factor etiologic qi expunerea repetatf,, prelungit[ la radialii ultraviolete. La majoritatea faciorilol cancerigeni, este necesard o anumitd reaclie individuald care crefte riscul cancerigen (printre factorii predispozanli se citeazd vArsta, hipercolesterolemia, existenla unor leziuni cutanate, boli de piele care fotosensibilizeazd, in special xeroderma pigmentosirm, cicatrici cheloide etc,). Expunerea excesiv[ la radialii ultraviolete poate contribui gi la aparilia melanomului malign, form[ de cancer mult mai grav[ decdJ epitelibmul bazo- sau spinocelular (mortalitatea deplgegte 40vo fald de 1vo pentru cancerele nemelanice). Presupune existenla unor factori genetici $i a unor leziuni precanceroase (in special nevi pigmentari), radialiile replezentdnd unul dintre factorii de malignizare (pe lAngi traumatisme, infeclii, irita[ii chimice etc.). Localizarea frecventd pe zone cutanate expuse la soare qi debutul frecvent dupi expunere excesivd aratf, cd RUV are un rol etiologic notabil. Efectul asupra ochiului se traduce prin leziuni de pol anterior produse de lungimile de undd scurte gi medii. Boala poartd numele de fotooftalmie, apare la cAteva ore de la expunere qi se manifest[ prin simptome conjunctivale - fotoconjunctivitd (senzalie de corp strdin in ochi, hipersecrelie lacrimali, secrelie conjunctivald, hiperemie, eventual fotofobie, blefarospasm, edem palpebral in formele mai grave). Expunerile deosebit de mari gi/sau existenla unor lungimi mici de undd pot duce gi la leziuni corneene rezultdnd o fotocheratitii a cdrei gravitate $i prognostic depind de intensitatea leziunii corneene. In cazul lezfuii corneei apar dureri violente ale globilor oculari gi injecJia pericheraticd caracteristic6. Pentru evitarea leziunilor oculare, persoanele care lucreazl cu generatori de ultraviolete (sudori, personal care manevrcazd aparate de ultraviolete, personal de laborator care lucteazd la virusologie sau culturi celulare in prezenta radiatiei ultraviolete) trebuie sd protejeze ochii cu ecfane colorate sau ochelari cu sticl[ fumurie. Boala poate apdrea - de obicei in forme mai ugoare - qi in cursul curelor heliomarine, dar mai ales la cei ce practicd sporluri de iarnd. Protec[ia ochilor qi la aceste persoane este
necesarS.

r93

De asemenea expunerile excesive la RUV sunt incriminate in etio_ li logia unei^ hiperplazii benigne. a conjunctivei burbare pr""oipi"rygioo), gi a unor forme de cancer ocular (cariinom epidermoid'ir .oo'iuo.iivei uuiDare ).

4.2.2. Radiatiile lumtnoase

.Radiatiile luminoase sau vizibile sunt radialiile cu lungimea de und6 cuprinsr intre 400 -^760. nq si. se caracrerizeiz1, prin faftul cr imprisioneazr retina. in de'lungimea de undd,^ speclrul luminos se descompune in cele lnc1ie 7 culori - de la albastru p"ni.u'lungimile mici de undd la rofu pentru lungimea mare. Sensibilitatei maxima a ochiului este zonei galbene spre verde, respectiv la 550 nm lungime de und[. io {l.qlyt Radiafiile luminoase cu lungime de undd micr determJn[ un efect fotochimic similar celui produs de radialia ultravioletd, iar- cele lungi gi un efect slab caloric apropiindu-se de radialia infrarogie. - -Energia cuantic[ a acestor radia[ii este cu atat mai mictr cu cdt lungimea de und[ este mai mare. Energia eliberatd la niveiul celulelor sensibile ale retinei determin[ excitarea icestora qi provocarea senzaJiei de

lumind.

clare.

cum radialiile vizibile se caractefizea.zd. prin senzatia de luminl pe care o produc, ele dispun de uniteu de mdsuri proprii, iespectiv uoitalir" fotometrice. Astfel, fluxul luminos iau energia lurninoasa emisE de o sursd are ca unitate lumenul (lm - cd. sr, in care cd este intensitatea luminoas5, iar sr este steradianul sau unghiul spafial). Intensitatea t,.rioii are ca uni_ tate candela (cd). Efectul luminos produs pe o suprafa{d poartd numele de iluminare gi are ca unitate luxur (ix) car reprezinte nuiul luminos de 1 lm repa_rtizat pe o suprafaltr de 1 m2 (lm-m). o alrd unitate fotometrictr este strdlucirea, reprezentat[ de proiecfia fluxilui ruminos -in cazul ochiu_ lui omenesc - pe retind Din punct de vedere al efectului asupra organismului distingem efec_ tul asupra sistemului nervos, efectul arupra iuncliei vizuale !i "f""tul asupra pielii. Efectul asupra sistemului nervos este determinat de faptul cd excitan_ . luminos . tul reprezintr unur din elementele fundamentale'ale relaliei cu mediul inconjurtrtor. Lumina este un stimul puternic al sistemului reticulat ascendent gi deci al scoarfei cerebrale. De isemenea este un activator al metabolismului, constituind totodatd unul din factorii irnportanli ai bioritmului, in mod deosebit Si ritmului circadian. . . S:uu descris gi.efecte psihologice ale luminii, culor.ile reci (la lungimi mici- de undd), avdnd .un efe^ct linigtitor, in tirnp ce culorile'calde"(cu lulgime de undtr mare) au efect exbitant. Culoriie deschise au un efect stimulator, timp ce culorile inchise au un efect deprimant. -in Efectele-asupra functiei_vizuale reprezintd principalul mod de actiune asupra organismului uman. Func[iile fundamentale aie vederii sunt direct influenJate de cantitatea gi calitatea luminii, respectiv u"uitut"u vizuali, sensibilitatea de contrast, viteza perceperii vizuale gi stabilitatea vederii
t94

Toate acestea cresc in funclie de cantitatea de lumind primit6, pdn[ un anumit nivel cAnd apare excesul de luminl care duce din nou

la la

sclderea funcliilor vizuale. Iluminatul insuficient pentru efectuarea unei anumite activitdti vizuale suprasolicitd mecanismele de acomodare care duc la oboseald viZuald cu sciderea funcJiilor fundamentale, hipersecrelie lacrimald, senTalie de usturime tn ochi etc. De asemenea apar qi fenomene legate de efortul cerebral de compensare cu cefalee, grea[d, ame[eli. Capacitatea de muncd scade gi in cazul in care efortul de a depune activitatea este mare, apare oboseale qi, in timp, surmenajul, cu tot cortegiul de reac[ii psihice gi vegetative insolitoare. - Nivelul iluminatului depinde de precizia activitdtii vizuale; astfel pentru activitdli obignuite - scris, citit - este necesar un minim de 50 lx cu un optimum de-70-150 /.r, in timp ce pentru activitati de mare precizie este necesar un iluminat de sute sau chiar mii de lx. Un aspect particular al efectului asupra funcliei vizuale il reprezintd relalia cu miopia. Activitatea vizuald depus[ de copii, indeosebi la vArsta qcolir[ micd in condilii de iluminat necorespunzdtor, poate duce la decompensarea unei discrete anemetropii fizice gi la aparilia miopiei,_apdrdnd mai mult ca un factor agravant pe fondul unui defect genetic. Eforturile pentru acomodare fdcute in cazul iluminatului necorespunzdtot pot avea drept consecinla gi aparilia mai precoce a presbiliei. Iluminatul excesiv - prin suprasolicitarea aceloraqi mecanisme compensatorii - poate avea un efect asemf,ndtor cu iluminatul insuficient. In cazul unei stliluciri de intensitate mare apare in pltts fototraumatismul, caracterizal prin aparilia de scotoame sau fenomenul de orbire temporard' Expunerile ietinef la intensitlli mari de lumind pot produce modificdri paiagere ale pigmentului retinian Si la edem al retinei (retinitl acuE). lntensitefi exCeplionale pot sd produci alterdri ireversibile ale retinei mergLnd pAnd b orbire. Expuneri repetate la intensitdti excesive pot produce retinitd cronicd - cu scdderea acuitStii vizuale. Modific6ri ritmice ale intensit[tii luminii (fenomenul de pdlpdire) pot favoriza aparilia nistagmusului, descris in trecut la minerii care lucrau cu lampi de miner (nistagmusul minerilor). Este de asemenea de menJionat qi fenomenul care se produce in cazul in care imaginea luminoasi se formeaz[ dintr-o succesiune de imagini apropiate de frecvenJa criticd de fuziune a imaginilor luminoase, situalie ?n care pot ap[rea imagini deformate ale obiectelor in miscare (fenomenul stroboscopic). Fenomenul este caracteristic imaginilor din proiecliile cinematografice gi poate apdrea gi in cazul unui iluminat fluoresceni incorect reslat. ' in sfArgit, oboseala vizuald - prin aceeagi solicitare a func[iilor de acomodare - poate sd apartr gi in cazul unor contraste mari de iluminat. Efectul asupra pielii este datorat fenomenului de fotosensibilizare produs de interacliunea dintre radiafa luminoas[ qi substante fotosensibilizatoare exogene sau endogene. Dermatozele rezultate poartd numele de fotodermite sau lucite. Leziunile produse sunt rezultatul a doul tipuri de reaclii: fototoxicd rezaltatd din reaclia dintre substanla fotosensi- Reaclia exogend sau endogeni qi radiafia electromagnetice. Substantele bilizatoare
195

firinele.

fotoalergicr este determinatr de iubstanla fotoactivd mo- Reaclia dificatd-prin captare de fotoni, care se combinr proteioe tisulare for",, aiergic. mdnd alergeni_ capabili de a induce o reactie de tip Substanfele care produc reaclii fototoxice pot delermina leziunile cutanate prin aplicare p,e piele (gudroane, fluorescein[, acridin[, eozinr, fu.rocumarene sau psoraleni - afla1i in mod normal in unele vegetale ca lelind, pdtrunjel, l[maie, morcov etc. sau unele parfumuri qi mediiamente) sau prin administrare internd (psoraleni, sulfamide, unele antibiotice ci doxiciclind sau oxitetraciclind, fenotiazine, imipramind qi derivafi etc.). Dintre substanlele cu formare endogenr cele mai importante sunt poi-

fotosensibilizatoare capteazd o mare cantitate de fotoni gi elibereaz6 local in piele o cantitate de energie suficientd pentru u p.ouo"i leziuni cutanate.

Dintre fotoalergizanti cei mai cunoscuti sunt: dibromo-3,5 salicilamilida (3,5 DBS), 4,5 DBS, tribromosalicilanilida, hexaclorofenui, uitlnotuf gi
triclorocarbanilida.

micd.

Leziunile fototoxice apdrute sunt foarte variabile, de obicei de tip exsudativ cu eritem, eventual edem, papulo-vezicule insolite frecvent d^e prurit. Frecvent se insotesc de discretd pigmentare. Leziunile fotoalergice - mult mai rare - se caracteizeazl. clinic prin leziuni urticariene sau leziuni papuloase sau eczematoasg, analoge oermitel de contact. Existi gi reaclii cutanate fdrd agent fotosensibilizant identificat lucite idiopatice. Acestea sunt de doui feluri: lucitd idiopatic6 estivall mai benigni gi cu tendinld de regresiune spontanr (frecvent[ la femei tinere) gi lucitele- polimorfe - mai rebele - cu subentitr{ile clinice: eczema solari, lichenul actinic gi prurigo solar. . . Toate reactiile de fotosensibilizare sunt produse atat de radialiile luminoase cat gi de RUV, in special RUV-A qi vizitit in lungime de unoe

Dintre ladiatiile spectrului luminos, razele laser prezintd particularitatea intensitdlii mari a luminii monocromatice care poate produce la nivelul pielii de la eritem pand la necrozr, iar la niveful ochiului de la hiperemie pdn[ la leziuni grave cu pierderea vederii. la taze laser se limiteazd la d.oza cuprins[ ?ntre 0,07 J
^Exp-unerile cm-Z-6.0'Jcm-2.

4.2.3. Radia{iile infrarogii

Radia[iile infrarogii sunt radiafii cu lungimea de undi cuprinsd intre 1 mm - 760 mm. Energia lor cuanticd micd (sub 1,5 ev) produce numai fenomenul de incdlzire (sunt radialii predominant caiorice), acesta

depinzdnd de intensitate gi lungime de und5' produse de orice corp cu o temperaturd superioard temperaturii , - sunt de OoK (zero absolut). cantiratea de energle qi lungimea de und[ depind de temperatura corpului care emite radialiile, intensitatea fiind direct proporlionald cu temperatura corpului emildtor gi invers proporlionald cu lungimea de und6.
196

Radialiile infrarogii sunt principala cale prin care se realizeazd schimbul de clldurl intre corpuri de temperaturi diferite. Din punctul de vedere al echilibrului termic al organismului uman, radiaEiile infrarogii (calorice) reprezinti unul dintre factorii esen{iali al ambianlei termice (microclimaOrganismul uman emite spre corpuri mai reci permanent radialii infrarogii cu lungimea de undd de cca 10 pm (radialie negativ[) constituind un mecanism important de termolizS. Totodatd organismul uman absoarbe radialia provenitd de la corpurile mai calde (radialie pozitivl), termoreglarea fiind influentatd qi pe aceastd cale, Corpul omenesc se comporta ca un corp de culoare neagr[ - in sensul ch absoarbe practic ?n intregime radialia caloricl pozitivd. Efectul radialiilor calorice in procesul de termoreglare se va trata in capitolul de igienl a habitatului uman. Menlion[m doar efectul radialiilor calorice pozitive asupra pielii, asupra ochiului qi asupra sistemului narvos. Efectul asupra pielii. Radialiile cu lungime de undd micd sub 1,5 1mr ptrtrund p6nd Ia nivelul hipodermului, in timp ce cele cu lungime de und6 mare se relin in epiderm gi derm. Principalul efect produs este cel de incdlzire, cu hiperemie difuzd, care apare prompt gi dispare dup[ ?ncetarea expunerii gi senzalia de cald, In cazul radialiilor cu lungime de undd micl se produce vasodilatalia mai mare gi se modificd gi sensibilitatea terminatiilor nervoase periferice cu efect analgezic gi regenerator (pe acest efect se bazeazd utilizarea lor in fizioterapie). Intensitdli pAnd la 0,8-1 calorie/cm2 gi minut pot fi suportate timp nelimitat. Intensifili mai mari pot produce aparitia arsurilor de gr. I, II sau III. Expuneri indelungate la radialii infraroqii cu lungime micd de und[ pot duce la aparilia unei pigmentalii discrete, insolite de telangiectazii. Ac{iunea asupra ochiului. In cazul unor intensitdti foarte mari radialiile cu lungime de undl peste 1,5 lm pot produce arsuri la nivelul potut).

lului

anterior.

Radiatiile cu lungime de undd sub 1,5 pm pltrund pAnd la nivelul cristalinului, putAnd duce, la expuneri repetate, la aperilia cataractei. Din acest motiv, in mediul profesional dacd se expun ochii la material incandescent, care cuprinde cantitate mare de radiatii infrarogii cu lungime de undl micd, ochii trebuie protejatri cu ecrane sau ochelari de sticlI de
culoare inchisd. Ac[iunea asupra sistemului netnos se datorefte penetrabilit[lii mari a radialiilor infraroqii de lungime micd de undd (sub 1,5 pm), Acestea pot strlbate cutia cranianl gi si ajungl pAnd la nivelul meningelui provocAnd la acest nivel vasodilatalie Si iritatrie meningeald. Cum condi{ia de aparilie este in primul rAnd legat[ de expunerea capului descoperit la radiatia solard intensd, boala poarti nurnele de insolalie. Boala apare brusc gi se caracterizeazl predominant prin fenomene meningeale (cefaiee intensd, acufene, greluri, vdrsdturi, fotofobie, hiperestezie cutanate, tegumente uscate gi calde, puls filiform, facies palid), pentru ca in cazurile de gravitate extremd sd apard convulsii gi moarte.
r97

intens5, insoiitd de acufene gi discretd senzalie de greal6. De mentionat faptul cE cei mai vulnerabili sunt copiii, in special iopiii mici cu oasele craniului mai subtiri. Protejarea capului cu materiale de culoare deschisb in cazul riscului - elpunere d9 la radialii-infrarogii cu iungime de undi micr reprezinta principalul mijloc de profilaxie.

-- - - Tg*p"ratura central[ nu este modificatd sau cre$te foarte pufin, lichidul cefalorahidian este hipertensiv^ uneori conlin6 si leucocite i indeosebi monocite - in cantitate mare, in formele ugoare domind cefalee

4.2.4. Mieroundele
Micoundeie sunt radialii cu lungimea de undi cuprinsf, intre 1 mm10 m. Provenind de-la o serie de aparate (aparate de incdlzit, aparate de diatermie, cuptoare de gdtit, receptoare <ie teieviziune, instalatii de telecomunicalii, radar etc.) ele prezint[ semnificalii sanitare doar in mf,sura in care intensitatea lor este mare. De subliniat cd majoritatea emil[toarelor de microunde emit qi radiatii calorice cu lungime mare de undd. Din acest motiv se disting efectele termice, care constau in acumularea de cdlduri in diferite organe (in special piele, ochi qi testicule). Efectele-patogene constau din modificdri cardiovasculare gi moaificari nervoase. Principalele simptome sunt: oboseald, surmenaj, cefalee, strri depresive, scrderea libidoului, tulbur[ri de ciclu menjtrual, tufburdri vizuale, tulburiri cardiovasculare (puls accelerat, tensiune arteriald instabild,.dureri angjnoase), tulbur[ri trofice ale fanerelor (prr gi unghii etc.). Existr recomanddri privind limitarea expunerii la microunde in mEdiul pr<ifesional. Astfel peniru expuneri de scurtI duratd pe criteriul efectelor termice s-au recomandat maximurn 10 mw/cm2, iar pentru expunerile pentru o zi de muncI, pe criteriul efectelor netermice. 0.1-1mWcm2.

198