Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase

Aerul joaca un rol epidemiologic important, constituind calea de transmisie pentru un numar mare de agenti patogeni. Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului se gasesc pe primul loc, ca frecventa, cel putin in zona temperate a globului terestru. Astfel avem bolile infectioase ale copilariei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, infectia urliana etc.), gripa si celelalte viroze respiratorii, micoplasmoza, difteria, variola, tuberculoza, pneumonia, psitta-coza, diferite micoze respiratorii etc. Exista boli care, pe langa alte cai de transmitere, se pot raspandi sip e cale aerogena, cum ar fi poliomielita, tularemia sau mai rar ciuma, carbunele etc. Supravietuirea in aer a germenilor patogeni sau conditionat patogeni, depinde de o serie de factori. Ingeneral aerul nu ofera conditii de dezvoltare a microflorei de origine umana, supravietuirea lor fiind limitata de existenta unor conditii defavorabile. Astfel, temperature aerului sufera mari varietati si numai intamplator corespunde conditiilor optime pentru metabolismul florei mezofile; nici umiditatea aerului nu indeplineste cerintele bacteriilor din acest grup atat prin valoarea in general scazuta a umiditatii relative, cat si prin oscilatiile permanente pe care le prezinta. In aer lipseste orice suport nutritive pentru microorganismele care paraziteaza organisme umane sau animale. La acesti factori nefavorabili se adauga existenta unor agenti cu actiune bactericida sau bacteriostatica, dintre care cel mai important il reprezinta radiatiile ultraviolete. In aceste imprejurari nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de un potential mai mare sau mai mic de rezistenta. Din acest punct de vedere microorganismele se deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinand capacitatea de supravietuire in mediul extern. In linii generale putem considera ca sporii de ciuperci microscopice si bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmand formele vegetative ale bacteriilor si virusurilor. La ultimele 2 grupe exista mari diferente de la specie la specie. Astfel unii au rezistenta relative mare cum ar fi bacilul tuberculozei, bacilul difteric, unii piococi etc., altii au rezistenta mai mica (virusul gripal, pneumococul etc.), iar altii o rezistenta foarte mica, de la cateva minute la cel mult cateva ore, de exemplu virusul rujeolei. Microorganismele poluante nu se gasesc in aer sub forma de corpi microbieni ci, in general, aderente de un anumit substrat. Din acest motiv se considera ca sunt distribuite in aer sub 3 forme: Picaturile de secretie nazala, buco-faringiana sau bronsica. Acestea sunt picaturi care ajung in aer in momentul actelor obisnuite de stranut, tusit, cantat sau vorbit. Cantitatea cea mai mare de picaturi se elimina la stranut; tot prin stranut, picaturile sunt proiectate la distanta cea mai mare. Numarul picaturilor si distanta la care sunt proiectate este mai mica in timpul tusitului, fiind cea mai mica in timpul vorbitului. Praful bacterian (pulberea bacterifoga). Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganisme de origine umana sau animala. Acesti germeni pot sa provina

din picaturile sau nuclei de picaturi depusi pe sol sau pe podeaua incaperii, din puroiul plagilor suppurate, din expectoratii sau secretiile nazo-faringiene uscate si din dejecte. Particulele de praf de dimensiuni mai mari se depun rapid, in timp ce cele de dimensiuni mai mici raman un timp mai indelungat in suspensie in aer. Praful depus pe podeaua unei incaperi poate ajunge in aer in momentul scuturarii covoarelor, a rufariei de pat, este una din imprejurarile in care in aer se gaseste cel mai mare numar de germeni. Prin intermediul prafului bacterian se transmit in special acele afectiuni al caror agenti patogeni au o rezistenta mai mare in mediul extern. Praful bacterian poate contribui in masura importanta la raspandirea unor infectii cu piococi, a scarlatinei, difteriei, tuberculozei etc. Exista si posibilitatea ca unele viroze ai caror agenti patogeni sunt mai rezistenti in mediul extern sa fie transmise si prin intermediul prafului bacterian. Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, germenii patogeni si conditionat patogeni pot provoca imbolnavirea organismelor expuse in primul rand prin inhalarea suspensiilor contaminate, provocand boli ale aparatului respirator sau unele boli infectioase, care cunosc drept poarta de intrare aparatul respirator; de asemenea, prin depunerea lor pe plagi pot provoca aparitia supuratiilor. In special, in salile de operatii existenta unei incarcari mari bacteriene a aerului poate reprezenta un factor important in aparitia supuratiei plagilor operatorii.