Sunteți pe pagina 1din 3

Tipurile de radiatii

Exista trei tipuri de radiatii, carora le corespund trei tipuri de radioactivitate


Radiatiile alfa reprezinta emisia nucleelor de heliu, compuse din doi protoni si doi neutroni;
Radiatiile beta reprezinta emisia de electroni, corespunzând transformarii, în interiorul nucleului atomic, fie a
unui neutron într-un proton si un electron, fie a unui proton într-un neutron si un positron, sau electron pozitiv
(ceea ce se întâmpla doar în nuclee artificial radioactive, produse ca rezultat al unor reactii nucleare);
Radiatiile gama reprezinta, spre deosebire de primele doua, nu o transmutare a nucleului (transformarea unui
element chimic într-un altul), ci o foarte intensa emisie de radiatie electromagnetica. Acest tip de radiatii pot
aparea fie independent, fie însotind unul din celelalte doua tipuri de radiatii
Numele celor trei tipuri de radiatii au fost date de Ernest Rutherford.

Radioactivitatea: caracteristici si unitati de masura

Roentgen (R) Unitatea de masura a expunerii – energia produsa de catre radiatia gama într-un centimetru cub de
aer.
1 roentgen este egal cu energia necesara pentru a asigura o ionizarea cu o sarcina electrica de 2,58 x 10^-4 C per
kilogram, în aer uscat. Avantajul utilizarii acestei unitati este ca ea poate fi usor masurata direct (ea reprezinta
masura ionizarii moleculelor dintr-o masa de aer). Dezavantajul consta în faptul ca se poate folosi doar pentru
radiatii X si gama si doar în aer. De aceea, aceasta unitate de masura nu poate fi utilizata pentru a cuantifica
efectul tuturor tipurilor de radiatii asupra tesuturilor.

Rad (Radiation Absorbed Dose – doza de radiatie absorbita) Unitatea de masura a dozei absorbite. Reprezinta
energia efectiva absorbita de un material (1 rad = 100 de ergi absorbiti de 1 gram de material), se poate folosi
pentru orice tip de radiatii, dar nu ne ofera informatii asupra efectelor biologice ale acestora.

Rem (Roentgen Equivalent Man) O unitate de masura care permite obtinerea asa-numitei “doze echivalente”.
Ea stabileste relatia între doza absorbita în tesuturile umane si efectul biologic al radiatiei. Doza efectiva este
deseori exprimata în milirem (mrem) si, pentru a tine seama de diferitele tipuri de radiatie, valoarea masurata
trebuie înmultita cu un factor de calitate specific, notat cu litera Q. Pentru radiatii beta si gama, 1 rad de
expunere duce la 1 rem de doza absorbita.

Curie (Ci) Unitatea de masura a radioactivitatii unei surse. 1 Curie este numarul de particule emise pe secunda
de catre 1 gram de radiu.

Unitati de masura practicate în domeniul medical

Gray (Gy) 1 Gy= 1 J/kg. O unitate de masura a dozei absorbite: 1 Gray = 100 rad.

Sievert (Sv) 1Sv = 1Gy x QF, unde QF este un factor de calitate este o unitate de masura din care se poate
deriva doza echivalenta.

Becquerel (Bq) 1Bq = 1 puls/s = 1 eveniment /s. 1 Ci = 3,7 x 1010 Bq.


Efectele radiatiilor

În functie de doza si tipul de radiatie primita de organism, efectele asupra sanatatii pot fi mai mult sau mai putin
grave. Evaluarea acestora se face fie în cadrul studiilor de epidemiologie, fie prin experimente asupra celulelor
vii. Iata câteva din efectele diferitelor doze primate în urma iradierii omogene a întregului corp uman:

· 0 - 250 mGy: nu se înregistreaza nici un efect biologic sau medical, imediat sau pe termen lung, nici la
copii, nici la adulti. Este domeniul dozelor joase;

· 250 – 1.000 mGy: poate sa apara o senzatie de greata si se înregistreaza o usoara scadere a numarului de
leucocite din sânge (celulele albe);

· 1.000 – 2.500 mGy: voma, modificari ale circulatiei sanguine, dar se revine satisfacator, în mod natural
sau pe cale medicala la situatia normala;

· 2.500 – 5.000 mGy: consecintele asupra sanatatii devin serioase; spitalizarea este obligatorie. Daca doza
de 5.000 mGy este primita dintr-o data, ea este letala în 50% din cazuri. peste 5.000 mGy: moartea este aproape
inevitabila

Protectia împotriva radiatiilor

Dozele mari de radiatii primite de organismul uman reprezinta un mare pericol. Este deci necesar de stabilit
masuri de protectie. Acestea difera de la un tip de radiatie la altul, deoarece puterea de penetrare a radiatiilor
este diferita. Radiatia alfa poate fi oprita de un strat de aer sau de o simpla foaie de hârtie. Emitatorii alfa devin
însa extrem de periculosi atunci când sunt inhalati sau absorbiti si trebuie asigurata protectie împotriva
contaminarii cu astfel de produse. Radiatia beta poate fi oprita cu ajutorul unei folii de aluminiu sau a unui
perete de sticla. Radiatia gama poate fi atenuata sau chiar oprita doar prin ecranare cu blocuri de plumb sau de
ciment de grosimi semnificative. Asemenea masuri de protectie pot fi observate în zonele radioactive din salile
reactorilor sau acceleratorilor de particule sau în centrale nucleare Protectia împotriva radiatiilor include toate
masurile care se adreseaza populatiei în general sau în mod specific celor care lucreaza în incinte unde exista
surse radioactive: laboratoare de cercetare, spitale, industria nucleara etc. Începând din anul 1928,
reglementarile adoptate în fiecare tara se ghideaza dupa recomandarile Comisiei Internationale de Protectie
Radiologica, institutie stiintifica independenta, recunoscuta la nivel international. La ce altceva mai poate fi
folosita radioactivitatea?

Sterilizare

Iradierea este o foarte buna metoda de distrugere a microorganismelor (ciuperci, bacterii, virusi etc.), fiind
foarte utila în particular pentru echipamentele medicale.

Protectia operelor de arta


Tratarea cu raze gama elimina ciupercile, larvele, insectele, bacteriile, protejând obiecte de mare valoare
împotriva degradarilor ulterioare. Este o tehnica folosita în conservarea si restaurarea operelor de arta, precum
si în etnologie si arheologie.

Productia de materiale

Daca se asigura conditii corespunzatoare, iradierea declanseaza o serie de reactii chimice care permit obtinerea
unor materiale mai usoare si mai rezistente.

Radiografie industriala X sau gama

Defectele produse de un anumit obiect pot fi înregistrate prin perturbatiile pe care acestea le produc în fasciculul
de radiatii X sau gama cu care sunt iradiate. Este o metoda de investigatie nondistructiva.

Detectori de scurgeri si joje de nivel

Introducerea unei surse radioactive (un radioanuclid) într-un circuit permite urmarirea curgerii unui fluid si
astfel se detecteaza locuri de scurgere într-un baraj sau o conducta subterana. De asemenea, folosind joje
radioactive se pot observa nivelul lichidului într-un rezervor, grosimea unui perete metalic sau din carton,
densitatea unui compus chimic etc.

Detectori de incendiu

O mica sursa radioactiva ionizeaza atomii de azot si de oxigen dintr-un volum redus de aer. Aparitia în incinta
respectiva a unor particule de fum modifica gradul de ionizare, efectul fiind înregistrat de un detector.
Asemenea dispozitive sunt folosite în magazine, fabrici, birouri etc.

Afisaje luminescente

Cea mai veche aplicatie a radioactivitatii, folosita de exemplu la ceasuri sau instrumente de navigatie pe timp de
noapte.

Alimentarea satelitilor

Alimentarea cu energie electrica a satelitilor poate fi realizata cu ajutorul unor mici surse radioactive de
plutoniu-239, cobalt-60 sau strontiu-90. Sunt de dimensiuni foarte mici si pot functiona ani de zile fara nici o
întretinere speciala.