Radiații nucleare

Radiația  este un fenomen fizic de emitere și propagare

de unde (radiație ondulatorie) sau de corpusculi (radiație
corpusculară). Orice radiație implică un transport de energie. În
numeroase cazuri, radiația se face sub forma unui fascicul de
raze, astfel că (pentru aceste situații) termenul de raze este folosit
cu aceeași accepțiune ca și termenul radiație.

Primele experiente de radioactivitate ale lui Rutherford si

apoi Villard au avut ca obiect modul de interactiune al radiatiilor
nucleare cu material in stare solida si pe baza acestor interactiuni
s-a facut o prima clasificare a radiatiilor nucleare. In aceasta
clasificare s-au luat in considerare diferitele procese de absorbtie
in materie a radiatiilor nucleare.

Comportarea radiatiilor α, care sunt nuclee de He24 incarcat

este tipica pentru o intreaga serie de nuclee incarcate, incepand
de la protoni si pana la cele mai grele fragmente de fisiune.
Aceste particule, care formeaza o prima categorie cu denumirea
generala de ioni, pot avea o sarcina electrica cuprinsa intre e si
Ze, unde Z este numarul atomic, iar e sarcina electronului.

Radiatiile β sunt fascicule de electroni; ele formeaza a doua

categorie, care se comporta in mod diferit fata de particulele α la
interactiunea cu materia.

A treia categorie o formeaza radiatiile γ si X, care sunt de

natura electromagnetica si au alt mod de interactiune cu materia.
1
 A patra categorie a radiatiilor nucleare o formeaza neutronii,
descoperiti de Chadwick in 1932, care sunt particule neutre din
punct de vedere electric si a caror masa este mult mai mare decat
masa protonilor. Lipsa sarcinii electrice si masa lor determina o
comportare diferita la interactiunea cu materia. In aceasta
categorie se pot include datorita lipsei sarcinii electrice si neutrinii.

Proprietatea radiațiilor nucleare de a interactiona cu

substanta ¸si de a depune o parte din energia lor ın mediul prin
care se deplaseaza face posibila detecția lor. Pentru a putea
construi detectori de radiații ¸si a interpreta rezultatele
masuratorilor este necesara cunoasterea mecanismelor de
interactie cu substanta a fiecarui tip de radiatie.

De asemenea, aplicatiile fizicii nucleare se bazeaza ın

principal pe fenomene de interactie a radiatiei cu substanta.
Teoria detaliata a interactiei radiatiei cu substanta a fost
dezvoltata chiar de la ınceputurile fizicii atomice si nucleare ¸si, ın
forma ei actuala, implica utilizarea mecanicii cuantice, a teoriilor
de camp si a relativitatii speciale .

1. Particule încărcate cu : electroni (e−),(e+),

ioni usori (A ≤ 4) ¸si ioni grei (A > 4)

2. Fotoni: gamma (γ) ¸si raze X

3. Neutroni (n)

de a interactiona ın primul rand prin intermediul fortelor

Coulomb cu electronii si nucleele din acel mediu. Ca rezultat al
acestor interactii, particula ıncarcata va pierde energie ın mod
cuasicontinuu ¸si se va opri ın final dupa parcurgerea unei
anumite grosimi de material numit˘a parcurs. Marimea parcursului
unei particule ıncarcate va depinde de tipul particulei si de natura
2
mediului ın care se deplaseaza. Radiatiile gamma si neutronii ı¸si
pierd energia ın mediile materiale prin mecanisme specifice care
vor fi descrise ın sectiunile urmatoare.

Efectele biologice ale radiațiilor

Iradierea cu radiații nucleare ionizante are,în general,efecte

nocive asupra organismelor vii.Aceste efecte depind nu numai de
cantitatea de energie absorbită ci și de tipul și energia radiației
care produce efectul precum și de tipul țesutului iradiat.
Efectele biologice pot fi descrise cu ajutorul unor mărimi fizico-
fiziologice care reflectă efectul biologic produs,efectul fizic fiind
produs de cantitatea de energie absorbită de organismul viu.Între
mărimea fizică și cea fizico-fiziologică există o relație de
proporționalitate care poate fi scrisă prin introducerea unui factor
de proporționalitate numit eficacitate biologică relativă ,, ղ”.
Energia care produce efectul fizic corespunde dozei absorbite D
iar mărimea fizico-fiziologică care corespunde efectului biologic
produs se numește ,,doza biologică”,notată cu B.

B=ղxD

unde B se măsoară în rem, iar D în rad.

Factorul ղ mai are și o altă semnificație și anume el ne arată de
cate ori efectul biologic al unei radiații date este mai puternic
3
decat efectul unei iradieri cu aceeași doză absorbită,exprimată în
rad,de radiație X sau ɣ de 200 de KeV,considerată ca radiație de
referință.
Debitul dozei biologice este definit prin relația:

B
C= t

măsurat în rem/s.
Surse de expunere a populației la radiații nucleare
- radiații cosmice 12,0%
- aer și sol (iradiere externă) 33,7%
- 210 m rem/an (100%)
-iradiere medicală 30,0%, alte surse 1,0%
-radioactivitate internă naturală 19,0%

4
În condițiile creșterii aplicațiilor izotopilor radioactivi în industrie și
medicină,cat și a exploziilor nucleare experimentale,doza de
radiații pe cap de locuitor a cresut foarte mult.
Studiile efectuate au arătat că țesuturile cele mai sensibile sunt
cele ale căror celule se înmulțesc cel mai repede.
Se numește doză maximă admisă,suma tuturor dozelor primite de
o persoană ,în urma iradierii,care nu produce efecte dăunătoare
individului adult normal.
Doxa maximă permisă este de 5 rem/an sau 100
mrem/săptămana primită o singură dată sau acumulată într-o
săptămană.
Pentru doza biologică se folosește ca unitate de măsură Sievert
(Sv) care corespunde efectului biologic al unei doze absorbite de
1 Gray.

1Sv=100 rem

În prezent se mențin pe langă unitățile din S.I. și o serie de unități

tolerate și anume:
1 Curie (Ci)= 3,7x10^10 Bq
1 rad=10^-2 Sv

5
DETECȚIA RADIAȚIILOR NUCLEARE.DOZIMETRIE

Detectoarele de radiaţii nucleare sunt instrumente

complexe folosite la determinarea cantităţii de radiaţie,
tipului de radiaţii dintr-un mediu si a unor caracteristici ale
acestora (energie, masa, sarcina).
Detectoarele de radiaţii nucleare sunt alcătuite , in
principiu , din :
- corpul de detecţie (o substanţa care sub acţiunea
radiaţiilor nucleare produce efecte caracteristice),
- sistemul de înregistrare (dispozitiv, uneori foarte
complex, care permite evidenţierea caracteristicilor
radiaţiilor nucleare : număr, energie, sarcina etc.).

1.Radiații formate din particule electrizate

Aceste particule pot fi particule grele:nuclee sau fragmente
nucleare (particule alfa,fragmente de fisiune) sau particule
ușoare (electroni,pozitroni).
2.Radiații formate din particule neutre

6
În această categorie intră radiațiile formate din fotoni care sunt
particule cu masă de rapaus nulă și neutroni care au masă de
repaus diferită de zero.
Efectul fotoelectric constă în absorbția fotonului cu emisia unui
electron a cărui energie cinetică este

Wel=W ɣ-L extr

W ɣ-energia fotonului absorbit

L extr –energia de legătură a electronului în rețeaua cristalină

Legea de atenuare a fotonilor

La trecerea printr-un strat de substanță fotonii incidenți sunt

absorbiți sau împrăștiați și sunt scoși din fascicul.Spunem că
fasciculul a suferit o atenuare. Scăderea intensității fasciculului
(dI) la trecerea printr-un strat de substanță (dx) depinde de
intensitatea I(x) a fasciculului incident,de grosimea stratului de
substanță străbătut (dx) și de tipul substanței printr-un coeficient
de atenuare liniară (µ). Relația de dependență este :

dI=-µI(x)dx

7
Relația se poate scrie sub forma:

dI
I (x ) =-µdx

O mărime adesea utilizată în practică este grosimea de

înjumătățire.Ea reprezintă grosimea de substanță pentru care
intensitatea fasciculului scade la jumătate.

Io
=Io e− µx
2

ln 2
X= µ

Se observă că grosimea de înjumătățire X este invers

proporțională cu coeficientul de atenuare,µ.

Radioprotecția
8
 Radioprotectia acopera toate masurile luate pentru a asigura
protectia omului si a mediului impotriva efectelor radiatiilor
ionizante. Conceptul de radioportectie a fost dezvoltat de la
descoperirea radioactivitatii in secolul XX.

Protectia la radiatii
In spatele fiecarei legi sau decret referitor la protectia impotriva
radiatiilor se afla un intreg proces.
Standardele pentru protectie ale lucratorilor, pacientilor si ale
publicului sunt stabilite de diverse forumuri stiintifice si sunt
adaptate functie de procesul tehnologic si nevoile societatii.

9
Aceste standarde sunt rezultatul unei lungi cercetari la nivel
international, printe care si specialisti de la IRSN.
Protectia la radiatii a lucratorilor
Radiatiile ionizante sunt un risc profesional, printre altele cum
este zgomotul, sau inhalarea de azbest, etc. Cu toate acestea,
radiatiile au niste particularitati, fiind invizible si imperceptibile,
inodore si incolore. Insa sunt metode de monitorizare a expunerii
la radiatie prin intermediul dozimetrelor personale si prin
amplasarea de detectori in cat mai multe zone cu risc de radiatie.
Dintre lucratorii in domeniul nuclear, ~10% sunt supusi la radiatii
neutronice.

Protectia la radiatii in industrie

O radiografie este o metoda de testare nedistructiva realizata
folosind o sursa gamma radioactiva. Se pot folosi in cazul
inspectiei unui cazan, in rezervoare petrochimice, sau la studiul
cordoanelor de sudura.

BIBLIOGRAFIE

10
 Manual pentru clasa a XII-a F1/F2, autori: Rodica
Ionescu-Andrei ,Cristina Onea,Ion Toma, editura Art
 http://nwatchwiki.aii.pub.ro/tiki-index.php?
page=Radioprotectie
 https://www.google.ro/search?
q=radioprotectia+referat+fizica&sxsrf=ALeKk01uL270
mddEaX6nm1yBnzdOSLo1bg:1618986115268&sourc
e=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiZnK-
i2Y7wAhWDC-
wKHTlRAIoQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1366&bih=65
7
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Radioactivitate
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Reac%C8%9Bie_nuclear
%C4%83

11