SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

RADIATIE SI RADIOPROTECTIE

PROFESOR COORDONATOR

MIHAI FLORENTA

ELEV: GEORGESCU CRISTIAN – FLORIN

ANUL I – RADIOLOGIE

1|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE …………………………………………………………… 3

CAPITOLUL II. CE SUNT RADIATIILE X? …………………………………………….... 6

CAPITOLUL III. RADIOPROTECTIA ……………………………………………………. 11

CAPITOLUL IV. PROPRIETATILE RADIATIILOR …………………………………… 15

CAPITOLUL V. EFECTE BIOLOGICE SI RADIOPROIECTIE …………………………16

2|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

 „Viata pe Pamant s-a dezvoltat in prezenta radiatiilor de fundal. Nu este nimic nou, inventat
de om.”

Eric J. Hall

 profesor de radiologie Universitatea Columbia

Capitolul I. Introducere

      Radiatia este energia care calato-reste prin spatiu. Razele solare sunt una dintre cele mai
cunoscute forme de radiatie. Ele ne furnizeaza lumina, caldura si bronz. Noi controlam efectele
sale cu ochelari de soare, aer conditionat si haine.

              Nu ar fi viata pe Pamant fara razele soarelui, dar recunoastem ca prea mult soare nu este
un lucru bun. De fapt poate fi periculos, deci controlam timpul cat ne expunem. Razele solare se
compun din radiatii intr-o gama de lungimi de unda de la razele infrarosii care au lungime de
unda mare pana la lumina ultravioleta care are lungime de unda scurta.

              In spatele ultravioletelor sunt energii mari de radiatii care se folosesc in medicina si care
exista in doze mici in spatiu, in aer si pe pamant. Ne putem referi la acest tip de radiatii ca fiind
radiatii ionizante. Ele pot cauza stricaciuni materialelor, in special materiei vii. La doze mari sunt
intr-adevar periculoase, deci este necesar controlul timpului de expunere.

              Fiintele vii au evoluat intr-un mediu care a avut doze semnificative de radiatii ionizante.
Mai mult, multi dintre noi datoram viata si sanatatea noastra acestor radiatii produse artificial.
Razele X folosite in medicina gasesc probleme ascunse. Cu totii beneficiem de o multitudine de
produse si servicii care au devenit posibile datorita folosirii atente a radiatiilor.

          Radiatiile de fundal sunt acele radiatii care sunt prezente in mediu in stare naturala in
mod inevitabil. Oamenii care locuiesc in zone cu mult granit sau cu mult nisip sunt iradiati mai
mult decat altii, pe cand cei care locuiesc la altitudini inalte primesc doze mult mai mari de
radiatii cosmice. Mare parte din radiatiile la care suntem expusi se datoreaza radonului, un gaz
care se infiltreaza din Pamant si este prezent in aerul pe care-l respiram.

              Radiatiile provin de la atomi, elementul fundamental al materiei. Cei mai multi atomi
sunt stabili; atomul de C12 ramane C12 pentru totdeauna. Anumiti atomi se pot dezintegra intr-un
atom in totalitate nou. Acesti atomi se numesc „instabili” sau „radioactivi”. Un atom instabil are
un exces de energie interna cu rezultatul ca nucleul se poate transforma spontan intr-o forma
mai

3|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

stabila. Aceasta o numim dezintegrare atomica. Fiecare element poate avea atomi cu diferite
dimensiuni ale nucleului numite izotopi. Izotopii instabili (cei radioactivi) se numesc
radioizotopi. Cateva elemente, de exemplu uraniul nu au izotopi stabili. Cand un atom al unui
radioizotop se dezintegreaza el cedeaza din excesul sau de energie ca radiatii sub forma de raze
gamma sau particule subatomice. Daca se dezintegreaza cu emisie de particule alfa sau beta, se
va forma un nou element. Se poate descrie emisia de radiatii gamma, beta si alfa. Tot timpul
atomul este in progres facand unul sau doi pasi spre starea stabila unde nu mai sunt radiatii
radioactive.

              O alta sursa de radioactivitate este atunci cand un radioizotop se transforma intr-o alta
forma sau izomer eliberand raze gamma in proces. Aceasta forma este notata cu „m” (meta) in
numarul atomic; de exemplu technetiu-99m (Tc-99m) se dezintegreaza la Tc-99. Razele gamma
sunt emise uneori cu radiatii alfa sau beta dupa cum nucleul se dezin-tegreaza pana la nivele mai mici
de energie.

              Spre deosebire de clasicele unitati de masura pentru masa si volum, unitatea de masura a
radioactivitatii este data in becquerel (Bq),o unitate de masura care ne ajuta sa comparam
radioactivitatea tipica a catorva materiale. Un Bq reprezinta numarul dezintegrarilor atomice pe
secunda.

4|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
         Cu ajutorul acestei unitati de masura s-au masurat radioacti-vitatile catorva materiale naturale
sau artificiale: un adult (100 Bq/kg) 7.000Bq, aerul in 100 m² de sol australian - 3.000 Bq, aerul in 100
m² de sol european - 30.000 Bq, radioizotopii pentru diagnosticare in medicina 70 mil. Bq, 1 kg
uraniu 25 mil. Bq. Atomii dintr-o substanta radioactiva se dezintegraza alea-toriu dar cu o rata
carac-teristica. Durata, numarul de pasi ceruti si tipul radiatiilor rezultate sunt bine
cunoscute. Timpul de injumatatire este timpul necesar pentru juma-tate din atomii substantei
radioac-tive de a se dezintegra.

Timpul de injumatatire poate varia de la o milionime de

secunda pana la milioane de ani in functie de elementul ales. Dupa o injumatatire radioactivitatea
elementului se injumatateste, dupa doua se reduce la sfert s.a.m.d. Toti atomii de uraniu sunt
radioactivi. In figura de mai sus s-a prezentat descompunerea atomului de uraniu-238 in diferiti
radioizotopi proveniti prin descom-punere, tipul de radiatii aparut la fiecare pas si timpul de
injumatatire pana la atomul stabil, neradioactiv plumb-206. Radioizotopul cu cel mai mic timp de
injumatatire emite cele mai multe radiatii la unitatea de masa. Mare parte din radioactivitatea naturala
din stanci si sol provine de la acest lant de dezintegrare.

           

5|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

Capitolul II. Ce sunt radiatiile x?

    Radiatiile ionizante din nucleul atomic sunt ingrijoratoare. Ele apar

in doua forme: raze si particule la frecvente inalte. Ra-diatiile ionizante
produc particule incarcate elec-tric numite ioni in mate-rialele pe care le
lovesc. Acest proces se numeste ionizare. In moleculele mari din care sunt
alcatuite organismele vii, schimbarile biolo-gice cauzate pot fi importante.

              Razele X si razele γ, ca si lumina, reprezinta energia transmisa

fara deplasarea materialului, la fel ca si caldura si lumina soarelui care
calatoreste prin spatiu. Razele X si γ sunt virtual identice, exceptand
faptul ca razele X sunt produse artificial. Razele X si γ au mare putere de
penetrare a corpului omenesc. Ca protectie impotriva acestor raze se
folosesc bariere de beton, plumb sau apa. Particulele α se compun din doi
protoni si doi neutroni formand nucleul atomic. Ei au incarcatura electrica
pozitiva si sunt emisi de catre elementele grele cum ar fi uraniul si radiul
la fel cu elementele produse de om. Din cauza dimensiunilor relativ mari, particulele α se
ciocnesc usor cu materia si isi pierd foarte repede energia.

              Cu toate ca, daca surse de particule α sunt introduse in organism prin inhalarea sau
ingerarea prafului radioactiv, particulele α pot afecta celulele organismului. In interiorul corpului, din
cauza ca cedeaza energie intr-un timp destul de scurt, particulele α pot crea daune mai severe decat
alte radiatii. Particulele β sunt electroni aruncati din nucleul atomilor. Aceste particule sunt
mai mici decat particulele α si pot penetra peste 1 – 2 cm in apa sau tesut uman. Particulele β sunt
emise de mai multe elemente radioactive. Ele pot fi stopate de o foaie de aluminiu de o grosime
de cativa milimetri.

              Radiatiile cosmice se compun din

particule cu un nivel foarte ridicat de energie,  
incluzand protonii care bombardeaza
Pamantul din spatiu. Ele sunt mult mai
intense la altitudini inalte decat la nivelul
marii, unde atmosfera este mai densa si ofera
o protectie mai mare.

              Neutronii sunt particule de asemenea

foarte penetrante. Pe Pamant ele provin mai
ales din dezintegrarea sau fisiunea anumitor
atomi in nucleul reactoarelor. Apa si betonul
sunt scuturile cel mai des utilizate impotriva
radiatilor din miezul reactoarelor nucleare.

6|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
              Este important de inteles ca radiatiile α, β, γ si X nu genereaza radioactivitatea corpului.
Oricum cele mai multe materiale in stare naturala (incluzand tesutul viu) contin cantitati masurabile
de radioactivitate.

              Simturile omenesti nu pot detecta radiatiile sau discerne care material este radioactiv.
Oricum o varietate de instrumente pot masura cu acuratete nivelul radiatiilor.

              Cantitatea de radiatii ionizante sau „doza” primita de o persoana este masurata in functie
de energia absorbita de tesut si este exprimata in gray. Un gray (Gy) reprezinta un joule depozitat
pe kilogramul de masa. Expunerea egala la diferite tipuri de radiatii nu produce in mod necesar
efecte biologice identice. Un Gy de radiatii α va avea un efect mai mare decat un Gy de radiatii
β. Cand vorbim despre efectul radiatiilor atunci exprimam radiatia ca doza efectiva, intr-o unitate
numita sievert (Sv). Raportat la tipul de radiatie un Sv de radiatie produce acelasi efect biologic.
Cantitatile se exprima in milisievert sau microsievert. Se utilizeaza, in mod frecvent mSv.

              Se stie de mai multi ani ca doze mari de radiatii ionizante, mult mai mari decat radiatiile
de fundal pot cauza cancer si leucemie la mai multi ani de la expunere. Se presupune, datorita
experimentelor pe plante si animale, ca radiatiile ionizante pot provoca mutatii genetice care
afecteaza generatiile descendente, cu toate ca nu exista dovezi in legatura cu radiatii care
provoaca mutatii la om. La nivele foarte mari de radiatii, ele pot provoca stari de disconfort si
moartea la saptamani de la expunere.

              Nivelul efectelor cauzate de radiatii depind de mai multi factori: doza, frecventa dozarii,
tipul radiatiei, organul expus, varsta si sanatatea. De exemplu, embrionul uman este deosebit de
sensibil la radiatii.

              Dar care sunt sansele de aparitie al cancerului de la doze mici de iradiere? „Teoria” cu
cea mai larga raspandire este ca orice doza de iradiere cat de mica presupune riscuri asupra
sanatatii omului. Cu toate acestea, nu exista dovezi stiintifice in legatura cu riscul dozelor sub 50
mSv pe o durata scurta de aproximativ 100 mSv pe an, cercetarile arata ca efectele benefice sunt
la fel de posibile ca si cele adverse.

7|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
              Doze mari, acumulate de radiatii pot produce cancer, care ar fi observat peste cativa
(pana la 20) ani de la expunere. Acest decalaj face imposibil de precizat cu certitudine care din
multimea de posibili agenti au cauzat cancerul respectiv. In tarile occidentale aproximativ un
sfert din populatie moare datorita cancerului, avand fumatul, factorii dietetici, genetici si
puternica expunere la lumina solara ca principale cauze. Radiatiile sunt un factor cancerigen
slab, dar la expuneri indelungate cu siguranta cresc riscurile asupra sanatatii.

              Organismul are mecanisme de aparare impotriva pagubelor produse de radiatii, la fel si

impotriva altor factori cancerigeni. Acestia pot fi stimulati prin expuneri la doze mici de radiatii
sau dimpotriva la doze foarte mari.

              Pe de alta parte, doze mari de radiatii directionate spre o tumoare sunt folosite in terapii
de iradiere impotriva celulelor canceroase si prin urmare, deseori se salveaza vieti omenesti.
Adesea se foloseste impreuna cu chimioterapia si operatia. Doze mult mai mari sunt folosite
pentru inlaturarea bacteriilor daunatoare din mancaruri, pentru sterilizarea pansamentelor si a
altor echipamente medicale.

              Zeci de mii de oameni din tarile dezvoltate lucreaza in medii in care pot fi expusi la
doze mari de radiatii (mai mari decat nivelul radiatiilor de fundal). Prin urmare ei poarta
ecusoane care monitorizeaza nivelul radiatiilor la care sunt expusi. Fisele medicale ale acestor
categorii de angajati arata ca ei au o rata mai mica de mortalitate datorita cancerului sau altor
cauze decat restul populatiei si in unele cazuri, rate mai mici decat angajatii care lucreaza in
medii similare fara a fi expusi la radiatii. Ce cantitate de radiatii ionizante prezinta pericol?

 10.000 mSv (10 Sv) pe durata scurta asupra intregului corp ar cauza stari de voma si
scaderea brusca a celu-lelor albe din sange si moartea in cateva saptamani; intre 2 si
10 Sv pe durata scurta ar cauza boli de iradiere cu posibilitatea crescuta ca doza ar
putea fi fatala;
 1.000 mSv (1 Sv) pe o durata scurta este chiar deasupra limitei de a cauza boli de
iradiere imediate la o persoana cu un fizic mediu, dar cu siguranta nu ar provoca
moartea; daca o doza mai mare de 1.000 mSv actioneaza o perioada mai lunga de
timp, nu exista posibilitatea unor probleme medicale imediate, dar creeaza cu
certitudine posibilitatea aparitiei cancerului in anii care vor urma;
 peste 100 mSv probabilitatea aparitiei cancerului (in contrast cu severitatea bolilor de
iradiere) creste direct proportional cu doza;

8|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
 50 mSv este limita minima la care exista dovezi ca produce cancer la adulti, este de
asemenea cea mai mare doza permisa prin lege intr-un an de expunere la locul de
munca;
 20 mSv/an timp de 5 ani reprezinta limita angajatilor la radiologie, industria nucleara,
extractia uraniului;
 10 mSv/an reprezinta doza maxima la care este supus un miner din minele de uraniu
din Australia;
 3 mSv/an este doza tipica (mai mare decat cea de fundal) naturala la care este expusa
populatia in America de Nord, inclusiv o medie de 2 mSv/an datorita radonului din
aer;
 2 mSv/an reprezinta radiatia de fundal din surse naturale. Aceasta este aproape de doza
minima la care este expus orice om, oriunde pe planeta;
 0,3-0,6 mSv/an este intervalul tipic al dozelor de la surse artificiale, cum ar fi cele
medicale;
 0,05 mSv/an este o fractiune mica a radiatiei de fundal care este tinta pentru nivelul
maxim de radiatie la gardul unei centrale nucleare (doza reala este mult mai mica).

              Radiatiile de fundal care apar in mod natural sunt principala sursa de expunere pentru cei
mai multi oameni. Nivelele osci-leaza intre 1,5 si 3,5 mSv/an, dar poate depasi 50 mSv/an. Cel
mai mare nivel de expunere la radiatii de fundal care a afectat un numar mare de oameni a avut
loc in Kerala si statul Madras (India)
unde, aproximativ 140.000 oameni au
fost expusi la o doza de peste 15 mSv/an
de radiatii γ pe langa o cantitate similara
datorita radonului. Nivele comparabile s-
au masurat in Brazilia si Sudan cu o
expunere medie de pana la 40 mSv/an. In
mai multe locuri din India, Iran si Europa
nivelul radiatiilor de fundal depaseste 50
mSv, pana la 260 mSv (in Ramsar, in
Iran). Dozele acumulate de-a lungul
vietii datorate radiatiilor de fundal ajung
la mii de mSv. Cu toate acestea, nu
exista dovezi ca ar exista probleme de

sanatate datorate nivelului ridicat de radiatii.

              Radiatiile ionizante sunt generate de

industrie si de medicina. Cea mai cunoscuta
sursa de radiatii sunt aparatele de radio-
grafie, folosite in medicina. Radiatiile din
surse naturale contribuie cu aproximativ 88%

9|Page
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
din doza anuala asupra oamenilor, pe  cand procedurile medicale cu 12%. Efectele radiatiilor
naturale nu difera de cele artificiale.

              Pentru ca expunerea la un nivel ridicat de radiatii ionizante produce un anumit risc, ar

trebui sa incercam sa le evitam in intregime? Chiar daca am vrea, acest lucru este imposibil.
Radiatiile au fost intotdeauna prezente in mediul si in corpul nostru. Cu toate acestea, putem si ar
trebui sa minimalizam doza de expunere care nu ne este necesara.

              Radiatiile sunt foarte usor de detectat. Exista o varietate de instrumente simple,

sensibile, capabile sa detecteze mici cantitati de radiatii naturale sau artificiale. Exista patru cai
prin care oamenii se pot proteja de sursele cunoscute de radiatii.

1.     limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expusi la radiatii pe langa cele de
fundal datorita naturii muncii lor, doza este micsorata si riscul imbolnavirii in principiu
eliminat prin limitarea duratei expunerii;

2.     distanta: la fel cum caldura unui foc este mai mica cu cresterea distantei, si intensitatea
radiatiilor descreste direct proportional cu distanta de la sursa;

3.     bariere: barierele de plumb, beton sau apa ofera o protectie buna impotriva radiatiilor
penetrante cum ar fi radiatiile γ. Prin urmare, materialele radioactive sunt adesea
depozitate sau manuite in apa sau cu ajutorul robotilor in camere construite din beton gros
sau cu pereti imbracati in plumb;

4.  depozitare: materialele radioactive

sunt izolate si tinute in afara
mediului. Izotopii radioactivi (de ex.
cei pentru medicina) sunt eliminati
in incaperi inchise, in timp ce
reactoarele nucleare functioneaza intr-
un sistem cu bariere multiple care
impiedica scurgerile de material
radioactiv. Camerele au o presiune
atmosferica scazuta, astfel incat orice
scurgere ar avea loc nu ar iesi din incapere.

              Standardele de protectie impotriva radiatiilor sunt bazate pe mentalitatea con-servativa

ca riscul este direct proportional cu doza, chiar si la nivele mici, cu toate ca nu exista dovezi
despre riscurile la nivele mici. Aceasta presupunere, numita „ipoteza liniara nelimitata” (linear
no-threshold hypothesis) este recomandata ca protectie impotriva radiatiilor, propusa pentru
stabilirea nivelelor admise de expunere la radiatii a peroanelor. Aceasta teorie presupune ca
jumatate dintr-o doza mare (unde efectele au fost observate) va cauza efecte de doua ori mai

10 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
mici, s.a.m.d. Aceasta duce in eroare daca este aplicata unui numar mare de oameni expusi unei
doze mari de radiatii ar putea duce la masuri inadecvate impotriva iradierii.

              Cele mai multe dovezi care au condus la standardele de azi provin de la supravietuitorii bombei
atomice din 1945 care au fost expusi la doze foarte mari pe o durata scurta de timp. Pentru stabilirea riscului
estimativ, s-a presupus ca organismul uman poate vindeca efectele expunerii la doze mici, dar pentru nivele
mici de iradiere, gradul de protectie este indiscutabil conservativ.

               Cele mai multe tari au propriul sistem de protectie radiologica care deseori se bazeaza pe
recomandarile comisiei internationale cu privire la protectia radiologica (ICRP). Cele trei capitole din
recomandarile ICRP sunt:

• justificarea: nici o activitate nu trebuie adoptata decat daca produce un beneficiu pozitiv;

• optimizarea: toate expunerile trebuie mentinute la un nivel cat mai mic, acceptabil;

• limitarea: expunerea indivizilor nu trebuie sa depaseasca limitele recomandate;

              Protectia impotriva radiatiilor este bazata pe recomandarile ICRP atat pentru

categoriile ocupationale si cele publice.

              Expunerea maxima nu trebuie sa depaseasca 1 mSv/an, in medie, timp de 5 ani.

Capitolul III. Radioprotectia

Definitie

Radioprotectia acopera toate masurile luate pentru a asigura protectia omului si a mediului
impotriva efectelor radiatiilor ionizante. Conceptul de radioportectie a fost dezvoltat de la
descoperirea radioactivitatii in secolul XX.

Descriere

Pana in 1950, s-a urmat un principiu de limitare care urmarea asa-numitele efecte deterministie,
care apar cu certitudine peste un anumit prag de expunere la radioactivitate.

Ulterior s-a trecut la pricipiul precautiei, radiatiile fiind folosite numai daca acestea ofera un
beneficiu real. Motto-ul a devenit ALARA (nivel minim al expunerii atins in mod rezonabil).

Efectele radiatiilor ionizante

Care sunt efectele asupra sănătății umane de la expunerea la doze mici?

11 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
În absența efectelor direct măsurabile, riscurile asociate cu un nivel scazut de expunere sunt
estimate prin extrapolarea datelor din studiul de supraviețuitori iradiate în exploziile de la
Hiroshima și Nagasaki, sau pacientii care au suferit radioterapie, pentru care parametrii de
expunere (doze, rata de doza) sunt foarte diferite.

Deși există o relație între expunerea la radiații și cancer, această relație nu a fost demonstrată
pentru doze foarte mici. În prezent, efectele asupra sănătății umane de la expunerea la doze mai
mici de 100 mSv sunt subiect de dezbatere științifică.

Limite de expunere

Expunerea la radiatie si efectele cunoscute

Pentru populație, limita anuală de expunere de 1 mSv si se aplică drept suma a dozelor in afara
radioactivitatea naturală și medicina.

Dacă vom aplica această limită a acestor două cauze, nu vom putea fi supusi unei radiografii, in
celasi an in care ne-am apuca de alpinism sau am locui în regiunile granitice din Franța.

Doza maximă admisă de 1 mSv pe an, care este în medie aproximativ 40% din expunerea
naturală, poate părea excesivă, comparativ cu 0,06 mSv cauzati de activitățile umane odată ce
excludem procedurile medicale și chiar cei 0,002 mSv raspunzatori de impactul a unei centrale
nucleare. Pe de altă parte, o doză de 1 mSv este considerat drept o doză de radiație scăzută, chiar
foarte scăzut.

Pentru persoanele care lucrează cu radiații ionizante, limita de reglementare este de 20 mSv pe
an pe o perioadă de 12 luni consecutive.
12 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
 

Protectia la  radiatii

In spatele fiecarei legi sau decret referitor la protectia impotriva radiatiilor se afla un intreg
proces.

Standardele pentru protectie ale lucratorilor, pacientilor si ale publicului sunt stabilite de diverse
forumuri stiintifice si sunt adaptate functie de procesul tehnologic si nevoile societatii.

Aceste standarde sunt rezultatul unei lungi cercetari la nivel international, printe care si
specialisti de la IRSN.

Specific  national

Protectia impotriva radiatiilor este impartasita la nivel international de catre toata lumea.

In reglementarile fiecarei tari se gasesc aceleasi principii de baza, care includ: justificarea
expunerii, optimizarea protectiei si limitarea dozei, aceleasi clase de expunere (profesionala,
medicala, publica), aceleasi limite ale dozelor.

Acest lucru nu impiedica alte natiuni sa puna conditii specifice, cand o tara vrea sa fie mai
stricta. Pentru a proteja lucratorii, Franta a adoptat o limita de 20 mSv pe an, pe cand standardul
international incepe de la 100 mSv in decursul a 5 ani, cu o limita maxima anuala de 50 mSv.

Situatii de  urgenta

Iodul stabil este una din cele trei masuri care pot fi luate in caz de accident nuclear, alaturi de
adapostirea si evacuarea populatiei. Ingestia pastilelor va impiedica tiroida sa absoarba iod
radioactiv eliberat in mediu. Totusi, aceasta masura nu protejeaza impotriva altor elemente
radioactive cum ar fi Cs134 sau Cs137

Iodul stabil proteajeaza toate pericolele de expunere accidentala la radioactivitate. FALS

Administrarea tabletelor de iod stabil, protejeaza tiroida de iodul radioactiv care poate fi eliberat
in caz de accidenta nuclear. Tiroida va absorbi iod stabil pana la saturatie, impiedicand astfel
iodul radioactiv.

Tabletele de iod pot fi luate pentru a preveni contaminarea, inainte de a merge intr-o zona
radioactiva. FALS

Tabletele de iod se administreaza doar in caz de accident cel mai devreme la o ora inainte de
expunerea la radioactivitate, si cel mai tarziu in termen de 6 pana la 12 ore.  Mai tarziu, dincolo
de 24 de ore, efectele secundare ale acestora sunt mai grave decat beneficiile asteptate.

13 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA
Protectia la radiatii a  lucratorilor

Radiatiile ionizante sunt un risc profesional, printre altele cum este zgomotul, sau inhalarea de
azbest, etc. Cu toate acestea, radiatiile au niste particularitati, fiind invizible si imperceptibile,
inodore si incolore. Insa sunt metode de monitorizare a expunerii la radiatie prin intermediul
dozimetrelor personale si prin amplasarea de detectori in cat mai multe zone cu risc de radiatie.

Dintre lucratorii in domeniul nuclear, ~10% sunt supusi la radiatii neutronice.

Ce este deosebit la acest tip de radiatie?

Spre deosebire de radiatiile beta sau gamma, care la o doza data produc efecte biologice identice,
neutronii produc efecte biologice mult mai puternice si depind foarte mult de energia incidenta.

Recent a fost adugata o cetegorie noua pentru sistemul Sievert, pentru lucratorii in transportul
aerian.

Sievert “cockpit” este noul instrument de calcul al dozelor individuale pentru fiecare membru al
echipajului.

Protectia la radiatii in industrie

O radiografie este o metoda de testare nedistructiva realizata folosind o sursa gamma radioactiva.
Se pot folosi in cazul inspectiei unui cazan, in rezervoare petrochimice, sau la studiul
cordoanelor de sudura.

Aplicatii medicale ale radiatiilor ionizante

Radioterapia este o tehnica medicala care utilizeaza radiatii ionizante pentru a distruge celulele,
în primul rând celulele tumorale de cancer. Scopul său este de a oferi mod eficient o doza cat mai
exacta de radiații, prescrisa pentru volumul tumorii protejand tesutul sanatos.

Studiul efectelor biologice ale radiațiilor arată că, în timp subdozarea peste 5% creste riscul de
reaparitie a cancerului in timp ce o supradoză de 5% mai mare este de natură să provoace
complicatii clinice severe. Diverșilor utilizatori dintr-un departament de radioterapie trebuie să li
se implementeze tehnici și controale necesare pentru a se asigura că diferența dintre doza
prescrisă de către terapeut si doza oferita pacientului rămâne sub 5%.

"Doza de radiații" este cantitatea de energie pe care radiatia o va depune în țesuturi. Este
exprimată în "grey" (Gy): un grey este egal cu o energie de un joule depozitat într-una kilogram
de materie.

14 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

Capitolul IV. Proprietatile radiatiilor

Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu

lungimi de undă mici, cuprinse între 0,1 și 100 Å

Istoric
În timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad
Röntgen, bombardând un corp metalic cu electroni rapizi, a
descoperit că acesta emite radiații foarte penetrante, radiații pe
care le-a denumit raze X (descoperire realizată în anul 1895).
Radiațiile X au fost numite mai târziu radiații Roentgen sau
Röntgen.

Proprietățile radiațiilor X
Ele prezintă următoarele proprietăți:

 în vid ele se propagă cu viteza luminii;

 impresionează plăcile fotografice;
 nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;
 produc fluorescența unor substanțe (emisie de lumină); Exemple de substanțe fluorescente:
silicat de zinc, sulfurǎ de cadmiu, sulfurǎ de zinc, care emit lumina galben-verzuie.
 sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul omului;
 pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace pentru lumină, de exemplu prin corpul omenesc,
lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ș.a., dar sunt absorbite de metale cu
densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor de pătrundere depinde de masa atomică și
grosimea substanței prin care trec.
 ionizeazǎ gazele prin care trec. Numǎrul de ioni produși indica intensitatea radiațiilor. Pe această
proprietate se bazeazǎ funcționarea detectoarelor de radiații.
 au acțiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice, fiind, în general, nocive pentru om. Pe
această proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru
distrugerea țesuturilor bolnave.

15 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

Capitolul V. Efecte biologice si radioproiectie

În urma interacțiunii dintre radiații și organismele vii apar

fenomene fizice (ionizări, excitări) care determină fenomene
chimice (alterări ale macromoleculelor și a sistemelor enzimatice).
Dar cele mai importante efecte se observă la celulele germinale. În
urma interacțiunii dintre radiații și celulele germinale se observă o
alterare a cromozomilor și a codului genetic - ADN. Gravitatea acestor probleme este amplificată
prin transmiterea lor la descendenți chiar și la doze foarte mici. Cantitatea maximă admisibilă
(nedăunătoare) de radiații pe un an întreg pe care un om, suplimentar față de normal, o poate
suporta este de 1 milisievert (0,001 sievert). O doză de radiații nucleare de la 1.000 la 6.000
milisievert provoacă simptome de febră, stare de rău, vomă, cădere de păr. Una dintre cele mai
simple soluții, folosite pentru micșorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucrează în medii
radioactive este învelirea cu ecrane protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizează radiații.
Este cunoscut faptul că plumbul este un material foarte absorbant de radiații provenite de la
materiale sau aparatură care produc asemenea radiații.

16 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA DOMNITA RUXANDRA

MODUL RADIOFIZICA

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.scribd.com/doc/69643636/Radiatiile-si-radioprotectia
2. https://www.scribd.com/doc/30586934/Efectele-biologice-ale-radia
%C5%A3iilor
3. https://radiatiinucleare.wordpress.com/category/efectele-biologice-ale-
radiatiilor/
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Radia%C8%9Bie_X

17 | P a g e
ANUL SCOLAR 2018- 2019