Radiatia ionizanta este emisa de atomi radioactivi. Un atom se compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia orbiteaza electroni (incarcati negativ). Suntem permanent expusi la un nivel scazut de radiatie ionizanta din surse naturale: radiatie cosmica particulele de energie inalta si razele gamma bombardeaza Pamantul. Atmosfera planetei actioneaza ca un scut, absorbind o mare parte din energia radiatiei cosmice. Din acest motiv, cei care locuiesc aproape de nivelul marii sunt expusi la o daza de radiatii cosmice mai mica decat cei care locuiesc la munte. Radiatia naturala din interiorul organismelor noastre purtam in interiorul nostru o sursa de radiatie ionizanta imposibil de evitat: radioizotopii potasiu-40 si carbon-14. Acesti izotopi patrund in organism prin lantul alimentar si prin respiratie. Radiatia ionizanta provenind din aceste surse constituie ceea ce numim radiatie de fond. In plus, suntem expusi si la o radiatie artificiala, provenind din: - expunerea medicala (din radiografiile medicale si dentare cu raze X, si din tratamentele prin iradiere cu cobalt sau injectii cu iod radioactiv); - diverse alte surse (producerea de energie electrica atat in instalatiile clasice cat si in cele nucleare, transportul si depozitarea materialelor nucleare, programele de testare a armamentului nuclear, cat si din alte activitati umane, cum ar fi fumatul, arderea gazului pentru incalzire si gatit, utilizarea fosfatilor ca fertilizatori si privitul la televizorul color). Trebuie mentionat ca mai mult de 80% din expunerea la radiatie ionizanta se datoreaza radiatiei de fond. Radiatiile de fundal sunt acele radiatii care sunt prezente in mediu in stare naturala in mod inevitabil. Oamenii care locuiesc in zone cu mult granit sau cu mult nisip sunt iradiati mai mult decat altii, pe cand cei care locuiesc la altitudini inalte primesc doze mult mai mari de radiatii cosmice. Mare parte din radiatiile la care suntem expusi se datoreaza radonului, un gaz care se infiltreaza din Pamant si este prezent in aerul pe care il respiram. Radiatile ionizante sunt acele forme de radiatii care produc ionizarea atomilor din materialul iradiat. Aceasta definitie tine seama de efect si nu de natura radiatiilor si asa se face ca in categoria radiatiilor ionizante intra si radiatiile gamma (de natura nucleara produse la nivelul nucleului atomilor) si radiatiile X (de natura atomica). Pe langa radiatiile electromagnetice gamma si X, tot in categoria radiatiilor ionizante sunt incluse si facicule de electroni 1
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni-Bucuresti
accelerati, insa nu sunt incluse radiatiile UV. De fapt, termenul radiatii ionizante are o semnificatie tehnica si atunci cand vorbim de tratament cu radiatii ionizante(sau iradiere tehnologica), in aceasta categorie raman acele radiatii care au ca efect principal ionizarea, au o capacitate de penetrare mare si - foarte important -nu produc reactii nucleare in materialul iradiat. Radiatiile ionizante din nucleul atomic sunt ingrijoratoare. Ele apar in doua forme: raze si particule la frecvente inalte. Radiatiile ionizante produc particule incarcate electric numite ioni in materialele pe care le lovesc. Acest proces se numeste ionizare. In moleculele mari din care sunt alcatuite organismele vii, schimbarile biologice cauzate pot fi importante. Cantitatea de radiatii ionizante sau doza primita de o persoana este masurata in functie de energia absorbita de tesut si este exprimata in gray. Un gray (Gy) reprezinta un joule depozitat pe kilogramul de masa. Expunerea egala la diferite tipuri de radiatii nu produce in mod necesar efecte biologice identice. Radiatie terestra se datoreaza materialelor radioactive care exista in roci si sol: izotopul radioactiv ai potasiului si produsii de dezintegrare ai uraniului si toriului; radon cea mai raspandita forma de radiatie deoarece radonul gazos a existat dintotdeauna in mediul ambiant. Calea primara prin care el ajunge la noi din pamant este penetrarea prin fundatia locuintelor. Efecte biologice ale radiatiilor ionizante Se stie de mai multi ani ca doze mari de radiatii ionizante, mult mai mari decat radiatiile de fundal pot cauza cancer si leucemie la mai multi ani de la expunere. Efectul biocid al radiatiilor ionizante a fost pus in evidenta foarte curand dupa descoperirea acestora. Moartea organismelor vii survine intr-un termen scurt ulterior iradierii, dupa mai mult timp (boala de radiatii) sau se manifesta asupra generatiilor ulterioare (mutatii genetice). S-a constata ca primul efect semnificativ care apare este scindarea molecului de ADN. Aceasta este o molecula complexa si la iradiere sufera scindari si recombinari. In cazul particular al moleculei de ADN, la reintregirea acesteia contribuie si procesele enzimatice din celula vie. Mecanismele enzimatice ale celulei pot reintregi molecula de ADN intro forma care la multiplicarea celulei pastreaza informatia genetica necesara si avem de a face cu rezistenta la radiatii. In cazul in care reintregirea moleculei de ADN se face incorect din punct de vedere genetic sau nu se poate face in timp util inainte de declansarea mecanismului de multiplicare, celula din urmatoarea generatie nu este viabila. In functie de numarul de celule afectate si de
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni-Bucuresti
complexitatea organismului, acesta situatie conduce la moartea biologica a acestuia. In aplicatiile care vizeaza efectul biocid al radiatiilor ionizante nu este necesara uciderea (micro)organismelor ca atare ci este suficienta distrugerea capacitatii de reproducere a acestora. Nivelul efectelor cauzate de radiatii depind de mai multi factori: doza, frecventa dozarii, tipul radiatiei, organul expus, varsta si sanatatea. De exemplu, embrionul uman este deosebit de sensibil la radiatii. Efectele moleculare ale radiatiilor ionizante Radiatiile produc efecte biologice la nivel molecular prin actiune directa, indirecta si la distanta. a) efectul direct Absorbtia energiei radiatiilor duce la excitarea si ionizarea atomilor si moleculelor componente ale celulelor. Acesta reprezinta efectul primar fizico-chimic. Toate componentele celulare, inclusiv proteinele citoplasmatice (enzimele), materialul cromozomic (nucleoproteidele sau compusii DNA cu proteinele) si moleculele de apa, sufera actiunea directa a radiatiilor. Efectele directe determina rupere de legaturi covalente sau coordinative cu denaturarea structurala si aparitie de noi compusi chimici (radioliza apei). b) efectul indirect Ansamblul de modificari si transformari chimice pe care le sufera moleculele care au fost excitate sau ionizate de radiatii. Este secundar, datorat n special radicalilor liberi proveniti prin radioliza apei continute n tesut. Radioliza apei depinde de natura radiatiei, de energia ei si de prezenta oxigenului (n lipsa oxigenului radiatiile X si g nu descompun apa). Radicalii formati sunt deosebit de reactivi, au durata de viata scurta si sunt capabili sa declanseze reactii biochimice n lant, ceea ce determina amplificarea leziunilor directe.