Radioprotecția.

Poluarea radioactivă

Radioprotecția – reprezintă sistemul mijloacelor de reducere a dozei de iradiere umană sub

valoarea permisă de normele internaționale prin: ecranarea surselor radioactive cu substanțe
puternic absorbante de radiații, mărirea distanțelor față de sursele radioactive, micșorarea timpilor
de expunere la iradieri, echipamente speciale de lucru etc.

Dozimetria se ocupă cu studiul măsurării radioactivității din

punct de vedere fizic și biologic. Dozimetrele sunt aparate pentru
măsurarea dozelor de radiații.

Activitatea unei substanțe radioactive este definită prin

numărul de dezintegrări radioactive în unitate de timp, măsurate în SI
în becquereli (Bq), care reprezintă o dezintegrare/sec. O unitate
tolerată este curie-ul (Ci), care este definită prin activitatea unui
gram de radiu de 3,7∙1010 dezintegrări/sec. Roentgenul (R) este
Figura 1. Exemplu de dozimetru
definit pentru o capacitate de producere a 2,58∙10-4 C/kg aer.
portabil
Efectele radiațiilor asupra celulelor biologice depind de
capacitatea de ionizare a radiațiilor (X, γ etc.), deci de sarcina electrică apărută în aerul ionizat.

Tipul radiației Q (factorul de calitate)

Raze X, γ și particule β 1
Neutroni cu energii mai mici de 10 keV 3
Protoni și neutroni cu energii mai mari de 10 keV 10
Particule α 20

Doza absorbită D este definită prin energia primită de unitatea de masă dintr-un corp de la
radiațiile ionizante absorbite. Unitatea de măsură în SI a dozei este gray-ul (Gy = 1 J/kg). O altă
unitate folosită pentru măsurarea dozei este rad-ul (1 rad = 0,01 Gy).

Echivalenta efectelor biologice (gradul de afectare a țesuturilor biologice) se măsoară prin

mărimea H, numită doză echivalentă, definită ca produsul dintre mărimea dozei absorbite D și
factorul de calitate Q, care ia în seamă efectul biologic al fiecărui tip de radiații, după experimentări
și statistici: H = DQ, unde [H]SI = 1 Sv (Sievert). Rezultă că 1 Sv de radiații produce aceleași efecte
asupra organismului, oricare este natura acestor radiații, dar numai 1 Gy de radiații β, γ sau X
produce aceleași efecte biologice (deoarece numai ele au același Q).

Doza echivalentă se măsoară și în Rem (echivalentul roentgenului la om): 1 Rem = 0,01 Sv.
Iradierea unui român este limitată de doza echivalentă anuală H = 1mSv/an (jumătate din valoare
este datorată iradierii naturale), iar a unui angajat din medii radioactive H = 20 mSv/an.

Andrei Hutu
 Poluarea radioactivă (accidentală sau sistematică) este legată de produsele radioactive
rezultate și antrenate de circulația atmosferică. Poluarea accidentală apare în urma defectării sau
folosirii incorecte a sistemelor de protecție fizică (ecranări cu straturi absorbante din beron și plumb
ale instalațiilor nucleare). Substanțele chimice radioprotectoare, administrate înaintea iradierii
medicale, au rolul de a micșora cantitatea de apă din organele radiosensibile ale organismului uman.
Preparatele biologic active sunt administrate după o iradiere medicală controlată, pentru refacerea
celulelor. Iradierea tehnică provine de la sursele de radiații nucleare: reactoare nucleare,
acceleratoare de particule, armament nuclear. La un accident nuclear, organismele tinere sunt cele
mai sensibile la iradieri, înregistrându-se mai multe cazuri grave în rândul tinerilor. Reducerea
speranței de viață este provocată de boala de iradiere, care se manifestă prin: stare de șoc, astenie,
diaree, anemie, leucemie, infecții, deformații osoase.

Industria nucleară poate contamina solul, apa și aerul: prin scurgerile de deșeuri radioactive
depozitate impropriu sau cu ocazia avariilor la reactoarele nucleare de la centralele electronucleare,
când reacția de fusiune nu mai este controlată și se eliberează în mediul natural izotopi radioactivi.
Riscurile se reduc dacă sunt luate măsuri eficiente de protecție la amplasarea centralelor electro-
nucleare și stocarea deșeurilor radioactive. Cele mai cunoscute dezastre nucleare sunt cel de la
Cernobîl și cel de la Fukushima.

În data de 1 martie 2011 un cutremur de 9

grade pe scara Richter a avut loc în Japonia. Seismul
a fost urmat de un tsunami uriaș, care a măturat
insulele japoneze cu brutalitate. Masivul val seismic
a avariat reactoarele unei centrale nucleare,
declanșând un accident nuclear ale cărui urmări vor
fi vizibile în deceniile următoare. Unda seismică a
lovit la ora 14:46, a durat aproximativ două minute,
iar epicentrul a fost la 380 de kilometri nord-est de Figura 2. Reactorul nuclear Fukushima-Daiichi
capitala Tokio. Pământul întreg s-a mișcat pe axă
atunci când a avut loc cutremurul din Japonia. Oamenii de știință au apreciat că seismul din Japonia a
deplasat axa de rotație a Pământului cu aproape 10 centimetri. Posturile de televiziune nipone au
transmis imagini cu mașini luate de ape și cu angajați din Tokio care încercau să-și țină calculatoarele
pe birou. Pe tot cuprinsul țării au fost raportate peste 80 de incendii, unele la centrale nucleare. Cinci
centrale nucleare din zona afectată de cutremur au fost închise, din motive de securitate. Cea mai
gravă situație a fost înregistrată la Fukushima Daiichi. La nouă luni distanță, ceea ce s-a întamplat la
Fukushima Daiichi - explozii după explozii, topirea reactoarelor, contaminarea puternică – a fost
calificat drept un accident nuclear de aceeași gravitate ca cea a accidentul de la Cernobîl. Se
estimează că mai sunt necesare câteva decenii până când vor fi indepărtate complet efectele
accidentului.

Andrei Hutu