Acțiunea biologică a radiațiilor

ionizante
 E=hν

5 eV

1eV=1,6.10-19 J
1MeV=106 eV
1GeV=109 eV
 Efectele radiațiilor ionizante
Efecte radiologice la nivel atomic…
Radiaţii formate din particule încărcate:
• Procesul de ionizare necesită energie oferită de energia cinetică a
particulei radiante. Particulele încărcate interacţionează cu electronii
orbitali ai atomilor. Ele îndepărtează electronul de pe orbită, creând
astfel un ion încărcat pozitiv şi un electron liber

• În consecinţă particulele α sau β pierd continuu energie şi radiaţia nu

este foarte penetrantă

– Radiaţia α este oprită de o foaie de hârtie

– Radiaţia β este oprită de 1 cm de ţesut uman

Radiaţii de neutroni

Neutronii, neutri din punct de vedere electric nu pot ioniza direct materia.
Dacă un neutron „loveşte” fizic un proton (încărcat pozitiv) în nucleul unui
atom, îl poate îndepărta din atom, creând astfel ioni. Protonul emis este
încărcat electric, prin urmare va ioniza mai mulţi atomi.

Întrucât corpul uman este format în principal din apă, reacţia de mai sus se petrece des. Deşi
pierderea unei molecule de apă nu este în sine o mare problemă, procesul în urma căruia se
crează radicali chimici (din ionii H+ şi OH- ) care difuzează prin celulă, provoacă distrugeri.
Mai rău, neutronii pot lovi şi distruge ADN – ul unei celule alterând comportarea ei (cancer)
sau ducând la moartea ei.
Radiaţii X şi radiaţii γ
Atât radiaţiile X cât şi radiţiile gama (γ) sunt formate din fotoni cu
diferite lungimi de undă:
Radiaţii X: 0,03 nm - 3 nm
Radiaţii γ: 0,003 nm - 0,03 nm
Probabilitatea ca un foton să ciocnească un electron este extrem
de mică, astfel că aceste radiaţii sunt foarte penetrante.
Într-o ciocnire, fotonul transferă energia sa unui electron legat şi îl
scoate din atom (prin efect fotoelectric sau efect Compton).
Electronul expulzat din atom ionizează ulterior materia, ca şi
radiaţia β.
Efecte radiologice la nivel molecular

 ionizarea si excitarea unui atom duce la ionizarea si excitarea

moleculei care poate avea ca rezultat:
 fluorescența, creșterea en cinetice, ruperea leg chimice
(radioliza apei)
 efectele atomilor de recul (c.n) – ruperea legăturilor chimice
 inactivare enzimatică (datorita distugerii unor legaturi S-H) –
reactivarea cu glutation
 fragmentarea ADN-ului – ruperea lanțului nucleotidic
(radiatiile reduc vascozitatea)
Radioliza apei

OH• + H•→H2O
H• + H•→H2
OH• + OH•→H2O2 H2O2 → H2O +O
Acțiune indirectă
- acțiunea radicalilor liberi asupra
ADN, proteinelor

Acțiune directă
- distrugerea ADN, proteine
 Efecte radiobiologice la nivel celular
• Radiațiile nucleare acționează asupra organismului pe trei
căi:
– prin acţiune directă (efectul este datorat interacţiunii
nemijlocite a radiaţiilor cu elementele sensibile ale
organismului)
– prin acţiune indirectă (radiaţiile nucleare ionizează apa
iar radicalii liberi, astfel formaţi, acţionează asupra
diverselor molecule din substanţa vie)
– prin acţiune la distanţă (se produc efecte biologice ale
organelor neiradiate, dacă în organismul respectiv s-au
iradiat alte organe sau ţesuturi)
 Radiosensibilitatea celulelor și a
țesuturilor

• Datorită caracteristicilor lor morfologice şi

funcţionale, ţesuturile constituie sisteme
distincte care au o sensibilitate diferită la
iradiere.

• Radiosensibilitatea ţesuturilor este definită

arbitrar, faţă de degenerarea pe care o
manifestă după o anumită iradiere.
Legea Bergonie - Tribondeau
 Un țesut este cu atât mai radiosensibil
 cu cât este mai puțin diferențiat
 cu cât în el au loc mai multe diviziuni celulare (metafaza)

 Radiosensibilitatea crește pentru:

 PH<7 (mediu acid)
 Țesut hidratat
 Țesut oxigenat
 Temperatură ridicată

 Radiosensibilitatea scade pentru:

 PH>7 (mediu bazic)
 Țesut deshidratat
 Anoxie
 Temperatură scazută
 Radiosensibilitatea celulelor și
a țesuturilor
• în ordinea radiosensibilităţii descrescânde:
– celulele embrionare
– celulele hematopoietice
– celulele gonadelor
– celule mucoasei intestinale
– plămânii
– rinichii
– țesutul muscular
– ţesutul osos
– ţesutul nervos
Efecte asupra întregului organism

Prin acţiunea radiaţiilor asupra ţesuturilor

organismului apar două tipuri de efecte
biologice:
 efecte somatice (piele, sânge, oase şi organe
genitale)
 efecte genetice (mutații genetice)
 efecte teratogenice (defecte anatomice la embrionul care se
diferenția anterior iradierii ca fiind normal)
Efecte asupra întregului organism

• Efecte deterministice la doze mari, se depășește

valoarea limită (boala de iradiere)
Doza abs. Tip sindrom Exitus după expunere
5 Gy Sindrom hematopoietic 5 – 6 săptămâni
5 – 50 Gy Sindrom gastrointestinal 1 – 2 săptămâni
> 50 Gy Sindrom cerebrovascular Cateva ore

• Efecte stocastice (întâmplătoare) la doze mici, pot sa

apară tumori maligne, efecte genetice în cazul
urmașilor
Efecte Efecte
deterministice stocastice

prag
 Efectele radiațiilor asupra cromozomilor
 Sub acțiunea unor doze de radiații relativ mici pot
să apară leziuni:
 modificarea vâscozității și inhibarea separărilor nete de
cromozomi
 inhibarea mișcărilor anafazice
 deplasarea zonei de ștrangulare
 distribuția inegală a cromozomilor între urmași
 fragmentări de cromozomi și cromatide
 fragmentarea nucleelor
Primele trei pot produce moartea celulei dar nu duc la
modificări ale materialului genetic - mutații
Efectivitatea biologică
 Numărul ionizărilor (sau energia absorbită) nu reprezintă
singurul factor de care se ţine seama în evaluarea
distrugerilor provocate de radiaţii. Dacă radiaţia produce o
urmă densă de ionizare (mai nepenetrantă), ea va fi mai
distructivă biologic.

 Fiecărui tip de radiaţie îi este repartizat un factor de

calitate numit efectivitate biologică, care ia în
considerare acest efect, a cărui valoare, cu cât este mai
mare, cu atât efectul distructiv este mai pronunţat.
 Efectivitatea biologică relativă
Efectivitatea biologică relativă (η) a unei radiaţii date faţă de ţesutul normal,
se defineşte prin raportul dintre energia absorbită de ţesut la iradierea lui cu
radiaţia standard şi energia absorbită de ţesut la iradierea cu radiaţia dată
pentru a produce acelaşi efect biologic ca radiația standard.
Ca radiaţie standard s-a adoptat radiaţia Röntgen de 200 keV, uşor filtrată

radiaţii gama şi electroni η= 1

neutroni termici η= 5
neutroni rapizi η= 10
protoni η= 10
helioni η= 20

Radiaţiile alfa sunt de 20 de ori mai distrugătoare decât radiaţiile X şi gama!!!

 Dozimetria radiațiilor

• 1.Sistemul röntgenologic
– doza de ioni (J) - raportul dintre sarcina electrică
totală Q a ionilor de un anumit semn, produşi direct
sau indirect de radiaţia incidentă într-un volum V de
aer şi masa m a volumului de aer respectiv
• unitatea de măsură: C/kg, röntgen (R - ionizarea produsă
într-un centrimetru cub de aer, în condiții normale)
• 1R=2,58.104 C/kg , 1C/kg=3876 R
 Măsurarea efectelor biologice
2.Sistemul radiobiologic
– 1. doza absorbită (D) - raportul dintre energia W transferată de
către radiaţii unui volum din materialul iradiat şi masa m a
volumului respectiv
• Unitatea: radul r(adiation) a(bsorbtion) d(osage), Grayul sau (J/kg)
=doza de energie a radiațiilor incidente, care transferă 1 J masei de
1Kg, 1Gy=100 rad
– 2. doza biologică sau echivalentă (B): B=ηD (doza absorbită într-
un țesut iradiat care produce același efect ca și radiația standard)
• Unitatea: rem r(öntgen) e(quivalent) m(an)=doza biologică
corespunzătoare unei doze fizice de 1 rad, Sievertul
1 Sv=100 rem (Gy/ce dau, Sv/ce-am luat-efect biologic )
Exemplu:
Un muncitor primeşte o doză pe întregul corp de D = 0,1 mGy din partea
neutronilor cu energia 2 MeV. Estimaţi doza echivalentă (biologică).

η~ 11

B=ηD

B =11 · 0,1 mGy = 1,1 mSv = 0,11 rem

 Măsurarea efectelor biologice

2.Sistemul radiobiologic
– 3. doza efectivă (E) – reprezintă doza biologică ce produce același
efect biologic ca iradierea uniformă a întregului corp (ține cont și
de organul iradiat)
 E=∑WTB 1Sv=100rem, 1rem=10mSv
 WT- factor de pondere tisulară: exprimă contribuția relativa a
organului/țesutului T la detrimentul total
 ∑WT=1 – pt intregul corp

Suma efectelor dozei echivalente asupra organului, inmultit cu factorul de

pondere wT pentru fiecare organ iradiat se numeşte doză efectivă E.
 Factori de pondere

țesut gonade piept măduvă, ficat, oase, alte

colon, tiroidă, piele țesuturi și
plămîni sâni, organe
stomac vezică,
esofag
WT 0,20 0,15 0,12 0,05 0,01 0,05

Diferitele organe ale corpului dau răspuns diferit la acţiunea radiaţiilor.

Pentru determinarea sensibilităţii specifice la expunerea la radiaţie a ţesutului organului
specific, s-a introdus un factor de pondere (compensare) wT care atribuie unui organ
specific sau ţesut T, un risc sigur de expunere.

Factorii de pondere din tabel sugerează faptul că doza echivalentă de

1 mSv pentru plămân provoacă aceeaşi probabilitate a efectelor distructive
ca şi doza echivalentă asupra ficatului de 2,4 mSv=(0,12 / 0,05) 1 mSv

Sensibilitatea crește cu viteza de diviziune celulară.

În cazul unei iradieri uniforme a întregului corp, factorii de pondere se rezumă la unitate, prin
urmare E este aceeaşi pretutindeni în corp

Exemplu 1: Care este doza efectivă (E) a unui muncitor care primeşte o doză uniformă asupra
întregului corp, de 8,4 mGy din partea radiaţiei gama şi de 1,2 mGy de la neutronii de 80 keV?
Pentru o iradiere a întregului corp, uniformă, doza echivalentă B are aceeaşi valoare în fiecare organ
şi ţesut. Factorul de calitate pentru radiaţia gama este η=1 şi pentru neutronii de 80 keV (termici)
este η=5. Acestea conduc la:
B=E=1·8,4 mSv+5·1,2 mSv=14,4 mSv

Exemplu 2:Un muncitor primeşte de-a lungul unui an, o doză de 8 mGy provenită din depozitarea
particulelor α în plămân, de 180 mGy de la particulele β în tiroidă şi de 14 mGy de la iradierea
externă, uniformă, asupra întregului corp. Care este doza efectivă primită de acest muncitor?
Folosind factorii de calitate pentru diferitele tipuri de radiaţii, se obţin următoarele doze echivalente /
biologice pentru organele individuale:
Bplămân = 20·8 mGy = 160 mSv
Btiroidă = 1·180 mGy = 180 mSv
Bcorp = 1·14 mGy = 14 mSv
Cu factorii de pondere cunoscuţi, wT doza efectivă:
E = 0,12·160 mSv + 0,05·180 mSv + 1·14 mSv = 42 mSv
Deteriorarea sănătăţii datorită radiaţilor depinde de durata expunerii:
- scurtă (minute sau ore)
- lungă (săptămâni)

Expunerea la o doză mare într-un timp scurt se numeşte expunere acută

Doza de radiaţie (Sv) Efectul asupra sănătăţii

0,1 deteriorarea chimiei sângelui Certitudinea
0,5 greaţă refacerii pe
termen scurt
0,75 vomă, căderea părului
1 hemoragie
4 50% moarte în 2 luni
6 moarte sigură
• Efectele pe termen lung ale radiaţiilor de expunere redusă sunt
stocastice (întâmplătoare). Pot să nu apară efecte clinice imediate, dar
există o probabilitate de dezvoltare ulterioară a bolilor maligne cum sunt
leucemia sau cancerul osos.
• Investigarea oamenilor expuşi la doze mari de radiaţii cum sunt
supravieţuitorii de la Hiroshima şi Nagasaki, a oamenilor care locuiesc în
apropierea Cernobîlului sau a pacienţilor internaţi expuşi la radiaţii, a
permis estimarea probabilităţii dezvoltării unei malignicităţi fatale pentru o
doză de radiaţie dată:
• o doză de radiaţie de 1 Sv conduce la un risc de 1 din 50 (adică
2% moarte provocată de cancer)
• În general, se presupune că riscul este proporţional cu doza.
• Expunerea la radiaţii poate afecta generaţia următoare, nenăscută. Dacă
unul din viitorii părinţi este expus la o doză de radiaţie de 1 Sv anterior
concepţiei, riscul unei malformaţii la copil sau nepot este de 4 la 1000
(0,4 %).
Expunerea la radiația naturală
Expunerea la radiaţii ionizante
Radioactivitatea este un fenomen natural
Surse naturale de radiaţii 1 Sv=1000mSv=100rem

sursa doza

(mSv/an)
Radiaţie cosmică – radiaţie care bombardează 0,27
Pământul din spaţiul extraterestru
Potasiul, uraniul, toriul care apar în mod natural în 0,28
roci şi pământ (valorile lor fluctuează în funcţie de
loc)
Corpul uman conţine cam 150 g potasiu din care 0,39
0,012% este radioactiv, 40K (5000/s)
Radonul, un gaz nobil radioactiv, produs în 2,0
procesul de dezintegrarea al radiului din sol (20,30/s)
Total 3,0
alte surse de radiaţii 1 Sv=106 μSv

sursa Doza
(μSv)

Radiaţia primită de coşul pieptului în timpul unei 100

radiografii pulmonare
Doza anuală obţinută din produse de consum 100
(ceasuri fluorescente)
Media aeriană a pasagerilor (10 zboruri/an) 30
Doza medie provenită de la un dispozitiv TV 2-15
vechi/an
Doza anuală medie (USA) datorată centralelor 0,2
nucleare

Prin însumarea surselor naturale şi nenaturale de radiaţii, o persoană

este expusă în medie la 3,6 mSv/an
 Principiile normelor actuale de
radioprotecție
• Din punct de vedere al riscului de iradiere teritoriul țării se
împarte:
– Zone controlate (spațiile unităților nucleare)
• Personal iradiat profesional

– Zone supravegheate (cuprind suprafeţele învecinate cu zonele

controlate, spaţii aflate sub acţiunea radiaţiilor emise de
sursele de radiaţii nucleare închise şi spaţiile în care se
execută lucrări cu surse de radiaţii nucleare, în exteriorul
zonelor controlate)
• Personal iradiat neprofesional

– Zone nesupravegheate (restul teritoriului)

• Restul populației
 Zone cu risc nuclear

1 –CNE Kozlodui 3 2
2 –CNE Cernavoda
3 – IFA – Magurele 1
16.01.2017
4 – ICN Pitesti-Mioveni
 Limite de doze (CNCAN)
Valori maxime de referinta pentru doza anuala rezultata din expunerile la
radiatii ionizante, peste fondul natural (2,5mSv/an).
DMA =doza efectivă de radiații pe care o poate primi un om într-un an fără a suferi o
leziune observabilă (CIPR)
• Pentru personalul iradiat profesional:
• Doza Efectivă 20 mSv/an (de la 50 mSv/an)

• Doza Echivalentă (B)

 150 mSv/an pentru cristalin
 150 mSv/an pentru piele
 500 mSv/an pentru extremitățile mâinilor și picioarelor
• În situații excepționale CNCAN autorizează expunerea profesională
individuală mai mare de 20 mSV/an cu anumite condiții
• Excepții: femei gravide (doza efectiva primita de fat sub 1mSv pe toată
perioada rămasă) și femeile care alăptează.
 Limite de doze (CNCAN)
• Pentru restul populației:

• Doza Efectivă (E): 1 mSv/an, maxim 5mSv/an - cu

condiția ca valoarea medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective
să nu depășească 1 mSv/an

• Doza Echivalentă (B):

 15 mSv/an pentru cristalin
 50 mSv/an pentru piele; limita se aplică pentru valoarea
medie a dozei pe 1 cm2, pe cea mai puternic iradiată
zonă a pielii.
• Expunerea populației în general: CNCAN va lua toate măsurile
ca expunerea la radiații a populației datorată practicilor
nucleare să fie minimă.
 Limite de doze (CNCAN)
• Persoane în curs de pregătire:

• Sub 16 ani – limitele pentru populație

• Între 16 - 18 ani
 Doza Efectivă: 6 mSv/an
 Doza Echivalentă (B)
 50 mSv/an pentru cristalin
 150 mSv/an pentru piele
 150 mSv/an pentru extremitățile mâinilor și picioarelor
• Peste 18 ani – ca expuși profesional
 Expunerea provocată de dezastre

 bombe atomice - 1945, Japonia (timp de 25 de ani

incidenta leucemiei a crescut dramatic)

 reactoare nucleare - 1986, Cernobil, Ucraina

- 2011, Fukushima, Japonia
Protecția împotriva radiațiilor

Ecrane de protectie
Protecția împotriva radiațiilor
(pentru iradiere externa)

 Fizică
Radiația α: suficientă o foaie de hârtie, mănuși
Radiația β: materiale ușoare cu un conținut mare de H, 10 cm plastic
Radiația γ, X: ecrane cu Z mare
Radiadiații n: moderator (apa, parafina, grafit) si absorbant (cadmiul)

 Biologică
Cu celuleviabile, medulare, care administrate după iradiere pot realiza o
restaurare a funcției hematopoetice. (!compatibilitate imunologică)
Protecția împotriva radiațiilor
(pentru iradiere externa)

 Chimică - prin substanțe radioprotectoare

Să oprească radioliza apei

Sa fie mai active față de radicalii liberi decât substanțele biochimice
din organism
Să transfere un atom de H sau un electron moleculei biologice
ionizate
Să reducă apa intracelulară
Să consume O din anumite țesuturi
Să micșoreze temperatura organismului (metabolismul)

Să nu fie toxică

 Ex: glutationul, cisteamina... vitamine, hormoni, histamine, serotonine
 Boala de iradiere
• Starea patologică ce apare datorită efectelor radiațiilor nucleare la nivelul unor
organe sau a întregului organism (acuta- peste 1 Gy sau cronica).
– 1-2 Gy (iradiere unica) – formă ușoară : astenie, cefalee, greață, leucopenie
– 2-3 Gy – gravitate medie: + stare febrilă, anemie, epilația temporară și
parțială, adesea moartea. Se poate reface după 4-5 luni dar în timp pot
apare leucemii, tumori maligne, cataractă
– 3-5 Gy – forma gravă: euforie, adinamie, vărsături și diaree intense,
tulburări de vedere, temp peste 39, delir, tahicardii, epilație totală, moarte
după 1-4 săpt
– Peste 5 Gy - șocul de iradiere: letal, poate fi mortal din primele ore
Boala cronică de iradiere- (sub 1Gy) la personalul medical sau la pacientii
tratati cu izotopi radioactivi – vitamine, antibiotice
• Tratament diferențiat: medicatie simptomatica, vitaminoterapia, transfuzii de
sânge concomitent cu emisii, transplant de măduvă osoasă
Doze letale pentru diferite specii

Specia Doza letală (Sv)

Câine 3-4,3
maimuța 5
șoarece 4-6,5
om 5-8
E-coli 5,6
liliac 150
amiba 1000
paramecium 3000
Doze letale pentru diferite clase de organisme

Clasa de Doza letală (Sv)

organisme
mamifere 2-15

păsări 5-20

pești 10-600

insecte 30-3000

plante 8-800

bacterii 100-1000

virusuri 200-10000
Radiații ionizante – aplicații medicale

1. Radioterapie
• Röntgenterapia
• γ -terapia (cobaltoterapie)
• Terapia cu protoni (hadroterapie)
2. Diagnostic
• Radiografie, radioscopie (RX)
• Scintigrafie (radiații γ)
• Tomografie computerizată (RX)
• Tomografia prin emisie de pozitroni, PET (radiații γ)
3. Sterilizare materiale de unică folosință (radiații γ)
4. Cercetare
• Cristalografie (RX)
Radioizotopi utilizati in medicina nucleara
Doze de radioterapie necesare pentru
sterilizarea tumorilor