RADIOBIOLOGIA

DEFINITIE
• este un domeniu științific interdisciplinar, care
studiază efectul radiațiilor ionizante asupra
organismelor vii
• problemele de bază ale radiobiologiei sunt
următoarele:
– explicarea, la nivel molecular a efectului radiațiilot
ionizante asupra organismelor;
– efectele iradierii;
– stabilirea dozelor maxime pe care le pot suporta
ființele vii, fără să apară efecte negative și elaborarea
pe această bază a regulilor de lucru cu substanțe
radioactive
• studierea actiunii radiatiilor ionizante asupra
organismelor tine cont de:
– caracterul fizic al radiatiilor : natura si energia radiatiilor,
de doza aplicata si de factorul timp
– structura organismelor : celule, tesuturi, organe,
diferentierea morfo-functionala, factorii de integrare
(sistemul circulator, sistemul nervos, sistemul limfatic),
diferentieri ontogenetice si filogenetice
• este necesara distinctia dintre procesele care apar in
zona iradiata (reactii locale) de reactiile care se produc
la nivelul intregului organism, chiar si in afără regiunii
iradiate (reactii generale)

Clasificare:
1. Radiobiologia generala
2. Radiobiologia medicala sau clinica
RADIATII IONIZANTE
 RADIATIA IONIZANTA
• Radiatia ionizanta este emisa de atomi radioactivi
• Un atom se compune dintr-un nucleu (incarcat
pozitiv) in jurul caruia orbiteaza electroni (incarcati
negativ)
• In mod normal, numarul protonilor (+) este egal cu
numarul electronilor (-) din jurul nucleului si atomul
este neutru din punct de vedere electric
• Daca un electron (-) este expulzat de pe orbita
atomului, rezulta un electron negativ liber si un ion
incarcat pozitiv
= > Radiatia ionizanta este radiatia care are suficienta
energie pentru ca in urma interactiei sale cu un atom
sa poata expulza un electron de pe orbita atomului,
formand ioni
 ATOMI RADIOACTIVI
• In nucleul atomului se gasesc neutroni si protoni.
• Toti atomii aceluiasi element au acelasi numar de
protoni; numarul de neutroni poate insa diferi.
Atomii aceluiasi element care au un numar diferit
de neutroni se numesc izotopi
• In unii atomi, nucleul este instabil; asta inseamna ca
el are un exces de energie. Acestia sunt atomii
radioactivi. Ei elibereaza surplusul de energie prin
dezintegrare. Dupa eliberarea intregului surplus de
energie, atomii devin stabili si nu mai sunt
radioactivi
 CASIFICARE
• două tipuri:

a) radiaţii corpusculare: alfa, beta, neutroni,

protoni, deuteroni

b) radiaţii electromagnetice: raze x, gama

 RADIATII ALFA
• reprezintă nuclee de heliu, alcătuite din 2 protoni (+) şi
2 neutroni
• când particulele alfa traversează un material solid, ele
interacţionează (cedează energia) cu mulţi atomi pe o
distanţă relativ mică, dând naştere la ioni (este suficient
de o folie de hârtie pentru a reţine majoritatea
particulelor alfa)
• principalul efect asupra sanatatii este cand materialele
alfa-emitatoare sunt ingerate sau inhalate iar energia
particulelor alfa afecteaza tesuturile interne, cum ar fi
plamanii
• Parcursul in aer este de cca 3-4 m
 RADIATII BETA
• sunt electroni (β-) sau pozitroni (β+) care provin
din nucleu în urma dezintregrării acestuia
• particulele beta penetrează orice corp pe o
distanţă mai mare decât particula alfa. Este
suficientă o barieră din lemn de grosimea medie,
sau plastic pentru a opri majoritatea particulelor
beta
• efectele asupra sanatatii se manifesta in principal
atunci cand materialele beta-emitatoare sunt
ingerate sau inhalate
• parcursul in aer sub 10 m
• NEUTRONII:
– particule farea sarcina electrica care intra in
alcatuirea nucleului atomului
– foarte penetrante (penetrarea este oprită prin
bariere din beton, apă şi substanţe bogate în bor şi
hidrogen)
• PROTONII
• DEUTERONII
 RADIATII X
• sunt de natura electromagnetica (radiatiile
electromagnetice sunt produse prin oscilatia sau
acceleratia unei sarcini electrice)
• rezultante ale interacţiei particulelor încărcate cu
materia
• Aplicatii medicale:
– Radiografia
– Fluoroscopia
– Radioterapia unor cancere
• câţiva mm de folie din plumb reţin cu uşurinţă
razele X
 RADIATII GAMA
• se prezinta sub forma de unde
electromagnetice sau fotoni emisi din nucleul
unui atom
• pot traversa complet corpul uman (sunt oprite
de: apa, beton si, in special, de materiale dense
ca uraniu si plumbu, care sunt folosite ca
protectie impotriva expunerii la acest tip de
radiatie)
 SURSE DE RADIATII
• Surse naturale:
– radiatie cosmica *
– radiatie terestra – se datoreaza materialelor radioactive care
exista in roci si sol
– radon – poate fi emanat de materialele de construcţie folosite
la clădiri
– radiatia naturala din interiorul organismelor noastre –
patrund in organism prin lantul alimentar si prin respiratie
• Surse artificiale:
– expunerea medicala - din radiografiile medicale si dentare
cu raze X, tratamentele prin iradiere cu cobalt sau injectii cu
iod radioactiv
– diverse alte surse - producerea de energie electrica in
instalatiile clasice si nucleare, transportul si depozitarea
materialelor nucleare, fumatul, arderea gazului pentru
incalzire si gatit, utilizarea fosfatilor ca fertilizatori etc
 DOZIMETRIA RADIATIILOR
• Există două sisteme de evaluare:

– unul evaluând sursa şi efectele fizice ale radiaţiilor

ionizante

– altul va evalua efectele acestora asupra sistemelor

biologice
 DOZIMETRIA FIZICA
Radiatia ionizanta nu poate fi vazuta,
auzita sau simtita

• Cantitatea de radiatie emisa de un material

radioactiv se masoara in unitatea numita
activitatea sumei : Bequerel (Bq). 1 Bq inseamna
o dezintegrare pe secunda
• pe masura ce radiatia trece prin material, inclusiv prin
tesuturi vii, ea interactioneaza cu atomii, transferand o
parte din energia sa. Energia pierduta de radiatia
ionizanta este absorbita de materialul sau tesutul viu pe
care il traverseaza. Energia cedata unei anumite
cantitati de tesut se numeste doza absorbita - se
exprima in Gray (Gy)
• radiatiile au capacitati diferite de a produce defecte
tesuturilor. Pentru a lua in considerare acest lucru, doza
absorbita se multiplica cu un factor f => doza
echivalenta - se exprima in Sievert (Sv)
– f = 1 pentru radiatii beta si gamma
– f = 20 pentru radiatii alfa
 EFECTELE BIOLOGICE ALE
RADIATIILOR IONIZANTE
• 1. efecte directe
– energia radiatiei este cedata direct unei molecule
biologice*
• 2. efecte indirecte
– energia radiaţiei este transferată unei
macromolecule biologice prin intermediul unei alte
molecule care a interacţionat direct (în general o
molecula de apa)
 Legea Bergonié- Tribondeau
• O celula este cu atât mai radiosensibila cu cât
intensitatea proceselor sale de creştere este mai
mare (cu cât în ea au loc mai multe mitoze), cu
cât este mai puţin diferenţiata şi cu cât este
într-un stadiu mai timpuriu al procesului de
diviziune celulară.
• Efecte deterministe (efecte biologice pe termen
scurt) - aceste efecte apar doar daca se
atinge/depaseste un nivel de prag al dozei
absorbite => simptomele apar cu atat mai repede
si sunt cu atat mai severe cu cat doza de radiatie a
fost mai mare (eriteme, cataractă, modificări
hematologice, scăderea fertilităţii)

• Efecte stocastice (efecte biologice intarziate) a

caror probabilitate de aparitie depinde de doza
totala absorbita si de obicei apar dupa un timp
(mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un
incident sau o expunere masiva => cresterea
riscului de cancer si boli ereditare.
 PRINCIPALELE EFECTE

• Scurtarea nespecifica a vietii

• Cancerogeneza
• Anomalii genetice
• Anomalii ale fatului si embrionului
• Moartea
 METODE DE PROTECTIE
Radioprotectia prezinta 3 modalitati de aplicare:

1. Fizica
2. Chimica
3. Biologica
 RADIOPROTECTIA FIZICA
• distanta mare fata de sursa si actionarea ei de
la distanta
• reducerea la minim a timpului de expunere
• protejarea locului de munca prin atenuarea cu
ecrane protectoare specifice radiatiei folosite
 RADIOPROTECTIA CHIMICA
• mecanismul este acela de a neutraliza toxinele
ce apar sub actiunea radiatiilor in organism sau
de intensificare a activitatii enzimelor
• se realizeaza prin administrarea unor substante
chimice (ex. cistamina) inainte sau imediat
dupa iradiere
RADIOPROTECTIA BIOLOGICA
• este legata de acei produsi care actioneaza direct asupra
evolutiei functiei celulare spre radiorezistenta, acestia
fiind administrati inainte de iradiere
• radioprotectorilor biologici : aminoacizi, hormoni,
vitamine care asigura o mai buna supravietuire a
indivizilor iradiati.
• poate fi realizata prin transplantul de celule viabile în
măduvă care au un rol hematoformator, sau folosirea
unor preparate sau macromolecule biologice (sânge,
plasma, etc.) care administrate imediat după iradiere,
ajuta la refacerea celulară