Sunteți pe pagina 1din 14

Utilizarea practica a tuburilor

Reguli tehnice utile si obligatorii


Imbatranirea si moartea tuburilor - procese consecutive modificarilor fizice ireversibile si
inevitabile:
- suprafata anodei: rigurozitate -> fisuri -> cratere -> alterarea orientarii emisiei foronilor =>
o parte din fotonii fascicolului util se pierd; prin compensare se produce cresterea
constantelor energetice -> suprasolicita anoda -> avanseaza craterizarea.
- peretii de sticla: depunerea interna de atomi de metal -> metalizare.
- compromiterea vidului - imbatranirea sticlei (pori).
Accidente:

Catodul - ruperea filamentului.

Anodul - blocarea anodei la nivelul lagarelor/rulmentilor.

Sticla - spargerea si permeabilizarea peretilor.


Accesoriile tubului radiogen
Sunt echipamente situate in afara tubului propriu-zis si sunt destinate optimizarii
omogenitatii si transmisiei fascicolului anodic.
1. Cupola = recipient metalic.
Roluri:
- protejeaza tubul,
- opresete orice radiatie, in afara de cele care compun fascicolul de radiatii,
- contine materialul de racire.
2. Diafragmul - absoarbe radiatiile divergente.
3. Centromul - centreaza fascicolul.
4. Filtrul - elimina fotonii de energie joasa care nu contribuie la formarea imaginii.
Radiatia X
Se produce in generatorul de radiatii prin declansarea unei diferente de tensiune electrica
intre anod si catod.
Cand electronii de mare viteza lovesc un metal => radiatia X.
Intre anod si catod se produce o diferenta de potential ce determina smulgerea de
electroni din "norul" din jurul filamentului si lovirea tintei (anodul) => energie calorica si
radianta.
Cand electronii lovesc anodul au loc interactiuni (coliziune, franare) => radiatia X.
Interactiuni prin coliziune
Coliziunea are loc intre un electron accelerat emis de filament si un atom de la nivelul
anodului.
Procesul incepe cu scoaterea prin ionizare a unui electron, in principal de pe nivelul k
(posibil si de pe l, m ....).
Electronii de pe nivelurile m, l, coboara pe locul vacant creat pe nivelul k.
Interactiunea de franare
Electronul cu energie mare nu atinge nucleul, isi incetineste viteza si ia o noua traiectorie
=> radiatii electomagnetice - reactie de franare ce participa la formarea imaginii.
Caracteristicile razelor X:

Se raspandesc sferic din sursa care le emana, formand un fascicol divergent;

Sunt invizibile;

Se deplaseaza cu viteza luminii;

Se propaga rectiliniu;

Au o penetrabilitate invers proportionala cu lungimea de unda;

Sunt absorbite de obiectele pe care le traverseaza;

Intensitatea lor scade cu patratul distantei;

Determina fenomenul de iluminiscenta;

Determina efecte fotochimice;

Produc efecte biologice asupra tesuturilor vii, antrenand modificari de diferite grade
mergand chiar pana la moartea celulara.
Interactiunea radiatiei X cu materia implica 2 categorii de procese fizice:
1. Radiatia direct ionizanta - energia este depusa de particula in mod direct materiei.
2. Radiatia indirect ionizanta - particula secundara determina ionizarea.
Exista 5 mecanisme de interactiune a unui foton cu materia:

Efectul Thompson

Efectul fotoelectric

Efectul Compton

Efectul de materializare sau producerea in pereche

Fotodezintegrarea
Efectul Thompson - imprastiere coerenta
Radiatia care apare dupa cel putin o interactiune a unui foton cu un corp. Este o radiatie
imprastiata.
Efectul fotoelectric este un proces de interactiune intre un foton si electron di stratul
profund al tintei.
Avantaje: absorbtia diferita a tesuturilor => realizarea contrastului; nu produce fotoni
imprastiati => reduce expunerea personalului.
Dezavantaj: creste doza absorbita de pacient.
Efectul Compton
Este procesul de cedare a energiei de catre fotonul incident, unui electron din straturile
exterioare ale atomului mediului respectiv. Electronul eliberat = elctronul Compton care
produce ionizari aditionale.
Cu cat energia fotonului este mai mare, efectul Compton scade, deoarece fotonul are
energie suficienta pentru a traversa tinta fara sa se lase influentat: absorbtia la tesuturi
este slaba -> contrastul este slab.
Mecanismele de interactiune ale radiatiilor X cu materia se definesc prin aprecierea
coeficientilor de reactie:
- coeficient de absorbtie;
- coeficient de atenuare;
- coeficient de difuziune;
- coeficient de distanta.
Desfasurarea reactiilor depinde de relatia dintre razele X si mediu (Z):
- Z mic - absorbtie mica;
- Z mare - predomina efectul fotoelectric -> absorbtie mare, contrast mare (osul, iodul -
contrast bun), (Pb - radioprotectie).
Notiuni de dozimetrie - marimi si unitati in radiologie
Dozimetria = procedee de masurare a dozelor de radiatii, cu rol in evaluarea fenomenelor
biologice produse de radiatii, pentru a cunoaste bilantul intre risc (provocat de iradiere) si
beneficiu si de a optimiza abordarile procedurale (diagnostic si terapie).
Scopul medical este cunoasterea dozei/cantitatea de energie absorbita de tesuturi care
este influentata de calitatea si cantitatea fotonilor X incidenti.
Calitatea fotonilor este caracterizata de energia lor.
Fascicolul X este alcatuit din fotoni cu energii diferite:
- mici -> raze moi;
- mari -> raze dure.
Dozimetria cantitativa are 3 marimi:
1. Doza de emisie (expunerea)
2. Doza absorbita
3. Doza echivalenta
Doza de emisie reprezinta numarul de sarcini electrice produse de radiatie in aer.
Doza absorbita reprezinta cantitatea de enrgie disipata de radiatie pe unitatea de masa de
tesut biologic si absorbita de acel tesut. Se masoara cu ajutorul calorimetrului.
Doza echivalenta reprezinta aprecierea efectelor biologice consecutive unor iradieri, in
raport cu energia fotonilor incidenti si tipul de iradiere (X, gamma, alfa, beta).
Unitati de masura: rontgen, coulomb-ul, rad-ul, gray-ul, sievert-ul.
Modul elementar de actiune al radiatiilor X.
Mecanismul de actiune

Direct - ruperea arhitecturii moleculare (gene, cromozomi, enzime).

Indirect - prin substantele rezultate din reactiile precedente, care vor actiona dupa
acelasi mecanism ca in cazul actiunilor directe.
Cu cat un tesut este mai tanar cu atat el va fi mai sensibil si vulnerabil (legea Bergonier si
Tribondeau).
Doze mici si unice -> autorestaurarea.
Doze mari -> deficit celular -> alterari functionale -> mutatii/moarte celulara.
Fenomene deterministice = reactii tisulare: sindromul acut de iradiere, eritemul.
Probabilitatea de aparitie si severitatea efectului cresc cu doza.
Fenomenele stochastice (cronice -> malign) - apar consecutiv unui incident sau cumulativ,
severitatea este determinata de transformarea maligna si nu au prag putand aparea si la
doze foarte mici.
Siguranta radiatiei ia in considerare pacientul si operatorul.
Radiosensibilitatea este probabilitatea ca o celula, un tesut sau organ sa sufere un efect
per unitate de doza.
Exista 5 grade perceptibile de radioopaciate:
- aerul -> are radiotransparenta maxima, radioopacitate minima => culoare neagra,
- grasime,
- apa/muschi,
- os,
- metalul -> are radiotransparenta minima, radioopacitate maxima => culoare alba.
Cu cat creste grosimea tesutului cu atat creste radioopacitatea.
Radiografia este o imagine bidimensionala a unor structuri tridimensionale -> imaginea
structurilor respective va fi in functie de pozitia lor in fasciculul primar de radiatii.
Consecinta: marire, deformare, estomparea contururilor, sumatia imaginii structurilor.
Dimensiunea imaginii este cu atat mai mare cu cat structura este mai aproape de tub.
In cazul structurilor suprapuse - mai mare apare structura care este cea mai departe de
film.
Daca fascicolul de radiatie cade perpendicular pe obiect => imagine marita, dar
nedeformata.
Daca fascicolul de radiatie nu cade perpendicular pe obiect => imagine marita, dar
deformata.
Cand fascicolul este perpendicular pe axul lung => proiectie longitudinala.
Cand fascicolul este perpendicular pe axul scurt => proiectie axiala.
Fenomenul de " stergere a marginilor".
Fenomenul "semnul siluetei (contururilor)" / substractia.
Fenomenul de paralaxa.
Calitatea imaginii depinde de contrast si definitie - claritatea/finetea (vizibilitatea precisa a
demarcatiei - detaliu).
Factorii care afecteaza detaliul:
- sursa fascicolului sau marimea petei focale;
- pozitia structurii in fascicolul de radiatii (distanta focar - obiect);
- miscarea pacientului produce stergerea contururilor => este necesra imobilizarea
absoluta;
- ecranele intensificatoare;
- grila antidifuzanta/antiimprastiere;
Factori care influenteaza contrastul
Contrast - diferente gradulale de innegrire a filmului ca urmare a atenuarii diferite a
fascicolului de raze X care traverseaza o regiune corporala.
Poate fi natural sau artificial (substante radioopace, substante radiotransparente, mixt).
Rol - evidentiaza detaliile.
Contrastul depinde de:
- subiect;
- energia fascicolului incident;
- sensibilitatea filmului;
- ecranele intaritoare;
- radiatia imprastiata;
- developarea.
Curs5
Imaginea radiografica si interpretarea
Radiografia = conturul unor structuri si opacitatile diferite ale acesteia.
Terminologia radiologica
- incidenta laterala (pozitie decubitala stanga, dreapta) - craniu, gat, torace, abdomen.
- incidenta latero-mediala/medio-laterala - membre.
- incidenta cranio-caudala/caudo-craniala - membre.
- incidenta ventro-dorsala/dorso-ventrala - craniu, torace, abdomen, bazin.
Examinarea unei imagini radiologice
- modificari de pozitie,
- modificari de dimensiune - crestere/scadere,
- modificari de contur sau forma,
- modificari de numar,
- modificari de densitate - crestere: hipertrofia unor organe, acumulare de lichid in
cavitati/tesuturi, mineralizare in tesuturi moi (calcificare hematoame, tumori, abcese),
mineralizare in cavitati, in jurul unui nucleu (calculi prostatici, calculi vezicali, etc.) sau
scadere: prezenta anormala de aer si reducerea densitatii structurii (rahitism, osteomielita,
tumori).
Paronichia = distrugerea falangelor in urma unor proceselor patologice.
Examenul radiologic al scheletului
Dezvoltare:
- oase lungi si scurte - osificare encondrala,
- oase late - osificare intramembranoasa.
Diafiza - compacta diafizara este puternic radioopaca, uniforma si canalul medular este
slab radioopac, omogen.
Periostul - in mod normal nu se observa radiologic.
Endostul - in mod normal nu se observa radiologic.
Fiza = placa de crestere, locul de osificare encondrala (asigura cresterea in lungime) ->
zona de radiotransparenta intre metafiza si epifiza. Cand osificarea se incheie => linie de
scleroza a fizei radioopaca. Poate suferi remodelare si disparitie la adulti.
Metafiza
Epifiza
Situatie unica - fiza distala a ulnei: aspect conic, cu varful in epifiza.
Centri de osificare secundari sunt formatiuni osoase normale si trebuie diferentiati de
fragmentele din fracturi sau de osteofite.
Apofizele sunt protuberante osoase cu centru de osificare propriu cu rol de pridere al
tendoanelor si ligamentelor (tuberozitatea supraglenoidala, tuberculul mare humeral,
condilii humerali, olecranul si procesul anconeu, tuberozitatea ischiatica, trochanterul mare
femural, creasta tibiala).
Procesul anconeu
La rasele mari - centru de osificare distinct, la rasele mici apare ca o prelungire a metafizei
ulnare.
Prezenta unei linii radiotransparenta dupa varsta de 6 luni - neunirea procesului anconeu -
displazie de cot.
Procesul coronoid medial al ulnei
La unii indivizi apare ca centru de osificare si se uneste cu ulna.
Daca nu se uneste/fractura/fragmentare - artrita degenrativa si displazie de cot.
Osul sesamoid din ligamentul humero-radial
Centru de osificare la marginea caudala a cavitatii glenoide
Centru de osificare la marginea cavitatii acetabulare
Oasele sesamoidiene ale genunchiului
Sesamoizii degetelor (palmar/plantar)
Osul penian
Raspunsul osului la actiunea factorilor de boala
Osul are 2 mecanisme de raspuns:
- demineralizare -> radiodensitate redusa, in grade diferite,
- radiocondensare (scleroza).
Parametrii de evaluare a tipului leziunii osoase: prezenta modificarii osoase, tipul de liza
osoasa, tipul ractiei periostale/endostale, caracterizarea zonei de tranzitie - de la osul
sanatos la cel bolnav.
Aprecierea degradarii osoase
Tipul de liza:
- lacunara - afecteaza atat canalul medular cat si cortexul, insa fara a distruge cortexul; cu
margine subtire catre osul normal; fara o zona de scleroza evidenta; obisnuit este
benigna/non-agresiva; ex. chistul osos.
- punctiforma - "roasa de molii"; multiple zone de liza, reduse dimensional (3-10 mm); pot
conflua in centrul leziunii => lacuna; zona de scleroza mai evidenta decat osul normal; mai
agresiva; ex. osteomielita, tumori maligne.
- diseminata - foarte agresiva; intindere mare; zona de tranzitie larga intre osul sanatos si
cel bolnav.
Reactia periostala:
- omogena - zona densa, omogena, non-agresiva, caracterizeaza traumatismele osoase;
- lamelara - productie osoasa multistratificata, traumatisme - infectii, asociate cu unele boli
mai putin agresive;
- palisada - asemantor unei perii, radiaza perpendicular pe cortexul diafizar, intindere
mare, osteopatia hipertrofica, ocazional in osteomielita, scorbut juvenil;
- spiculi - "raze de soare", pornind dintr-o zona de liza sau condensare osoasa, foarte
agresiva, tumori primare;
- aspect amorf - tumori agresive.
"Triunghiul Codman" - periostul adiacent leziunii este indepartat de cortex si sub el apare o
reactie periostala omogena triunghiulara; apare atat in procesele nonagresive cat si incele
agresive.
Reactia endostala este mai greu de cizualizat si se datoreaza suprapunerii reactiei
corticalei sau periostului.
Caracterizarea zonei de tranzitie - aspectul zonei dintre osul sanatos si cel bolnav.
Limita de demarcatie clara si zona de tranzitie redusa => negresiva.
Limita de demarcatie neclara si zona de tranzitie larga => agresiva.
Raspuns non-agresiv: zona de demarcatie distincta, zona ingusta de tranzitie, lipsa
osteolizei/lacunara, cortexul poate fi deformat, rar nu rupt, reactie periostala neteda,
omogena, monoostotica si evolutie lenta, chist.
Reactie agresiva: zona de demarcatie absebta, zona larga de tranzitie, osteoliza difuza,
cortex distrus, reactie periostala in spiculi, neregulata, poliostotica, ritm rapid de
modificare/evolutie, osteosarcom.
..................
Cavitatea nazala si sinusurile
Procesele tumorale
Sunt 2/3 carcinoame - adenocarcenom, scvamocelular, nediferentiat si 1/3 sarcoame -
fobrosarcom, chondrosarcom, osteosarcom, nediferentiat.
Incidente - laterala, dorso-ventral cu filmul in gura, oblic ventro-dorsal, frontala (sinusuri).
In stadiu incipient - zona de radioopacitate crescuta, localizata sau difuza in cavitatea
nazala si/sau sinusuri.
In stadiu avansat - opacitate neregulata:
- radiotransparenta - corneti nazali
- devierea/liza septumului nazal - lama ciuruita
- deformarea cavitatii nazale/sinusurilor - fetei
- pierderea dintilor
Tumorile mai putin agresive si stadiile incipiente sunt greu de diferentiat de rinite.
Arcadele dentare si dintii
Incidente pentru evaluarea arcadelor superioare - dorso-ventrala si laterala oblica.
Dentitia la caine (definitivi/caduci) I 3/3, C 1/1, P 4/3, M 2/0.
Incidente pentru evaluarea arcadelor inferioare - incidenta ventro-dorsala cu filmul in gura,
si oblica dorso-ventral.
Conformatie dinte: coroana, col, radacina.
Structura unui dinte:
- formatiuni dure (radioopace) - smalt, cement, dentina;
- formatiuni moi (radioopacitate redusa) - cavitatea pulpara, periostul alveolar, gingia.
Afectiuni dentare
Abcesul dentar periapocal
Este o omfectie a varfului dintelui.
Apare in general la animalele batrane, secundar bolilor parodontale, fracturilor dentare,
neoplasmelor orale si dentare.
Apare frecvent la caine la al patrulea premolar superior, se xtimde la maxilar => fistula.
Rx: largirea spatiului peridentar apical.
Apare liza sau scleroza osului adiacent varfului radacinii, eroziunea progresiva a radacinii,
infectia osoasa.
Fractura dentara
Cauze: mestecarea obiectelor dure, traumatisme, resorbtie odontoclastica la nivelul colului
-> subtiere -> fractura.
Fracturi: coronare, la nivelul colului, radiculare.
Expunere cavitate pulpara => infectie => necroza pulpara, abces dentar apical, chist
dentar apical.
Rx: utilizata pentru localizarile coronoradiculare si radiculare ale fracturilor dentare; apare
o linie radiotransparenta.
Resorbtia radacinilor
Apare la pisicile batrane si poate fi partiala sau totala.
Cauze: consecutiv inflamatiilor cronice, traumatismelor, prehensiunii fortate.
Apare la nivelul cementului (sub ligamentul gingival).
Rx: pete radiotransparente de diferite dimensiuni pe colul dentar.
Boala parodontala (gingivita+parodontita)
Afecteaza structurile de sustinere: cementul, ligamentul alveolodentar, osul alveolar,
gingia.
Primar: dezvoltarea placii dentare care se mineralizeaza -> tartru -> gingivita ->
parodontita.
Secundar: fragmente consecutiv fracturilor sau extractiilor incomplete.
Este mai frecventa la cainii batrani din rasele mici si la pisici.
Apare reactia gingiei cu descoperirea radacinii si pierrea dintelui.
Rx: nu ofera date directe despre gingie (radiotransparenta); apare structura osoasa
peridentala.
Are 5 stadii evolutive:
- I si II tumefierea gingiei, fara semne Rx
- III creasta alveolara devine neregulata
- IV pierdere osoasa
- V
Caria dentara
Apar zone cu opacitate redusa pana la nivelul coroanei dentare - erodarea smaltului si
diferite grade de eroziune.
Tulburari de dezvoltare
Oligodontia
Cauze: agenezie dentara (lipsa mugurelui dentar) sau dobandita (traumatisme, infectii,
extractii).
Polidontia
Cauze: retinerea dintilor caduci (pseudopoliodontia), congenitala (unilaterala sau
bilaterala), germinarea (divizia incompleta a unui dinte la nivelul coroanei).
Alinierea defectuoasa
Este normala la rasele brahicefalice.
Poliodontia - eruptia in alt loc (palat).
Tumorile tesuturilor moi.
Tumorile dentare
Odontoma - tumora de origine odontogenica care contine smalt, cement si dentina.
Examenul radiologic al coloanei vertebrale
O vertebra este alcatuita din:
- proces spinos;
- procese transverse;
- margine craniala;
- margine caudala;
- procese articulare craniale;
- procese articulare caudale;
- canal vertebral;
- corp vertebral;
- spatiu intervertebral;
- gaura intervertebrala.
Incidenta standard = ortogonala: laterala stanga sau dreapta si ventro-dorsala.
Incidente suplimentare:
- stang/drept oblic ventro-dorsal (hernii de disc),
- orizontal ventro-dorsal (fracturi),
- flexie/extensie (instabilitate vertebrala),
- substante de contrast.
Protocolul prevede colimarea fasciculului pe zona de interes -> claritate mai buna.
Modificarile coloanei vertebrale: congenitale, de dezvoltare, degenerative, metabolice,
traumatice.
Anomalii congenitale
Frecvent intalnite la rasele brahicefalice.
Multe nu au semnificatie clinica.
Unele pot deforma canalul vertebral -> compresiuni pe maduva si pe radacinile nervilor.
Apar ca urmare a alterarilor in dezvoltarea embrionara => variatii ale formei si numarului (o
crestere sau o reducere la nivelul tuturor segmentelor coloanei.
Vertebre tranzitionale = au caracteristicile veretebrale din doua regiuni adiacente (regiunea
toraco-lombara -> lombo-sacrala).
Ex:
- agenezia sau formarea incompleta a perechii 13 de coaste -> T 13 tranzitionala;
- lombarizarea sacrumului -> prima vertebra sacrala nu fuzioneaza cu sacrumul
unilateral/bilateral, prima vertebra caudala sa apara unita cu ultima sacrala - sacrumul are
tot 3 vertebre;
- sacralizarea ultimei vertebre lombare -> L 7 se uneste unilateral sau bilateral cu iliumul;
Vertebre tranzitionale lombosacrale: Ciobanesc German, Labrador, Doberman, Dog
german
Reducerea numarului de vertebre caudale (pisicile Manx nu au vertebre coccigiene).
Blocul vertebral = reducerea numarului de vertebre prin unirea (corp, arc, proces spinos)
partiala sau totala a doua sau mai multor vertebre alaturate.
Nu are manifestari clinice, insa, uneori datorita fortelor ce actioneza asupra zonelor
alaturate, apar degenerari.
Hemivertebra = anomalii de dezvoltare a unei portiuni din corpul vertebral.
Afectiune unilaterala dorsala sau ventrala.
Contur neted, densitate normala, forma alterata -> are aspect de pana -> deformarea
coloanei vertebrale.
Spatiul intervertebral este normal reprezentat, uneori poate fi mai larg.
Rasele cu coada rasucita - Bulldog, Boston terrier.
Obisnuit fara semne clinice.
Poate determina angulatia coloanei.
Vertebra fluture
Neunirea in punctul median al corpului vertebrei => formarea a doua hemivertebre, stanga
si dreapta = aspect de fluture.
Spina bifida
Defect de unire a arcului vertebral cu/fara hernierea maduvei sau a meningelui.
Rx - absenta arcului vertebral sau neunirea proceselor spinoase (stanga/dreapta).
Obisnuit ultimele vertebre lombare sau sacrale.
Clinic - manifestari neurologice - parezia membrelor posterioare, incontinenta urinara
sau/si defecare involuntara.
Anomalii vertebrale => cifoza, lordoza, scolioza.
Anomalii de dezvoltare
Instabilitatea atlanto-axiala = subluxatia atlantoaxiala congenitala sau dobandita
Incidenta laterala, cu flexia capului, oblica.
Rx - cresterea spatiului dintre arcul dorsal C1 si procesul spinos C2,
Manipulare cu grija a animalelor -> traumatizarea maduvei.
Anestezie obligatorie.
Spondilomielopatia cervicala (sindromul Wobbler)
Cauze:
- modificari ale discurilor de la nivelul segmentului cervical;
- modificari ale structurilor ligamentare;
- subluxatia cervicala;
- malformatii ale vertebrelor cervicale.
Rx - osificare distala prematura (tineret), degenerarea proceselor articulare, spondiloza
deformanta, aplatizarea fetelor corpului vertebral, modificarea alinierii vertebrale,
ingustarea canalului vertebral.
Anomalii degenerative
Spondiloza deformanta
Formarea de puncte osoase sau punti osteofitice.
Fara manifestari clinice, insa, cand osteofitele avanseaza pe marginea laterodorsala pot
compresa pe radacinile nervilor -> durere / instabilitate.
Spondiloza deformanta anchilozanta = hiperostoza idiopatica spinala difuza
Intalnita la cainii tineri si pisici.
Caracterizata prin extinderea productiei osoase ventral si lateral la mai mult de 4 vertebre
alaturate.
Spondilita
Reprezinta inflamatia corpului vertebral.
Disospondilita
Reprezinta infectia discului intervertebral si a suprafetelor corpurilor vertebrale.
Scaderea densitatii suprafetelor corpului vertebral -> liza lor si a zonei adiacente, urmata
de scleroza sau osteofitoza in jurul spatiului discal.
Boala degenerativa articulara - artrita
Suprafata proceselor articulare degenereaza.
Apare scleroza subcondrala si osteofitoza periarticulara cu reducerea spatiului articular.
Osteocondroza sacrala
Boala degenerativa - necroza a cartilajului, intalnita la nivelul sacrumului - predominant la
Ciobanesc German.
Zona radiotransparenta neregulata la nivelul fetei craniale a primei vertebre sacrale.
Stenoza degenerativa lombosacrala
Modificare de volum a canalului vertebral lombosacral - stenoza canalului vertebral lombar
sau sacral (congenital sau dobandit) => "sindromul cozii de cal".
Este obligatoriu examenul cu contrast artificial.
Procesele neoplazice vertebrale
Primare - osteosarcomul, fibrosarcomul, comdrosarcomul, mielomul, hemangiosarcomul.
Secundare- carcinomul (mamar, de prostata, al glandelor perianale), sarcomul.
Rx - liza osoasa, productie osoasa, sau ambele.
Benign - exostoxa cartilaginoasa multipla (osteocondromatoza). Rx - expansiunea
proceselor spinoase si a arcului vertebral -> canalul spinal = semne neurologice.
Traumatismele
Fractura - poate afecta toate componentele unei vertebre.
Poate fi simpla sau cominutiva.
Rx - prin compresiune se scurteaza corpul vertebral -> creste densitatea radiologica.
Poate aparea prin smulgere si forfecare => smulgerea de fragmente osoase si deplasarea
lor prin suprapunere.
Poate aparea prin spargere => numeroase fragmente, cu dimensiuni variabile aparute prin
impuscare sau lovire.
..........................................
Examenul radiologic al scheletului apendicular
Osteopatii nutritional-metabolice
Sunt consecinta unor tulburari in fiziologia osului care determina ruperea echilibrului dintre
procesul osteoformator si procesul osteodistructiv.
Cauze:
- carenta sau exces de substante necesare osificarii;
- actiune a unor produsi intermediari de degradare metabolica, care perturba echilibrul
mineral si hormonal.
Modificarile Rx reflecta tulburarile metabolice medii si severe -> o pierdere a Ca din oase
de peste 30%.
Osteopatiile nutritional-metabolice afecteaza mai multe oase.
Rx:
- densitate osoasa scazuta in hiperparatiroidism secundar nutritional si renal, rahitism,
hipervitaminoza A, etc.;
- densitate osoasa crescuta in osteoporoza.
Hiperparatiroidismul secundar nutritional = osteodistrofia juvenila, nutritionala, fibroasa
Apare la tineretul carnivor dupa intarcare, hranit exclusiv cu carne, cu continut scazut de
Ca si crescut de P -> "boala de macelarie".
Clinic:
- schiopaturi moderate (un membru) sau severe (toate membrele => imposibilitatea de a
se ridica);
- sensibilitate la palpare, deformari osoase (consecutiv fracturilor spontane);
- parezia sau paralizia consecutiv compresiunilor medulare;
- administrarea de ratii echilibrate determina remineralizarea osoasa.
Rx:
- demineralizare osoasa generalizata;
- in cazuri severe, opacitatea tesutului osos este similara tesuturilor moi -> inlocuirea
tesutului osos cu tesut fibros = osteodistrofia fibroasa;
- subtierea corticalei diafizare -> adpect de "foaie de hartie";
- obisnuit fracturi spontane incomplete -> in "lemn verde";
- uneori si fracturi complete;
- unele oase lungi au forma anormala consecutiv calusarii vicioase a fracturilor vechi;
- la pisica - lordoza coloanei in regiunea lombosacrala si fracturi de compresiune a
corpurilor vertebrale;
- incurbarea iliumului si ischiumului si ingustarea bazinului.
Hiperparatiroidismul secundar renal = osteodistrofie
Clinic:
- semnele bolii renale (poliurie, polidipsie, voma, azotemie);
- mandibula devine "moale" ("rubber jaw"), apar tulburari de masticatie, hipersalivatie,
mobilitate dentara;
- in situatii mai avansate pot apare si schiopaturi acute - comsecutive demineralizarilor
oaselor lungi si fracturilor patologice.
Rx:
- demineralizare generalizata a oaselor craniului, cu pierderea structurii trabeculare;
- reducerea marcanta a laminei dura -> opacitate crescuta a dintilor fata de osul
mandibular si maxilar = "dintii plutesc" in alveole;
- in unele cazuri pot aparea mineralizari ale tesuturilor moi (rinichi);
- in cazurile avansate pot fi identificate demineralizari si resorbtii osoase subperiostale
care imprima un aspect dantelat (areolat) zonei respective.
Rahitismul
Clinic:
- apatie, tulburari digestive in faza prerahitica;
- degormari simetrice juxtaarticulare ale oaselor lungi, incurbarea diafizelor, schiopetura
intemitenta si progresiva, mers plantigrad - "laba de urs".
Rx:
- sunbtierea corticalei diafizare si largirea canalului medular ale oaselor lungi;
- radiotransparenta crescuta si omogena -> "oase de sticla";
- imgrosarea cartilajului de crestere, largirea metafizei care are aspect neregulat si concav
(de ciuperca).
Osteoporoza = boala oaselor de marmura sau de creta
Osteopatie produsa de activitatea defectuasa a osteoclastelor de la nivelul cavitatii
medulare care nu participa la remodelarea osoasa -> persistenta spongioasei primare la
nivel medular.
Se produce o crestere difuza a opacitatii oaselor (osteoscleroza) cu ingrosarea corticalei
diafizare si reducerea progresiva a cavitatii medulare.
Scaderea celulelor hematopoietica -> anemie.
Desi au aspect opac, oasele sunt fragile -> fracturi patologice.
Clinic:
- schiopatura, durere osoasa consecutiv fracturilor patologice;
- paliditatea mucoaselor, oboseala, apatie, etc.
Osteopatii posttraumatice
Fractura = ruperea sau spargerea partiala sau totala a unui os (normal sau bolnav),
consecutiv unei actiuni bruste si violente.
Miscare -> imagine neclara -> mascheaza fisurile sau fracturile mici.
Tehnica:
- obligatoriu incidente ortogonale care sa cuprinda srticulatiile adiacente - proximala si
distala;
- daca examenul clinic releva semne severe, dar Rx clasica nu confirma prezenta fracturii
sunt efectuate incidente suplimentare oblice mai ales pentru oasele mici;
- in caz de incertitudine se examineaza si membrul congener;
- in caz de incertitudine se recomanda o reevaluare dupa 4-8 zile pentru ca atunci poate
sa devina vizibila linia de fractura prin resorbtie osoasa.
Rx:
- discontinuitatea conturului razei osoase,
- linie radiotransparenta - fragmentele sunt la distanta,
- linie radioopaca - fragmentele sunt comprimate sau suprapuse,
- tumefierea tesutului moale - densitate radiologica crescuta,
- modificarea axului lung - angulatie,
- scurtarea osului - fragmente comprimate, modoficare sesizata prin comparatie cu zona
congenera.
Clasificarea fracturilor
Dupa raportul cu tesuturile moi:
- deschisa - lezionarea pielii la locul fracturii si prezenta de resturi straine radioopace;
- inchisa - fara lezionarea pielii la locul fracturii.
Dupa directia liniei de fractura:
- transversala - frecvent apare deplasarea frgmentului distal fata de cel proximal, ca
urmare a contractiei musculaturii;
- oblica;
- spiralata.
Dupa intinderea liniilor de fractura:
- completa - se intinde prin tot osul rezultand doua sau mai multe fragmente;
- incompleta (fisura - linie radiotransparenta, fractura "in lemn verde" - apare pe partea
convexa a osului indoit, fractura de stress).
Dupa numarul fragmentelor osoase:
- simpla - o singura linie de fractura care separa osul in 2 fragmente;
- cominutiva - exista mai multe linii de fractura care se unesc intr-un punct comun
rezultand mai mult de doua fragmente osoase (fractura fluture cu 3 fragmente mari dintre
care unul are aspect triunghiular);
- multipla sau segmentara - mai multe linii de fractura dar care nu au punct comun.
Dupa locul fracturii:
- diafizara (proximala, distala si mijlocie);
- epifizara - implica articulatia adiacenta osului;
- metafizara (proximala si distala);
- segmentara (de trocanter, creasta, maleola, etc.)
La animalele tinere, cu fiza inchisa, se pot intalni numeroase fracturi metafizo-fizo-epifizare
-> 5 tipuri:

SH I - separarea epifizei de metafiza la nivelul fizei

SH II - separarea epifizei cu un fragment din metafiza

SH III - fractura trece prin epifiza (intraarticulara)

SH IV - linia trece prin metafiza si epifiza, traversand fiza (intraarticulara)

SH V - fiza este compresata (strivita) intre epifiza si metafiza, fara deplasarea razelor
osoase - linie radioopaca neregulata la nivelul jonctiunii epifizo-metafizare

Uneori compresarea excentrica a placii metafizare este mentionat ca tipul VI.


Dupa statusul osului fracturat:
- fractura unui os normal,
- fractura unui os patologic (osteopenie, osteopetroza).
Rx evidentiaza tipul fracturii, localizarea, directia de deplasare a fragmentelor, leziunile
asociate.
Vindecarea poate fi primara (nu se formeaza calusul osos - pentru remedieri rigide) sau
secundara (se realizeaza toate stadiile - pentru remedierile elastice).
Complicatiile fracturilor:
- calisarea vicioasa - videcare in pozitie incorecta;
- intarzierea consolidarii - fractura nu se consolideaza in timpul asteptat;
- pseudoartroza - articulatia falsa - extremitatile fragmentelor sunt sclerozate, ingrosate
("picior de elefant"), cu o linie de radiotransparenta evidenta, capetele osoase cunt
conectate printr-o structura fibroasa mimand capsula articulara;
- osteomielita - reactie neregulata periostala extinsa, zone de scleroza si de liza,
sechestrul - osul mort care impiedica vindecarea - fragment opac separat de osul mama
printr-o zona transparenta ce contine puroi, traiect de drenaj;
- transformare neoplazica - Rx: leziuni agresive osoase in zona unde anterior a fost o
fractura - reactie periostala, liza osoasa si mineralizari in tesuturile moi.
Examinarea radiologica a articulatiilor
Articulatiile pot fi fibroase (sinartroze, fara imagine Rx -> craniu), cartilaginoase
(amfiartroze -> intervertebrale, pubis) si sinoviale (diartroze).
Artropatii primare
Osteocondroza
Necroza subcondrala consecutiv unei perturbari a osificarii encondrale locale -> separarea
focala a cartilajului articular.
Se traduce prin schiopatura -> 4-10 luni.
Tineretul raselor mari, cu crestere rapida.
Evolueza frecvent bilateral, desi animalele afectate prezinta schiopatura la un singur
membru.
Are o predispozitie anatomica - articulatiile ce suporta greutate mai mare (umar, cot,
genunchi, jaret).
OC a capului humeral
Rx:
Defect al osului subcondral sub forma unei zone radiotransparente, aplatizate sau chiar
concave, inconjurata de scleroza osului subcondral adiacent.
Fragmentul se poate desprinde si migreaza in spatiul articular -> fragmente radioopace
dupa mineralizarea lor.
Pot aparea colectii articulare sau ingrosarea capsulei = opacitatea tesuturilor moi
tumefiate.
Secundar apar afectiuni degenerative articulare.
OC a genunchiului, a jaretului
Necroza aseptica a capului femural = maladia Legg-Perthes-Calve
Afecteaza tineretul raselor mici de caini.
Varsta: 3-12 luni.
Rx:
- in faza incipienta - linie radiotransparenta in profunzimea osului subcondral al capului
femural;
- aspect neregulat al capului femural - consecutiv prabusirii osului subcondral - care se
largeste;
- capul femural se aplatizeaza;
- necongruenta intre capul femural si cavitatea acetabulara creste;
- scurtarea colului femural;
- largirea cavitatii acetabulare;
- subluxatie coxofemurala.
La pisica necroza apare la nivelul colului femural - radiotransparenta crescuta.
In ambele situatii apar procese degenerative secundare.