C 1. 5.

Igiena radiaţiilor ; Folosirea lor în medicină

-radiațiile reprezintă un factor permanent al mediului înconjurător

-intră în relație cu organismul uman sub diferite aspect dependente de energia purtată.Efectele
biologice sunt cu atât mai puternice cu cât energia purtată este mai mare și frecvența radiației
mai mică
-radiațiile se caracterizează prin : -energie
-frecvență
-lungime de undă

-radiațiile pot fi grupate în 2 mari categorii :- ionizante

-neionizante
Efectele radiatiilor care produc cea mai mare ingrijorare sant bolile maligne provocate
persoanelor expuse la radiatii, precum si defectele mostenite de descendentii acestor persoane.
Probabilitatea aparitiei oricarui efect provocat de radiatie este legata de doza de radiatie
primita. Riscul asociat oricarei expuneri trebuie comparat cu beneficiile procedurilor care au
provocat expunerea.
I.Radiațiile ionizante
-eliberează energie mare la locul de acțiune
-produc ionizarea materiei asupra căreia acționează
Când radiaţiile lovesc un atom, îşi transferă o parte din energie asupra acestuia. Dacă energia
transferată de radiaţie este suficient de mare, se produce ionizarea - procesul de îndepărtare a
unui electron din atom, care lasă în urmă 2 particule încărcate electric – un electron şi un ion
pozitiv. Radiaţiile care pot transfera suficientă energie pentru a face acest lucru se numesc
radiaţii ionizante, iar cele cu un nivel de energie mai scăzut sunt cele neionizante. Deşi anumite
tipuri de radiaţii neionizante pot fi dăunătoare în doze mari, radiaţiile ionizante sunt, de regulă,
mult mai periculoase. Atunci când oamenii vorbesc despre radiaţii, de regulă se referă la radiaţii
ionizante.
-sunt reprezentate de : -radiații electromagnetice formate din fotoni ( radiații X , gama )
-fluxuri de particule atomice –radiația alfa – 2 p 2n
-radiația beta –fluxuri de electroni ( au
încărcare electrică negativă)
Radiația corpusculară ( excepție fluxurile de neutroni care nu produc ionizare) are capacitate
redusă de penetrație
Exemplu : radiația alfa – este reținută de stratul cornos al pielii; pătrunde numai 0,1 mm în
aer și țesuturi
radiația beta –pătrunde doar în țesutul cutanat pe care îl poate leza
Radiațiile electromagnetice ( x și gama) au o mare capacitate de penetrare –străbat tot corpul
uman.Reținerea este diferențiată în funcție de densitatea țesuturilor
Lungimea de undă a razelor X este între 0.01 nm și 10 nm, corespunzător unei plaje de energii de
la 1keV la 150keV.
Singurul tip de radiație electromagnetică cunoscută cu o energie mai mare decât razele X sunt
razele gama (γ). Razele gama sunt folosite în medicina nucleară, unde se utilizează o plaja de
energii de la 60 la 510keV.
Radiatiile gamma si X sunt de aceasi natura ca si lumina vizibila, astfel ele se deplaseaza tot
timpul cu viteza luminii de 3x10 8 m/s. Desi viteza initiala a unei particule, depinde de energia si
de masa particulei, nu poate depasi viteza luminii.

Capacitatea de ionizare este diferită

-radiațiile alfa , beta și protonice au capacitate ionizantă mare
-radiațiile electromagnetice au capacitate mai mică deoarece eliberează toată energia în stratul
subțire în care se rețin
Nocivitatea maximă
-în iradierea externă o au radiațiile X și Gama ( electromagnetice)
-în iradierea internă o au radiațiile alfa și beta ( fluxuri de particule atomice )
Iradierea externă= expunerea parțială sau totală a organismului la radiația exterioară , efectele
realizându-se în țesuturile care absorb radiația în funcție de penetrabilitatea acesteia
Iradierea internă=este produsă de atomii elementelor radioactive ( radionuclizi ) care pătrund în
organism prin inhalare sau ingestie ( administrare parenterală atunci când sunt utilizate în scop
diagnostic sau terapeutic )

Diferite surse emit diferite tipuri de radiaţii ionizante:

Radiaţia alfa (α), de fapt atomul de heliu, interacţionează cu mulţi atomi pe o distanţă foarte
mică. Dau naştere la ioni şi îşi consumă toată energia pe acea distanţă scurtă. Cele mai multe
particule alfa îşi vor consuma întreaga energie la traversarea unei simple foi de hârtie. Principalul
efect asupra sănătății corelat cu particulele alfa apare când materialele alfa-emiţătoare sunt
ingerate sau inhalate, iar energia particulelor alfa afectează ţesuturile interne, cum ar fi plămânii.
Radiaţia beta (β) sunt compuse din electroni – particule uşoare cu sarcină negativă. Acestea se
deplasează pe o distanţă puţin mai mare în aer şi pot trece prin hârtie, dar nu pot penetra prin
piele în organismul uman. Efectele asupra sănătăţii asociate particulelor beta se manifestă în
principal atunci când materialele beta-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate.
Radiaţia gama (γ) se prezintă sub formă de unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul
unui atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putând fi oprite doar de un perete de beton sau
de o placă de plumb groasă de 15 cm. Radiaţia gama este oprită de: apă, beton şi, în special, de
materiale dense, precum plumbul, folosit ca protectie impotriva expunerii la acest tip de radiaţie.
Efectele asupra sănătăţii asociate particulelor gama se manifestă în principal atunci când
materialele gama-emiţătoare sunt în afara corpului uman.
Razele X sunt radiaţii gama cu energie scăzută. În cazul organismului uman, acestea pot penetra
ţesuturile musculare, dar nu pot penetra oasele, de unde vine şi utilitatea lor în medicină
(radiografii).
By ANPM Bucuresti 01/04/2011 08/09/2014

Surse de radiații ionizante

- Naturale – radiația cosmică de origine solară , radiația terestră ( gama)
- Artificiale – profesionale
-neprofesionale =iradierea medicală
In aer, alimente si apa sunt prezenti si alti radionuclizi din seriile uraniului si toriului, in
particular Pb210 si Po210; aceasta iradiaza tesuturile interne ale corpului. Potasiu-40 este introdus
in corp o data cu alimentele si reprezinta sursa majora de iradiere interna, cu exceptia produselor
de dezintegrare ale radonului. Iradierea naturală internă este datorată pătrunderii în organism
prin ingestie a elementelor radioactive din sol ajunse în apă și alimente sau prin inhalare a
gazelor radioactive (radiu și thoron).
Distribuția în diferite țesuturi ale organismului :
-în țesutul osos –Ra 226 ,Th228
-în plămân – gazele de dezintegrare ale radonului și thoronului și produșii lor de filiație , H3 , C14
Radioactivitatea se măsoară prin viteza de dezintegrare a nucleilor atomici .
În practică se lucrează cu noțiunile de : doză absorbită și doză echivalentă
În practică se lucrează cu noțiunile de : doză absorbită , doză echivalentă , doză efectivă
Doza absorbită reprezintă energia absorbită pe unitatea de masă , respectiv efectul produs
de energia transferată materialului în care se realizează absorbția .Unitatea veche de măsură este
radul ( radation absorbed dose) care corespunde unei absorbții de 1 erg /gram de substrat
iradiat .În SI unitatea este Gray ( Gy)
Dozele absorbite egale, nu au neaparat efecte biologice egale: Un Gy de radiati alfa intr-un țesut,
este mai periculos decat un Gy de radiatii beta
Pentru a pune toate radiatiile ionizate pe o baza egala, in raport cu posibilitatea de a produce
efecte negative este nevoie de o alta marime fizica. Aceasta marime este echivalentul dozei si se
exprima pentru o unitate numita sievert dupa numele savantului suedez simbolul este Sv.
Doza echivalentă sau echivalentul dozei pentru radioprotecție. Reprezintă doza absorbită în
ţesuturi / organe, ponderată în funcţie de calitatea radiaţiei cu un factor de ponderare (Wr). La
doză absorbită egală, efectele biologice depind de natura radiaţiei. Wr = 1 pt X,γ si β Wr = 20 pt
α . Wr este variabil pentru neutroni, în funcţie de energie .
Unitatea veche de măsură este rem-ul ( rontgen equivalent men) , iar în SI este Sievert ( Sv)
Doza efectivă Sievert (Sv) =suma dozelor echivalente ponderate la nivelul diferitelor ţesuturi
şi organe ale corpului. Factorul de ponderare tisulara (Wt) se aplica dozei echivalente pentru
fiecare organ
 Media dozei cu semnificație genetică primită de ansamblul populației , în țările dezvoltate
este de 25mrem/an ( 0,2mSv).Comisia internațională de protecție radiologică acceptă o expunere
medie de 2,19mSv/an din care 1,35mSv /an din iradierea naturală și 0,75mSv/an din cea
antropogenă

Este util să facem următoarele comparații:

Sursa Doza echivalentă
Radiografie piept 100 μSv
Locuit în clădire de beton/cărămidă/piatră 1 an 70 μSv
Zbor de la Londra la New York 40 μSv
Doza zilnică din fondul natural 10 μSv
Radiografie dentară 5 μSv
Mâncatul unei banane 0.1 μSv
          
Efectele radiaţiilor ionizante pot fi privite prin prisma :
TIMP şi atunci se clasifică în imediate şi tardive
PERSOANA AFECTATĂ şi sunt somatice sau apar la descendenţi (fătul expus in uter),
GRADUL DE AFECTARE (efecte benigne, efecte maligne, efecte letale).
Efectele biologice din punct de vedere al radiobiologiei se clasifica in
deterministice şi stocastice.
Efectele deterministice se caracterizează prin următoarele aspecte:
- au prag de apariţie (sub acest prag nu apar efecte biologice)
- severitatea efectelor creşte cu doza
- efectele se datorează morţii celulelor dintr-un tesut
- au o doză-prag – de câţiva Gray
- sunt specifice în funcţie de ţesutul afectat.
Este demonstrată o relaţie de directă proporţionalitate între doza absorbită şi tipul şi severitatea
efectului deterministic.
Tabel Efecte deterministice descrise pentru expunere la radiaţii X sau γ
Efectul deterministic Doza absorbită
Sterilitate masculină temporară > 0,15 Gy
Diminuare temporară a numărului de 0,2 - 1Gy
leucocite
Greturi, astenie Modificarea hemogramei 1 – 2 Gy
Imunodepresie Sub supraveghere medicală,
revenirea la normal este rapidă
Sterilitate feminină >2,5 Gy
Sterilitate masculină definitivă 3,5 – 6 Gy
Hipoplazie, aplazie, insuficienţă funcţională, >4,5 Gy
fibroză, necroză în diferite ţesuturi şi organe
În absenţa tratamentului, cel puţin jumătate
dintre persoanele expuse mor, celelalte
prezentând sechele importante
Afectare oculară (cataracta la 1-10 ani de la >5 Gy
expunere)
Afectare gastro-intestinală 6 Gy
Afectare pulmonară 8 Gy
Coma, moarte cerebrală Moarte 10 Gy ( gray)
( INSP –Ghid de supraveghere supravegherea medicală specială a lucrătorilor expuși profesional
la radiații ionizante , Autori: Doctor Felicia Steliana Popescu Doctor Lavinia Delia Calugareanu)
Efectele stocastice se caracterizează prin următoarele aspecte:
- nu există prag de doză, efectele pot sa apară şi la doze foarte mici,
- probabilitatea de apariţie creşte cu doza
- severitatea este determinată de apariţia cancerului
- severitatea este independentă de doză
- se datorează modificărilor celulare la nivel de ADN şi proliferării spre boli maligne
Efecte stocastice sunt: cancerul, efecte genetice

Surse de radiatii
Sunt utilizate mai multe tipuri de surse de radiaţii
Surse radioactive: caracteristici şi utilizări

Tipul sursei Caracteristici Utilizări principale Risc de expunere

Surse închise Substanţe (materiale) - Detectori de fum - aparat defect
radioactive închise (α) - utilizare
ermetic în containere - Radiografiere defectuoasă (reguli
care împiedică industrială (γ) de radioprotecţie
dispersia lor în - Indicatori de ignorate)
condiţii normale de densitate sau de - sursa pierdută sau
utilizare nivel(γ) furată
- Higrometre
(neutroni)
- Radioterapie
Surse deschise Substanţe - Trasori industriali
radioactive (solide, - Medicină nucleară
lichide sau gazoase) (diagnostic şi
conţinute în carcase / terapie) (γ)
recipiente Diseminarea
neetanşeizate şi care substanţei
prezintă risc de radioactive prin
dispersie în condiţii dispersie, evaporare,
normale de utilizare contaminări diverse
Aparate electrice Produc radiaţii prin - Radiografiere Circumstanţe
generat oare de procedee fizice industrială şi asemănătoare celor
radiaţii (tuburi radiologice, medicală (X) din utilizarea
acceleratori de - Analize de surselor închise, cu
particule) laborator specificarea faptului
- Radioterapie (X, că riscul există doar
e- ) când aparatul este în
funcţiune.
Principalele grupe de persoane expuse profesional la radiaţii ionizante sunt:
- profesiile medicale, care însumează aproximativ 75% din persoanele expuse profesional
(medici, mai ales radiologi, specialişti în medicină nucleară, radioterapie, cardiologi, oftalmologi
şi ortopezi, echipele asociate ale acestora şi alţii, implicaţi în tehnici radiologice speciale de
radiologie intervenţională, ş.a);
- personalul din centre de cercetare ce utilizează radiaţii sau materiale radioactive;
- utilizatorii de surse de radiaţii în scopuri industriale;
- lucrătorii din domeniul industriei nucleare, nu numai cei din centralele nucleare energetice ci şi
cei implicaţi în activităţile legate de diferitele faze ale ciclului combustibilului nuclear;
- lucrătorii din minele uranifere şi din uzinele de procesare a minereului, unde sunt prezente
cantităţi semnificative de minereuri radioactiv

Dozele primite de utilizatorii radiaţiilor ionizante în medicină variază în limite largi şi sunt frecvent
caracterizate printr-o distribuţie neuniformă la nivelul organismului. În medie dozele efective individuale
sunt de ordinul 1- 3 mSv/an, valorile fiind ceva mai ridicate în cazul celor implicaţi în procedurile
radiologice intervenţionale

Efectele radiațiilor ionizante :

1.somatice –precoce = boală de iradiere acută
-tardive –boala de iradiere cronică
-scurtarea duratei medii de viață
-efect somatic stocastic ( inducere de leucemii)
2.genetice
-acțiune teratogenă – vulnerabilitate maximă în intervalul 8-90 zi fecundare
-efecte teratogene propriu-zise – afectarea cromozomilor și gameților

Notiunea de “ lucrător expus” este aplicabilă oricărui lucrător, supus în cadrul activităţii sale
profesionale unei expuneri la radiaţii ionizante la doze efective superioare limitelor de doza
fixate pentru public.

Tabel Limite de doză pentru expunerea la radiaţii ionizante (Doza efectivă)

Domeniul de aplicare Limita de expunere pt intregul corp

Public 1 mSv/an*
Lucrători expuşi profesional 20 mSv/an, pentru 12 luni consecutive
*Limita de doza reglementata pentru public este suplimentara dozei incasate din expunerea
naturala (in medie 2,4 mSv )

II.Radiaţiile neionizante : radiofrecvenţe, infraroşii , radiaţii luminoase , ultraviolete; ultimele

trei sunt radiaţii naturale
- natura şi intensitatea efectului lor depinde de energie şi lungime de undă
Spectrul electromagnetic, de la undele radio la razele γ (Credit imagine: ESA).

A. Radiaţiile ultraviolete – efecte sanogene şi patogene

-au lungimea de undă 10-400nm .În mediul de viaţă al omului există radiaţii UV cu lungimea
de undă 200-400nm
-radiaţiile sub 200nm nu au importanţă biologică pentru că sunt absorbite rapid în aer
-surse naturale – soarele ; la pătrunderea în atmosferă 5% din radiaţa solară sunt radiaţii UV cu
lungime de undă mică : la nivelul solului ajung 1% din radiaţiile cu lungimea de undă mare
( care au energie mai mică) .Dispariţia startului de ozon lasă radiaţiiel cu Lungimea de undă mică
şi energie mare ⇒ creşte acţiunea patogenă ( apare cu frecvenţă crescută cancer cutanat ).
Dacă ozonul este întreg cantitatea de UV ajunsă la nivelul solului are efect sanogen.Riscul
carenţei de UV naturale apare în localităţile poluate , în locuinţe unde permeabilitatae Uv este
redusă
-surse artificiale
-corpuri de încălzire la 1500 -1800 C
-aparat de sudură , lămpi fluorescente , aparate de dezinfecţie . fizioterapie
RUV – au o energie care nu produce ionizare
-au suficientă energie pentru a produce excitarea atomilor şi reacţii fotochimice
-se împart în 3 zone de lungime de undă :
-zona A cu lungimea 320-400nm ; au efect predominant pigmentogen
-zona B cu lungimea 280 -320 nm ; au efect eritematogen asupra pielii
-zona C cu lungimea 200- 280 nm ; au puternic efect asupra celulelor neprotejate
( efect bactericid ) , dar şi asupra pielii –se absorb în stratul cornos
-efectul biologic al radiaţiilor UV diferă în raport cu lungimea de undă :
Radiaţia produce excitaţia atomilor şi apar reacţii biochimice care :
1.stimulează metabolismul sau
2.generează leziuni celulare determinate de radicalii activi ( se formează în
substanţa de constituţie a celulei şi se eliberează şi radicali liberi formaţi de radiaţiile ionizante).
-radiaţiile de tip UVB şi UVC au energii superioare a 3,9 eV şi induc efecte fotobiologice .
Efectul bactericid al radiaţiei UV ( purificare aer , apă , sol ) apare pentru lungimea de undă
250-280nm .Se realizează natural şi artificial Lungimile mici de undă provoacă întinse leziuni
celulare
La lungime de undă mare şi doză mică au efect bacteriostatic .La doze foarte mici Radiaţiile UV
stimulează dezvoltarea
Efectele asupra organismului uman ( metabolism ,piele , ochi)
1.Efectele asupra metabolismului – stimulare metabolică generală ( creşte Mbazal) , stimulare
tiroidiană ( creşte oxidarea celulară) , cresc schimburile gazoase , creşte capacitatea de efort ,
stimulează metabolismele intermediare ( glucidic , lipidic , protidic ) , creşte hematopoeza
( creşte nr. de hematii ,leucocite în sângele periferic ) , stimulează reacţiile de imunitate , scade
colesterolul liber .
Principalul efect este asupra metabolismului fosfo-calcic ( reglează absorbţia Ca şi depunerea
lui în oase ) .În absenţa vitaminei D3 cărei sinteză este stimulată de expunere al radiaţii UV
apare rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi .Pentru asigurarea necesarului de vitamină D este
nevoie de o expunere zilnică la o cantitatae de radiaţii UV de 1/8 – 1/10 din doza de eritem.
2.Efectul asupra pielii – este determinat de reacţiile cutanate produse de eliberarea de energie la
nivelul celulelor epidermice.
Radiaţiile cu lungimea de undă mică se absorb în primele straturi celulare , cele cu luingimea
medie mai adânc; au efect eritematogen , iar cele cu lungimea de undă mare pătrund aproape de
hipoderm şi au efect pigmentogen.
Radiaţiile UV produc alterări la nivelul celulelor epidermice .Efectul nociv apare în funcţie de
doză şi lungimea de undă. Efectele asupra pielii sunt precoce ( eritem actinic şi formarea
pigmentului melanic în piele) şi tardive ( elastoză solară – îmbătrânirea pielii şi efect
cancerigen).
Eritemul actinic
-produs de expunerea excesivă la radiaţii UV cu lungimea de undă 280 -320nm
-este bine delimitat
-durează 24 -48 ore , lasă pigmentaţie ; la doze mari determină descuamaţie – fenomen de
regenerare
-apare cu latenşă de 2 ore timp în care se eliberează amine vasoactive , prostaglandine
- se adaugă usturime , durere locală , cefalee , vertij , frison , excitaţie nervoasă
Pigmentaţia
Radiaţia de tip A acţionează asupra promelaninei pe care o transformă în melanină
-pigmentarea poate fi preceată sau nu de eritem
-la lungime mare de undă eritemul este mai redus
-pigmentaţia este de 2 feluri : rapidă şi de durată
Pigmentaţia rapidă
-produsă de efectul fotocatalitic de transformare a prom,ielinei în mielină
-apare la 5 -10 min.de la expunere ; durează 36 ore
-produsă de UVA şi UVB la doze superioare celei de eritem
Pigmentaţia de durată
-produsă de neoformarea de pigmernt melanic
-apare la 24 -72 ore de la expunere
-durează 2-12 luni; precedată de obicei de eritem
-este produsă de radiaţii cu 320-600nm lungime de undă
Efectele tardive apar după expuneri repetate
Elastoza solară
-îmbătrânirea pielii ; pielea este uscată ,ridată
Efect cancerigen ( epitelioame , melanom malign )
Epitelioamele cutanate – mortalitate 1%
-pot fi spino sau bazo celulare
-unul din factorii etiologici expunerea repetată la RUV
-factori predispozanţi : vârstă , hipercolesterolemie , existenţa leziunilor cutanate , boli de piele
de tipul cicatrici cheloide, xeroderma pigmentosum
Melanomul malign
-mortaliattae peste 40%
-se sumează factori genetici cu leziunile precanceroase
3.Efectul asupra ochiului
- apar leziuni de pol anterior –fotooftalmie
-sunt produse de radiaţii cu lungimi de undă mici şimedii
-apar l acâteva ore de la expunere
-se manifestă prin : senzaţie de corp străin înochi , hiperlacrimaţie , hiperemie şi hipersecreţie
conjunctivală , blefarospasm , edem palpebral
-expunerile de lungă durată deternă leziuni ale corneei = fotocheratită ( dureri violente ale
globilor oculari , injecţie pericheratică )

B.Radiaţiile luminoase
- radiaţiile luminoase acţionează asupra SN , funcţiei vizuale , asupra pielii
1.Efectul radiaţiei luminoase asupra SN
-excitantul luminos este elementul fundamental al relaţiei cu mediul
-stimulează metabolismul
-lumina este factor important al bioritmului ( imprimă ritmul circadian)
-are efecte psihologice ( culorile reci , cu lungime e undă mică au efect liniştitor , iar cele calde
cu lungime mare au efect excitant )
2.Efectele radiaţiei luminoase asupra funcţiei vizuale
-cantittaea şi calitatea luminii influenţează direct acuitatae vizuală , sensibilitatae de contrast ,
viteza perceperii vizuale , stabilitatea vederii clare
-iluminatul insuficient suprasolicită mecanismele de acomodare şi determină: oboseală vizuală ,
hipersecreţie lacrimală , senzaţie de usturime în ochi şi fenomene de suprasolicitare cerebrală
( cefalee,greaţă , ameţeli)
-pentru activităţi obişnuite nivelul iluminatului este de 50lx , ioar pentru cele de mare precizie
ajunge la 150-300lx
-iluminatul excesiv suprasolicită aceleaşi mecanisme compensatorii
- strălucire de intensitate mare determină suprasolicitare de acomodare şi fototraumatism ( apare
fenomenul de orbire temporară – scotoame )
-expunerea retinei la intensităţi mari de lumină determină retinită acută ( edem retinian ) şi
modificări pasagere ale pigmentului retinian
-expuneri excepţionale pot duce la orbire
-expuneri repetate determină retinită cronică cu scăderea acuităţii vizuale
-fenomenul de pâlpâire a luminii determină nistagmus
-fenomenul stroboscopic ( imagini deformate ale obiectelor ăn mişcare ) apare în caz de
iluminare fluorescentă incorect reglată
-contrastele mari de iluminat determină oboseală vizuală
3.Efectul radiaţiilor luminoase asupra pielii
- se datorează fenomenului de fotosensibilizare –Fotodermite ( lucite)- determinate de
interacţiunea dintre radiaţai luminoasă şi substanţele fotosensibilizatoare exogene şi endogene
-se produc leziuni xca urmare a 2 tipuri de reacţii :
- r.fototoxică – rezultatul reacţiei dintre substanţele fotosensibilizatoare şi radiaţiile
fotosensibilizatoare
-substanţe fototoxice prin aplicare pe piele– gudroane , fluoresceină , acridină , eozină
- prin administrare internă – psoraleni , sulfamide , antibiotice
- substanţe cu formare endogenă – porfirine
- aspectul leziunilor : de tip exudativ , eritem , edem , prurit , papulo-vezicule
-r.fotoalergică – determinată de substanţele fotoactive .Se manifestă prin captare de fotoni ; se
combină cu proteinele tisulare
-alergenii produc fenomene alergice
- aspectul leziunilor : leziuni urticariene , papulomatoase , eczematoase
Dintre radiaţiile luminoase razele LASER au intensitatea mare a luminii monocrome .Poate
produce la nivelul pielii eritem ( necroză) , iar la nivelul ochiului produce hiperemie ( merge
până la leziuni grave cu pierderea vederii).

C. Radiaţii infraroşii
-sunt radiaţii calorice cu lungimea de undă 1- 76o nm , cu energia mai mică de 1,5eV
-sunt produse de orice corp cu temperatura mai mare de zero K
-lungimea de undă şi cantitatea de energie depind de temperatura corpului care emite radiaţii
-întensitatea radiaţiei este direct proporţională cu temperatura corpului emiţător şi invers
proporţională cu lungimea de undă
-radiaţiile calorice sunt factor esenţial al microclimatului , cu rol important pentru echilibrul
termic al omului
-organismul uman este generator de radiaţii infraroşii datorită proceselor metabolice de
producere de căldură ( 3000cal/zi la un adult de greutate medie).
- omul emite spre corpuri mai reci ( radiaţie negativă ) şi absoarbe radiaţia provenită de la
corpurile mai calde ( radiaţie pozitivă)
-organismul uman se comportă ca un corp de culoare neagră adică absoarbe în totalitate radiaţia
calorică pozitivă
-50-60% din totalul pierderilor are loc prin radiaţie calorică , prin intermediul pielii
-radiaţiile calorice ( infraroşii) au efect asupra termoreglării , pielii , ochiului , sistemului nervos .
1.Efectul radiaţiilor calorice asupra pielii
-principalul efect este încălzire şi hiperemie difuză
-apare eritem reversibil
-apare imediat după expunere , dispare după încetarea expunerii sau senzaţiei de cald
-sunt radiaţii cu : lungime de undă mică ( sub 1,5 µm ) – pătrund în piele până la hipoderm ,
produc vasodilataţie mai mare , se modifică sensibilitatae terminaţiilor nevoase .În periferie
apare efect analgezic , regenerator
- lungime de undă mare se reţin în epiderm şi derm
- expunere moderată ( determină eritem ) , iar expunerea intensă ( determină eritem patologic :
papule , vezicule sau necroză ) .După vindecare poate rămâne pigmentaţie fără cicatrici ( ţesuturi
nedistruse ) sau pigmentaţie cu cicatrici ( ţesuturi distruse).
2.Efectele radiaţiei calorice asupra ochiului
-radiaţiile cu lungimea de undă peste 1,5 µm şi intensitate foarte mare provoacă arsuri la nivelul
polului anterior al ochiului
-radiaţiile cu lungimea de undă sub 1,5 µm şi intensitate mică pătrund până la nivelul
cristalinului provocând opacifierea lui .Prin expunere repetată determină apariţia cataractei
-profilaxie – ochelari de protecţie ( sticlă închisă) la radiaţii infraroşii cu lungimea de undă mică
Se reţin 80-90% din radiaţiile infraroşii
3.Efectele radiaţiilor calorice asupra SNC ( insolaţia )
-apar la expunerea la lungimi de undă sub 1,5 µm , cu penetraţie mare
-străbat cutia craniană , ajung la meninge şi produc vasodilataţie şi iritaţie memningeală
-boala apare numai dacă este expus capul descoperit la radiaţia solară
Simptomatologie insolaţie
-debut brusc
-fenomene meningeale : cefalee, acufene , greţuri , vărsături , hiperestezie cutanată , tegumente
uscate şi calde ,puls filiform ,facies palid , convulsii şi chiar moarte în cazuri foarte garve.
-temperatura centarlă este nemodificată sau foarte puţin modificată
- LCR este hipertensiv cu monocite în cantitate mare
Forma uşoară de insolaţie
- cefalee intensă , obnubilare uşoară , torpoare , midriază, greaţă

D. Radiofrecvenţe ( microunde )
-lungimea de undă între 1nm -10m( au gamă largă de lungimi de undă ; ca urmare apar efecte
diverse asupra organismului )
-acest tip de radiaţii provin de la aparate : de încălzit , de gătit , de diatermie , radar , receptoare
TV
-au semnificaţie sanitară numai dacă au intensitate mare
-efectele produse pot fi : termice (acumulare de căldură în diferite organe ,piele , ochi , testicule )
cardiovasculare , modificări nervoase , glande endocrine
Simptomatologie : oboseală , surmenaj , cefalee , stări depresive , scăderae libidoului , tulburări
de ciclu , tulburări vizuale , tulburări cardio-vasculare , tulburări trofice păr, unghii
-există norme de expunere în mediul profesional :
- pe criteriul efectelor termice : 10mW/cm2
-pe criterii netermice : /zi de muncă 0,1-1mW/ cm2

Folosire în medicină

Marimi dozimetrice

        Radiatiile ionizate nu pot fi percepute direct de catre simturile omului, dar pot fi detectate si
masurate cu o varietate intreaga de mijloare, printre care filme fotografice, substante
termoluminiscente, contoare Geiger si detectoare cu scintilatii. Masurarile facute cu astfel de
detectoare se pot interpreta in termenii dozei de radiatie absorbita de organism sau de o anumita
parte a corpului. Cand nu sunt posibile masurari, ca de exemplu, atunci cand un radionuclid este
depozitat intr-un organ intern, este posibil sa calculam doza absorbita de acel organ, daca este
cunoscuta activitatea radionuclidului din el.
         

   

Nivelul de iradiere în activitatea medicală depinde de durata expunerii , energia utilizată și

dimensiunea câmpului expus

Tipurile de dispozitive medicale puse in functiune si aflate in utilizare, supuse controlului

prin verificare periodica

1. Instalatii cu radiatii ionizante

2. Laseri medicali
3. Instalatii de medicina nucleara
4. Echipamente de protectie radiologica
5. Aparate de electrochirurgie cu curenti de inalta frecventa
6. Aparate de anestezie si/sau de ventilatie actionate electric si pneumatic
7. Aparate de terapie cu ultrasunete
8. Incubatoare pentru nou-nascuti si incubatoare de transport
9. Aparate de hemodializa
10. Dispozitive medicale cu functie EKG
11. Defibrilatoare cardiace externe
12. Pompe de infuzie
13. Unitati stomatologice (ORDIN Nr. 1.662 din 27 septembrie 2007 privind controlul prin
verificare periodica a dispozitivelor medicale puse in functiune si aflate in utilizare)

Radioterapia
Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau,
radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.
RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a
raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea
radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de
radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca
rezultat: distrugerea celulelor tumorale ,mai buna calitate a vietii pacientului ,cresterea duratei de
supravietuire .
Radiologia
Radiologia este specialitatea medicală ce utilizează imagistica atât in diagnosticarea, cât și în
tratamentul bolii vizualizate în corpul uman. Radiologii utilizează o serie de tehnologii
imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleară,
tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission tomography) și rezonanța magnetică
nucleară (RMN)) pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia intervențională reprezintă
efectuarea de proceduri medicale (de regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii
imagistice. Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către radiolog sau
tehnicianul de radiologie.
Radiografia de proiectie (simpla)
Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad
Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de
captare, apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originala si inca larg
utilizata produce filme prin impregnare argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X
genereaza un fascicul de raze X care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin pacient
sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans
legat de un ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi
developat chimic si o imagine apare pe film. Inlocuind acum radiografia Film-Ecran este
Radiografia Digitala, RD, in care razele X lovesc o placa de senzori care apoi converteste
semnalele generate in informatie digitala si o imagine pe ecranul computerului. Radiografia
simpla a fost singura modalitate imagistica disponibila de-a lungul primilor 50 de ani de
radiologie. Inca este primul studiu cerut in evaluarea plamanilor, inimii si scheletului datorita
disponibilitatii sale largi, vitezei si costului relativ scazut.
Fluoroscopia
Fluoroscopia si angiografia sunt tehnici speciale de imagistica folosind raze X in care un ecran
fluorescent si tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de televiziune in circuit
inchis. Aceasta permite vizualizarea in timp real a structurilor in miscare sau augumentate cu un
agent de radiocontrast. Agentii de radiocontrast sunt administrati, adesea oral sau injectati in
corpul pacientului, pentru a contura anatomia si functionarea vaselor de sange, sistemului
genitourinar sau tractului gastrointestinal. In uzul curent se afla 2 agenti de radiocontrast. Bariul
(BaSO4) poate fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a
multiple preparate, poate fi dat pe cale orala, rectala, intraarteriala sau intravenoasa. Acesti
agenti de radiocontrast absorb sau imprastie puternic radiatia X, si folosite impreuna cu
imagistica in timp real permit demonstrarea de procese dinamice, precum peristaltismul la
nivelul tractului GI sau fluxul sangvin in artere si vene. Iodurile se pot concentra in regiunile
anormale mai mult sau mai putin decat in tesuturile normale si fac anomaliile (tumori, chiste,
inflamatie) mai evidente. Mai mult, in circumstante specifice aerul poate fi folosit drept agent de
contrast in sistemul venos; in aceste cazuri, agentul de contrast atenueaza radiatia X mai putin
decat tesuturile inconjuratoare.
Ultrasunetele
Ultrasunetele se refera la frecventele unui spectru de sunete dincolo de gama sonora umana, care
incepe de la 16 kHz (kilohertz) pana la 1.6 Ghz (gigahertz). Undele ultrasonice intotdeauna au
nevoie de un mediu pentru a se propaga. Acesta poate fi aer, apa sau alt solid ori lichid. In
general, ultrasunetele se propaga ca si asa numitele unde longitudinale.
Sunetul poate tranzita intr-un corp solid daca unda sonora este emisa in imediata apropiere si
daca exista un mediu de cuplare de o anume densitate si cu propietati acustice similare. In functie
de proprietatile unui obstacol, ultrasunetele vor fi reflectate de el, absorbite de el sau chiar
transmise prin el. Ca si toate tipurile de unde, difractia, refractia si interferenta, toate pot avea loc
cu ultrasunetele. In general, ultrasunetele pot fi transmise foarte usor printr-un mediu apropiat,
umed. Adancimea de penetrare a ultrasunetelor depinde in primul rand de frecventa utilizata si
de amplitudinea (sau puterea) semnalului. Regula ultrasunetelor este : cu cat este mai joasa
frecventa, cu atat mai adanc penetreaza undele in tesuturi.