Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 9 si 10
IGIENA RADIATIILOR
Radiatiile ionizante
Au proprietatea de a ioniza mediul asupra caruia actioneaza, datorita energiilor mari eliberate la
locul de actiune.
Din aceasta categorie fac parte:
x si y.
Ex: (radiatiile x si radiatiile gamma).
Radierea alfa si beta este mai putin nociva in iradierea externa, iar in iradierea interna nocivitatea
este maxima. Efectul patogen predominant al radiatiilor ionizante electromagnetice se exercita in
mod deosebit in iradierea externa.
Iradierea externa = este expunerea partial/totala a organismului la radiatia exterioara, efectul
realizandu-se in tesuturile care absorb radiatia in functie de permeabilitatea acestora.
Iradierea interna = este produsa de atomii elementele radioactive (sau radionucleizi) care
patrund in organism prin inhalare sau ingestie sau parenteral.
Unitatile de masura: Radioactivitatea se masoara prin viteza de dezintegrare a nucleilor atomici:
Curie (Ci)= 3,7 x 1010 dez/sec. (ce se produc intr-un gram de radiu). Curie = este unitatea mai
veche de masura. In sistemul international, unitatea de masura este Bequerel-ul
1 Ci = 3,7 x 1010 Bq
1Bq = 27,03 x 1012 Ci
SURSELE DE RADIATII:
1) Iradierea naturala
2) Iradierea artificiala
1. Iradierea naturala: surse terestre si cosmic
a) Radiatiile terestre se datoreaza unor surse naturale terestre, care pot realiza atat radiatie
externa (radiatia gama terestre) cat si radiatie interna produsa de unii radionucleizi naturali
din mediu ce patrund in organismul uman precum si datorita unor surse extraterestre reprezentate
de radiatia cosmica.
b) Radiatia cosmica are in primul rand origine solara si in mica masura galaxica.
Radiatia cosmica ridica problema de protectie in ceea ce priveste iradierea populatiei.
Radiatiile terestre: radiatiile terestre gamma realizeaza o radiere naturala interna prin ingestia
elementelor radioactive provenite din sol si ajunse in apa si alimente sau prin inhalarea
accidentala a gazelor radioactive.
Ex: radiu si thoron eliminate din sol in aerul atmosferic.
Gazele radioactive din atmosfera produc o iradiere naturala in general scazuta. Concentrati mai
mari apar in minele de minereu radioactiv.
2. Iradierea artificiala
Este produsa prin utilizarea de catre om a radiatiilor ionizante in doua moduri: expunere
profesionala (accidentala) si neprofesionala.
Expunerea neprofesionala-priveste persoanele care in procesul muncii vin in contact cu radiatii
ionizante.
Ex: - personalul ce lucreaza la extragerea minereului radioactiv si la obtinerea de combustibil
nuclear
-
- Nivelul de iradiere depinde de: energia folosita, durata expunerii, dimensinea campului
examinat.
Organele cele mai sensibile la radiatii sunt: - maduva hematogena si gonadele (organele genitale
fiind cele mai sensibile la radiatii)
-Copiii si femeile insarcinate prezinta riscul maxim de iradiere
-In radioterapie, in cazul afectiunilor maligne riscul in raport cu beneficiul este neinsemnat
Efectele radiatiilor ionizante asupra sanatatii
Efectele biologice ale radiatiilor ionizante sunt datorate transferului de energie.
Efectele somatice asupra organismului: - celulele care se gasesc in faza de multiplicare prezinta o
radiosensibilitate: cel. limfoide si cel. mieloide (din maduva hematogena), cel. epiteliale, cel. de
reproducere, cel. nervoase. Acestea sunt:
Efectele iradierii cu doze ridicate cu raze x:
1) boala de iradiere acuta sau cronica
alopecie
imbatranire precoce
cataracta
leucemii
Boala de iradiere acuta manifestata prin adinamie, inapetenta, stare generala alterata,
sindrom digestiv, sindrom hematologic (leucopenia, anemie, trombocitopenie)
Boala acuta prin iradierea intregului organism survine doar accidental, destul de rar.
Efectele somatice tardive: apar la expuneri mici si repetate de radiatii ionizante sau la intervale
mari dupa o expunere accidentala unica la doze sub limita celor care produc boala de iradiere
acuta. Ca exemplu, este boala de iradiere cronica = manifestata prin alopecie, radiodermita,
atrofie cutanata cu risc de malignizare, cataracta, leucopenia -> leucemie.
Medicii radiologi sunt mai afectati decat ceilalti medici si sunt mai predispusi la: - scurtarea
duratei medii de viata. Acestia sunt predispusi la cancer cutanat, cancer pulmonar, cancer
genital.
Muncitorii din minele uranifere sunt predispusi la cancer pulmonar si osos.
Persoanele care in copilarie au suferit tratamente radiologice in zona gatului sunt predispusi la
cancer tiroidian. Persoanele care au supravietuit bombardamentului de la Nagasachi si
Hiroshima au dezvoltat leucemii.
Cele mai frecvente cazuri de neoplasme radioinduse sunt: leucemiile, cancerul tiroidian, cancerul
pulmonar, cancerul osos, cancerul genital.
Efectele genetice ale radiatiilor ionizante
Se produc sub actiunea radiatiilor ionizante asupra descendentilor persoanelor iradiate
a) actiunea teratogena a radiatiilor ionizante
b) actiune mutagena (genetica propriu-zisa)
Actiunea teratogena se realizeaza prin:
a) iradierea in utero a embrionului si fatului. Perioada de maxima vulnerabilitate este intre a 8a si a 9-a zi de la fecundare (perioada de organogeneza) in primele 3 luni
Efectul teratogen:
radiatiile luminoase
radiatiile infrarosii
microundele.
aparatura de sudura
lampi fluorescente
Efect bactericid -> RUV artificiale produse de lampi de UV - sunt folosite pentru
purificarea naturala a aerului, apei si a solului si pentru dezinfectia mediului din
laboratorul de microbioloie, sali de operatie de nastere
5) Efect de stimulare a metabolismului:
a) metabolism bazal -> prin intensificarea oxidarilor celulare
b) metabolismul fosfo-calcic -> sub influenta RUV provitamina D3 din piele se
transforma in vitamina D3 care regleaza absorbtia Ca in intestinul subtire si depunerea
lui in oase si dinti. In lipsa vit. D apar fenomene de demineralizare osoasa si anume
=> rahitism la copii si osteomalacie si osteoporoza la adult.
c) metabolism intermediar -> glucidic, lipidic, protidic
Efectul asupra pielii -> eritematogen si pigmentogen
Eritemul este produs de expunerea excesiva la RUV datorita reactiilor locale determinate
de congestia celulelor. Eritemul este bine delimitat pe zona expusa, dureaza 24-72 ore si
lasa pigmentare. La doze mai mari apare o descuamare a pielii. Eritemul apare la 2 ore de
la expunere, deoarece este produs de eliberarea de amine vasoactive histaminice si
prostaglandine. Este insotit de duree locala si usturime.
La expuneri mai mari de RUV se produce necroza celulara tisulara si apare pe placardul
eritematos pe care apar flictene care se vindeca greu si uneori lasa pigmentatie definitiva.
Expunerea excesiva la RUV are efecte tardive si anume:
6) - efect cancerigen (prin epitelioame si melanoame cutanate)
7) - efect de imbatranire a pielii (piele uscata si ridata = elastoza solara cutanata
8) - efectul asupra ochilor: - fotoftalmie (in general)
- fotoconjunctivita (senzatia de corpi straini in ochi,
hipersecretie lacrimala, secretie conjuctivala, hiperemie, fotofobie, edem palprebal)
- senzatia de corpi in ochi
- leziuni corneene (fotocheratita)
Pentru evitarea leziunilor oculare se recomanda protejarea ochilor cu ecrane colorate (la
muncitorii care sudeaza) sau cu ochelari cu lentila fumurie la populatie (vara si iarna la schi).
9) efecte generale somatice: cefalee, vertij, frison, iritabilitate nervoasa, oboseala