P age |1

RADIAȚIILE
Radiaţiile sunt un factor fizic al biosferei, care acţionează prin intermediul atmosferei
exercitând efecte chimice, fizice sau biologice sanogene sau patogene, în funcţie de doză
şi timpul de expunere.

Radiaț iile, co nst it uienț i per manenț i ai me diu lu i ambie nt al nat ur al sau
antropic, reprezintă o categorie importantă de factori de condiționare a stării de sănătate
a comunităților umane.

P r in int er acț iunea cu or ganis mu l u ma n, r adiaț iile pot det er mina e fect e
sano gene sau pat ogene, dar de aceast ă pot enț ia lit at e dispun nu ma i r adiaț iile
absorbite. Intensitatea efectelor biologice determinate la nivelul diferitelor structure ale
organismului uman este dependentă, în primul rând, de energia radiațiilor.

Din punct de vedere fizic, radiațiile se caracterizează prin trei parametric:

- energie
- frecvență
- lungime de undă(invers proporțională cu frecvența)

Intensitatea acțiunii biologice specifice asupra structurilor vulnerabile este dependentă de

frecvența radiațiilor și implicit de energia acestora (cu cât frecvența este mai mare, cu atât cuanta
de energie purtată este mai ridicată).
În funcție de intensitatea eefectelor radiațile pot fi:
- radiații ionizate;
- radiații neionizate.
 P age |2

RADIAȚIILE IONIZANTE

Caracterizarea radiațiilor ionizante

Expunerea organismului uman la acțiunea radiațiilor ionizante poate fi urmată de apariția

unor efecte biologice dependente de caracteristicile acestora: capacitatea de penetrație, respectiv
de capacitatea de ionizare.

Capacitatea de penetrare a radiațiilor ionizante

Radiațiile ionizante corpusculare au o capacitate de penetrație redusă

- r adiat iile α pot străbate doar distanțe foarte mici, aproximativ

0,1 mm în aer sau țesuturi, cea mai mare parte dintre ele fiind reținute în
stratul cornos al pielii)

- r a d i a ț i i l e β au o capac it at e de penet rare car e nu depașeș t e

2 cm (doar cele din categoria β dure pot penetra pana la cca. 8 c m) ,
ast fe l c ă ma jo r it at ea lo r pot produce lez iuni do ar la ni ve lu l
țesutului cutanat.
Spre deosebire de radiațiile corpusculare, radiațiile ionizante electromagnetice au o foarte
mare capacitate de penetrație, ele pot străbate întreg corpul, și ca urmare pot fi reținute în diferite
țesuturi în funcție de densitatea acestora.
 P age |3

Riscurile biologice generate de expunerea la radiațiile ionizante:

- r ad iaț iile α ș i r adiaț iile β au nocivitate maximă în contextul

iradierii interne (pătrunderea radionuclizilor în organism prin inhalare
sau ingestie);
- radiațiile electromagnetice ionizante ( X si γ ) determină efecte
nocive de intensitate maximă în situația iradierii externe, prin
expunerea parțială sau totală a corpului la radiația exterioară.
- radiatiile electromagnetice ionizante (/X si γ) determină efecte
nocive de intensitate maximă în situația iradierii externe, prin
expunerea parțială sau totală a corpului la radiația exterioară.
-

Expunerea la radiațiile ionizante poate fi:

- naturală
- artificială

Sursele naturale generează 85% din expunerea totală a populației globului, iar cele
artificiale doar 15%. Aceste surse det er mină ir adier ea nat ur ală sau ir adier ea antropică a
factorilor ambientali și a organismului uman. Organismul uman poate r e c e p t a v a r i a t e d o z e
d e r a d i a ț i i i o n i z a n t e p r i n i r a d i e r e e x t e r n a ( d e l a s u r s e d in a far a cor pulu i
uman - aer, so l) sau pr in ir ad ier e int er nă ( de la r adio nucliz ii pătrunși în organism
prin inhalare sau ingestie).
 P age |4

Iradierea naturală se datorează:

a. Unor surse terestre care pot realiza iradiere externă(radiațiile gamma terestre)
b. Iradiere internă produsă de unii radionuclizi naturali din mediu ce pătrund în
organismul uman
c. Unor surse extraterestre reprezentate de radiația cosmică .

Iradierea artificială este produsă de utilizarea de către om a radiațiilor ionizante:

a. Expunere PROFESIONALĂ : - personalul care lucrează la extragerea minereului

radioactiv și la obținerea de combustibil nuclear, personalul din centralele electrice
nucleare, reactoare nucleare;
- personalul care lucrează în cercetare științifică; -
folosirea radiațiilor ionizante în medicină în scop de diagnostic și tratament ( unități de
radiodiagnostic, radioterapie și medicină nucleară ).

b. Expunerea NEPROFESIONALĂ cuprinde populația care nu vine în contact în procesul

muncii cu radiații ionizante, dar care poate fi expusă; cea mai importantă sursă de iradiere
este iradierea medicală : examene radiologice (radiografia,radioscopia),tomografia
computerizată(CT), scintigrafia, radioterapie, utilizare izotopi radioactivi în scop
diagnostic și therapeutic.

Efectele radiațiilor ionizante asupra organismului sunt:

- Efecte somatice, care pot fi precoce sau tardive, funcție de doză și ritm
de expunere, cu manifestări hematologice(leucemii).
- Efecte genetice, acțiunea radiațiilor ionizante asupra descendenților
persoanelor iradiate.

Radiațiilor ionizante nu li se atribuie nici un efect sanogen, iar efectele patogene-cel puțin
la nivelul efectelor genetice și al celor cancerigene-sunt considerate fără prag. Așa încat
 P age |5

principiul de bază în radioprotecție este reprezentat de reducerea la minim posibil a expunerii la

radiații ionizante.
IRADIEREA MEDICALĂ
Iradierea medicală este cea mai importantă sursă de iradiere pentru populație. Ea provine
din examinările radiologice, radioterapie și din utilizarea izotropilor radioactivi în scop
diagnostic și terapeutic. Cantitatea de radiații primită in cursul unei radiografii este sensibil mai
mică decât cea primită în cursul unei radioscopii.
Gradul de iradiere depinde de energia utilizată, durata examinării, dimensiunea câmpului
expus.
Zona iradiată este importantă din punct de vedere riscului pentru sănătate.
Măduva hematogenă și gonadele sunt cele mai sensibile. De asemenea au importanță
vârsta, starea fiziologică a persoanelor expuse (copiii, femeile în perioada sarcinii prezintă risc
maxim).
Armele nucleare: experimentarea armelor nucleare a dus la acumularea în natură a unor
radionuclizi cu viață lungă care se depun pe sol și intră în lanțurile trofice ale omului.
Boala de iradiere acută: se caracterizează în primă fază prin predominență fenomenelor
nervoase: adinamice, stare generală alterată; urmează o fază de remisiune și apoi perioada de
stare de bolii caracterizată printr-o serie de sindroame: sindrom hematologic, imunologic,
digestiv. Iradierea în doze mari a unor segmente corporale poate surveni la manipularea
necorespunzătoare aunor surse de radiații și se manifestă prin radodermită acută. Alopecie,
sterilitate, leziuni oculare.
Boala de iradiere cronică: cuprinde manifestări patalogice specific:
a) Radiodermita cronică cu fenomene de atrofie cutanată, risc crescut de malignizare;
b) Sterilitate;
c) Alopecie;
d) Cataractă;
e) Leucopenia.
Există o relație între expunerea la radiațiile ionizate și cancerul cutanat la medicii radiologi,
cancerul pulmonar la minerii din minele de uranium, cancerului osos la muncitorii care
confecționau cadrane luminiscente.
Cele mai frecvente boli:leucemia, cancerul tiroidan, cancerul pulmonary, cancerul osos.
 P age |6

RADIAȚIILE NEIONIZANTE

Sunt radiații electromagnetice care transferă la locul de absorbție energii care nu sunt
capabile să producă fenomenul de ionizare sau îl produc foarte slab.
În mod natural în mediu există:
-radiații ultraviolet: 1-2% din spectrul solar, cu lungimea de undă 400-10 micrometri.

-radiații luminoase (vizibile): 41-42% din spectrul solar,lungimea de undă 400-

800 micrometri.

-radiații infraroșii, sursa naturală fiind soarele; emise de surse artificiale: 56% din
spectrul solar,lungimea de undă 3000-800 micrometr
-microundele

RADIAȚIILE ULTRAVIOLETE ( RUV )

Sunt radiații cu lungimea de undă cuprinsă între 10nm-400nm; provin din surse naturale
dar și artificiale. RUV cu lungimea de undă sub 200nm nu au importanță biologică, sunt
absorbite rapid în aer. Zona 200-400nm are importanță pentru om.
Radiațiile UV se împart în 3 zone de lungimi de undă:
-zona A ( RUV-A ): banda cu lungimea de undă 320-400nm, prin interacțiune cu
structurile tegumentare au efect cutanat predominant pigmentogen
-zona B ( RUV-B ): bandă de lungime 280-320nm, asupra tegumentelorefect mai ales
eritematogen asupra pielii –
- zona C ( RUV-C ):banda de lungime 200-280nm-se absorb în stratul cornos al pielii,cu
efect de distrugere a celulelor neprotejate(efect bactericid asupra microorganismelor).
Componentele cu lungimea de undă mai mică de 200 nm nu au importanță biologică,
deoarece în aer sunt absorbite foarte repede (de aceea sunt denumite radiații ultraviolete de vid).
La pătrunderea în atmosferă radiația UV reprezintă 5% din radiația solară, pentru ca la
nivelul solului să reprezinte doar 1% cu predominanța lungimilor de undă mari. Restul radiațiilor
 P age |7

UV, predominant lungimile de undă mici, distrugătoare sunt reținute în ionosferă(100km-

1000km) prin interacțiunea cu stratul de ozon(efectul negativ al distrugerii stratului de ozon).
Radiația UV solară ajunsă pe sol are efect sanogen. Efectul bactericid al radiațiilor solare
contribuie la purificarea naturală a aerului, solului și apei.

Efecte asupra organismului uman:

 efectul metabolic, cu stimulare a metabolismului bazal;
 efect asupra metabolismului fosfo-calcic: prin iradierea pielii, 7-
dehidrocolesterolul(provitamina D3) existent în piele,mai ales în glandele
sebacee, se transformă în colecalciferol (vitamina D3).Vitamina D3 reglează
absorbția calciului la nivelul intestinului subțire și depunerea lui în oase. Carența
vit.D3=rahitism la copii, osteomalacie la adulți.

 efectul asupra pielii:

a.Efectul eritematogen produs de RUV-B cu lungimi de undă mijlocii cu:
înroșirea pielii, usturime și durere locală, uneori cefalee, vertij,frison, iar la expuneri mari pot să
apară flictene.
b.Efectul pigmentogen produs de RUV-A, cu lungimi de undă mari. Expunerea
excesivă la radiații UV poate contribui la apariția melanomului malign, formă de cancer de piele.
 efectul asupra ochiului: leziuni de pol anterior produse de lungimile de undă
scurte și medii, de la fotooftalmie pană la distrugerea corneei (fotocheratită). (
Ochelari de protecție în cursul curelor heliomarine și pentru cei ce practică
sporturile de iarnă).

 efectele asupra tegumentelor :datorită penetrabilității reduse, întreaga energie

a radiațiilor ultraviolete este eliberată la nivelul celulelor epidermice, ceea ce
determină o serie de reacții fotochimice în urma cărora rezultă histamina și alte
substanțe vâsoactive, radicali liberi, distrugerea lizozomilor cu eliberarea enzimelor
lizozomale proteolitice s.a. Efectele tegumentare pot fi precoce (eritemul actinic,
pigmentația și fotosensibilizarea ) sau tardive (elastoza solară, nevii pigmentari și
cancerul cutanat).
 P age |8

Sursele artificiale de radiații UV:

- aparatură de sudură
-lămpi fluorescente
-aparatele de ultraviolete utilizate pentru dezinfecție sau fizioterapie se bazează pe
descărcări electrice în gaze.

Radiațiile UV artificiale produse de lămpile de UV cu lungimea de undă de 250-280nm

se utilizează pentru dezinfecția aerului, apei, a locurilor de muncă din laboratoarele de
microbiologie, virusologie sau culturi celulare. Efectul bactericid depinde de lungimea de undă și
de doză.
Aplicația terapeutică cu ultraviolete se face local și general. -Local se face doza-eritem
(echivalentă cu o arsură ușoară, de gradul I), după ce am testat sensibilitatea tegumentului
(biodozimetria). -General, se folosesc în doză progresivă, se începe cu 1-2 minute și se ajunge la
10-15 minute (SOLAR)

Indicații:
- pentru acțiunea lor antiinflamatoare, antalgică și antinevralgică se prescriu în: boli
reumatismale cronice, subacute și chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite.
- pentru acțiunea bactericidă se folosesc în : procesele supurative cronice specifice(tuberculoză
osteo-articulară,ganglionară),procese inflamatorii nespecifice(acnee, furunculoză
stafilococică,dermite),ulcere varicoase. - pentru acțiunea antialergică desensibilizantă în: astmul
bronșic (doza-eritem).
- pentru acțiunea hematopoietică în : anemii,rahitism,spasmofilie.

Contraindicații: cancer, tuberculoză, stări febrile.

 P age |9

Pigmentația tegumentară
Pigmentația (sau bonzarea) este consecința formării melaninei printr-un proces
biochimic, catalizat fotochimic de radiațiile ultraviolete (mai ales de RUV-A), de transformare
a promelaninei din celulele melanoblastice și melanofore, situate în stratul bazal al epidermului,
respectiv al dermului.
Se consideră că pigmentația tegumentelor este un mechanism natural de protecție a pielii
împotriva agresivității radiațiilor ultraviolete datorită efectului de ecranare a tegumentelor de
către pigmenții melanici, dar și prin îngrosarea stratului cornos tegumentar expus.
Prin expunerea la radiațiile ultraviolete se produc două tipuri de pigmentație (bronzare):
- pigmentația precoce, prin care tegumentele devin mai închise la
culoare după câteva minute de la expunere, datorită efectului
fotocatalitic de transformare a promelaninei preexistente în pigment
melanic. La câteva ore după întreruperea expunerii fenomenul se
atenuează progresiv, astfel că dispare complet în cel mult 36 ore.
- Pigmentația tardivă se produce pe parcursul a câtorva zile (în medie
trei) datorită neoformării de promelanina, respective melanină, proces
denumit neomelanogeneză. Această pigmentație poate persista de la
câteva săptămâni pâna la câteva luni.
Fotosensibilizarea
La un număr limitat de persoane, expunerea la radiațiile solare poate induce apariția unor
manifestări tegumentare de tip alergic, respectiv fenomene de fotosensibilizare, datorită
reacțiilor fotochimice dintre radiațiile ultraviolete și unele molecule fotosensibilizante. În funcție
de formele de manifestare și mecanismul de producere, fotosensibilizarea poate fi primară sau
secundară.
 P a g e | 10

Sursele de radiații ultraviolet

Sursele naturale.
Principala sursă naturală este Soarele, care emite radiații ultraviolete cu lungimea de
undă cuprinsă între 10-7- 10-8m.

Cantitatea și intensitatea radiațiilor ultraviolete solare care ajung până la suprafața

terestră sunt dependente de:

1. Integritatea stratului de ozon stratosferic (dispus la altitudinea de 12-32 km sub forma

unei pături cu grosimea medie de aproximativ 20 km) care reține radiațiile ultraviolete în
funcție de lungimea lor de undă.

2. Angulația soarelui (unghiul soarelui) față de axa Pământului, respectiv unghiul sub care
radiațiile ultraviolete traversează atmosfera.

3. Altitudinea- intensitatea radiațiilor ultraviolete crește pe masura creșterii altitudinii,

astfel că expunerea comunităților din zonele montane este mai mare decât a celor din
zonele de șes.

4. Difuzia în straturile atmosferice interioare, datorită unor fenomene meteorologice (norii,

ceața sau bruma) sau poluării cu particule în suspensie, poate diminua cantitatea de
radiații ultraviolete de la nivelul solului, generând în situații extreme, carența de
ultraviolete.

5. Reflexia de către diferite suprafețe poate amplifica intensitatea radiațiilor ultraviolete și

implicit potențialele riscuri: majoritatea suprafețelor naturale (diferitele structuri
 P a g e | 11

geologice și apa) reflecta aproape 10% din radiațiile ultraviolete incidente, iarba reflectă
în medie 35% suprafețele de nisip cca.10-.25, iar zăpada proaspătă aproximativ 80%.

Sursele antropice
Pentru populația din mediul non-ocupațional principalele surse antropice de expunere la
radiațiile ultraviolete sunt:
- sistemele de iluminat cu becuri (tuburi) fluorescente sau de cuart
tungsten-halogen de mare intensitate.

- instalațiile de bronzare artificial (lămpile sau paturile solare) din

saloanele de cosmetică sau infrumusețare. Tuburile fluorescente din
aceste instalații emit cu precadere radiații ultraviolete din banda A('λ
320-400 nm, cele mai importante pentru pigmentogeneză, respectiv
bronzarea tegumentelor), dar și cantități reduse de radiații ultraviolete
B nocive;
- lumina neagra-black light -folosită în discoteci pentru realizarea unor
efecte luminoase special.

În mediul ocupațional cele mai frecvente surse antropice de radiații ultraviolete pot fi:

- sursele industriale, respectiv corpurile încălzite la temperaturi ce

depășesc 1500 grade C, instalațiile de fotopolimerizare, dezinfecție și
sterilizare, aparatele de sudură, arcurile voltaice și utilizarea laser-ului.
- sursele medicale, reprezentate de aplicațiile diagnostice și terapeutice
(în fizioterapie) ale radiațiilor ultraviolete și lămpile cu ultraviolete
folosite pentru dezinfecția laboratoarelor de microbiologie, virusologie
sau a blocurilor operatorii;
- sursele comerciale reprezentate de detectoarele de bancnote false și
documente cu regim special.
 P a g e | 12

RADIAȚIILE LUMINOASE (VIZIBILE)

Sunt radiațiile cu lungimea de undă între 400nm-760nm care impresionează retina.

Spectrul luminos se descompune în 7 culori: de la albastru ( lungimi mici ) pană la roșu (lungimi
mari). Sensibilitatea maximă a ochiului este în dreptul zonei galbene spre verde (550nm).
Efecte asupra organismului uman:
- Efectul asupra sistemului nervos este determinat de faptul că excitantul
luminos este:
- element fundamental al relației cu mediul înconjurător;
- activator al metabolismului;
- factor important al bioritmului, mai ales al ritmului
circadian.
- Efectul asupra funcției vizuale :
-Iluminatul insuficient suprasolicită mecanismele de
acomodare care duc la oboselă vizuală cu scăderea funcțiilor fundamentale, hipersecreție
lacrimală, senzație de usturime în ochi, etc. Nivelul iluminatului depinde de precizia activității
vizuale. Aspect particular: activitatea vizuală depusă de copii, îndeosebi la varsta școlară mică în
condiții de iluminat necorespunzător poate duce la apariția miopiei ( ca factor agravant pe fondul
unui defect genetic ).
-Iluminatul excesiv prin suprasolicitarea acelorași
mecanisme compensatorii poate avea efect asemănător cu iluminatul insuficient; în plus în cazul
unei străluciri de intensitate mare apare fototraumatismul, retinită cronică, iar la intensități
excepționale pot să apară alterări ireversibile ale retinei pană la orbire.
-Efectul asupra pielii este datorat fenomenului de
fotosensibilizare produs de interacțiunea dintre radiația luminoasă și substanțe
fotosensibilizatoare exogene sau endogene. Dermatozele produse se numesc fotodermite sau
lucite. Leziunile produse sunt urmare a reacției fototoxice sau a reacției fotoalergice.
Substanțe fototoxice exogene: gudroane, fluoresceină, eozină,psoraleni aflați în vegetale
ca țelină,pătrunjel, lămaie, morcov,etc.,parfumuri, medicamente (sulfamide, doxiciclină,
oxitetraciclină, fenotiazine, imipramină,etc. )
Substanțe fototoxice endogene: porfirinele
 P a g e | 13

Substanțe fotoalergizante: dibromo-3,5 salicilamida, tribromosalicilanilida,

hexaclorofenul, bitinolul și triclorocarbanilida. Toate reacțiile de fotosensibilizare sunt produse
atat de radiațiile luminoase cat și de RUV, în special RUV-A și vizibil în lungimea de undă mică.
RAZELE LASER prezintă particularitatea intensității mari a luminii monocromatice care
poate produce la nivelul pielii de la eritem pană la necroză, iar la nivelul ochiului de la hiperemie
pană la leziuni grave cu pierderea vederii.

RADIAȚIILE INFRAROȘII ( IR )

Sunt radiații electromagnetice a căror lungime de undă începe la marginea vizibilă a

spectrului, mai exact la extremitatea culorii roșii ( 700 nm) pană la 1 mm. Energia lor cuantică
mică produce numai fenomenul de încălzire ( sunt radiații predominant calorice ), acesta
depinzand de intensitate și lungimea de undă. Sunt produse de orice corp cu o temperatură
superioară temperaturii de 0ᴼK (zero absolut). Radiațiile infraroșii sunt principala cale prin care
se realizează schimbul de căldură între corpuri de temperaturi diferite. Organismul uman emite
spre corpuri mai reci permanent radiații infraroșii cu lungimea de undă de cca 10 µm(radiație
negativă) și absoarbe radiația provenită de la corpurile mai calde(radiație pozitivă), proces numit
termoreglare.
Radiațiile calorice pozitive au efect asupra pielii, ochiului și sistemului nervos.
Efectul asupra pielii: este cel de încălzire; în cazul radiațiilor cu lungime de undă mică,(
sub 1,5µm care pătrund pană la nivelul hipodermului) se produce vasodilatație mai mare și se
modifică și sensibilitatea terminațiilor nervoase periferice cu efect analgezic și regenerator( pe
acest efect se bazează utilizarea lor în fizioterapie).Intensități mari a radiațiilor IR pot produce
arsuri de gradul I, II și III. RADIAȚIILE INFRAROȘII ( IR ) .

Efectul asupra ochiului: radiațiile cu lungime de undă sub 1,5µm pătrund pană la nivelul
cristalinului și la expuneri repetate poate să apară cataracta. De aceea, în mediu profesional dacă
se expun ochii la material incandescent aceștia se protejează cu ecrane sau ochelari cu sticlă de
culoare neagră.
 P a g e | 14

Efectul asupra sistemului nervos: se datorează penetrabilității mari a radiațiilor infraroșii

de lungime de undă mică(sub 1,5µm); acestea străbat cutia craniană și la nivelul meningelui
provoacă vasodilatație și iritație meningeală (insolația).
Simptome: cefalee intensă, grețuri, vărsături, fotofobie, hiperestezie cutanată, tegumente
uscate și calde, facies palid, iar extrem convulsii și moarte. Cei mai vulnerabili sunt copiii, oasele
craniului sunt mai subțiri (protejarea capului cu materiale de culoare deschisă).

APLICAȚIILE RADIAȚIILOR IR
Sunt folosite în astronomie, în oceanografie, în meteorologie, în geologie și în
arheologie, în istorie și artă, în monitorizarea mediului.
Folosirea în terapeutică:lămpi cu infraroșii, băi de lumină
Aparate electrocasnice de gătit, de încălzit, telecomanda
Folosirea în medicină:
Termografia in infrarosu permite a se vedea “invizibilul” – caldura si repartitia ei
superficiala pe suprafata corpului și pot înregistra diferente de temperatura de numai 0,04OC.
Termografia in infrarosu își poate gasi utilizarea practică in orice domeniu in care caldura apare
sau isi modifica distributia ca urmare a unui proces chimic, fizic (mecanic, electric etc.), biologic
sau de altă natură. Practic, orice proces tehnic sau biologic, care implica o transformare
energetică în caldură sau care consumă sau generează caldură poate face obiectul unui studiu
termografic.
Termografia medicală este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva, fara efecte
secundare si fara contraindicatii pentru pacient. Spre deosebire de alte metode de investigatie
imagistica, termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medicul
termografist.
 P a g e | 15

MICROUNDELE
Sunt radiații cu lungimea de undă între 1mm-10m. Provin de la o serie de aparate:
cuptoare de gătit, aparate de încălzit, receptoare de televiziune, instalații de telecomunicații,
radar, etc. Prezintă semnificație pentru sănătate dacă intensitatea lor este mare. Majoritatea
emițătoarelor de microunde emit și radiații calorice cu lungime mare de undă.
Se disting: - efecte termice , mai ales la nivelul pielii, ochilor, testiculelor
- efecte patogene: modificări cardio-vasculare ( puls accelerat, tensiune
arterială instabilă,dureri anginoase), modificări nervoase (oboseală, surmenaj, cefalee, stări
depresive), scăderea libidoului, tulburări de ciclu menstrual, tulburări vizuale, tulburări trofice
ale fanerelor (păr și unghii).
 P a g e | 16

BIBLIOGRAFIE

- IGIENA RADIAȚIILOR (spiruharet.ro)

- Proiect Igiena Radiatiilor | PDF (scribd.com)
- Igiena Radiatiilor | PDF (scribd.com)
- Igiena Radiațiilor | PDF (scribd.com)
-