IGIENA RADIATIILOR

DEFINITIE .CLASIFICARE
 Radiaţiile sunt un factor fizic al biosferei, care
acţionează prin intermediul atmosferei
exercitând efecte chimice, fizice sau biologice
sanogene sau patogene, în funcţie de doză şi
timpul de expunere.
 Reprezinta emisia sau propagarea in mediu a
unor unde sau particule, insotite de transport de
energie
 după modul de producere pot fi radiaţii
electromagnetice sau radiaţii nucleare
 în funcţie de efectul produs asupra materiei pot
fi radiaţii neionizante şi radiaţii ionizante
RADIATII NEIONIZANTE
 Surse - cea mai importantă sursă
naturală este soarele.
 Clasificarea :
radiaţii infraroşii (calorice): 56% din
spectrul solar, lungimea de undă 3000-800
micrometri
radiaţii luminoase (vizibile): 41-42% din
spectrul solar, lungimea de undă 400-800
micrometri.
radiaţii ultraviolete: 1-2% din spectrul
solar, cu lungimea de undă 400-10
micrometri.
RADIAŢIILE INFRAROŞII (CALORICE)

Efectele biologice sunt în funcţie de lungimea de undă şi

durata expunerii
Expunere - Supraexpunerea:
Efectele asupra tegumentelor: încălzirea tegumentelor
(efect folosit în fizioterapie), arsuri.
 Efecte asupra ochilor - afectarea conjunctivei şi corneei se
produce cheratita
- opacifierea locală a cristalinului,
urmată de opacifierea completă duce la apariţia cataractei
 Efecte asupra sistemului nervos central - expunerea la
radiaţii infraroşii a cutiei craniene şi a regiunii
retrocervicale duce la apariţia insolaţiei

 Efecte generale, de stimulare a unor funcţii ale

organismului
PREVENIREA EFECTELOR NEFAVORABILE ASUPRA
ORGANISMULUI SE POATE FACE PRIN
URMĂTOARELE MĂSURI:

 Utilizarea îmbrăcăminţii de culoare deschisă

 Utilizarea ochelarilor de protecţie având lentile
cu oxizi metalici
 Acoperirea cu materiale de culoare deschisă a
extremităţii cefalice în timpul expunerii
 Gradarea timpului de expunere la soare

 Amenajarea zonelor verzi pe plajă, care conferă

umbră şi răcoare.
RADIAŢIILE LUMINOASE (VIZIBILE)
 Efecte asupra organismului -supraexpunere
 Efecte asupra tegumentelor: sub acţiunea radiaţiilor
luminoase pot apare fenomene de fotosensibilizare, în
prezenţa substanţelor fotodinamice de origine externă
(gudroane, smoală, produse cosmetice, medicamente,
alimente precum ţelina, lămâia, pătrunjelul) sau de
origine internă (porfirine, derivaţi indolici)
 Efecte asupra ochilor - fototraumatism retinian.
 Iluminatul insuficient produce: scăderea funcţiilor
vizuale cu efort de adaptare; apariţia miopiei,
hipermetropiei în cazul unor predispoziţii; scade
capacitatea la munca fizică şi intelectuală; scade efectul
terapeutic la bolnavii cu spitalizări îndelungate.
 Efecte psihice apărute prin intermediul analizatorului
vizual
 Influenţează bioritmurile.
PREVENIREA EFECTELOR NEFAVORABILE
ASUPRA ORGANISMULUI

 Depistarea precoce a deficienţelor de vedere şi

corectarea prin lentile dioptrice.
 Corectarea factorilor externi: Se recomandă să fie
creat un iluminat optim, astfel încât chiar în
perioada anului cu lumină naturală redusă
(iarna), radiaţia luminoasă solară directă să
pătrundă în interiorul încăperii minimum 1-2
ore/zi.
RADIAŢIILE ULTRAVIOLETE

 Clasificarea, în funcţie de efectele asupra

organismului se face în trei categorii:
 Ultraviolete de tip A: lungimea de undă este între
400-320 mµ (ultraviolete lungi). Ele au efect
pigmentogen.
 Ultraviolete de tip B, cu lungimea de undă între
320-280 mµ (ultraviolete medii). Au efect
eritematogen şi favorizează sinteza vitaminei D.
 Ultraviolete de tip C: lungimea de undă între
280-180 mµ(ultraviolete scurte), cu efect
bactericid.
EFECTE ASUPRA ORGANISMULUI
 Efecte generale: stimulează metabolismul glucidic şi
lipidic; cresc numărul elementelor figurate sanguine;
cresc viteza de circulaţie a sângelui; intensifică
activitatea musculară; stimulează oxidarea celulară,
cresc capacitatea de efort fizic.
 Efecte specifice:
 - efectul pigmentogen, prin oxidarea promelaninei;
 - efectul eritematogen (eritem ultraviolet sau biochimic);
 - efectul antirahitic
 - efectul bactericid sau bacteriostatic.
 Efecte nocive:
 - asupra ochilor, cu apariţia fotooftalmiei;
 - asupra tegumentelor, în special datorită radiaţiei
ultraviolete de tip B - favorizează îmbătrânirea pielii şi
cancerul cutanat (epiteliomul şi melanomul).
MĂSURILE DE PREVENIRE A EFECTELOR
NEFAVORABILE

 Utilizarea îmbrăcăminţii din materiale naturale, de culoare

deschisă, care reţine sau reflectă radiaţiile ultraviolete
(materialul plastic permite pătrunderea unei mari cantităţi
de radiaţii)
 Expunerea la soare în scop sanogen să se facă progresiv. În
prima zi, expunerea să fie de 5-15 minute, crescând durata
zilnică sau la două zile cu 5-10 minute. Să se evite
expunerile între orele 11-16.
 Utilizarea ochelarilor speciali cu lentile care conţin
substanţe absorbante pentru radiaţiile ultraviolete cu
lungime de undă mică (sticla cu plumb absoarbe parţial şi
aceste radiaţii).
 Utilizarea substanţelor protectoare tegumentare, care
absorb radiaţiile ultraviolete sau le reflectă (unguente,
creme, loţiuni, etc.).
RADIAŢIILE IONIZANTE

 Prin radiaţii ionizante (în franceză), atomice (în

engleză), nucleare, radioactive se înţeleg
radiaţiile care au capacitatea de a dislocui
electroni din atomii materiei iradiate, cu
producere de ioni.
 Dacă în cazul radiaţiilor neionizante, efectele
benefice, sanogene predomină, în cazul radiaţiilor
ionizante lipseşte orice efect sanogen.
CLASIFICARE
 Radiaţii ondulatorii (unde)
Radiaţiile X sau Röntgen Sursa: aparat generator.
Emisie: numai pe durata funcţionării generatorului,
fără radiaţii remanente.
Radiaţiile gamma Sursa: substanţe radioactive.
Emisie: continuă, pe toată durata dezintegrării
nucleare şi cu scăderea intensităţii în funcţie de
reducerea numărului de atomi prin dezintegrare.
 Radiaţii corpusculare (particule) Sursa:
substanţe radioactive.
Radiaţiile corpusculare cuprind radiaţiile alfa, beta,
electronii (în acceleratori de particule), protoni
(încărcate electric pozitiv), neutroni (elemente neutre
electric).
RADIOACTIVITATEA NATURALĂ ŞI ARTIFICIALĂ
 Radioactivitatea naturală
 Definită ca fond natural de radiaţii, radioactivitatea
naturală se datorează radiaţiilor cosmice şi conţinutului
factorilor de mediu (sol, aer, apă, alimente) în substanţe
radioactive numite şi izotopi radioactivi naturali.
 Cele mai importante elemente radioactive naturale aparţin
familiilor: Uraniu 238, Radiu 226, Thoriu 232, Potasiu 40.
 Radioactivitatea artificială
 Radioactivitatea artificială este produsă în laborator prin
bombardarea (activarea) unor nuclee stabile cu neutroni
sau particule accelerate, prin reacţii de fisiune sau de
fuziune. Până în prezent s-au obţinut peste 1200 izotopi
artificiali.
 Contaminarea habitatului uman cu substanţe radioactive
rezultate din activităţi umane este sinonimă cu poluarea
radioactivă: prezenţa în interiorul sau pe suprafaţa
factorilor de mediu şi a organismelor, a materialelor
radioactive artificiale, cu depăşirea conţinutului radioactiv
natural şi cu efecte negative asupra omului.
RADIOEXPUNEREA MEDICALĂ ESTE CEA MAI
IMPORTANTĂ SURSĂ DE IRADIERE ARTIFICIALĂ

 Utilizare în radiologie
 Radiodiagnostic cu radiaţii X (radioscopia şi radiografia medicală)
 Radioterapia
 - Röentgenterapia cu radiaţii X (fotoni)
 - Betaterapia cu particule beta (electroni)
 - Terapia cu particule, altele decât fotoni şi electroni (protoni, neutroni,
produşi în acceleratori de particule);
 - Telecobaltoterapia, cu radiaţii emise de sursă "închisă" de Cobalt 60;
 - Curieterapia cu radiaţii beta şi gamma emise de diferite radioelemente:
endocurieterapie (interstiţială, endotumorală, curiepunctură) şi curieterapie
de contact;
 Radiologie de intervenţie, care permite evitarea actului chirurgical (montare
de sonde vasculare) sub control radiologic, ghidarea de material de puncţie.
 Utilizare în medicina nucleară de radiaţii ionizante emise de surse
"deschise" în scop diagnostic, terapeutic şi de cercetare aplicativă.
MINIMUM DE IRADIERE IN RADIODIAGNOSTIC:
 - limitarea numărului examenelor;
 - folosirea parametrilor optimi de lucru;
 - protecţia abdomenului cu şorţuri plumbate;
 - optarea pentru radiografie, mai puţin iradiantă
comparativ cu radioscopia; limitarea numărului de
filme/examen;filme radiologice de mare sensibilitate; filme
de dimensiune minimă necesară pentru mărimea organului
investigat;
 - pentru femei în perioada de procreere: examen în absenţa
sarcinii (obligatoriu examenul ginecologic); examen în
primele 10 zile ale ciclului menstrual; excluderea
examenului în primele trei luni de sarcină (sensibilitate
maximă între săptămâna 6-16 de sarcină, perioadă de
organogeneză maximă), riscul teratogen scăzând mult după
luna a IV-a, dar fără ca nici o perioadă de sarcină să nu fie
lipsită de riscuri pentru făt; se preferă examenul cu
ultrasunete pentru diagnosticul şi supravegherea sarcinii şi
pentru diagnostic în patologia asociată.
ALTE TIPURI DE IRADIERE
 Iradierea profesională a persoanelor din unităţi
nucleare medicale, energetică nucleară, de cercetare,
industriale, agricole etc.
 Iradierea populaţiei prin produse de larg
consum ce conţin generatoare de radiaţii: televizoare,
cadrane luminiscente.
 Iradierea populaţiei prin explozii nucleare
produse în atmosferă sau în subteran, pentru
perfecţionarea armelor nucleare şi în scop paşnic
(teste experimentale desfăşurate în perioada 1952-
1968; încetarea experimentelor după 1968 conform
acordurilor internaţionale); prin deşeuri radioactive;
prin accidente la centrale nucleare electrice în
exploatare (potenţial foarte puţin probabil de accident
nuclear în caz de exploatare corectă).
EFECTELE RADIAŢIILOR IONIZANTE ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
MOD DE ACŢIUNE AL RADIAŢIILOR IONIZANTE
 Sunt acceptate două teorii care încearcă să explice
apariţia efectelor biologice.
 "Teoria ţintei" sau teoria acţiunii directe, explică
moartea celulară prin acţiunea radiaţiilor ionizante
asupra unor porţiuni radiosensibile din celulă, numiţi
centri vitali, un rol important revenind dozei şi naturii
radiaţiei.
 "Teoria radicalilor liberi" sau teoria acţiunii indirecte,
indică, cu cea mai mare probabilitate, reacţii primare cu
apa din organism, ionizând-o. Rezultă radicali radiolitici
de tip hidroxil (HO) şi hidroxiperoxidic (HO2) foarte
activi care declanşează reacţii secundare cu molecule
identice de apă, dar şi cu molecule neafectate de reacţii
primare, albumine, lipide, minerale etc.
TIMP DE INJUMATATIRE - DEZINTEGRARE
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR IONIZANTE

 efecte precoce, obligatorii, expresia unui prag, cel

mai adesea reversibile, cu gravitate dependentă
de doză;

 efecte cronice, cu probabilitatea apariţiei

proporţională cu doza şi a relaţiei liniare doză-
efect, cu evoluţie lentă, aparent aleatorii, grave,
cel mai frecvent nereversibile.

EFECTELE PRECOCE
- Faza prodromală, cu durată de câteva ore, este caracterizată prin greţuri,
vărsături, diaree, oboseală.
 - Faza de latenţă este cea în care persoana radioexpusă nu prezintă nici un
simptom. Durata este dependentă de doză şi de natura formei clinice
ulterioare. Pentru doze sub 10 Gy, durata este între 5-14 zile.
 Sindromul hematopoetic limfopenia, leucopenia şi trombocitopenia, şi la urmă
anemia. Simptomele ca: tendinţă la hemoragie, scăderea rezistenţei la infecţii,
anemie, apar între o săptămână jumătate şi 6-8 săptămâni de la expunere.
 Sindromul gastro-intestinal Este consecinţa distrugerii mucoasei intestinale şi
leziunilor vaselor mici din submucoasă. Debutul este mai precoce faţă de
sindromul hematopoetic, câteva zile - o săptămână, prin pierderi importante de
lichide, consecinţa vărsăturilor, diareei, hemoragiilor. Prognosticul este grav:
aproape întotdeauna este însoţit de atingere medulară ireversibilă. Decesul are
loc între 10-14 zile.
 Sindromul pulmonar prin pneumonie interstiţială este prezent în 80% din
cazurile de expunere la 10 Gy pentru grefă de măduvă osoasă.
 Sindromul nervos apare la radioexpunere la doze foarte mari, 20-30 Gy.
Perioada de latenţă este foarte scurtă, de la câteva ore la 1-3 zile. Decesul
intervine la câteva ore până la o săptămână de la expunere.
 Afectarea cutanată, sub formă de eritem, rezultă la expuneri la doze de 5-8 Gy,
după câteva zile, la câteva săptămâni de la expunere.
EXPUNEREA EXTERNĂ LOCALIZATĂ DETERMINĂ
MANIFESTĂRI PATOLOGICE ÎN FUNCŢIE DE
REGIUNEA EXPUSĂ.
 Leziunile cutanate sunt cele mai frecvente şi apar la nivelul
mâinilor şi degetelor, la câteva ore după expunere.
 Leziunile oculare apar la expuneri la doze de 2 Gy şi la nivelul
componentei cu cea mai mare radiosensibilitate, cristalinul;
opacifiere rapid progresivă a cristalinului; posibil
conjunctivită acută de gravitate moderată.
 Leziunile gonadelor se datoresc radiosensibilităţii celulelor
germinale.
 La bărbat: spermatogoniile sunt cele mai radiosensibile;
sterilitate tranzitorie începând cu doze de 0,3 Gy şi definitivă
începând cu 5 Gy; celulele endocrine puţin radiosensibile,
rămân indemne; radioexpunerea gonadelor masculine nu
produce castrare.
 La femeie: sterilitate prin distrugerea ovocitelor şi tulburări
ale ciclului menstrual prin distrugerea celulelor endocrine;
castrare la 6-8 Gy.
SENSIBILITATEA ORGANELOR LA RADIATII
EFECTE ASUPRA DEZVOLTĂRII
EMBRIONULUI UMAN

 De importanţă majoră pentru embriogeneză sunt

primele 6-7 săptămâni de gestaţie. Dacă în
această perioadă are loc o radioexpunere chiar
redusă, sub 0,1 Gy, pot apare malformaţii
congenitale la nivelul creierului, ochiului,
scheletului. În caz de radioexpunere inoportună,
întreruperea de sarcină este legiferată în funcţie
de doza de expunere şi vârsta gestaţiei:
 întreruperea sarcinii cu vârsta sub 10 săptămâni,
începând cu 1,5 centigray;
 întreruperea sarcinii cu vârsta peste 10
săptămâni, începând cu 5 centigray.
EFECTELE TARDIVE

 - Scăderea duratei de viaţă

 - Carcinogeneza: Cancerele cutanate, tumorile
osoase, leucemiile, cancerele tiroidiene, tumorile
pulmonare, etc.
 - Cataracta, cu debut la polul posterior al
cristalinului, apare după radioexpunerea ochilor
mai ales la neutroni, după o latenţă de 6 luni-
câţiva ani.
 - Radiodermitele cronice, apar după
radioexpunere importantă a pielii, mai ales la
betaemiţători, în cadrul radioterapiei
EFECTE STOCASTICE GENETICE
 rezultatul atingerii cromozomilor celulelor
sexuale, interesează descendenţii indivizilor
radioexpuşi.
 Se estimează că circa 10% dintre nou-născuţi
sunt purtători de anomalii genetice de gravitate
variabilă, mergând de la manifestări inaparente
până la tulburările de dezvoltare şi malformaţii
grave.
 Mutaţia cromozomială este accidentul care stă la
originea erorilor de programare a informaţiei
genetice. Acţiunile genetice sunt relativ
frecvente, putând indica agresiuni diverse din
habitatul uman (poluanţii), cu sau fără legătură
cu radioexpunerea.
EXPUNERE MAXIMA
 Expunerea maximă nu trebuie să depăşească 1 mSv/an,
în medie, timp de 5 ani.
 50 msv/an epunerea profesionala

 5 msv/an –anumite grupuri populationale

 20 mSv/30 ani pentru intreaga populatie

 MODALITATI DE PROTECTIE
 1.limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expuşi
la radiaţii pe lângă cele de fundal datorită naturii muncii lor,
doza este micşorată şi riscul îmbolnăvirii în principiu eliminat prin
limitarea duratei expunerii;
 2. distanţa: intensitatea radiaţiilor descreşte direct proporţional cu
distanţa de la sursă;
 3. bariere: barierele de plumb, beton sau apă oferă o protecţie
bună împotriva radiaţiilor penetrante cum ar fi radiaţiile γ. Prin
urmare, materialele radioactive sunt adesea depozitate sau
mânuite în apă sau cu ajutorul roboţilor în camere construite din
beton gros sau cu pereţi îmbrăcaţi în plumb;
 4. depozitare: materialele radioactive sunt izolate şi ţinute în
afara mediului. Izotopii radioactivi (de ex. cei pentru medicină)
sunt eliminaţi în incăperi închise, în timp ce reactoarele nucleare
funcţionează într-un sistem cu bariere multiple care împiedică
scurgerile de material radioactiv. Camerele au o presiune
atmosferică scăzută, astfel încât orice scurgere ar avea loc nu ar
ieşi din încăpere.
CAMPURILE ELECTROMAGNETICE
sunt radiatii electromagnetice neionizante,
energia lor nu este suficienta pentru a rupe
legaturile chimice si a genera ioni.

 Marimi fizice care caracterizeaza campurile

electromagnetice
FRECVENTA: numarul de oscilatii ale
campului, prin acelasi punct, in timp de 1 secunda;
se masoara in hertzi: un camp cu frecventa de 1
Hertz oscileaza o data intr-o secunda.
 LUNGIMEA DE UNDA : distanta dintre doua
puncte corespondente (doua varfuri de ex.) ale unor
oscilatii succesive; se masoara in metri
 CAMPURILE ELECTROMAGNETICE
 CLASIFICARE IN FUNCTIE DE
FRECVENTA(f):
1) CAMPURI STATICE f = 0 Hertzi
a) ELECTRICE
b) MAGNETICE
 2) CAMPURI DE JOASA FRECVENTA 3
Hz - 100 kiloHertzi
a) ELECTRICE
b) MAGNETICE
 3) CAMPURI DE INALTA
FRECVENTA 100 kHz - 300 GigaHertzi
a) RADIOFRECVENTA (300 kHz -
300 MegaHertzi)
b) MICROUNDE (300 MHz - 300
GigaHertzi)
SURSE DE CAMPURI ELECTROMAGNETICE

 Fondul natural electromagnetic este

format din campuri electrice si magnetice
statice generate de Pamant si campuri de
joasa frecventa generate de fenomene din
atmosfera si magnetosfera. Campurile
naturale de inalta frecventa sunt de origine
cosmica sau sunt generate in timpul
furtunilor.
 SURSE ARTIFICIALE
 In domeniul de joasa frecventa sursele principale
sunt liniile de inalta tensiune, statiile de
transformare, instalatiile electrice, aparatura
electrocasnica (frigider, televizor, radio, uscator
de par, aspirator, robot de bucatarie, hota,
cuptorul cu microunce etc - orice aparat conectat
la priza).
 Un aparat electrocasnic produce camp magnetic
doar atunci cand este pornit, in schimb campul
electric este prezent si in cazul in care aparatul
este inchis si legat la priza. Orice actiune de
pornire/oprire a unei instalatii /dispozitiv
electric determina aparitia unor campuri
tranzitorii caracterizate de o variatie foarte
rapida in timp.
LINIILE DE INALTA TENSIUNE
LINIILE DE INALTA TENSIUNE
SURSELE DE CAMPURI DE INALTA
FRECVENTA

 sunt emitatoarele folosite pentru transmisii

radio -TV, antenele pentru comunicatii
mobile (telefoane mobile si statiile de baza),
sistemele antifurt (din magazine de ex.),
telefoanele fixe fara fir, sistemele de
navigatie maritima si aeriana, radarele
pentru controlul traficului, cuptoarele cu
microunde.
STATIILE DE BAZA (ANTENELE DE TELEFONIE
MOBILA)

 sunt montate la inaltimi intre 15 – 50 m de sol,

pe acoperisurile cladirilor mai inalte sau pe
turnuri, pe stalpi sau piloni construiti special
pentru acest scop, pe dealuri.
 in cazul in care ne aflam in fata antenei, pe
directia emiterii fascicolului principal,
campurile electric si magnetic, deci si
densitatea de putere, scad, iar la aproximativ
10 m de antena ajung sub limitele recomandate
de normele internationale si nationale pentru
expunerea populatiei
ANTENELE DE TELEFONIE MOBILA
 EFECTE
Biologice :
 stimularea nervoasa si musculara la
campuri de joasa frecventa
 efectele termice determinate de absorbtia
energiei de inalta frecventa.
Pe starea de sanatate
Nu s-a evidentiat pana in prezent nici un
mecanism prin care campurile
electromagnetice pot induce sau promova
diferite tipuri de cancere, leucemii,
afectiuni cardiovasculare, depresii,
afectiuni neurodegenerative etc.
POSIBIL CANCERIGENE
 campurile magnetice de extrem de joasa
frecventa au fost clasificate in 2002 de catre
Agentia Internationala de Cercetare asupra
Cancerului (IARC) de tipul 2B, posibil
carcinogene, datorita asociatiei gasite intre
expunerea la campuri magnetice cu
frecventa de 50 Hz generate de liniile de
inalta tensiune si cresterea incidentei
leucemiei la copii.
 In 2011 campurile de radiofrecventa au fost si ele
clasificate de catre IARC in categoria 2 B (este
posibil sa existe un risc), pe baza riscului crescut
gasit pentru gliom – o tumora cerebrala maligna,
la utilizatorii de telefon mobil.
Aceasta categorie – 2B - include cafeaua –
avandu-se in vedere riscul pentru vezica
urinara, muraturile asiatice, cloroformul, in
total 266 de agenti.
 Pentru a face o comparatie, in categoria 1,
„carcinogeni pentru oameni” se afla, printre alti
105 agenti, bauturile alcoolice si radiatia solara.
 PROFILAXIE
 In cazul campurilor de joasa frecventa (50 Hz)
generate in apropierea liniilor de inalta
tensiune este recomandat sa desfasuram
activitati (locuinta, alte activitati pe timp
indelungat) la distante suficient de mari de
acestea (peste 60 m, in functie si de tensiunea si
curentul liniei).

In privinta utilizarii telefoanelor mobile, in

cazul in care vorbim frecvent la telefon, se
recomanda folosirea dispozitivelor „hands free”
– casti sau dispozitive care utilizeaza tehnologia
bluetooth - sau trimiterea de SMS –uri.