A.M.

Proiect “Igiena si Epidemiologie”

AMR anul I Prof. M.A.

IGIENA RADIATIILOR

Radiaţiile, constituenţi permanenţi ai mediului ambiental natural sau antropic,

reprezintă o categorie importantă de factori de condiţionare a stării de sănătate a
comunităţilor umane.
Prin interacţiunea cu organismul uman, radiaţiile pot determina efecte
sanogene sau patogene, dar de această potenţialitate dispun numai radiaţiile
absorbite. Intensitatea efectelor biologice determinate la nivelul diferitelor structuri
ale organismului uman este dependentă, în primul rând, de energia radiaţiilor.
Din punct de vedere fizic, radiaţiile se caracterizează prin trei parametri:
- energie
- frecvenţa
- lungime de undă (invers proporţională cu frecvenţa).

Intensitatea acţiunii biologice specifice asupra structurilor vulnerabile este

dependenţa de frecvenţa radiaţiilor şi implicit de energia acestora (cu cât frecvenţa
este mai mare, cu atât cuanta de energie purtată este mai ridicată).
Radiațiile se grupează în două categorii:
- RADIAȚII IONIZANTE
- RADIAȚII NEIONIZANTE
Spectrul electromagnetic:
Spectrul electromagnetic
Nume Lungime de unda Frecventa (Hz)
Raze Gama mai mici de 0.01 nm peste 30 EHz
Raze X 0.01 nm – 10 nm 30 EHz -30 PHz
Ultraviolet 10 nm – 380 nm 30 PHz -790 THz
Vizibil 380 nm -700 nm 790 THz- 430 Thz
Infrarosu 700 nm – 1mm 430Thz -300 GHz
Microunde 1 mm – 1 metru 300 GHz – 300 MHz
Radio 1mm – 100000 km 300GHz – 3Hz

Radiatiile ionizante:

Caracterizarea radiaţiilor ionizante:

Expunerea organismului uman la acţiunea radiaţiilor ionizante poate fi urmată de
apariţia unor efecte biologice dependente de caracteristicile acestora: capacitatea de
penetraţie, respectiv de capacitatea de ionizare.
Capacitatea de penetrare a radiaţiilor ionizante:
Radiaţiile ionizante corpusculare au o capacitate de penetraţie redusă:
- radiaţiile α pot strabate doar distanţe foarte mici, aproximativ 0,1 mm în aer sau
ţesuturi, cea mai mare parte dintre ele fiind reţinute în stratul cornos al pielii;
 - radiaţiile β au o capacitate de penetrare care nu depaşeşte de regula 2 cm ( doar
cele din categoria β dure pot penetra pana la cca. 8 cm), astfel că majoritatea lor
pot produce leziuni doar la nivelul ţesutului cutanat.
Spre deosebire de radiaţiile corpusculare, radiaţiile ionizante electromagnetice au o
foarte mare capacitate de penetraţie, ele pot strabate întreg corpul, şi ca urmare pot fi
reţinute în diferite ţesuturi în funcţie de densitatea acestora.

Riscurile biologice generate de expunerea la radiaţiile ionizante:

- radiaţiile α şi radiaţiile β au nocivitate maximă în contextul iradierii interne
(pătrunderea radionuclizilor în organism prin inhalare sau ingestie);
- radiaţiile electromagnetice ionizante (X si γ) determină efecte nocive de
intensitate maximă în situaţia iradierii externe, prin expunerea parţiala sau
totala a corpului la radiaţia exterioară.
Expunerea la radiațiile ionizante poate fi:
- naturală
- artificială
Sursele naturale generează 85% din expunerea totală a populației globului, iar cele
artificiale doar 15%.

•Iradierea naturală se datorează:

a.Unor surse terestre care pot realiza iradiere externă(radiațiile gamma terestre)
b.Iradiere internă produsă de unii radionuclizi naturali din mediu ce pătrund în
organismul uman
c.Unor surse extraterestre reprezentate de radiația cosmică
•Iradierea artificială este produsă de utilizarea de către om a radiațiilor ionizante.
a.Expunere PROFESIONALĂ :
- personalul care lucrează la extragerea minereului radioactiv și la obținerea de
combustibil nuclear, personalul din centralele electrice nucleare, reactoare nucleare;
- personalul care lucrează în cercetare științifică;
- folosirea radiațiilor ionizante în medicină în scop de diagnostic și tratament ( unități
de radiodiagnostic, radioterapie și medicină nucleară ).
b. Expunerea NEPROFESIONALĂ cuprinde populația care nu vine în contact în procesul
muncii cu radiații ionizante, dar care poate fi expusă; cea mai importantă sursă de
iradiere este iradierea medicală : examene radiologice
(radiografia,radioscopia),tomografia computerizată(CT), scintigrafia, radioterapie,
utilizare izotopi radioactivi în scop diagnostic și terapeutic.
•Efectele radiațiilor ionizante asupra organismului sunt:
- Efecte somatice, care pot fi precoce sau tardive, funcție de doză și ritm de expunere,
cu manifestări hematologice(leucemii).
- Efecte genetice, acțiunea radiațiilor ionizante asupra descendenților persoanelor
iradiate.
•Radiațiilor ionizante nu li se atribuie nici un efect sanogen, iar efectele patogene-cel
puțin la nivelul efectelor genetice și al celor cancerigene-sunt considerate fără prag.
Așa încat principiul de bază în radioprotecție este reprezentat de reducerea la minim
posibil a expunerii la radiații ionizante.
•Existența la nivel național a unei legislații formate din legi ,ordine, hotărari care
reglementează funcționarea centralelor nucleare. De asemenea există reglementări
legislative pentru medicină și cercetare medicală.

Radiatiile neionizante:
•Sunt radiații electromagnetice care transferă la locul de absorbție energii care nu
sunt capabile să producă fenomenul de ionizare sau îl produc foarte slab.

•În mod natural în mediu există:

-radiații ultraviolete
-radiații luminoase
-radiații infraroșii, sursa naturală fiind soarele; emise de surse artificiale:
-microundele

Structura pielii:
• Radiatiile ultraviloete:
Sunt radiații cu lungimea de undă cuprinsă între 10nm-400nm; provin din
surse naturale dar și artificiale. RUV cu lungimea de undă sub 200nm nu au
importanță biologică, sunt absorbite rapid în aer. Zona 200-400nm are importanță
pentru om.
Radiațiile UV se împart în 3 zone de lungimi de undă:
-zona A ( RUV-A ): 320-400nm- efect cutanat predominant pigmentogen
-zona B ( RUV-B ):280-320nm-efect mai ales eritematogen asupra pielii
-zona C ( RUV-C ):200-280nm-se absorb în stratul cornos al pielii,cu efect de distrugere
a celulelor neprotejate(efect bactericid asupra microorganismelor)
La pătrunderea în atmosferă radiația UV reprezintă 5% din radiația solară,
pentru ca la nivelul solului să reprezinte doar 1% cu predominanța lungimilor de
undă mari. Restul radiațiilor UV, predominant lungimile de undă mici,
distrugătoare sunt reținute în ionosferă(100km-1000km) prin interacțiunea cu
stratul de ozon(efectul negativ al distrugerii stratului de ozon).
Radiația UV solară ajunsă pe sol are efect sanogen. Efectul bactericid al
radiațiilor solare contribuie la purificarea naturală a aerului, solului și apei.
Efecte asupra organismului uman:
- efectul metabolic, cu stimulare a metabolismului bazal; efect asupra metabolismului
fosfo-calcic: prin iradierea pielii, 7-dehidrocolesterolul(provitamina D3) existent în
piele,mai ales în glandele sebacee, se transformă în colecalciferol(vitamina
D3).Vitamina D3 reglează absorbția calciului la nivelul intestinului subțire și depunerea
lui în oase. Carența vit.D3=rahitism la copii, osteomalacie la adulți.
-efectul asupra pielii:
a.Efectul eritematogen produs de RUV-B cu lungimi de undă mijlocii cu:
înroșirea pielii, usturime și durere locală, uneori cefalee, vertij,frison, iar la
expuneri mari pot să apară flictene.
b.Efectul pigmentogen produs de RUV-A, cu lungimi de undă mari.
Expunerea excesivă la radiații UV poate contribui la apariția melanomului malign,
formă de cancer de piele.
-efectul asupra ochiului: leziuni de pol anterior produse de lungimile de undă scurte și
medii, de la fotooftalmie pană la distrugerea corneei (fotocheratită). ( Ochelari de
protecție în cursul curelor heliomarine și pentru cei ce practică sporturile de iarnă).
•Sursele artificiale de radiații UV:
-aparatură de sudură
-lămpi fluorescente
-aparatele de ultraviolete utilizate pentru dezinfecție sau fizioterapie se bazează
pe descărcări electrice în gaze.
Radiațiile UV artificiale produse de lămpile de UV cu lungimea de undă de
250-280nm se utilizează pentru dezinfecția aerului, apei, a locurilor de muncă din
laboratoarele de microbiologie, virusologie sau culturi celulare. Efectul bactericid
depinde de lungimea de undă și de doză.
•Aplicația terapeutică cu ultraviolete se face local și general.
-Local se face doza-eritem(echivalentă cu o arsură ușoară, de gradul I),după ce am
testat sensibilitatea tegumentului (biodozimetria).
-General, se folosesc în doză progresivă, se începe cu 1-2 minute și se ajunge la 10-15
minute(SOLAR).
•Indicații:
- pentru acțiunea lor antiinflamatoare, antalgică și antinevralgică se prescriu în:
boli reumatismale cronice, subacute și chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite.
- pentru acțiunea bactericidă se folosesc în : procesele supurative cronice
specifice(tuberculoză osteo-articulară,ganglionară),procese inflamatorii
nespecifice(acnee, furunculoză stafilococică,dermite),ulcere varicoase.
- pentru acțiunea antialergică desensibilizantă în: astmul bronșic(doza-eritem).
- pentru acțiunea hematopoietică în : anemii,rahitism,spasmofilie.
•Contraindicații: cancer, tuberculoză, stări febrile.

• Radiatiile luminoase:
 Sunt radiațiile cu lungimea de undă între 400nm-760nm care impresionează
retina. Spectrul luminos se descompune în 7 culori: de la albastru ( lungimi mici )
pană la roșu (lungimi mari). Sensibilitatea maximă a ochiului este în dreptul zonei
galbene spre verde (550nm).
Efecte asupra organismului uman:
- Efectul asupra sistemului nervos este determinat de faptul că excitantul
luminos este:- element fundamental al relației cu mediul înconjurător;
- activator al metabolismului;
- factor important al bioritmului, mai ales al ritmului circadian.
- Efectul asupra funcției vizuale :
- iluminatul insuficient suprasolicită mecanismele de acomodare care duc la
oboselă vizuală cu scăderea funcțiilor fundamentale, hipersecreție lacrimală,
senzație de usturime în ochi, etc. Nivelul iluminatului depinde de precizia
activității vizuale. Aspect particular: activitatea vizuală depusă de copii, îndeosebi
la varsta școlară mică în condiții de iluminat necorespunzător poate duce la
apariția miopiei ( ca factor agravant pe fondul unui defect genetic ).
- iluminatul excesiv prin suprasolicitarea acelorași mecanisme compensatorii
poate avea efect asemănător cu iluminatul insuficient; în plus în cazul unei
străluciri de intensitate mare apare fototraumatismul, retinită cronică, iar la
intensități excepționale pot să apară alterări ireversibile ale retinei pană la orbire.
- Efectul asupra pielii este datorat fenomenului de fotosensibilizare produs
de interacțiunea dintre radiația luminoasă și substanțe fotosensibilizatoare
exogene sau endogene. Dermatozele produse se numesc fotodermite sau lucite.
Leziunile produse sunt urmare a reacției fototoxice sau a reacției fotoalergice.
Substanțe fototoxice exogene: gudroane, fluoresceină, eozină,psoraleni aflați în
vegetale ca țelină,pătrunjel, lămaie, morcov,etc.,parfumuri, medicamente
(sulfamide, doxiciclină, oxitetraciclină, fenotiazine, imipramină,etc. )

Substanțe fototoxice endogene: porfirinele

Substanțe fotoalergizante: dibromo-3,5 salicilamida, tribromosalicilanilida,
hexaclorofenul, bitinolul și triclorocarbanilida.

Toate reacțiile de fotosensibilizare sunt produse atat de radiațiile

luminoase cat și de RUV, în special RUV-A și vizibil în lungimea de undă mică.
RAZELE LASER prezintă particularitatea intensității mari a luminii monocromatice care
poate produce la nivelul pielii de la eritem pană la necroză, iar la nivelul ochiului de la
hiperemie pană la leziuni grave cu pierderea vederii.

• Radiatiile infrarosii:
Sunt radiații electromagnetice a căror lungime de undă începe la marginea
vizibilă a spectrului, mai exact la extremitatea culorii roșii ( 700 nm) pană la 1 mm.
Energia lor cuantică mică produce numai fenomenul de încălzire ( sunt radiații
predominant calorice ), acesta depinzand de intensitate și lungimea de undă.
Sunt produse de orice corp cu o temperatură superioară temperaturii de
0ᴼK (zero absolut). Radiațiile infraroșii sunt principala cale prin care se realizează
schimbul de căldură între corpuri de temperaturi diferite.
Organismul uman emite spre corpuri mai reci permanent radiații infraroșii cu
lungimea de undă de cca 10 μm(radiație negativă) și absoarbe radiația provenită de la
corpurile mai calde(radiație pozitivă), proces numit termoreglare.

- Efectul asupra pielii: este cel de încălzire; în cazul radiațiilor cu lungime de

undă mică,( sub 1,5μm care pătrund pană la nivelul hipodermului) se produce
vasodilatație mai mare și se modifică și sensibilitatea terminațiilor nervoase
periferice cu efect analgezic și regenerator( pe acest efect se bazează utilizarea lor
în fizioterapie).Intensități mari a radiațiilor IR pot produce arsuri de gradul I, II și
III.
-Efectul asupra ochiului: radiațiile cu lungime de undă sub 1,5μm pătrund
pană la nivelul cristalinului și la expuneri repetate poate să apară cataracta. De
aceea, în mediu profesional dacă se expun ochii la material incandescent aceștia
se protejează cu ecrane sau ochelari cu sticlă de culoare neagră.
-Efectul asupra sistemului nervos: se datorează penetrabilității mari a
radiațiilor infraroșii de lungime de undă mică(sub 1,5μm); acestea străbat cutia
craniană și la nivelul meningelui provoacă vasodilatație și iritație meningeală
(insolația). Simptome:cefalee intensă, grețuri, vărsături, fotofobie, hiperestezie
cutanată, tegumente uscate și calde, facies palid, iar extrem convulsii și moarte.
Cei mai vulnerabili sunt copiii, oasele craniului sunt mai subțiri ( protejarea
capului cu materiale de culoare deschisă)

APLICAȚIILE RADIAȚIILOR IR
Sunt folosite în astronomie, în oceanografie, în meteorologie, în geologie și
în arheologie, în istorie și artă, în monitorizarea mediului.
 Folosirea în terapeutică:lămpi cu infraroșii, băi de lumină
Aparate electrocasnice de gătit, de încălzit, telecomanda
Folosirea în medicină: Termografia in infrarosu permite a se vedea
“invizibilul” – caldura si repartitia ei superficiala pe suprafata corpului și pot
înregistra diferente de temperatura de numai 0,04OC.Termografia in infrarosu își
poate gasi utilizarea practică in orice domeniu in care caldura apare sau isi
modifica distributia ca urmare a unui proces chimic, fizic (mecanic, electric etc.),
biologic sau de altă natură. Practic, orice proces tehnic sau biologic, care implica o
transformare energetică în caldură sau care consumă sau generează caldură
poate face obiectul unui studiu termografic.
Termografia medicală este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva,
fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. Spre deosebire de alte
metode de investigatie imagistica, termografia medicala este complet lipsita de
riscuri pentru pacient si pentru medicul termografist.

• Microundele:
Sunt radiații cu lungimea de undă între 1mm-10m. Provin de la o serie de
aparate: cuptoare de gătit, aparate de încălzit, receptoare de televiziune, instalații
de telecomunicații, radar, etc. Prezintă semnificație pentru sănătate dacă
intensitatea lor este mare. Majoritatea emițătoarelor de microunde emit și
radiații calorice cu lungime mare de undă.
Se disting:
- efecte termice , mai ales la nivelul pielii, ochilor, testiculelor
- efecte patogene: modificări cardio-vasculare ( puls accelerat, tensiune arterială
instabilă,dureri anginoase), modificări nervoase (oboseală, surmenaj, cefalee,
stări depresive), scăderea libidoului,tulburări de ciclu menstrual,tulburări
vizuale,tulburări trofice ale fanerelor(păr și unghii).

•Ordinul 1193/29 sept. 2006 pentru aprobarea normelor privind limitarea

populației generale la campuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz.