1.

Definitia zgomotului Zgomotul reprezintă, peste anumite valori (legate de dimensiunea temporală și de
intensitate), un poluant atât al mediului ambiant habitual cât și al mediului de muncă
În principiu se definește ca ansamblul de sunete nedorite, dezagreabile, jenante, produse în diferite
circumstanțe care pot fi profesionale sau nu.
2.Sanatate ocupationala (definitie OMS si ILO= promovarea si mentinerea in cel mai inalt grad de bunastare
fizica, mentala si sociala a muncitorilor de toate ocupatiile, prin prevenirea perturbarilor cauzate sanatatii
acestora de catre conditiile de munca, prin protejarea in munca fata de riscuri; plasare in locul de munca adecvat
(adaptare numai la om, fiziologica si psihologica)
3. Limita de expunere la zgomot - 87dB, ca intensitate maximă a zgomotului la care un individ poate fi expus
zilnic timp de 8 ore, dar cu monitorizare constantă ( de regulă, anuală) și protecție auditivă corespunzătoare.
4.Boli profesionale def: Afecţiuni care apar ca urmare a efectuării unei activităţi profesionale şi sunt cauzate
de factori nocivi (fizici, chimici, biologici) prezenţi la locul de muncă sau de suprasolicitarea unor aparate sau
sisteme ale organismului în timpul procesului de muncă.
5.Boli profesionale-ex de laborator si paraclinic-indicatori de expunere interna: prezenţa toxicelor în
organism, cum este cazul plumbului (plumbemia, plumburia), sau a produşilor lor de metabolism, determinarea
fenolilor în urină pentru expunerea la benzen.
6.Bolile profesionale-erori de diagnostic Apar din investigarea incompletă a expunerii profesionale sau din
interpretarea greşită a tabloului clinic. Diagnosticarea eronată sau insuccesul dovedirii agentului cauzal
profesional poate duce la agravarea bolii, în special prin continuarea expunerii profesionale.
Dificultatea diagnosticării poate fi înlăturată prin observarea simptomatologiei direct la locul de muncă sau prin
provocarea acesteia la contactul cu noxa incriminată – proba locului de muncă.
7. Hipoacuzia profesionala reprezinta pierderea permanenta de auz, de tip neurosenzorial sau de perceptie, de
30 de decibeli la frecventa de 4000Hz, dupa aplicarea corectiei de presbiacuzie, simetrica, bilaterala, aparuta ca
urmare a expunerii îndelungate la zgomot profesional.
8. Surditatea profesionala reprezinta pierderea permanenta de auz de 25 de decibeli, dupa aplicarea corectiei
de presbiacuzie, pe frecventele aferente zonei conversationale: de 5000Hz, 1000Hz și 2000Hz,, simetrica,
bilaterala și de perceptie ( sau neuro senzoriala) aparuta ca și consecinta a expunerii îndelungate la zgomot
profesional.
9.Vibratiile-definitie Vibraţiile, sau trepidaţiile sunt oscilaţii mecanice ale corpurilor solide care, în funcţie
de regiunea anatomică de impact, sunt transmise întregului corp (whole body vibration - WBV), sau numai unui
segment, vibraţiile segmentare, transmise direct ansamblului mână-braţ (hand-arm vibration – HAV ).
Vibraţia este o mărime vectorială caracterizată prin amplitudine şi direcţie.
Amplitudinea depinde de viteza şi acceleraţia mişcării. Unitatea de măsură este metrul, centimetrul sau
milimetrul.
Direcţia vectorului poate fi a celor trei axe spaţiale sau în jurul acestora.
Mişcarea vibratorie este repetitivă, din acest punct de vedere fiind caracterizată prin frecvenţă, măsurată în
cicli/secundă sau herzi (Hz).
10.Vibratiile-clasificare După frecvenţă, vibraţiile sunt clasificate în:-vibraţii de frecvenţă foarte joasă-sub 2
Hz;-vibraţii de frecvenţă joasă-între 2-20 Hz;-vibraţii de frecvenţă medie-între 20-300 Hz;-vibraţii de frecvenţă
înaltă-între 300-1000 Hz şi chiar pînă la 5000 Hz.
11.Tablou clinic „boala de vibratii” Mai multe tipuri de manifestări, cele musculo – scheletice fiind cele mai
frecvent întâlnite. La nivelul coloanei vertebrale WBV pot determina: deplasări discale, modificări degenerative
vertebrale şi scolioze lombare.Asupra sistemului cardio-pulmonar WBV produc o creştere a frecvenţei cardiace,
respiratorii şi a consumului de oxigen, scăderea fluxului sanguin central şi periferic.
S-a constatat un număr mai mare de cazuri de cardiopatie ischemică, obezitate, tulburări gastro-intestinale
(inapetenţă, greţuri, epigastralgii, balonări postprandiale), renale (sindrom de stază urinară şi hematurie) şi
venoase (tromboze), în rândul muncitorilor cu expunere laWBV.
***WBV=vibratiile transmise intregului corp sunt cele cu frecvenţe foarte joase şi joase, până la 20 de Hz.
Modificările induse de acţiunea WBV pot fi grupate în mecanice, fiziologice şi psihologice.
12.Caracteristicile fizice ale radiatiilor nonionizante frecvenţa (ν) – defineşte numărul undelor ce tranzitează
un anumit punct în unitatea de timp; se exprimă în multiplii ai herzului (Hz) şi aparţin intervalului 10la3 –
10la17 Hz.;lungimea de undă (λ) – precizează distanţa care separă punctele corespondente a două unde
succesive; se măsoară în metri (m) şi este cuprinsă între 1 mm şi 100 nm.
13.Radiatiile nonionizante dupa lungimea de unda 1. Radiaţii de radiofrecvenţă şi microunde (sau
hiperfrecvenţă) cu λ cuprins între aproximativ 300 Km – 1 m, respectiv 1 m -1 mm. 2. Radiaţii infraroşii ce au
spectrul electromagnetic cuprins între 1 mm - 760 nm.3. Radiaţii vizibile ce cuprind zona spectrului
electromagnetic între 760 – 400 nm.4. Radiaţii ultraviolete care au λ cuprins între 400 nm – 100 nm.
14.Sursele radiatiilor electromagnetice naturale – soarele – ce emite radiaţii ce sunt compuse în cea mai
mare parte din radiaţii infraroşii (55%) care asigură încălzirea pământului, radiaţii vizibile (40%) şi radiaţii
ultraviolete (5%). artificiale, care la rândul lor pot fi „intenţionale”-realizate şi utilizate în mod expres, în
diferite tehnologii şi „nonintenţionale”, ce apar secundar în cursul unor procese, operaţiuni
15.Surse, locuri de munca si profesiuni expuse : naturale: câmpul electromagnetic terestru, cu energie
electrică în jurul valorii de 100 V/m; radiaţiile cosmice emise de soare, stele; descărcările electrice din cursul
unor fenomene meteorologice (furtuni),artificiale: orice aparat care produce sau funcţionează cu electricitate.
Undele de radiofrecvenţă şi microundele sunt produse de către tuburi speciale (magnetron, clistron) sau cu
ajutorul sistemului maser (amplificarea microundelor prin stimulare cu energie radiantă). Ulterior pot fi difuzate
prin intermediul antenelor. Videoterminalele sunt considerate surse de expunere prin generarea undelor radio în
timpul funcţionării.
Profesiuni expuse radiocomunicaţii, radiolocaţii în transportul maritim, aerian, spaţial, rutier,
astrologie, metrologie, meteorologie, unităţi de alimentaţie publică etc.,
medical - unităţile de fizioterapie care utilizează şi diatermia ca procedură terapeutică,
ramuri industriale: metalurgie (încălzirea, uscarea, călirea, sudarea metalelor), prelucrarea lemnului (la uscare),
producerea maselor plastice, cauciucului, sticlei, ceramicii, industria textilă (gofrare şi uscare), industria
producătoare şi prelucrătoare de hârtie şi pielărie, industria alimentară (în mod special locurile unde se
sterilizează alimentele) etc.
16.Radioactivitatea Activitatea unui radionuclid exprimă radioactivitatea, adică numărul transformărilor
nucleare în unitatea de timp.
17.Unitatea de măsură pentru radioactivitate în SI este Becquerel (Bq) definit ca o transformare nucleară
pe secundă. Vechea unitate de măsură era Curie (Ci), 1Ci = 37x10la9 Bq.
Pentru caracterizarea expunerii se cuantifică numărul sarcinilor electrice produse de radiaţie în aer. În
prezent se măsoară în Coulomb/Kg (C/Kg). Unitatea de măsură anterior utilizată era Roentgen-ul (R), 1R =
2,58x 10la-4C/Kg.
18.Doza absorbita Doza absorbită indică energia depusă în materie, este în relaţie directă cu efectele în
materie, dar nu obligatoriu, şi cu intensitarea fascicului de radiaţie.
Unitatea de măsură folosită în trecut era RAD (Radiation Absorbed Dose), iar în prezent se utilizează Gray
(Gy), 1Gy = 100 RAD.
19.Doza echivalenta Doza echivalentă reprezintă doza absorbită modificată prin factorii de ponderare ai
radiaţiilor. Ea estimează efectul biologic ce urmează unei expuneri de 1 Roentgen de radiaţii X sau gamma.
Unitatea de măsură utilizată în sistemul internaţional este 1 Sievert (Sv), echivalentul a 100 rem (1rem fiind
egal cu doza absorbită de 1 rad de radiaţii X produse sub o tensiune de 200KV).
19.Doza efectiva Doza efectivă este folosită pentru a descrie relevanţa biologică în cazul unei expuneri la
radiaţii atunci când diferite ţesuturi şi organe primesc doze absorbite variate, din surse diferite.
Apreciază doza la nivelul întregului corp, motiv pentru care este utilizată în cuantificarea riscului şi considerată
elocventă în supravegherea stării de sănătate a persoanelor expuse radiaţiilor ionizante.
Unitatea de măsură este tot Sv.
20. Efectele radiatiilor ionizante cunosc mai multe criterii de clasificare:
în functie de timp: efecte imediate sau precoce şi tardive sau întârziate
dupa doza de iradiere: efecte deterministice - apar la doze mari şi efecte stocastice - apar la doze mici,
fata de persoana afectata: efecte somatice şi genetice
dupa gradul de afectare: benigne, maligne şi letale
21.Principiul ALARA Optimizarea radioprotectiei Toate expunerile din cadrul practicii trebuie mentinute la
cel mai scazut nivel posibil pentru conditiile date, prin optimizarea radioprotectiei.principiul ALARA = as low
as reasonable achievable .

22.Expunerea profesionala la radiatii ionizante: Expunerea profesională poate să fie la:

- surse naturale, unde sunt cuprinşi:
minerii din minele uranifere (cu expunere externă de tip beta şi gamma, emise din pereţii minei sau din
minereul extras, datorate descendenţilor radonului, şi cu expunere internă, prin inhalarea radonului şi a
descendenţilor săi emiţatori alfa),
minerii din minele neuranifere (expunere dependentă de tipul minei, structura sa geologică, condiţiile de muncă,
tipul ventilaţiei),
muncitorii din locuri de muncă subterane, cum ar fi: metrouri, peşteri, tuneluri, tratarea apelor geotermale,
depozite,
muncitorii din fabrici de prelucrare a minereurilor, a rocilor fosfatice (pentru obţinerea acidului fosforic şi
fertilizatorilor), cei de pe platformele de extracţie petrolieră (în conducte, vane, carotaj), sau din rafinării,
personalul navigant de pe avioane este expus la nivele ridicate de radiaţii cosmice de origine galactică sau
solară, precum şi la radiaţii secundare produse în atmosfera sau în structura avionului.
-surse artificiale unde se încadrează:
personalul ce desfăşoară activităţi medicale în radiodiagnostic, radioterapie, medicină nucleară,
muncitorii din industria alimentară care efectuează sterilizarea prin iradiere gamma, tratarea surselor de apă
pentru prevenirea transmiterii bolilor,
personalul a cărei activitate are ca obiect radiografierea, defectoscopia industrială, cel care foloseşte
acceleratorii de particule pentru examinarea secţiunilor fine ale pieselor metalice - muncitorii care execută
carotajul în industria petrolieră, cei din industria automobilelor (măsurarea consumului de ulei a automobilelor),
angajaţii din agricultură şi silvicultură care utilizează unii radioizotopi pentru cercetări asupra ameliorării
plantelor (prin mutaţiile generate), eficienţa îngrăşămintelor, combaterea dăunătorilor, studiul fotosintezei(4)
cercetătorii din domeniul cristalografiei, radiobiologiei, radiochimiei, fizicii nucleare, arheologiei, muzeografiei
personalul care efectuează controlul în punctele de trecere vamală, aeroporturi, servicii de mesagerie etc.

23.Expunerea la doze mari de radiatii ionizante: a întregului corp determină sindromul acut de iradiere
(SAI).
Acesta cuprinde efecte clinice al căror tip şi severitate depind de doză, distribuţia corporală şi durata expunerii.
Primele afectate vor fi ţesuturile cele mai radiosensibile: reproducător, hematopoetic şi gastro - intestinal.
Dozele cuprinse între 1-4 Gy generează simptome care debutează după 2-6 ore şi pot dura până la 48 ore.
Manifestările secundare expunerii la 6-10 Gy debutează după aproximativ 2 ore, pentru ca, în cca. 6 zile să se
instaleze limfopenie severă, gastroenterită, granulocitopenie şi trombocitopenie.
Dozele mari cuprinse între 10-30 Gy determină simptome gastro - intestinale imediate, iar cele care depăşesc 30
Gy sunt letale.
24.Faze SAI(sindrom acut de iradiere) : prodromală, latentă, de stare şi de refacere (reconversie).
Faza prodromală apare de obicei în primele 24 ore după expunere şi cuprinde: anorexie, greaţă, vărsături,
diaree, deshidratare, crampe abdominale, apatie, fatigabilitate, aritmie, febră, diaforeză, hipersalivaţie, cefalee,
dispnee, hipotensiune, ataxie, prostraţie etc.
Faza de latenţă este asimptomatică, are durată variabilă în funcţie de doza absorbită, de 5-15 zile.
Faza de stare cuprinde 3 mari sindroame:
Sindromul hematopoetic: în primele ore se constată o limfopenie, după câteva zile până la 3 săptămâni apare
trombocitopenie, pentru ca în următoarele 3-4 săptămâni să se asocieze şi eritropenia. Clinic, se vor contura:
- anemia aplastică caracterizată prin asteno-adinamie, paloare marcată, tahicardie, polipnee, aritmii,
- sindromul infecţios: febră, ulceraţii buco-faringiene, infecţii bacteriene, fungice,
- sindromul hemoragic: peteşii, purpură, hematoame, hemoragii externe şi interne în grade diferite de severitate.
Sindromul gastro - intestinal din perioada de stare reia simptomele fazei prodromale, dar de o intensitate mai
mare şi durată variabilă cu doza primită: greaţă, vărsături, diaree sanguinolentă, dureri abdominale, ulceraţii ale
mucoasei digestive, febră, deshidratare, alterarea stării generale şi evoluţie nefastă, dacă nu se intervine
terapeutic în timp util.
Sindromul neuro-vascular apare după o iradiere de peste 20 Gy, este consecinţa leziunilor vasculare
(structurile nervoase centrale şi periferice fiind radiorezistente) şi se manifestă prin: somnolenţă, apatie, stare de
prostaţie, confuzie, tremor, convulsii generalizate, tulburări de termoreglare, cardiocirculatorii şi respiratorii
(hipotensiune până la colaps, dispnee de tip central), până la instalarea stării de comă şi chiar exitus.
25. Energia fluxului de radiaţii – reprezintă energia transportată de undele electromagnetice şi se poate
măsura sub două forme:
Prima, ca intensitate a câmpului electric şi magnetic, în V/m, respectiv A/m,
A doua ca densitate de putere pe unitate de suprafaţă, exprimată în Watt/cm2. Sub această din urmă formă se
apreciază intensitatea energiei radiaţiei electromagnetice la locurile de muncă.
26.Clasificarea dupalungimea de unda:
1. Radiaţii de radiofrecvenţă şi microunde (sau hiperfrecvenţă) cu λ cuprins între aproximativ 300 Km – 1 m,
respectiv 1 m -1 mm.
2. Radiaţii infraroşii ce au spectrul electromagnetic cuprins între 1 mm - 760 nm.
3. Radiaţii vizibile ce cuprind zona spectrului electromagnetic între 760 – 400 nm.
4. Radiaţii ultraviolete care au λ cuprins între 400 nm – 100 nm.
27.Sursele radiatiilor electromagnetice
naturale – soarele – ce emite radiaţii ce sunt compuse în cea mai mare parte din radiaţii infraroşii (55%) care
asigură încălzirea pământului, radiaţii vizibile (40%) şi radiaţii ultraviolete (5%).
artificiale, care la rândul lor pot fi „intenţionale”-realizate şi utilizate în mod expres, în diferite tehnologii şi
„nonintenţionale”, ce apar secundar în cursul unor procese, operaţiuni.
28.Efecte non termine- efectul nociv asupra funcţiei cerebrale a radiaţiei de radiofrecvenţă emise în timpul
utilizării telefoanelor celulare iniţial a fost acceptat, dar ulterior a fost infirmat, cel puţin în expunerea pe termen
scurt, pe termen lung neexistând deocamdată studii.
29.Profilaxia expunerii la radiatiile non ionizante
Tehnico-organizatorică:
- Evaluarea expunerii şi menţinerea nivelurilor riscurilor în limitele prevăzute legislaţia în vigoare.
- Diminuarea expunerii se realizează prin adoptarea unor măsuri de protecţie suplimentare, cum ar fi:
- creşterea distanţei faţă de sursă, ştiut fiind că intensitatea câmpului scade proporţional cu
mărimea distanţei,
- amplasarea de panouri protectoare în jurul sursei,
- limitarea accesului personalului în zonele mai periculoase – DISCIPLINA LA LOCUL DE
MUNCA
- utilizarea echipamentelor cu proprietăţi reflectorizante.
Profilaxia medicală are ca obiective:
recunoaşterea şi depistarea riscului;
supravegherea specială a persoanelor cu implanturi metalice şi pace-maker, a căror funcţionalitate poate fi
alterată;
controlul medical la angajare va cuprinde pe lângă examenul clinic general, în mod special, examinarea
neuropsihiatrică şi oftalmologică (cristalinul este vizat).
Angajarea persoanelor cu boli cronice ale sistemului nervos central, boli psihice, nevroze, hipotensiuni arteriale
manifeste, cardiopatie ischemică, valvulopatii, disfuncţii endocrine şi cataractă necesită o evaluare minuţioasă şi
o decizie finală bine argumentată.
Controlul medical periodic:
- examen clinic general şi electrocardiogramă anual,
- un examen oftalmologic, al cristalinului – în mod special- la 10 ani de la încadrare şi apoi la interval
de 3 ani

30. efectele asupra starii de sanatate ( capit radiatii electromag de foarte joasa frecventa)
Sigure: - reflexul spontan pilomotor, modificări comportamentale şi ale ritmului circadian, modificări în
metabolismul celular;efect teratogen!!!. Câmpurile magnetice se pare că ar fi în mod deosebit răspunzătoare de
alterarea metabolismului celular şi teratogeneză.
Nesigure: modificările cromozomiale, ale structurilor cerebelare la animalele de experienţă, carcinogenicitatea
şi incidenţa crescută a naşterilor premature;dozele mici au efecte benefice asupra proceselor reparatorii osoase,
însă la intensităţi crescânde apar perturbări neuronale (tulburări de comportament, iritabilitate) şi
cardiovasculare (aritmii).
31.Radiaţiile infraroşii-lungimea de unda
au lungimea de undă cuprinsă între 1 mm şi 760 nm.
Sunt compuse din trei benzi spectrale:
A cu λ = 750 – 1400 nm,
B cu λ = 1400 – 3000 nm
şi C cu λ = 3000 nm – 1 mm.
32.Radiatii infrarosii-manifestari clinice:
cuprind leziuni la nivelul tegumentului şi ochiului în grade variabile de severitate, dependente de intensitatea
şi durata expunerii şi manifestări din partea sistemului nervos central.
Leziunile oculare se datorează în mare parte tipului spectral A şi B cu posibilitatea dezvoltării ulterioare a
cataractei.
LEZIUNI OCULARE
„Cataracta suflătorilor în sticlă” are ca şi cauză expunerea îndelungată la radiaţii infraroşii şi este printre
primele boli profesionale menţionate în literatura medicală.
Leziunile debutează la polul anterior al cristalinului, spre deosebire de cele din cataracta senilă unde debutul
este la nivelul polului posterior.
Sunt produse prin mecanism indirect, prin efectul termic generat de absorbţia radiaţiilor infraroşii la
nivelul corneei şi apoi transferarea căldurii produse cristalinului.
LEZIUNI OCULARE
Leziunile corneei dau naştere sindromului de „ochi uscat”: iritaţie şi senzaţie de corp străin ocular.
Arsurile retiniene pot să apară la expunerile de mare intensitate.
Leziunile oculare sunt însoţite de scăderea acuităţii vizuale.
Cataracta determină o scădere treptată, dar ireversibilă a acesteia, iar în cazul arsurilor retiniene există
posibilitatea orbirii bruşte, dar cu şansa reversibilităţii parţiale.
Leziunile corneene au o simptomatologie iritativă zgomotoasă, datorită inervaţiei extrem de bogate
LEZIUNI CUTANATE
arsuri de grade variate în funcţie de intensitatea şi durata expunerii: eritem, vezicule, flictene sau chiar necroze
cutanate, în situaţia dozelor mari primite în interval scurt de timp.
Radiaţiile infraroşii aplicate în doze mici dar într-un răstimp mai lung, cauzează hiperpigmentare cutanată,
uneori urticarie şi edem Quincke.
Manifestările din partea sistemului nervos central
INSOLAȚIA
cefalalgie, stare generală alterată, acufene, midriază, fotofobie, greaţă, vărsături;
în formele mai grave: redoarea cefei, dermografism pozitiv, hiperestezie cutanată, convulsii (reacţie
meningeană).
33. Radiaţiile electromagnetice vizibile
au spectrul între limita superioară a radiaţiilor infraroşii şi cea inferioară a radiaţiilor ultraviolete. Ele realizează
senzaţia vizuală prin reacţiile fotochimice induse la nivelul pigmenţilor vizuali (iodopsina şi rodopsina) din
componenţa celulelor receptoare retiniene (celulele cu conuri pentru vederea diurnă şi cele cu bastonaşe pentru
vederea în întuneric). Se evaluează prin unităţi de măsură fotometrice:
- lumenul măsoară fluxul luminos,
- candela estimează intensitatea luminoasă,
- luxul indică nivelul de iluminare, densitatea, pe o suprafaţă a fluxului luminos,
- candela/m2 măsoară strălucirea sau luminanţa
34.Retinita solara-tablou clinicRetinita solară sau fototraumatismul retinian apare în urma acţiunii unor
fascicule luminoase extrem de puternice determinând pierderea de scurtă durată, tranzitorie a vederii şi
imagine restantă retiniană, datorită albirii pigmentului vizual.
Cu cât intensitatea sursei luminoase este mai mare, cu atât imaginea restantă durează mai mult.
35.ASTENOPIA –definitie si simptome
Sau „ochiul obosit” (eyestrain) apare când expunerea la radiaţia vizibilă este amplificată prin fenomene de
reflexie de către obiectele din câmpul de lucru, iar acomodarea oculară este suprasolicitată şi prin iluminare
insuficientă sau contrast slab fond-obiect.
Simptomatologia:- tranzitor de cefalee, -iritaţie oculară:. înţepături, senzaţie de arsură, de corp străin ocular,
roşeaţă

36.Radiatii electromagnetice ultraviolete lungimi de unda : Radiaţiile ultraviolete au lungimea de undă între 400
– 100 nm şi sunt situate între radiaţiile vizibile şi cele ionizante.Sunt împărţite la rândul lor în 3 benzi:
- banda sau tipul A cu lungime de undă între 400 – 315 nm sau regiunea „luminii negre”,
- banda sau tipul B cu lungimea de undă între 280 - 315 nm sau „regiunea eritemului” şi
-tipul sau banda C cu lungimi de undă sub 280 nm, denumită „regiunea germicidă”.

37.Radiatii electromagnetice ultraviolete-patogenie, tabl clinic

Patogenie
Ultravioletele cu lungimi de undă mai mici de 295 nm sunt absorbite la nivelul straturilor superficiale ale tegumentului
(epiderm)
Cele cu λ mai mari au o penetrabilitate mai mare şi pot afecta !!!!!dermul, cristalinul, irisul sau retina !!!!.
Mecanismele de acţiune sunt termice şi fotochimice, ultimele răspunzătoare de leziuni asupra acizilor nucleici.
Reacţiile termice duc la denaturare proteică şi necroză tisulară, declanşând fenomene fiziopatologice inflamatorii.
Tabloul clinic
Afectarea cutanată:
1.arsuri
2.reacţii fotosenzitive
3. leziuni precanceroase
4.Leziuni canceroase.
Arsurile cutanate –
Arsura solară este cea mai cunoscută
-Apare după expuneri acute la radiaţii ultraviolete mai ales la cele cu lungimea de undă între 300 – 297 nm
După o perioadă de latenţă variabilă de 2 - 24 ore, apar leziuni variabile, de la simplul eritem, senzaţie de înţepături,
iritaţie, căldură locală, hipersensibilitate durerosă, până la vezicule, flictene şi mai rar necroze
Se pot însoţi de fenomene sistemice: cefalee, fotofobie, senzaţie de greaţă, crampe abdominale, febră, frisoane,
hipotensiune arterială, în cazurile grave mergând până la colaps circulator.
Expunerile pe termen lung la doze medii şi mici produc hiperpigmentare (prin migrarea melaninei în straturile mai
superficiale cutanate), îngroşare tegumentară, scăderea elasticităţii ţesutului conjunctiv cu apariţia ridurilor şi
îmbătrânire precoce!!!!
Reacţiile fotosenzitive: două tipuri
Reacţiile fototoxice - dermitele fototoxice –leziuni cutanate eritemato - veziculoase, buloase ce apar pe zonele expuse
concomitent radiaţiilor ultraviolete şi unei substanţe fotosensibilizante.
Se însoţesc de senzaţie de iritaţie, nu depăşesc zona de expunere, nu sunt pruriginoase şi se pot ameliora în timp, în
contextul fenomenelor de adaptare - aclimatizare.
Reacții fotoalergice
Dermitele fotoalergice sunt afecţiuni produse prin mecanism imun de hipersensibilizare de tip IV, în care antigenul
incomplet – haptena - reprezentat de molecule ale substanţelor fotosensibilizante este activat de radiaţiile ultraviolete.
Perioada de latenţă este mai mare decât la reacţiile fototoxice (zile, săptămâni, sau chiar luni).
Severitatea manifestărilor este independentă de doză.
Recidivele sunt extrem de frecvente, iar extinderea leziunilor poate fi generalizată, pe întreaga suprafaţă corporală.
Simptomatologia este de tip urticarian, are caracter pruriginos şi apare mai des la atopici.
Leziunile precanceroase:
- keratoza actinică,
- keratoacantomul
- melanoza Hutchinson.
Leziunile canceroase:
- carcinomul bazocelular, scuamos
- melanomul malign.
Ultravioletele cu lungimi de undă între 256 – 320 nm sunt cu cel mai mare risc cancerigen.
Manifestările oculare
fotokeratoconjunctivita,
cataracta,
leziunile retiniene şi uveale
leziunile maligne: melanom, carcinom epidermoid
Fotokeratoconjunctivita (dermita sau keratoconjunctivita sudorilor) se datorează expunerii la radiaţii ultraviolete cu
lungimi de undă 270 – 280 nm.
Simptomele apar după 6 - 10 ore: durere, fotofobie, lăcrimare, senzaţie de corp străin ocular, congestie, eritem
conjunctival, palpebral, diminuare uşoară, tranzitorie a acuităţii vizuale şi uneori leziuni corneene.
Sunt prezente şi afectări ale tegumentelor faciale limitrofe.
Opacităţi lenticulare cu evoluţie în timp (peste 10 ani) spre cataractă, mai ales în cazul ultravioletelor cu lungimea de
undă între 290 – 320 nm.
Leziuni retiniene şi iriene (arsuri) sunt susceptibile mai ales la persoanele cu afakie.
Conjunctivita bulbară, hipertofiile benigne de tipul pterigiomului sunt mai frecvente la persoanele expuse
ocupaţional la ultraviolete.
Melanomul ocular pare a fi cu incidenţă uşor mai mare la sudori, brutari, cei cu activitate în zona surselor
artificiale de ultraviolete din spaţii închise.

38. contraindicatii la angajarea persoanelor cu afectiuni oculare care pot fi agravate la expunerea de UV

conjunctivite, keratite cronice, dermatoze, leziuni precanceroase cutanate, leziuni sistemice care pot fi agravate de
expunerea la ultraviolete şi substanţe fotosensibilizante,

39.NIVEL ADMIS DE ZGOMOT La ora actuală limitele de expunere prevăd 87dB, ca intensitate maximă a zgomotului la
care un individ poate fi expus zilnic timp de 8 ore, dar cu monitorizare constantă ( de regulă, anuală) și protecție
auditivă corespunzătoare.

40.Determinarea audiometrica

Audiometria tonală, liminară: metodă eficientă de determinare a pragului auditiv, folosind emisii de tonuri pure de
intensitate crescândă, pe frecvențe diverse de la 125 Hz la 8000Hz.
Aparatul cu care se face determinarea se numește audiometru, iar buletinul de determinare se numește audiogramă.
Principiul de determinare al acuității auditive constă în emiterea de tonuri pure, de intensitate crescândă, pe gama
de frecvențe de la 125Hz la 8000Hz si înregistrarea pragului de sunet ( adică a celei mai mici intensități ) perceput de
pacient.
1.definitie pneumoconioze=Afecţiuni pulmonare cauzate de acumularea de pulberi în plămân, însoţită de
reacţia ţesutului pulmonar la prezenţa acestora.Termenul provine din sudarea cuvintelor greceşti pneumon
(plămân), konis (praf) şi osis (stare, condiţie).

2.compoziţia lor mineralogică (cele mai periculoase fiind cele fibrogene – dioxidul de siliciu
liber cristalin, azbestul)
3.Pneumoconioze clasificareDupă intensitatea reacţiei fibroase pulmonare şi caracteristicile pulberilor inhalate,
pneumoconiozele se clasifică în: colagene si necolagene.
4. Durata expunerii pana la aparitia bolii e de 15 ani.
5.Silicoza definitie Pneumoconioză colagenă provocată de inhalarea îndelungată a pulberilor cu
conţinut semnificativ de dioxid de siliciu (SiO2)liber cristalin.
6.Etiologie silicoza Determinant este SiO2 liber cristalin. Dioxidul de siliciu se găseşte sub formă amorfă, adică fără
structură cristalină, regulată, formă care este nefibrogenă. Prin încălzire la peste 1000C, cristalizează şi poate deveni
fibrogenă. Formele cristaline sau alomorfe sunt, în ordinea crescândă a fibrogenicităţii lor: cuarţul, tridimitul şi
cristobalitul.
7.Patogenie bioxid de siliciu Al doilea element ca răspândire în scoarţa terestră (27,69 %) după oxigen (46,71%), siliciul
se găsește natural sub forma silicei (SiO2) sau a silicaţilor (feldspat).
Cuarţul este un dioxid natural de siliciu, care există în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale
hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine). Tridimitul şi
cristobalitul, fiind minerale de transformare a cuarţului la temperaturi ridicate, se găsesc natural în rocile vulcanice şi
pot fi obţinute pe cale sintetică.
E important de cunoscut modul în care este prelucrat materialul ce conţine cuarţ (de exemplu arderea cărămizii
refractare), pentru că vom primi indicii suplimentare asupra agresivităţii acţiunii SiO2.
8.Nodul silicotic Leziunea MICROSCOPICĂ specifică este nodulul silicotic, cu localizare peribronhiolară sau perivasculară,
având iniţial o distribuţie predominantă în lobii superiori ai plămânului. Nodulul silicotic are un centru fibrohialin, format
din fascicule aşezate concentric, iar la periferie un halou celular alcătuit din macrofage, fibroblaste, plasmocite,
mastocite.
Nodulii mici confluează în timp, rezultând masele silicotice (fibroza masivă pseudotumorală), care pot suferi procese de
necroză aseptică, însoţite de lichefierea conţinutului, cu formarea de caverne silicotice de formă neregulată.
9.Tablou clinic nodul silicotic(silicoza) Nu există manifestări specifice silicozei, primele simptome apărând tardiv şi fără
legătură cu aspectul radiografic.
Primul simptom este dispneea de efort, care progresiv se extinde şi în repaus.
Poate fi însoţită de tuse neproductivă şi dureri toracice, difuze şi de intensitate moderată.
Excepţie: apariţia pneumotoraxului, în care durerile apar brusc şi au intensitate mare.
Uneori apar şi: astenia, fatigabilitatea, transpiraţiile abundente şi scăderea uşoară în greutate.
Auscultaţia plămânului pune în evidenţă un murmur vezicular diminuat, adesea cu expir prelungit. Apariţia bronşitei
adaugă raluri sibilante sau ronflante, iar în cazurile cu decompensare cardiacă, raluri crepitante bazal bilateral.

10.Profilaxia silicoza
Instrumentul esenţial, atât din punct de vedere al mediului de muncă, cât şi medical.
Măsurile tehnico-organizatorice vizează înlocuirea proceselor tehnologice care utilizează pulberile silicogene, folosirea
metodelor umede (perforaj umed), izolarea şi etanşeizarea surselor de pulberi, ventilarea locală şi generală eficientă,
purtarea echipamentului individual de protecţie (măşti), ameliorarea condiţiilor de microclimat.
Măsurile medicale: depistarea indivizilor cu afecţiuni care le contraindică angajarea în locuri de muncă expuse,
efectuarea corectă a examinărilor periodice (examen clinic, RPS şi PFV).

11.Activitatea unui radionuclid-unitatea de masuraActivitatea unui radionuclid exprimă radioactivitatea, adică

numărul transformărilor nucleare în unitatea de timp. Unitatea de măsură în SI este Becquerel (Bq) definit ca o
transformare nucleară pe secundă. Vechea unitate de măsură era Curie (Ci), 1Ci = 37x109 Bq.
12.Doza absorbita-unitatea de masuraDoza absorbită indică energia depusă în materie, este în relaţie directă cu
efectele în materie, dar nu obligatoriu, şi cu intensitarea fascicului de radiaţie. Unitatea de măsură folosită în trecut era
RAD (Radiation Absorbed Dose), iar în prezent se utilizează Gray (Gy), 1Gy = 100 RAD.
13.Doza echivanetna-unitatea de masuraDoza echivalentă reprezintă doza absorbită modificată prin factorii de
ponderare ai radiaţiilor. Ea estimează efectul biologic ce urmează unei expuneri de 1 Roentgen de radiaţii X sau
gamma.Unitatea de măsură utilizată în sistemul internaţional este 1 Sievert (Sv), echivalentul a 100 rem (1rem fiind egal
cu doza absorbită de 1 rad de radiaţii X produse sub o tensiune de 200KV).
14.Trauma sonoraOrganul lui Corti este format din structuri de tip epitelial, esențiale fiind celulele ciliate interne,
așezate într-un singur rând și cele externe așezate pe 3-4 rânduri.
Celulele ciliate sunt înconjurate și de alte structuri de susținere, toate fiind adăpostite în endolimfă.
Cercetările au demonstrat că celulele ciliate externe sunt principalele structuri susceptibile la stimuli sonori de
intensitate mare ( cei care sunt foarte importanți în expunerea profesională), respectiv, sunt susceptibile la trauma
sonoră. Leziunea de tip traumă sonoră poate fi:- temporară sau permanentă,
- reparatorie sau degenerativă, - parțială sau totală.
15.Reflexul stapedian: Acest fenomen este o contracție fiziologică, reflexă a musculaturii scăriței care se produce când
stimularea auditivă este de intensitate mare și în esență, are rol protector asupra mecanismelor de natură mecanică,
electrică, chimică și nervoase care se produc ulterior, datorită următoarelor trei efecte principale: Efect de mascare a
frecvențelor grave asupra celor acute;Crește câmpul dinamic al auzului;Modifică adaptarea auditivă.