Expunerea profesională la factori fizici: radiații non

ionizante și patologia asociată

Bolea Carmen Alexandra- grupa 59, seria G

Boala profesională este o afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau a unei profesiuni şi este cauzată de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici, caracteristici
locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în
procesul de muncă".
A. Considerații generale

Definiție

Radiatiile non-ionizante reprezintă un aspect crucial în evaluarea și gestionarea riscurilor

de la locul de muncă, având în vedere variatele surse de expunere care pot afecta sănătatea
lucrătorilor. Radiațiile non-ionizante includ radiatii electromagnetice, unde mecanice si
campuri electromagnetice care, spre deosebire de radiatiile ionizante, nu dețin suficientă energie
pentru a produce ionizare directă a materiei, nu au suficientă energie ca prin interacțiunea cu
materia vie să rupă legăturile dintre molecule sau să smulgă un electron din atom Acestea pot
proveni din surse precum radiatiile ultraviolete, radiatiile infrarosii, radiatiile radio, microunde si
campurile electromagnetice generate de echipamentele electrice. (Manager, n.d.)
Radiatiile non-ionizante sunt asociate cu nivele mai scazute de energie, ceea ce le face,
în general, mai puțin periculoase decât radiatiile ionizante.

In acest context radiatiile non-ionizante pot proveni din diverse surse, inclusiv:

1. Radiatii electromagnetice: Acestea includ radiatiile din spectrul electromagnetic, cum ar fi

radiatiile ultraviolete (UV), radiatiile infraroșii, radiatiile radio si microunde.
 2. Campuri electromagnetice (CEM): Acestea sunt create de dispozitive electrice sau
electronice, cum ar fi telefoanele mobile, televizoarele, routerele Wi-Fi, aparatele de
microunde, linii electrice si alte echipamente similare.
3. Unde sonore: De asemenea, pot fi luate in considerare undele mecanice, cum ar fi cele
sonore, care pot aparea in anumite medii de lucru.

Conform NSSM (norme specifice de securitate a muncii) valorile maxime admise ale radiației
neionizante – statice, electrice și magnetice și câmpuri magnetice variabile in timp, magnetice
precum și electromagnetice, precum și radiații din surse artificiale pentru angajații și persoanele
fizic expuse dintr-un mediu comun sunt frecvențe de la 0 Hz la 1,71015 Hz .

În România, expunerea la câmp electromagnetic este reglementată prin lege, conform practicilor
adoptate şi în Uniunea Europeană și recomandate de Organizația Națiunilor Unite. Astfel, Ordinul
ministrului sănătăţii publice nr. 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii
populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz stabilește același grad de
protecție a populației cu cel prevăzut în Recomandarea 1999/519/EC privind limitarea expunerii
populaţiei generale la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz până la 300 GHz), document de
referinţă pentru toate statele membre ale UE, avizat de Comisia internaţională de protecţie la
radiaţii neionizante (ICNIRP). (“Ancom - Studiu ANCOM: Ce știu si ce nu stiu cetatenii despre
radiatiile electromagnetice (EMF) si despre 5G,” n.d.)

Unitate de măsură
Unitate de Masura: Expunerea la radiatii non-ionizante este masurată în diferite unități,
cum ar fi watt pe metru patrat (W/m²) pentru fluxul de putere al radiatiilor electromagnetice sau
decibel-microtesla (dBµT) pentru campurile electromagnetice.

Cadrul legal (valori limită)

Standardele legale referitoare la expunerea la radiatii non-ionizante sunt stabilite pentru
a proteja sănătatea lucratorilor. Aceste valori limită sunt reglementate de autorităti naționale sau
internationale precum Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Comisia Internationala pentru
Protectia Radiatiilor Non-Ionizante (ICNIRP).
În România, expunerea la câmp electromagnetic este reglementată prin lege, conform practicilor
adoptate şi în Uniunea Europeană și recomandate de Organizația Națiunilor Unite. Astfel, Ordinul
ministrului sănătăţii publice nr. 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii
populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz stabilește același grad de
protecție a populației cu cel prevăzut în Recomandarea 1999/519/EC privind limitarea expunerii
populaţiei generale la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz până la 300 GHz), document de
referinţă pentru toate statele membre ale UE, avizat de Comisia internaţională de protecţie la
radiaţii neionizante (ICNIRP).

Locuri de muncă și profesii expuse

• fabricarea echipamentelor electronice, electrotehnice și a materialelor electroizolante
• exploatarea în subteran a minereurilor feroase, neferoase, rare, radioactive
• fabricarea sticlei pentru menaj, ambalaje și sticlărie tehnică
• elaborarea și turnarea fontei
• elaborarea și turnarea oțelului
• prelucrarea metalelor prin deformare plastică la cald
• în laboratoarele de analize fizico chimice și mecanice
• sudarea si tăierea metalelor
• prelucrări neconvenționale (electroeroziuni, electrochimice, laser și ultrasunete)
• producerea și utilizarea energiei electrice
• transportul și distribuția energiei electrice
• telecomunicații
• radiocomunicații
• activitățile din domeniul sănătății (dermatologie, stomatologie)
• industria poligrafică (fabricarea cernelii)

B. Efecte asupra sănătății lucrătorilor

Efectul biologic asupra sănătății lucrătorilor se manifestă prin efecte termice şi atermice:
o Efectul termic – structurile avascularizate (cristalinul), relativ avascularizate (vezica
biliară, vezica urinară, lumenul tractului gastro-intestinal) și vascularizate (pielea) sunt
expuse supraincălzirii.
o Efectul atermic – organele critice pentru iradierea cu undele elctromagnetice sunt ochiul
(cataracta), testiculul (sterilitate), SNC (tulburări senzoriale, endocrine, circulatorii ale
activităţii nervoase superioare).

Diagnostic:
Stabilirea unui diagnostic pozitiv de boală profesională se bazează pe datele clinice
„filtrate" printr-o anamneză profesională ireproşabilă în contextul unor relaţii pozitive cu privire
la intensitatea expunerii (spre exemplu, timp de expunere x concentraţia noxei y). Se va proceda
la excluderea unor expuneri neprofesionale la noxa în cauză iar tabloul clinic de interpretat se va
aprecia comparativ cu cel cunoscut din descrierea clasică însă cheia rezolvării cazului este relaţia
despre toxicitatea noxei profesionale, proprietăţile fizice care favorizează absorbţia la locul de
muncă și organele ţintă afectate.
În general, diagnosticul pozitiv este mai uşor de făcut în formele avansate de boală şi mai
dificil în cele incipiente. Regula nu este absolută: o cataractă la microunde sau la radiaţia infraroşie
este mai uşor de etichetat ca profesională într-o fază iniţială, când localizarea este la polul posterior
al cristalinului, ulterior ea devenind centrală iar şansele diagnosticului etiologic vor fi mai mici.
Pentru unele afecţiuni profesionale proba locului de muncă are o valoarea incontestabilă, relevând
declanşarea simptomelor sau a unor tulburări funcţionale după un repaus profesional.
 Ca în orice boală tratamentul se înscrie pe trei coordonate: etiologic, patogenetic şi
simptomatic.
A. Tratamentul etiologic vizează întreruperea contactului cu noxa profesională şi este
realizabil în diferite modalităţi conforme cu situaţia: în cazul factorilor fizici profesionali
întreruperea expunerii atât pe durata tratamentului şi pe cea a consolidării rezultatelor și
schimbarea locului de muncă sunt metode, respectiv mijloace de terapie etiologică.
B. Tratamentul patogenetic acţionează la nivelul unor verigi ale lanţului fiziopatologic
(spre exemplu, oxigenoterapia)
C. Tratamentul simptomatic este mai puţin aplicat în patologia profesională.

1) Radiațiile ultraviolete (UV)

Cu cea mai mare energie din spectrul optic este radiația UV. Radiația solară este puternic atenuată
de stratul de ozon al Pământului, limitând radiația UV terestră la lungimi de undă mai mari decat
aproximativ 290 nm. Radiațiile ultraviolet acționează în special la nivel ocular și cutanat.
Conform studiilor, radiația UV are suficientă energie pentru a produce modificări fotochimice care
pot iniția efecte biologice cu efecte potențial negative, numite și “efecte actinice”.
În urma expunerii îndelungate la radiațiile UV pot apărea: keratoza actinice, leziunile retinene,
fotokeratite, fotoconjunctivite.
Factorii de risc ce predispun la apariția acestei afecțiuni sunt: vârsta peste 40 de ani si istoric de
expunere profesională indelungată la radiațiile UV.
Diagnosticul pozitiv al acestei afecțiuni se stabilește pe baza unei anamneze riguroase profesionale
și a examenului clinic dermatologic ce relevă leziuni cu aspect variabil la suprafața pielii precum:
• pată aspră, uscată sau solzoază, frecvent având diametru < 2.5 cm
• pată plată sau ușor in relief
• placă dură, rugoasă, asemanătoare unui neg
Aceste leziuni se pot însoți de senzația de mâncarime sau arsură. Biopsia cutanată stabilește
diagnosticul de certitudine. Ca și tratament etiologic se sugerează pacientului schimbarea locului
de muncă iar ca tratament simptomatic se preferă cel topic, fiind diferite creme si geluri ce au o
acțiune bună si duc la vindecare fără cicatrici.
In cazul leziunilor netratate poate aparea carcinomul cu celule scuamoase. Agentia Internationala
pentru Cercetarea Cancerului (International Agency for Research on Cancer - IARC) a clasificat
radiațiile UV – indiferent de sursa acestora (solară sau artificială) - in grupa 1 de risc, ceea ce
demonstrează că sunt carcinogene pentru oameni.
2) Radiații vizibile (optice), cu referire specială la laser
Radiația laser face parte din categoria de risc a radiațiilor neionizante. Există o probabilitate redusă
de rănire, insă rănile provocate de radiația optică intensă pot fi grave și cu consecințe ireversibile.
 Riscuri directe: • orbire temporară sau permanentă prin expunere la intensitate luminoasă vizibilă
și invizibilă; • arsură directă prin expunerea la radiație laser intensă;
Riscuri indirecte: • risc de incendiu prin expunerea materialelor inflamabile; • emisie de substanțe
toxice, substanțe cancerigene, nanoparticule in timpul experimentelor cu laser; • risc de
electrocutare datorită surselor de alimentare a laserilor; • risc asociat radiatiilor ionizante in cazul
laserilor de foarte mare putere in experimente de producere de particule accelerate (electroni,
protoni).
Studiile au arătat că expunerile la laser de aproape orice lungime de undă pot afecta globii oculari.
Există un efect cumulativ în cazul unor doze mici repetate de expunere. Cristalinul este sensibil și
expunerea cronică pe termen lung la laser este potenţial mai periculoasă decât expunerea pe
moment la doze mari, și duce la apariția de Cataracta nucleară (centrală).
Afecțiunea se dezvoltă într-o perioadă lungă de timp, pe parcursul mai multor ani deteriorânduse
vederea la distanță. Printre celelalte simptome, putem enumera: (Manager, n.d.; Yam and Kwok,
2014)
• fotofobie
• halouri de lumină
•diplopia ocazională
• scăderea contrastului de culori și dificultate in a le distinge
• îmbunătățirea vederii de aproape (temporar)
Diagnosticul de certitudine se va da in urma consultului riguros unde se testează acuitatea vizuală,
sensibilitatea la contrast, vederea diurnal și nocturnă. Singurul tratament pentru cataracta nucleară
este intervenția chirurgicală. Din fericire, această intervenție chirurgicală prin care este înlocuit
cristalinul cu o lentilă artificială, este una foarte simplă, cu șanse foarte mari de reușită. La fel și
recuperarea după intervenția chirurgicală, care este una foarte rapidă, iar rezultatele sunt resimțite
imediat.
3) Radiații infraroșii
Acest tip de radiații se utilizează in cadrul activitaților care se desfășoară in sectoarele calde
(prelucrări la cald, tratamente termice, sudare, uscarea vopselelor și emailurilor, fabricarea sticlei)
și tuturor activităților in care se utilizează echipamente tehnice care constituie surse de radiații
infraroșii (cunoscute si sub denumirea de radiații calorice). Expunerea prelungită la IR poate
include leziuni permanente ale corneei și retinei prin arsuri.
IRA afectează în primul rând retina, din cauza transparenței mediului ocular. Atunci când se
vizualizează direct o sursă punctiformă sau un fascicul laser, proprietățile de focalizare din
regiunea IRA fac, în plus, ca retina să fie mult mai susceptibilă la deteriorare decât orice altă parte
a corpului. În cazul perioadelor scurte de expunere, se consideră că încălzirea irisului din cauza
absorbției de radiații IR vizibile sau apropiate joacă un rol în apariția opacităților în cristalin.
(CDC, 2015; Manager, n.d.)
Acțiunea calorică se datorează penetraţiei dermice a radiaţiei infraroşii, care determină dilataţia
vaselor sangvine din piele şi creşterea temperaturii cutanate. Printr-un mecanism reflex are loc
creşterea secreţiei sudorale, adică se declanşează mecanismul de termoreglare a organismului.
Din punct de vedere medical, expunerea indelungată la radiațiile infraroșii, în special fără un
echipament special de protecție, reprezintă o agresiune, un stres asupra organismului, ce se poate
manifesta prin agravarea unor patologii preexistente ( boli cronice cardiace, HTA, afecțiuni
oftalmologice, afecțiuni dermatologice de la nivelul pielii precum psoriazisul) sau prin declanșarea
unui atac de căldura ce se poate insoți de o deshidratare severă.
În general, principale simptome care apar în această situaţie sunt următoarele:
• oboseală fizică şi psihică- tulburări de ritm cardiac
• stare de disconfort, iritabilitate, agitaţie - greaţă, vărsături - cefalee, ameţeală, lipotimie
• dureri şi crampe musculare
• sete accentuată
• intensificarea simptomatologiei existente în cazul unor boli cronice (în special
cardiovasculare)

Cea mai eficientă protecție standard împotriva expunerii la radiații optice este izolarea totală a
sursei și a tuturor căilor de radiație care pot ieși din sursă. Prin astfel de măsuri, respectarea
limitelor de expunere ar trebui să fie ușor de realizat în majoritatea cazurilor. În cazul în care nu
este cazul, se aplică protecția personală.
De exemplu, ar trebui să se utilizeze protecția ochilor disponibilă sub forma unor ochelari de
protecție sau a unor viziere adecvate sau a unor haine de protecție. În cazul în care condițiile de
muncă nu vor permite aplicarea unor astfel de măsuri, poate fi necesar un control administrativ și
un acces restricționat la sursele foarte intense. În unele cazuri, o reducere fie a puterii sursei, fie a
timpului de lucru (pauze de lucru pentru a se recupera de la stresul termic), fie a ambelor, ar putea
fi o măsură posibilă pentru a proteja muncitorul.(CDC, 2015; Manager, n.d.)

C. Măsuri preventive (tehnico-organizatorice și medicale)

1. Măsuri tehnico-organizatorice
Înainte de a începe lucrul, care implică expunerea la radiaţii neionizante în diapazonul de frecvenţe
de la 0 Hz până la 1,7 x1015 Hz, angajatorul trebuie să furnizeze angajatului informaţiile cu privire
la:
• valorile maxime admise ale radiaţiilor neionizante, modul în care acestea pot fi determinate şi
riscurile posibile rezultate din depăşirea acestora
➢ efectele directe şi indirecte asupra sănătăţii
➢ modul de recunoaştere şi de raportare a efectelor dăunătoare
➢ procedurile de lucru adoptate
➢ măsurile de protecţie a sănătăţii la locul de muncă
➢ utilizarea corectă a mijloacelor de protecţie radiologică personală la locul
de muncă:
Astfel pentru protectia ochilor se vor folosi ochelari, viziere ce trebuie sa indeplineasca
următoarele cerinte:
 ➢ să fie avizate si certificate din punctul de vedere al securității muncii pentru lucrul cu
radiatiile
➢ filtrele ochelarilor trebuie să absoarbă radiatiile periculoase, să nu se deformeze la caldură
sau prin utilizare și să fie incombustibile
➢ constructia ochelarilor, forma si dimensiunile lor trebuie să ofere confortul necesar pentru
lucru și să împiedice penetrarea laterală a radiatiilor
➢ ochelarii vor fi insotiți de o etichetă pe care vor fi indicați parametrii și caracteristicile
produsului
Îmbrăcămintea, echipamentul individual de protectie va fi confectionat din fibre naturale,
termorezistente, care nu se topesc sub actiunea căldurii si nu propagă flacara. Sunt interzise, pentru
confectionarea echipamentului individual de protectie, materialele sintetice care sunt transparente
la radiatiile ultraviolete. Pentru protectia mâinilor și a feței se vor utiliza unguente de protecție,
care absorb și disipă energia radiațiilor, reducând astfel pericolul apariției eritemelor. (“NSSM 34
- Norme pentru radiatii neionizante,” n.d.)
2. Măsuri medicale
➢ recunoașterea efectelor directe și indirecte asupra sănătății și riscul de imbolnavire
➢ examenul medical la incadrarea la locul de muncă
➢ urmarirea adaptării la muncă de către personalul medical instruit
➢ controlul medical periodic

Bibliografie:
1. Ancom - Studiu ANCOM: Ce știu si ce nu stiu cetatenii despre radiatiile
electromagnetice (EMF) si despre 5G [WWW Document], n.d. URL
https://www.ancom.ro/studiu-ancom58-ce-537tiu-si-ce-nu-stiu-cetatenii-despre-radiatiile-
electromagnetice-emf-si-despre-5g_6335 (accessed 12.29.23).
2. CDC, 2015. Non-Ionizing Radiation [WWW Document]. Cent. Dis. Control Prev. URL
https://www.cdc.gov/nceh/radiation/nonionizing_radiation.html (accessed 12.29.23).
3. Manager, I.C., n.d. Electric and Magnetic Fields and Health Outcomes [WWW
Document]. URL https://www.iloencyclopaedia.org/part-vi-16255/radiation-non-
ionizing/item/651-electric-and-magnetic-fields-and-health-outcomes (accessed
12.29.23a).
4. Manager, I.C., n.d. Ultraviolet Radiation [WWW Document]. URL
https://www.iloencyclopaedia.org/part-vi-16255/radiation-non-ionizing/item/653-
ultraviolet-radiation (accessed 12.29.23b).
5. Manager, I.C., n.d. The Electromagnetic Spectrum: Basic Physical Characteristics
[WWW Document]. URL https://www.iloencyclopaedia.org/part-vi-16255/radiation-non-
 ionizing/item/652-the-electromagnetic-spectrum-basic-physical-characteristics (accessed
12.29.23c).
6. NSSM 34 - Norme pentru radiatii neionizante [WWW Document], n.d. URL
https://www.iprotectiamuncii.ro/norme-protectia-muncii/nssm-34 (accessed 12.29.23).
7. Yam, J.C.S., Kwok, A.K.H., 2014. Ultraviolet light and ocular diseases. Int. Ophthalmol.
34, 383–400. https://doi.org/10.1007/s10792-013-9791-x

https://www.ancom.ro/studiu-ancom58-ce-537tiu-si-ce-nu-stiu-cetatenii-despre-radiatiile-
electromagnetice-emf-si-despre-5g_6335