PROTECTIA RADIOLOGICA IN

RADIODIAGNOSTIC

• PARTEA I: EFECTE BIOLOGICE

BENEFICIU RISC
 Introducere

• Subiect : radiobiologia

• Mecanismul de apariţie a diferitelor

tipuri de efecte biologice ca urmare a
expunerii la radiaţii ionizante
 Cuprins
Clasificarea efectelor pe sănătate in cazul
expunerii la radiaţii ionizante
Factori care afectează radiosensibilitatea
Curba de răspuns doza-efect
Răspunsul întregului organism: Sindromul
acut de iradiere
Efectele expunerii antenatale şi efectele
tardive ale expunerii la radiaţii ionizante
Epidemiologie
 Obiective

• A deveni familiar cu mecanismul de

apariţie a diferitelor efecte biologice
în relaţie cu diferitele tipuri de
expunere la radiaţii ionizante
Efectele radiaţiilor ionizante
• Omul trăieşte într-un mediu complex ce
conţine surse naturale existente de
miliarde de ani la care în ultima sută de ani
s-a adăugat radioactivitatea artificială
apărută prin activitatea sa.
• În prezent se poate afirma că activitatea
biologică normală nici nu ar putea avea loc
în absenţa fondului natural de radiaţii,
omul putând fi considerat un produs
biologic al iradierii naturale.
Efectele radiaţiilor ionizante

RADIAŢIA

MATERIA VIE

RĂSPUNS LA
AGRESIUNE
Efectele radiaţiilor
ionizante
 CLASIFICAREA EFECTELOR
RADIAŢIILOR IONIZANTE

• Timp
- imediate şi
- tardive
• Persoana afectată

- somatice
- la descendenţi.
EFECTELE RADIAŢIILOR ÎN FUNCŢIE
DE TIMP
 CLASIFICAREA EFECTELOR
RADIAŢIILOR IONIZANTE DUPĂ
EVOLUŢIE
1. Non-letale – menţinerea capacităţii de
reproducere, dar cu creştere încetinită.
2. Sub-letale – supravieţuirea celulei cu
capacitate normală de reproducere, după un
timp de reparare a modificărilor.
3. Potenţial-letale - posibilitate de
supravieţuire, cu capacitate de reproducere,
după un timp de reparare a modificărilor.
4. Letale - pierderea capacităţii reproductive.
 1. Efectele radiaţiilor
Radiatiile ionizante celule
interactioneaza la nivel
nucleu
celular prin:
• ionizare
• modificari chimice
• efecte biologice Radiatia
incidenta

cromozomi
Efectele radiaţiilor ionizante

• Mecanismul intim al efectului

biologic se sprijină pe două
ipoteze:
Teoria ţintei ( acţiune directă)
Teoria radicalilor liberi ( acţiune
indirectă ).
 MECANISME DE ACŢIUNE
 ACŢIUNE DIRECTĂ
– afectare directă a ADN
 ACŢIUNE INDIRECTĂ

– afectarea moleculelor
din
preajma AND şi
producerea
de radicali liberi
Efectele radiaţiilor ionizante
• TEORIA ŢINTEI
- Sunt structuri celulare asupra cărora
acţionează energia eliberată, lezând sau
distrugând celula. Se presupune că acizii
nucleici ar fi elementele cele mai sensibile,
RI având proprietatea de a desface unele
legături atomice până la alterarea
completă a configuraţiei moleculei.
- fenomen observat mai evident în
mitoză
Efectele radiaţiilor ionizante

• TEORIA RADICALILOR LIBERI

- consideră că efectul RI se realizează
prin intermediul unor radicali instabili
şi cu o reactivitate crescută.
Apa celulară prin ionizare eliberează
ioni hidroxili cu efect oxidant
puternic, cu formare concomitentă de
hidroxiperoxizi organici şi eventual
peroxid de hidrogen.
Efectele radiaţiilor ionizante
• Radioliza apei
 ionizarea moleculei de apă:
R + H2O = H2O + e-
= H+ + OH-
 Producere de radicali liberi
R + H2O = H0 + OH0
Radicalii liberi au tendinţa de a reacţiona rapid prin:

recombinare
H0 + OH0 = H2O
dimerizare
H0 + H0 = H2
transfer de radicali liberi pe o moleculă organică
OH0 + R = R0 + HOH
Efectele radiaţiilor ionizante

• Radioliza apei
Prezenţa O2 poate modifica reacţia,
permiţând crearea altor specii de radicali
liberi, cu stabilitate şi timp de viaţă mai
mare
H0 + O2 = H2O0 (R.L. Hidroxiperoxid)
R0 + O2 = RO20 (R.L. Peroxid organic)
Efectele radiaţiilor ionizante
• Radioliza apei
Timpul de viaţă al R.L. Simpli (H 0+OH0) este foarte scurt de
ordinul 10-10 sec. Deşi sunt puternic reactivi, existenţa lor
este prea scurtă pentru a le permite migrarea până la
nivelul nucleului.
Speciile de R. oxigenaţi fiind mai stabile, pot migra departe,
producând afectare nucleară.
Transferul de R.L. pe o moleculă organică poate cauza direct
distrugerea sau inactivarea funcţiilor acesteia.
R.L. peroxizi organici pot transfera radicalul din moleculă în
moleculă, determinând leziuni de fiecare dată.
Astfel are loc un efect cumulativ mai important decât simpla
distrucţie.
Timpul de viaţă al radicalilor liberi

HO 2
o RO2o

Ho OHo 3nm

OHo Ho
Pentru că radicalii liberi au o viaţă foarte scurtă
( 10-10sec), numai cei formaţi în jurul ADN ( 2-3
nm), pot participa la efectul indirect.
 Efectele radiaţiilor ionizante

• Efectul ar depinde de cantitatea de

radicali formată, leziunea apărând numai
când mecanismele fiziologice de
neutralizare ale acestora sunt ineficiente.
• În prezent ambele teorii sunt acceptate
fiecare dintre ele fiind capabilă de a
explica unele din modificările biologice.
Efectele radiaţiilor ionizante
RELAŢIE DOZĂ – EFECT
• O altă problemă a radiobiologiei
este legată de relaţia doză-efect
biologic.
• Se descriu două tipuri de relaţii:

 Relaţie liniară.
 Relaţie cu prag.
 Efectele radiaţiilor ionizante
1. RELAŢIA LINIARĂ
- Presupune că orice doză de RI este
capabilă a produce leziuni celulare,
intensitatea răspunsului fiind
proporţională cu doza de radiaţii
receptată de celulă.
- Se exclude orice posibilitate de reparare
celulară capabilă să înlăture leziunea.
- Acest efect vizează îndeosebi efectele
genetice prin alterarea ADN-ului.
- Este specifică efectelor stocastice.
 Efecte stocastice
• Se datorează modificărilor Probabilitatea
celulare (ADN) si efectului
proliferării spre boli
maligne
• Severitatea este
independenta de doza
• Nu exista doza-prag:
efectele pot sa apară si la doza
doze foarte mici
• Probabilitatea de apariţie
a efectului creste cu doza
Efectele radiaţiilor ionizante
2. RELAŢIA CU PRAG
- Modificările patologice nu apar decât după
depăşirea anumitor doze existând deci un prag
de expunere până la care riscul de îmbolnăvire
este minim.
- Există modificări celulare pentru care sunt
posibile şi eficace fenomenele reparatorii.
- Această relaţie este evidentă în boala de iradiere
acută şi cronică.
- Este specifică efectelor deterministice.
Efecte deterministice

Severitatea • Se datorează morţii

efectului celulelor
• Au o doza-prag – de cativa
Gray
• Sunt specifice in funcţie de
ţesutul afectat
doza • Severitatea efectului este
prag dependenta de doza

25
 CURBA DOZĂ RĂSPUNS

• În general curbele pentru relaţia doză

– răspuns pentru efecte deterministice
sunt de forma sigmoidă şi arată
existenţa unui prag. Cei doi parametri
principali ce trebuie luaţi în
considerare pentru fiecare efect
deterministic, sunt pragul de doză şi
doza mediană.
 CURBA DOZĂ RĂSPUNS
• Pragul de doză ED0 este doza la care un
efect dat poate să apară (la persoanele
cele mai sensibile) cu o severitate ce
conduce la modificări patologice. Doza
mediană ED50 este doza la care 50%
dintre indivizii expuşi vor prezenta
efectul deterministic.
 RADIOSENSIBILITATEA
• Probabilitatea ca o celulă, un ţesut sau un organ
să sufere un efect în relaţie cu doza primită
• “legea lui Bergonié şi Tribondeau”
1906
• Cu cât o celulă este mai: 
           Tânără,
           Puţin diferenţiată,
           Activă din punct de vedere mitotic; 
• Cu atât ea este mai RADIOSENSIBILĂ
 
 Radiosensibilatea

• Din punct de vedere al efectului

asupra organismului, celulele
care se găsesc în multiplicare
prezintă o radiosensibilitate
crescută.
Cinetica celulară
Cinetica celulară

• G1 = durata 4 – 8 ore, în care se

acumulează nucleotide şi care
este anterioară începerii sintezei de
ADN
• S= 6- 8 ore, faza de sinteză în care
celula îşi dublează cantitatea de ADN
din nucleu.
Cinetica celulară

• G 2 = câteva ore, înaintea începerii

diviziunii propriu-zise
• M = mitoza cu durata de 1 oră în
care celula iniţială se scindează în
două celule fiice, conţinând fiecare
informaţia genetică în totalitate.
Radiosensibilitatea (RS) (2)
RS mare RS medie RS scăzută
Bone Marrow Skin Muscle
Măduva
Spleen
hematoformatoare Mesoderm Bones
Piele
ThymusSplina organs (liver, Nervous
Ţesutul Muşchi
Timus
Lymphatic heart, lungs…) system
Ganglioni limfatici mezodermic Oase
nodes Gonade al organelor Sistem
Gonads
Cristalin (ficat, inimă, nervos
Limfocitele plămân…)
Eye(excepţie
lens la
Lymphocytes
legea RS)
(exception to the RS laws)
Radiosensibilitatea
• FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL
LA RADIAŢII
- Calitatea radiaţiei
- Rata dozei
- Faza ciclului celular
- Capacitatea de reparare
- Oxigenul
- Agenţi radiosensibilizatori sau radioprotectori
- Temperatura, sexul, specia
Radiosensibilitatea
• FACTORI RADIOSENSIBILIZATORI
1. OXIGENUL
- Celula oxigenată este de trei ori mai sensibilă decât
cea anoxică
- Acţiune de potenţare a reacţiilor cu producere de R.L.,
cu condiţia prezenţei în celulă în momentul expunerii
2. AGENŢI CHIMICI
- Metronidazolul
- Analgezice
- Tranchilizante
- Compuşi iodaţi
Radiosensibilitatea
• FACTORI RADIOPROTECTORI
1. CHIMICI
- cisteina, cistamina, serotonina
- au în comun gruparea tiol (-SH) ce
acţionează ca donatori de H
- administraţi i.v. înainte de expunere pot
scădea doza cu un factor = 1,5 – 2
2. BIOLOGICI
- Stimularea unor activităţi endocrine (ex.
activitatea hipofizo-suprarenală)
 Leziuni la nivelul celulei

Leziuni Leziuni Leziuni

membranare citoplasmatice nucleare

Lezare
-Alterări ale proteine ADN ţintă
structurii specifică,
membranare Lezare datorită
cu creştera enzime sensibilităţii
permeabilităţii mari
membranei Organite
celulare

Distrugerea
celulei mitocondrii lizozomi
Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari
Leziuni membranare: membrana celulară
este implicată în realizarea schimburilor
intercelulare sau intre celule si mediul
inconjurator.
Alterarea structurilor proteice membranare,
degradarea receptorilor membranari
conduc la alterarea permeabilităţii pentru
electroliţi şi molecule. În cazul celulelor
nervoase este afectată conducerea
influxului nervos.
▼
DISTRUGERE CELULARĂ
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

Leziuni citoplasmatice: apar la doze mari.

Lezarea proteinelor conduce la alterarea
citoscheletului, destabilizarea arhitecturii
celulare. Importantă este minima,
acestea încetând pur şi simplu să mai fie
utilizate.
 Leziuni la nivelul
constituenţilor celulari
Lezarea enzimelor: nu este
importantă pentru că pot fi
înlocuite uşor şi rapid precum şi
datorită radiorezistenţei lor
relative.
Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari
Lezarea organitelor celulare: pare a
juca un rol important mai ales în
cazul mitocondriilor implicate în
procesele de reparare celulară şi
al lizozomilor implicati în
eliberarea de enzime catalitice
conţinute de acştia, determinând
lezarea acesteia.
 Leziuni la nivelul
constituenţilor celulari

Leziuni nucleare: ADN este ţinta specifică

a radiaţiilor ionizante datorită
sensibilităţii mari. Avem nevoie de doze
mici, de 100 de ori mai mici decât la
leziunile anterioare.
Deleţia cromozomială
Centromer

Parcursul
radiaţiei
ionizate Fragment
acentric
Translocaţiile cromozomiale

Parcursul
radiaţiei
ionizante
Cromozomi
Aberaţii cromozomiale
 EFECTE TISULARE
DEPIND DE:

Organizarea Funcţiile
Varietatea ţesuturilor asigurate
celulelor de ţesut
1. Ţesuturi
Compartimentale Interdependenţa
Legea 2. Ţesuturi ţesuturilor
B+T necompartimentale

Radiosensibilitatea intrinsecă este proprie ţesutului sau celulei

respective;
Radiosensibilitatea extrinsecă - ţesut rezistent dar afectat de
celulele ţesutului care îl susţin.
 EFECTELE LA NIVELUL
ŢESUTULUI CUTANAT
• Conform legii Bergonie-Tribondeau,
cele mai radiosensibile celule sunt
cele din stratul bazal al epidermului

EPIDERMIS

DERMIS
 PIELEA

• Pielea, organ radiosensibil, foarte important

pentru organism datorită funcţiilor sale;
• Una din funcţiile sale majore este aceea de
barieră fizică protectivă faţă de factorii de risc
din mediul înconjurător.
• Pielea controlează pierderea de lichide şi
electroliţi, precum şi protejează împotriva
infecţiilor.
 PIELEA

• Răspunsul cutanat la acţiunea R.I. =

DERMATITA DE IRADIERE, cu evoluţie
caracteristică în timp şi în funcţie de doză
- Eritemul apare după 2-3 săptămâni de
acalmie, însoţit de edem; se datorează
modificărilor circulatorii la nivelul dermului
PIELEA

- Descuamare uscată datorat reducerii

secreţiei glandelor sebacee şi sudoripare;
- Descuamare umedă – eliminarea
stratului cornos al epidermului,
concomitent cu producerea unei exudaţii;
se datorează spargerii flictenelor apărute
la nivelul epidermului;
 PIELEA

- Ulceraţia – pierdere de substanţă ce

pătrunde până în derm şi hipoderm;
- Necroza apare precoce datorită distrucţiei
dermului şi hipodermului sau tardiv,
datorită modificărilor circulatorii şi ale
ţesutului subcutanat.
EFECTELE LA NIVELUL ŢESUTULUI
CUTANAT
Clinic Doza (Gy)
-       Eritem >3
-       Epilare >3
-       Descuamare uscată >8
-       Descuamare umedă >15
-       Ulceraţie >20
-       Necroză >25
EFECTELE TARDIVE

Atrofie epidermică şi dermică (piele

fragilă);
Ocluzia vaselor mici cu perturbarea
circulaţiei sanguine;
Distrucţia reţelei limfatice cu
limfostază (durere, edem tardiv);
Ulceraţie şi necroză tardivă;
 EFECTELE TARDIVE

Hiperplazie a epidermului (hiperkeratoză);

Hiperplazie a dermului (fibroză, cicatrici);
Scăderea reacţiei imune a pielii cu
creşterea sensibilităţii la infecţii;
Durere persistentă sau recurentă;
Risc crescut de afectări maligne.
 EFECTE LA NIVELUL
OCHIULUI
• Cristalinul are radiosensibilitate
crescută
• Coagularea proteinelor
apare la doze >2Gy
 CRISTALINUL
La doze de 2-6 Gy apare afectarea
cristalinului, determinând condiţiile de
formare a cataractei.
Nu există mecanisme de refacere a
celulelor de la acest nivel. Celulele afectate
migrează la polul posterior producând
opacităţi.
Perioada de latenţă este de 2 – 35 ani, cu
o medie de 8 ani pentru expunerea la doză
unică de 2.5-6.5 Gy.
 EFECTE LA NIVELUL
OCHIULUI
EFECTE Sv în Sv/an, în
expunere ani de
scurta expunere
Opacităţi 0,5 – 2,0 >0,1
nedetectabile

Modificări de
vedere 5,0 >0,15
(cataracta)
 EFECTE LA NIVELUL
SISTEMULUI HEMATOPOETIC
• Inactivarea celulelor stem (de la nivelul
M.O.), întârzierea mitozelor celulelor în
curs de proliferare (din compartimentul de
maturare) şi afectarea celulelor sanguine
(compartimentul funcţional) conduc la o
descreştere progresivă a celularităţii
sanguine, dependentă de doză.
 EFECTE LA NIVELUL
SISTEMULUI HEMATOPOETIC
EFECTE PRECOCE
- limfopenie
- granulocitopenie
- trombopenie
- eritropenie
- Pancitopenie

EFECTE PE TERMEN LUNG

- ineficienţa repopulării medulare
- hematopoeză ineficientă
 EFECTE LA NIVELUL S.N.C.

• Rata reînnoirii celulare a neuronilor este

nulă, deci structurile S.N.C. şi S.N.P. sunt
radiorezistente.
• Efectele se datorează afectării vasculare
(modificarea permeabilităţii şi rupturi
vasculare).
• La doze extrem de mari se poate produce
moartea celulelor nervoase.
 EFECTE LA NIVELUL ALTOR
ORGANE
• Plămân: pneumonită de iradiere; fibroză
de iradiere.
• Rinichi: nefroscleroză, nefrită, I.R. La 2-3
ani după doze locale de 30 Gy.
• Vase: hemoragii, proliferare endotelială,
arterită obliterantă.
 EFECTELE R.I. ÎN FUNCŢIE DE
STADIUL GESTAŢIONAL
• Preconcepţie: nu s-au constatat efecte
semnificative statistic;
• Preinplantare: “tot sau nimic” – eşecul nidării
sau sarcină normală;
• Implantare: întârzierea creşterii intrauterine;
• Organogeneze: întârzierea creşterii
intrauterine, malformaţii congenitale grave,
retardare mintală.
 EFECTELE R.I. ÎN FUNCŢIE DE
STADIUL GESTAŢIONAL
• Perioada fetală:
- Organismul fetal este foarte radiosensibil,
efectele teratogene apărând la doze mici de
radiaţii.
- Triada clasică a efectelor R.I. Asupra fătului:
- întârzierea creşterii intrauterine;
- moarte embrionară, fetală, neonatală;
- malformaţii congenitale, microcefalie, retardare
mintală cu scăderea coeficientului de inteligenţă.
 APOPTOZA
• Numit şi programul de moarte celulară,
joacă un rol important în restricţionarea
dezvoltării a multor linii celulare şi este un
element important în dezvoltarea şi
menţinerea unui organ.
• Procesul de apoptoză se pare că este
controlat de interacţiunea unor factori
intra- şi extra-celulari.
 APOPTOZA

• Proces normal în dezvoltare

• Aproximativ 0.1% din celulele corpului
mor zilnic prin apoptoză
• Defectele în apoptoză cresc riscul de
cancer
Efectele pe sănătate ale
radiaţiilor ionizante
TIPURI ŞI
EFECTE

MOARTE TRANSFORMARE AMBELE

CELULARĂ CELULARĂ

DETERMINISTICE STOCASTICE ANTENATALE

Somatic Somatice si ereditare Somatice si ereditare
clinic atribuite Epidemiologic Apar la făt,
individului demostrate la nou-nascut
expus în grupuri populaţionale sau la descendenţi.