REFERAT LA IGIENA

TEMA: IGIENA RADIATIILOR

 Prin poluare sau contaminare radioactiva se intelege prezenta in interiorul sau la suprafata
unor factori de mediu (apa, aer, sol, alimente) sau in organisme vii, a materialelor provenite
din activitatile umane radioactive. Acestea trebuie sa treaca de un prag ca sa devina nocive.
Datorita faptului ca acest tip de poluare artificiala este destul de noua se pot evidentia primele
consemnari medicale despre efectele acestora asupra organismului. In 1965 au fost 9
adolescenti diagnosticati (dupa 10 ani de la prima contaminare, se aflau la 200 de km de locul
de depozitare al izotopului l-131) cu noduli anormali ai glandei tiroide. In 1955 (dupa 10 ani de
la lansarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki) Comisia internationla de medicina
radiatiilor a dezbatut public pentru prima oara efectele radiatiilor nucleare asupra omului.
Sursele de poluare radioactia sunt:
Exploziile nucleare experimentale
Centralele nucleare
Metalurgia uraniului sau a altor metale radioactive, fabricarea combustibilului nuclear
Reactori nucleari experimentali
Exploatarile miniere radioactive
Instalatiile de rafinare si de reconditionare a combustibilului nuclear
Accidentele in transportul aerian, maritim, feroviar, sau rutier a celor mai felurite materiale
radvoactive
Utilizarea practica a izotopilor radioactivi in industrie, agricultura, medicina nucleara
O alta categorie este cea a radiatiilor neionizate care este parte a radiatiilor
electromagnetice. Acestea sunt; radiatia ultravioleta, radiatia luminoasa, radiatia infrarosie,
microundele, undele radio).
Aceste radiatii pot cauza leziuni la nivelul pelii, ochilor si al imunitatii doar in cazul in care
expunerea la diferitele radiatii este lunga. In cazul unei expuneri scurte (moderate) efectele
acestor radiatii sunt benefice organismului, acestea ajutand la producerea vitaminei D.
Boala de iradiere se refera la totalitatea tulburarilor clinice dupa radierea nucleara, la nivelul
organismului ca intreg, al tesuturilor sau al proceselor biochimice. Fazele bolii sunt
schematizate ca debut, remisie (insanatosire aparenta), evolutie, final (eventual moarte).
Leziunile prin iradiere depind de: proportia din organism direct vizata, natura radiatiei, de
doza totala primita, debitul de iradiere, numarul expunerilor, datele individuale (varsta, starea
sistemului imunitar). In general simptomele nu apar sub 100 rad; peste acest prag raspunsul
clinic include urmatoarele sindroame: hematopoietic, hemoragic, infectios, intestinal, cutanat,
nervos. Efectele imediate (1- 30 zile) includ leucopenie (scaderea globulelor albe sub
4000/mm3), septicemii, astenie grava, depilatie, eritem, moarte; cele tardive (30 zile - 3 ani)
includ astenia actinica, anemia aplastica, leucemie, cancer.
Stadiile de gravitate ale bolii de iradiatie sunt:
- grava-acuta: 450 - 650 rad; mijlocie-subacuta: 200 - 450 rad;
- cronica-usoara: 100 - 200 rad.
Clasificarea prognostica cuprinde grupele:
I peste 700 rad: supravietuire imposibila; debut 1 zi, remisia 1-2 zile, evolutia 3-4 zile, moarte
dupa 5 - 15 zile;
II 450 - 700 rad: improbabila; debut 1-2 zile, remisie 2-10 zile, evolutie 10-20 zile, finalul 20-
30 zile cu moarte 50 %;
III 200 - 450 rad: posibila; debut 1-2 zile, remisie 10-20 zile, evolitia 20-30 zile, finalul 6090
zile cu decese sensibil sub 50 %;;
IV 100 - 200 rad: probabila; debut 1-2 zile, remisia pana la 6 luni, evolutia pana la 2 ani, final
2-10 ani cu cateva decese.
Tratmentul simptomatic are prognosticul dependent in mod esential de doza primita.
Efectele se grupeaza in:
- efecte somatice conturate pentru individ; efecte somatice stohastice (vizibile la populatia
studiata statistic);
- efecte genetice stohastice depistate statistic la urmasi.
La nivel celular, efectele radiaţiilor sunt foarte variate, ele determinand încetinirea sau
blocarea diviziunii celulare, pierderea definitiva a capacitatii de diviziune si chiar moartea
celulelor. Sub influenta radiatiilor ionizante se produc diferite tipuri de restructurari
cromozomiale, inversii, translocatii, duplicatii.
Prin contaminarea radioactiva a mediului are loc patrunderea substantelor radioactive in
organismele vegetale, animale si umane, producandu-se un fenomen de iradiere interna,
datorita prezentei unor izotopi radioactivi (I131, Sr90, Cs137).
Radiatiile afecteaza materialul biologic in mod variat, insa efectul cel mai critic este cel la
nivelul informatiei genetice, adica la nivelul ADN-ului. In mod natural, o parte din leziunile
ADN-ului sunt reparate cu ajutorul unui echipament enzimatic complex din celula vie. Este
vorba despre procesul reparator al ADN-ului. O alta parte a leziunilor provoaca modificari in
structura si numarul cromozomilor din celula, precum si a genelor, astfel ca celula vie sufera
mutatii sau, in cazul unor doze mari de iradiere, efectul acestora poate fi letal. Leziunile la
nivelul ADN-ului, provocate de radiatiile ionizante, au ca efect transformarea
protooncogenelor in oncogene, fapt ce determina aparitia de cancere. Inductia de
cancere este primul efect somatic tardiv al radiatiilor. De asemenea, la femeile însarcinate,
radiatiile ionizante determina, mai ales in primele luni de sarcina, modificari genetice la nivelul
embrionilor si al fatului, care pot duce la aparitia unor malformatii la copiii nou-nascuti.
Important este faptul ca nu exista doze-limita sub care radiatiile sunt total inofensive.
Exista numai doze de risc redus.
Poate dintre toate tipurile de poluanti acesta are cea mai ampla repercusiune asupra
organismului, aceasta intinzandu-se chiar si pe mai multe generatii prin alterarile produse in
gena.

Bibliografie

1. Tratat de igiena vol l – Sergiu Manescu, Editura medicala Bucurest 1984

2. Igiena – Anca Maria Moldoveanu, Universitatea “Carol Davila”, Bucuresti