Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
organismului
Boala de iradiere se instalează pentru că radiaţiile distrug celule din corpul uman, cele mai
vulnerabile fiind celulele tractului intestinal şi cele din măduva osoasă.
Simptomele apar “în valuri”, pe o anumită perioadă de timp, în funcţie de doza absorbită.
După o expunere moderată la radiaţii, primul simptom este greaţa însoţită de vărsături,
urmată de febră, diaree şi dureri de cap.
După ce dispar simptomele imediate, poate interveni o perioadă de aparentă vindecare, după
care începe al doilea val de semne: stare de slăbiciune, oboseală, căderea părului,
hipotensiune arterială şi scăderea imunităţii însoţită de infecţii frecvente.
Efectele radiaţiilor pe termen lung
Pe lângă faptul că distrug celulele, radiaţiile pot să le provoace şi mutatii, care duc la apariţia
tumorilor maligne. Drept urmare, cei expuşi la doze moderate de radiaţii, care supravieţuiesc
sindromului de iradiere, prezintă un risc crescut de a face cancer peste ani.
Expunerea la radiatii are diferite efecte periculoase asupra organismului, printre care si
tumorile. Si totusi, de-abia acum oamenii de stiinta au reusit sa evalueze in ce masura ea
poate influenta riscul de a dezvolta mai multe forme de cancer.
Primul studiu la scara larga asupra relatiei intre doza de radiatie absorbita si riscul de tumori
multiple printre supravietuitorii bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki a scos la
iveala existenta unui asemenea risc la dezvoltarea primei si a unei a doua tumori. „Am
descoperit ca persoanele expuse radiatiilor care au dezvoltat o tumoare aveau si un risc ridicat
de a dezvolta una ulterioara, risc similar in cazul tumorilor solide si leucemiilor, si
independent de varsta, de gradul de expunere si de timpul trecut intre aparitia primei si celei
de-a doua tumori”, a comentat Li, unul dintre autorii studiului, epidemiolog in cadrul „Public
Health Sciences Division” de la Hutchinson Center.
Legatura dintre expunerea la radiatie si riscul dezvoltarii unei a doua tumori a reiesit a fi
deosebit de semnificativa in cazul acelor neoplazii foarte sensibile la acesti agenti, cum sunt
tumorile la plamani, colon, san, tiroida si vezica, precum si leucemia.
Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la nivelul celulelor vii. Daca doza de
radiatie este mica sau persoana o primeste de-a lungul unei perioade indelungate de timp,
organismul poate, in general, sa repare sau sa inlocuiasca celulele afectate, fara a se inregistra
efecte negative asupra sanatatii. Insa, expunerea la nivele ridicate de radiatii, asa cum se
intampla in cazul unor accidente nucleare precum cel din Japonia, poate provoca doua feluri
de efecte.
Cea de-a doua categorie e reprezentata de efectele stocastice, care sunt efecte biologice
intarziate, a caror probabilitate de aparitie depinde de doza totala absorbita si care apar, de
obicei, dupa un timp (mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere
cumulativa. Acestea se manifesta prin cresterea riscului de cancer si boli ereditare, conform
site-ului Agentiei Nucleare si pentru Deseuri Radioactive din Romania.
Efectele biologice ale radiatiilor asupra celulelor vii au trei posibile finalitati:
Asocierile dintre expunerea la radiatii si dezvoltarea unui tip de cancer sunt bazate pe grupuri
expuse la nivele relativ mari de radiatii ionizante (de exemplu supravietuitorii
bombardamentelor nucleare din Japonia sau locuitorii din vecinatatea centralei de la
Cernobil). Tipurile de cancer asociate cu expunerea la doze mari de radiatii (mai mari de 500
millisievert – unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung in organism) includ
leucemia, cancerul de san, de vezica urinara, de colon, de ficat, de plamani, esofagian,
ovarian, de stomac si mielomul multiplu. De asemenea, ar mai putea fi posibila o legatura
intre expunerea la radiatii ionizante si cancerul de prostata, laringian, nazal/al sinusurilor si
pancreatic, relateaza nrc.gov, site-ul oficial al Comisiei de Control al Activitatii Nucleare a
Statelor Unite ale Americii.
Cu cat dozele de radiatii sunt mai mari, cu atat mai rapid apar efectele iradierii si cu atat mai
mare este probabilitatea de deces. Deoarece radiatiile afecteaza in mod diferit oamenii, nu
exista o limita inferioara absoluta a nivelului fatal de radiatii. Se considera ca jumatate dintr-o
populatie ar muri in 30 de zile de la expunerea intregului corp la valori intre 3500 – 5000
mSv pentru o perioada ce variaza intre cateva minute si cateva ore. In dimineata zilei de
marti, la cateva ore dupa dezastrul de la centrala nucleara din Fukushima, Japonia, emisii de
pana la 400 mSv pe ora au fost raportate la centrala nucleara de la Fukushima. Nivelul de
emisii care nu afecteaza organismul poate fi de maxim 1 mSv pe an, conform Agentiei
Internationale pentru Energie Atomica citata de HotNews.ro.
Materialele radioactive aruncate in aer de exploziile care au avut loc la Centrala Fukushima
din Japonia pot contamina resursele de hrana si de apa, cei mai afectati urmand a fi copiii,
transmite Reuters. Vacile de lapte sunt printre cele mai vulnerabile animale, daca acestea
pasc iarba expusa la radiatii, in conditiile in care laptele este un aliment consumat in cantitati
destul de mari de catre copii. Conditia pentru a nu dezvolta cancer este ca organismul sa-si
“repare” modificarile produse la nivelul celulelor mai repede decat timpul necesar
multiplicarii materialului ADN afectat, la nivel de celule. Majoritatea expertilor sunt de acord
ca cei mai expusi riscului sunt copiii, deoarece celulele lor se divid intr-un ritm mai rapid
decat in cazul adultilor.