Aparatura de detecție a

radiației Gamma
Camera de scintilație, Părți componente, Parametri tehnici, Mod de
funcționare, Programe de achiziție
 Camera de Scintilație (Gamma-Camera)
• Părți componente:
1. Colimatoare
2. Cristalul de scintilație
3. Tuburi fotomultiplicatoare (TFM)
4. Circuite de amplificare si formatare
5. Analizatorul de impulsuri
6. Convertor analog digital
7. Osciloscopul
8. Unitatea centrala de prelucrare
9. Unitățile periferice
 I. Colimatorul
• O placa de Plumb perforată (mii de orificii
aliniate), cu canale și pereți despărțitori
(septuri)
• Emisie izotropică de fotoni ai radiației gamma
• Colimatorul – ajung la cristal doar acei fotoni
proveniți dintr-un teritoriu bine delimitat,
care străbate axul lung al fiecărui orificiu
• Restrânge razele de la sursă, a.î. fiecare punct
din imagine corespunde unui punct unic al
sursei
• Fotonii emiși în orice altă direcție sunt
absorbiți de septurile dintre orificii
• Fără un colimator în fața cristalului imaginea
ar fi neclară
I. Colimatorul

Un colimator selectează fotoni Fără un colimator, fotonii care ajung

perpendiculari planului suprafeței sub alte unghiuri determină
acestuia scintilații localizate greșit
 Caracteristicile colimatoarelor
• Sensibilitatea = capacitatea camerei de a detecta fotonii generați de
nuclizi
• Se ↑ - detectarea unui număr mai mare de fotoni
• Se ↓ - detectează un număr mai mic de fotoni
• Pentru o sensibilitate crescută trebuie fie sa crească suprafața ocupată de
găuri SAU să crească grosimea sau suprafața cristalului
• Rezoluția = capacitatea camerei de a distinge între puncte adiacente
ale organului, permițând detectarea detaliilor fine
• Doar fotonii ce cad în unghiul de acceptanță pot ajunge pe cristal
• Pentru o Re ↑ - se utilizează canale mai lungi și/sau mai înguste
Rezoluția și sensibilitatea
• Sunt influențate de L septelor
• Relație de invers proporționalitate între Se și Re:
• Septe lungi = Re ↑, Se ↓
• Septe scurte = Re ↓, Se ↑
• Deși orificiile mai mari permit trecerea unui număr mai mare de
fotoni (Se ↑) - Re ↓ deoarece unghiul de acceptare devine mai mare
• Grosimea septelor variază în funcție de energia (E) a radioizotopului
utilizat (E ↑ - septuri groase)
• Re crește cu cât organul explorat este mai aproape de colimator
 I. Colimatorul
• Tipuri
• Directia si aranjarea orificiilor
• Nivelul de E al Radionuclidului
• Raportul Se/Re
• Alegerea unui collimator adecvat
• Marirea/micsorarea imaginilor
• Calitatea superioara a imaginii/viteza mai
mare de achizitie
 1. Colimatoare cu Canale Paralele
A. Colimatoare de energie joasa si utilizare universala
(LEAP)
• Septuri subtiri si gauri relativ mari – permit trecerea unei mari parti din
fotonii emisi
• Utilizate pentru fotonii avand energie joasa (201Tl)
• Sunt acceptati fotoni care provin dintr-o arie mai mare a sursei
• Sensibilitate relative ridicata in detrimentul rezolutiei
• Se ~500.000 cpm pentru o sursa de 1 μCi
• Re: 1.0 cm la 10 cm de la suprafata colimatorului
• Achizitii de imagini de scurta durata, precum cele secventiale a cate o
secunda din studiile de flux renal
1. Colimatoare cu Canale Paralele
B. Colimatoare de rezolutie inalta (HR)
• Re>LEAP
• Mai multe gauri care sunt mai mici ca diametru
si canale mai lungi

• Se ~ 185.000 cpm pentru o sursa de 1 μCi

• Re= 0,65 cm la 10 cm de la suprafata
colimatorului
 LEAP vs HR
• LEAP: orificii mai mari si septele mai fine
• Trec si fotonii imprastiati (scatter) la unghiuri relativ mari în comparație cu linia directă
dintre organ si cristal
• Scade Re (fotonii împrăștiați la unghiurile acceptate tind să ducă la unirea celor două
puncte aflate foarte aproape unul de celălalt)
• Crește Se (permițând trecerea unui % mai mare de fotoni)
• HR:
• Permite trecerea fotonilor proveniți de la nivelul unei părți mai mici a organului, deoarece
o mai mare parte a suprafeței acestuia este blocata de septe
• Cu cât canalele sunt mai înguste și/sau mai lungi, cu atât fotonii care ajung la colimator
sunt mai bine colimați
• Ca rezultat, detalii relativ apropiate de la nivelul sursei tind să apară mai bine diferențiate
pe imagine
 1. Colimatoare cu Canale Paralele
C. Colimatoare de energie mare și medie (HE)

• 67Ga (394, 300, 185 și 93 keV), 131I (376 keV), 111In(245, 173
keV), 177Lu (113 keV, 208 keV)
• Fotonii acestor nuclizi pot penetra septele subțiri atât ale
colimatorului HR cât și a celui LEAP rezultând în scăderea
Re
• Colimatorii HE: septe mai groase, orificii mai mici și Se
scăzută
 1. Colimatoare cu Canale Paralele
D. Colimatoare cu canale înclinate
= direcționate la un anumit unghi față de suprafața
colimatorului

• Abordarea oblică pentru o mai bună vizualizare a unui

organ care ar fi fost altfel obscurat de o altă structură
suprapusă
• Permite suprafeței colimatorului să rămână aproape de
suprafața corpului examinat
 2. Colimatoare cu Canale Neparalele
A. Colimatoare convergente

• Orificii paralele -> organul și imaginea obținută au

aceeași dimensiune

• Orificii neparalele, îndreptate spre interior, spre

organ -> organul apare mai mare la suprafața
cristalului
2. Colimatoare cu Canale Neparalele
B. Colimatoare divergente
• Câmp de examinare mai mare: orificii angulate în direcție opusă, dinspre organ
spre cristal
• Utilizate mai frecvent pe o cameră cu un cristal mic (camere portabile)
• Imaginea unui organ mare (ex. plămânul) capturată pe suprafața unui cristal mic
2. Colimatoare cu Canale Neparalele

C. Colimatoarele pinhole
• Au un singur orificiu cu diametrul între 2-4 mm.
• Similar unei lentile de cameră foto, imaginea
este proiectată invers și răsucită dreapta-stânga
la nivelul cristalului
• Imaginea este corectată electronic pe ecranul
de vizualizare

• Imagini mărite ale organelor mici (ex: tiroida)

 3. Colimatoare Fan-Beam
=Combinație între colimatoarele convergente și cele cu
septuri paralele
- Camere cu capuri dreptunghiulare, atunci când sunt
examinate organe mici, cum sunt inima sau creierul.
• Atunci când sunt vizualizate dintr-o direcție lungul
dimensiunii mici a dreptunghiului), septurile sunt
paralele
• La vizualizarea din direcție opusă (de-a lungul
dimensiunii mai mari a dreptunghiului), orificiile
converg .
• răspândirea datelor provenite de la pacient pentru ca
să umple mai bine suprafața cristalului
 II. Cristalul de scintilație
• O placă mare de cristal de NaI îmbunătățit cu Thaliu

• Fenomen de fotofluorescență (scintilație) la

interacțiunile cu radiațiile gamma ce trec prin
canalele colimatorului

• Diametre cuprinse între 25-55 cm

• Grosimi cuprinse între 6-12 mm

 II. Cristalul de scintilație
• Cristalele de Na sunt tratate cu mici cantități de Tl stabil
• Atomii de Tl disperați în cristal îi îmbunătățesc acestuia răspunsul la
interacțiunea cu fotonii gamma
• Procesul de convertire a razelor gamma în lumină este complex - o
absorbție a energiei razelor gamma de către cristal, lăsând e- într-o
stare excitată.
• Fotonii gamma își transferă E într-una sau mai multe interacțiuni
Compton sau fotoelectrice în cristal
• Fiecare dintre acești e- produși de către interacțiunile gamma își
distribuie la rândul lor energia e- din cristal, lăsându-i pe aceștia într-
o stare excitată.
• În timp ce aceștia revin la starea inițială, o parte a E lor este
convertită in fotoni luminoși
• Pentru 1 keV de E gamma absorbită de cristal sunt emisi ~ 40 de
fotoni luminoși detectati de TFM
II. Cristalul de Scintilație

• Grosimea cristalului influențează atât Re cât și

Se acestuia
• Grosimea ↑ cristal = Se ↑, Re ↓ (radiațiile
gamma sunt absorbite mai departe de punctul
în care au intrat în cristal)
• Împrăștierea fotonilor într-un cristal mai gros
scade rezoluția
 III. Tuburile Fotomultiplicatoare (TFM)
• Convertesc impulsul luminos (din urma scintilației) în semnal electric
• Mărimea semnalului electric este d.p. cu E totala a fotonilor gamma absorbiți
• 38-81, forma hexagonală
• 1 TFM = un tub vidat cu un fotocatod (suprafata fotosensibila, din sticlă) la unul
din capete, conectat fetei posterioare a cristalului prin intermediul unui gel
transparent ce conduce lumina, care are acelasi index refractar ca și cristalul și
fereastra TFM

• Lumina care ajunge la nivelul fotocatodului îl face pe acesta să emită

fotoelectroni (4 - 6 fotoni = 1 fotoelectr)
• Numărul de electroni produși de fotocatod este mult crescut de procesul
multiplicator din tub.
• e- înaintează de-a lungul porțiunii multiplicatoare a tubului, interacționând cu
dinodele (= electrozi din metal, fiecare menținuți la o sarcină + progresiv mai >
ca cei dinainte)
• Când 1 e- lovește un dinod, eliberează 4 noi e-, fiecare dintre aceștia
alăturându-se pulsului crescând al e- ce înaintează spre anodul din capătul
tubului.
 IV. Amplificatoare și Preamplificatoare
• Curentul din TFM trebuie amplificat înainte să
poată fi procesat și contorizat

• În ciuda multiplicării din TFM, numărul de electroni

produși este mic și trebuie crescut sau amplificat.
• Doua etape
• 1. Un mic preamplificator localizat aproape de TFM
crește numărul de sarcini suficient pentru a permite
curentului a fi transmis printr-un cablu la amplificatorul
principal
• 2. Curentul este crescut de către amplificatorul principal
Circuitele electronice de Amplificare și
Formatare a Impulsurilor
• Asigură amplificarea liniara, nedistorsionata a semnalelor electrice

• Produc transformarea semnalelor in impulsuri de forma determinata,

care asigura prelucrarea lor digitala

• Produc 3 semnale de ieșire:

• Două semnale de poziție X și Y (+X, -X, +Y, -Y)
• Un semnal de energie Z (suma tuturor pulsurilor date de TFM d.p. cu E
radiației gamma care a produs scintilația inițială)
 V. Analizatorul de impulsuri
• Selectează numai impulsurile provenite din
”fereastra energetica” a izotopului utilizat (ex.
99m
Tc=140 KeV +-14%) – acea portiune din
spectrul de emisie cuprinsă între o limita
superioară și una inferioară

• Elimină semnalele cu valori mai mari sau mai

mici, provocate de radiația de fond, de cea
dispersată, sau de radiațiile altor izotopi
 VI. Circuitul de poziționare
• Cantitatea de lumină care este recepționată de un TFM
depinde de distanța la care se află TFM față de locul
interacțiunii radiației gamma cu cristalul
• TFM aflat cel mai aproape de locul interacțiunii primește
cel mai mare număr de fotoni și generează cel mai mare
impuls de ieșire
• tubul cel mai îndepărtat de sursa nuclidică primește cel
mai mic număr de fotoni luminoși și generează cel mai
slab impuls.
• Deși o imagine poate fi compusă doar din punctele
corespunzătoare TFM cu cel mai mare output la fiecare
interacțiune fotonică, atunci numărul de puncte
rezolvabile este limitat la numărul total de TFM (până la
128 per camera).
 VII. Osciloscopul
• Se utilizează la poziționarea pacienților pe
cameră afișând imaginile scintigrafice pe
ecran

• Osciloscoape
• Cu persistență
• Fără persistență
Permite persoanei care achiziționează
scanarea să regleze poziția pacientului înainte
de înregistrarea finală a imaginii pe film sau
calculator.
VIII. Calculatoare
• Utilizate pentru achiziționarea, prelucrarea și
depozitarea datelor
• Datele din imaginile sunt stocate în format digital
după cum urmează
• Pentru fiecare impuls Z , care este acceptat de către
analizorul puls - înălțime, se adaugă un număr la locul de
depozitare corespunzătoare locației X , Y a acesteia,
determinată de circuitul de poziționare .
• Stocarea datelor (ce ține de memoria calculatorului) se
face într-o matrice
• Fiecare poziție în matrice corespunde unui pixel în
imagine și i se atribuie o ”adresă” unică compusă din
rândul și coloana locației sale
 VIII. Calculatoare
• Datele sunt înregistrate prin atribuirea unei poziții în matrice pentru fiecare
foton acceptat.

• Matricile sunt definite de numărul subdiviziunilor de-a lungul fiecărei axe .

Operatorul poate alege din mai multe configurații de matrici de diviziuni
succesiv mai fine: 64 × 64, 128 × 128, 256 x 256 și 512 x 512, sau mai mult.

• Aceste numere se referă la numărul de coloane și rânduri într-o matrice

pătrată. Se poate observa că dimensiunile exterioare ale tuturor matricilor
sunt de aceeași dimensiune.

• Ce diferă este dimensiunea pixelilor și, prin urmare, numărul total de pixeli.
O matrice 64 x 64 are 4096 de pixeli; o matrice 128 x 128 are 16.384 pixeli;
și așa mai departe.
Cu cât este mai mare numărul de pixeli, cu atât este mai mic fiecare pixel pentru un
câmp de examinare dat și mai bună rezoluția imaginii
 VIII. Calculatoare
• Sistemul format din cameră și computer nu
poate distinge în mod fiabil două puncte care
sunt separate de mai puțin de 1 pixel.

• Cu ajutorul unei matrici grosiere (dimensiune

mai mare a pixelilor), 2 din 3 puncte sunt într-
un singur pixel.

• Folosind o matrice fină, toate cele trei puncte

sunt vizualizate distinct, deoarece acum sunt
mai multi pixeli „reci” intre cei fierbinti.
Achiziția Imaginilor
• Tipuri de Achiziții

• STATIC
• DINAMIC
• GATED
• TOMOGRAFIC
 A. Achiziție Statică
• Folosită pentru examinarea diferitelor regiuni
ale corpului sau vizualizări din diferite
unghiuri ale unei anumite regiuni de interes.
 B. Achiziție Dinamică
• Dacă distribuția nuclidului în organ se
schimbă rapid și este important să fie
înregistrată această modificare , se
achiziționează mai multe imagini rapide ale
unei anumite regiuni de interes. Acest tip de
achiziție de imagine se numește imagistică
dinamică
• Se achiziționează imagini secvențiale a câte
20 secunde (cadre sau frameuri) ale fluxului
vasculare de izotop prin rinichi.
• 24 cadre a 20 de secunde fiecare
C. Achiziția GATED
• Imaginile gated sunt o variație de imagini dinamice
• Sunt obținute imagini continue ale unor organe aflate în mișcare (inima) și datele sunt
corelate cu rata bătăilor inimii (folosind derivații EKG pentru a urmări intervalul R-R în
imagistica cordului)
• GATINGUL este utilizat pentru a împărți datele dintr-un STUDIU GATED BLOOD POOL
(GBPS) sau o Achiziție MultiGated (sau MUGA) în cadre astfel încât să poată fi evaluată
mișcarea peretelui și sa permită calcularea fracției de ejecție ventriculară
 C. Achiziția GATED
• În timpul achiziției gated, fiecare ciclu cardiac (interval între undele R pe
electrocardiogramă) este divizat în cadre

• Ieșirea electrocardiogramei (ECG atașat la pacient) este conectată la

camera/computerul de medicină nucleară.

• Fiecare undă R va "declanșa" achiziția unui set de cadre.

• În acest exemplu simplificat, camera /calculatorul este programat pentru

a colecta opt cadre a câte 0.125 secunde fiecare.

• Acest lucru presupune că fiecare bataie cardiacă are durata de 1 secundă.

• Imaginile blood pool provenite de la aproximativ 600 de cicluri cardiace

sunt însumate pentru a crea un singur ciclu compus din imagini gated.
Vă mulțumesc pentru atenție!