Contracţia

musculară
 Contracţia musculară

• Comanda dintre neuron la fibrele musculare se

realizează pe 2 căi:

A. Electrică – prin intermediul potenţialelor de acţiune

B. Chimică – prin neurotrofism – transportarea veziculelor

de acetilcolină pt a fi reparate şi retransmise
► forţa de propulsie este dată de enzime
 Contracţia musculară
A. Electrică – prin intermediul potenţialelor de acţiune
Membrana
fibrei musculare
Axolemă semnal electric Sarcolemă

Membrana
axonului

În repaus, MN - polaritate negativă intracelulară

- polaritate pozitivă extracelulară.

Această polaritate se datorează repartiţiei inegale

a ionilor:
K+ şi A– (anioni organici mari - aminoacizi şi
proteine) - intracelular
Na+ şi Cl–– extracelular
 Pompa ionică
- Procesul de transport al ionilor de natriu și potasiu prin
membrana celulară.

- Este un proces activ ce implică hidroliza ATP pentru a produce

energia necesară.
 Potenţialul de repaus - steady-state
K+ şi A– - intracelular Na+ şi Cl– - extracelular

Pompa ionică (consumă energie): - pompa de Na+ şi K+ - are ca acţiune

transportul Na+ din celulă în ext şi de menţinere a K+ în celulă.

fnm

fnm = forţa netă de mişcare a ionului

 Potenţialul de acţiune (PA)

PA = semnalul care va determina activarea musculară

În steady-state membrana este electronegativă în interior.

Modificarea potenţialului de membrană se poate face prin 2 căi:

- Depolarizare: ionii negativi trec în ext celulei iar cei pozitivi intră
în celulă; membrana devine tot mai slab polarizată, până la zero.

- Hiperpolarizare: prin încărcare ionică negativă intracelular şi

pozitivă extracelular.
 Potenţialul de acţiune
Neuronul motor periferic primeşte prin foarte multe sinapse
informaţii de la alţi neuroni sub forma unor stimuli biochimici
(acetilcolină).

Aceşti stimuli biochimici depolarizează membrana celulară astfel

încât ionii de Na+ penetrează în celulă determinând un potenţial
de acţiune.

Neuronul se supune legii “tot sau nimic”; producerea

depolarizării are loc numai atunci când stimulul atinge o valoare
prag.

Când stimulul are valoarea prag sau peste prag - determină un

curent de acţiune ce se răspândeşte la nivelul sinapsei la
cilindrax.
 Potenţialul de acţiune
Pe toată durata depolarizării membranei celula nu mai răspunde la
un nou stimul, găsindu-se în perioadă refractară.
1. Membrana este depolarizată
2. Potenţialul de acţiune se propagă
3. Repolarizarea
(perioada refractară)
 Potenţialul de acţiune

Membrana corpului celular şi membrana axonului are o

polaritate (+) externă şi (–) la interior.

Transmiterea procesului bioelectric de la celula nervoasă la axon

produce depolarizarea membranei axonului, axonul prezentând
la exterior o polaritate negativă care se va propaga spre
sinapsele neuromusculare.

PA ajunge la butonul terminal al axonului (partea presinaptică).

Depolarizarea membranei  Na+ şi Ca++ penetrează în interior

 eliberarea acetilcolinei
 Potenţialul de acţiune
- acetilcolina se va elibera în spaţiul sinaptic unde excită membrana
postsinaptică.

- acetilcolina se fixează pe celulele receptoare specifice ale

membranei postsinaptice, modificând permeabilitatea lor pentru
ionii de Na+ şi K+

 penetrarea Na+ în celula musculară cu ieşirea K+  potenţialul

de placă terminală (PPT).

- PPT se propagă spre fibra musculară, devenind potenţial de

acţiune al fibrei musculare (fenomen bioelectric).

- Procesul de la sosirea stimulului până la ajungerea la nivelul muşchiului are o

durată de 1ms, fiind considerat timp de întârziere sinaptică.
 Potenţialul de acţiune

PA axonal  până la joncţiunea neuromusculară  PPT  PA

sarcolemal  contracţia fibrelor musculare

PA axonal  PA sarcolemal = Propagarea neuromusculară

PPT = potențialul de placă

terminală
PA sarcolemal= potențialul
fibrei musculare
Cuplajul excitaţie – contracţie
succesiunea de evenimente prin care PA transmis de-alungul
sarcolemei provoacă alunecarea miofilamentelor.

PA sarcolemal  contracţia fibrelor musculare

 Cuplajul excitaţie – contracţie

1. PA se propagă în sarcolemă
2. PA se propagă de-alungul tubilor transverşi
3. Când PA ajunge la triade, cisternele terminale eliberează
ionii de Ca din reticulul sarcoplasmatic (RS).

4. O parte din Ca se leagă de troponină

(TnC), eliberând tropomiozina.
5. Capetele de miozină se leagă de
filamentele de actină şi le trag.
6. PA dispare; Ca se întoarce în RS.
7. Tropomiozina se va întoarce pt a
masca locul de legătură; fibrele
musculare se destind.
 Cuplajul excitaţie – contracţie

1. PA se propagă în sarcolemă
2. PA se propagă de-alungul tubilor transverşi
3. Când PA ajunge la triade, cisternele terminale eliberează ionii din reticulul
sarcoplasmatic (RS).

4. O parte din Ca se leagă de troponină (TnC), eliberând

tropomiozina.
5. Capetele de miozină se leagă de filamentele de actină şi le trag.
6. PA dispare; Ca se întoarce în RS.
7. Tropomiozina se va întoarce pt a masca locul de legătură;
fibrele musculare se destind.
 Rolul calciului în mecanismul contracţiei

O concentrație scăzută de Ca2+ intracelular:

 Tropomiozina blochează locurile de

cuplare ale actinei;
 Puntea de miozină (cross bridges) nu se
poate atașa locurilor de cuplare ale
actinei;
 Se amplifică starea de relaxare
musculară.
 Rolul calciului în mecanismul contracţiei
O concentrație ridicată de Ca2+ intracelular:
 Calciu suplimentar se leagă de troponină (TnC), (troponina inactivă
are doi ion de Ca2+)
 Ca activează troponina (TnC), eliberând tropomiozina care se va
muta de pe locurile de legătura ale actinei;
 Capetele de miozină se pot acum lega de filamentele de actină şi să
le tragă;
 Aceasta va permite inițierea contracției musculare (alunecarea
filamentelor de actină între cele de miozină).
 Contracţia musculară

• Teoria filamentelor glisante (Huxley 1964)

• Explică mecanismul contracției musculare bazat pe proteinele

musculare care alunecă peste altele generând mișcarea;

• Banda H se micşorează, datorită alunecării treptate a filamentelor

de actină între cele de miozină.
 Teoria Cross-bridge

• Teoria cross-bridge se referă la faptul că actina și miozina formează

un complex proteic (actomiozină) prin atașarea capetelor de
miozină pe filamentele de actină, formând astfel o scurtă punte
transversală între cele două filamente.
Fibra musculară în:
a. relaxare
b. în curs de contracţie
c. în plină contracţie
3
Ciclul punţilor
transversale (crossbridge)

1. Ataşarea (alipirea) 1

2. Rotarea
2
3. Detaşarea (dezlipirea)
 Contracţia musculară

• Este declanşată de eliberarea ionilor de Ca, care pătrund în

interiorul fibrei musculare pe calea tubilor T.

• Aceştia înlătură efectul inhibitor al troponinei asupra contracţiei şi

cu fiecare cuplare a ionilor de Ca cu o moleculă de troponină C, se
eliberează 7 locuri active ale actinei,

punţile transv. ale miozinei

putând astfel interacţiona cu
zonele active ale actinei,
acoperite de troponină în
timpul relaxării.
Contracţia musculară
Evenimentele care produc alunecarea
filamentelor de actină
Contracţia fibrei musculare
 De la comanda nervoasă la contracţia musculară
Emiterea unui PA de un MN α  o înlănţuire de evenimente:

1. Iniţierea şi propagarea PA neuronal prin axon

2. La nivelul joncţiunii neuromusculare se eliberează Ach
3. Ach creşte permeabilitatea membranei postinaptice (sarcolemei) pt
Na++ şi K++ care activează poarta canalelor de transport ionic, ceea
ce generează PPT
4. PPT depolarizează sarcolema şi creează PA sarcolemal
5. PA atinge tubii transv. T, care sunt depolarizaţi
6. Ca++ este elib. în sarcoplasmă, în proximitatea miofibr, şi se
fixează pe troponină
 De la comanda nervoasă la contracţia musculară

7. se eliberează locurile de fixare dintre actină şi miozină

8. Subfragmentul S1 al miozinei se ataşează actinei
9. urmează apoi hidroliza unei noi molecule ATP → detaşarea actinei
de miozină
10. Ciclul ataşare-detaşare a punţilor se continuă atâta timp cât există
ATP disponibil şi suficienţi Ca++ pt a dezinhiba troponina.
11. După epuizarea PA, ionii de Ca se retrag din jurul filamentelor de
actină şi miozină, în reticulul sarcoplasmatic
12. Complexul proteic troponină-tropomiozină este reinhibat, ceea ce
face imposibilă ataşarea miofibrilelor; fibra moleculară revine la
starea iniţială.
• Energia musculară

= transformarea energiei chimice de la nivelul

miofibrilelor în energie mecanică printr-un proces
chimico – dinamic.
 Sursele de energie în contracţiile musculare

Energia necesară contracţiei musculare = ATP (adenozintrifosfatul)

 Sursele de energie în contracţiile musculare

Rezervele ATP-ului din muşchi sunt scăzute:

 după 2 – 3 contracţii (câteva secunde de lucru) se epuizează

rezervele de ATP.

 necesitatea refacerii ATP

Refacerea – prin resinteză, cu ajutorul:

1. CP – creatin fosfat
2. Glucide – prin glicoliză anaerobă sau sistemul acidului lactic
3. Glucide şi lipide – prin proces de oxidare
 Sursele de energie în contracţiile musculare
Resinteza se realizează prin 2 căi: Anaerobă şi Aerobă

~ 30 – 60
sec.

~ 15 sec.

Mai multe ore