Particularităţile conducerii PA

în fibrele nervoase
 Conducerea indiferentă în fibra nervoasă – în
ambele direcţii
 Conducerea izolată – transmiterea excitaţiei
fără propagare către fibrele nervoase
alăturate
 Conducerea nedecremenţială
 Conducerea se realizează în neuronii integri
anatomic şi funcţional
Myéline formée de:
• Cellules de Schwann (système nerveux périphérique)
• Oligodendrocytes (SNC)
Clasificarea fibrelor nervoase din nervii mamiferelor

Tipul de Diametrul Viteza Funcţia

fibră (µm) (m/sec)
Aα 12 - 22 70 – 120 Propriorecepţie, somatomotorie
Aβ 5 – 13 30 – 70 Presiune, atingere în tegument
Aγ 3–8 15 – 30 Motorie, aferenţe spre fusurile
neuro-musculare
Aδ 1–5 12 – 30 Durere, temperatură, atingere în
tegument
B 1–3 3 – 15 Fibre preganglionare vegetative
C 0,4 – 1,2 0,5 – 2 Durere cronică, temperatură,
o,3 – 1,3 0,7 – 2,3 mecanorecepţie,
răspunsuri reflexe simpatice, fibre
postganglionare vegetative
 Fibrele A, în funcţie de grosime şi de viteza de conducere, se clasifică
în fibre α - alfa (15 μm, media 100 m/s), β - beta (8 μm, media 50 m/s),
γ - gama (5 μm, media 25 m/s) şi δ - delta (< 3 μm, media 12 m/s).
Astfel de fibre sunt axonii motoneuronilor şi fibrele ce transmit
impulsurile nervoase de la proprioreceptori.

 Tipul B de fibre, cu diametrul de 1–3 μm şi viteza de conducere medie

de cca. 7 m/s sunt fibre preganglionare vegetative.

 Fibrele C, amielinice, cu diametrul sub 1 μm, au o viteză de

conducere între 0,5–2,0 m/s sunt fibre postganglionare vegetative.
Astfel, la viteza de 0,5 m/s, PA va traversa calea de la creier până la
degetele picioarelor timp de cca. 4 s; la viteza de 120 m/s această cale
va fi traversată timp de circa 0,01 s.
Conducerea la nivelul axonilor amielinici
In acest caz, potentialul de actiune este
generat “pas cu pas” de-a lungul membranei
biologice.
Proprietăţile electrice ale membranei permit
depolarizarea regiunilor adiacente, iar
potenţialul de acţiune este condus într-o
singură direcţie “in vivo” sau bilateral în
condiţii de laborator.
Fig. 2.3. Curentul local în fibra nervoasă
amielinică. Porţiunea excitantă (1) a nervului este
stimulul, care se propagă în direcţia de la porţiunea
anterior excitată. În porţiunea anterioară (2)
excitaţiei apare depolarizarea critică a membranei,
iar în cea posterioară (3), depolarizarea este
compensată prin efluxul ionilor K+.
 Conducerea prin axonii mielinizati
 In acest caz, datorită proprietăţilor izolatoare
ale mielinei, potenţialul de actiune apare la
nivelul nodurilor Ranvier si “sare” de la un
nod la altul - conducere numită “saltatorie”.
Acest tip de conducere permite viteze mult
mai mari. Acest fapt influențează timpul de
apariţie a reflexelor.
dépolarisation
dépolarisation

repolarisation

repolarisation dépolarisation
CONDUCEREA IMPULSULUI PRIN FIBRELE
NERVOASE MIELINICE

contains few or no Na+ channels

Curentul local în fibra nervoasă
mielinică.
Particularităţile de propagare a excitaţiei în
fibrele mielinice şi amielinice:
 Viteza este mai mare în cele mielinice

 În cele mielinice potenţialul de acţiune se

propagă saltator, iar în cele amielinice pe
toată suprafaţa membranei
 Consumul de energie este mai intens în
fibrele amielinice decât în cele mielinice
(energia este necesară pentru activitatea
pompei Na+ / K+
Viteza de propagare a excitaţiei
în fibrele mielinice şi amielinice
 Sinapsa
Sinapsa este structura morfo-funcţională de
comunicare neuro-neuronală sau neuro-efectoare
(muşchi sau glande).
Transmiterea impulsului nervos de la zona
presinaptică la cea postsinaptică nu este o simplă
săritură de potenţial de acţiune, dar un proces mult mai
complex, datorat faptului că membrana postsinaptică
este inexcitabilă electric.
 După elementele care vin în contact se disting:

 sinapse neuroneuronale (axo-somatice, axo-

dendritice, dendro-denditice (rar întâlnite) şi axo-
axonice);
 sinapse neuroefectoare: neuromusculare între un
neuron şi o fibră musculară striată - placa motorie
sau joncţiunea neuromusculară; între un neuron şi o
fibră musculară netedă;
 de tip neuroglandular între un neuron şi o celulă
glandulară.
Placa motorie terminală în muşchiul striat
Invaginaţiile plasmalemei (sarcolema fibrei
musculare) formează fanta sinaptică în care
neurotransmiţătorul (Ach) se eliberează din veziculele
terminaţiei axonice; receptorii proteici pentru
acetilcolină şi acetilcolinesteraza (AchE) sunt asociate
cu membrana postsinaptică
 Bouton synaptique du
neurone moteur

Membrane du
bouton synaptique

Membrane de la
cellule musculaire

Cellule musculaire

Fente synaptique

Fibres contractiles

Qu'est-ce que c'est ?

Vésicules synaptiques
contenant l'acétylcholine
Jonction neuromusculaire
Si la dépolarisation de la membrane de la plaque motrice dépasse un certain
seuil, il se forme un potentiel d'action qui se propage dans toute la membrane
de la cellule musculaire.
Cet influx qui parcourt la membrane provoque la contraction musculaire.
 Evenimentele implicate în transmiterea
sinaptica chimica

1. Terminalul presinaptic este invadat de un potenţial de acţiune

2. Se produce deschiderea canalelor de calciu din membrana
presinaptică
3. Are loc un influx de calciu. Ioni de calciu se fixeaza de
calmodulina care activează PKA → fosforilarea proteinelor din
membrana veziculelor → ataşarea de membrana presinaptică
4. Se produce exocitoza veziculelor încarcate cu neuromediator
(ACh)
5. Are loc interacţiunea dintre neuromediator cu colinoreceptorii
postsinaptici şi deschiderea canalelor ionotrope de Na+.
6. Se produce un influx ionic de Na+, declanşînd apariţia unui
potenţial postsinaptic local - PPSE
Fig. 2.5. Eliberarea neurotransmiţătorului în sinapsele
chimice
Potenţial postsinaptic exitator
PPSE
Joncţiunea neuromusculară
 Acetilcolinesteraza
 Acţiunea acetilcolinei se stopează prin disocierea
de receptor. Ajunsă din nou în fanta sinaptică,
acetilcolina constituie substratul pentru acţiunea
colinesterazei. Colina rezultată din scindarea
acetilcolinei este reutilizată pentru sinteza de noi
molecule de acetilcolină.
 Acetilcolinesteraza este responsabilă de hidroliza
rapidă a acetilcolinei în fanta sinaptică. Ea este
prezentă în fanta sinaptică, în imediata apropiere
a membranei postsinaptice, unde concentraţia
acetilcolinesterazei se află în strînsă
interdependenţă cu activitatea de la nivelul
nervului.
Proprietăţile funcţionale ale
sinapselor
 Conducerea unidirecţională
 Sumarea
 Potenţierea (fascilitarea) posttetanică
 Întârzierea sinaptică
 Fatigibilitatea
 Susceptabilitatea la diferiţi agenţi
 Inexcitabilitatea electrică
 Plasticitatea
Substanţele care afectează neuromediaţia colinergică

Substanţa Originea Efectele

Curara Plante din America de Sud Interacţionează cu Ach la nivelul
Chododendron tomentosum şi receptorilor din placa motorie
Strychnos toxifera
Botulina Bacilul Clostridium botulinum Inhibă eliberarea Ach

Stricnina Seminţele de Strychnos nux Împedică apariţia PPSI în măduva

vomica, plantă din India, spinării
Ceylon, Africa de Sud, Australia
Neostigmina Bobul nigerian Inhibă AchE în celulele postsinaptice

Fizostigmină Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele postsinaptice

Succinilcolina Sinteză chimică Blochează transmiterea sinapti-că,

fixându-se pe receptorii Ach
Gaz neuroactiv Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele postsi-naptice

Tetrodotoxina Peşte tropical Tetrodon Blochează canalele Na+

Transmiterea sinaptica
 Boli neurodegenerative
Scleroza laterala amiotrofica – maladia Lou Gehrig
Degenerarea motoneuronilor din SNC – neuronii răspunzători de generarea
mişcării voluntare În lipsa semnalelor nervoase, muchii se atrofiază
Particularitaţile sinapselor

 Prezenţa neurotransmiţătorului în presinapsă

 Prezenţa receptorilor proteici în fanta postsinaptică
 Specificitate pentru neurotransmiţător
 Apariţia depolarizării în membrana postsinaptică
 Apariţia sumaţiei postpotenţialului sinaptic (PPS)
 Creşterea PPS la inactivarea enzimelor de
degradare a neurotransmiţătorului
 Acţiunea drogurilor prin receptorii postsinaptici
 Fig. 2.4. Convergenţa (A) terminaţiunilor presinaptice ale mai
multor neuroni pe un singur neuron postsinaptic şi divergenţa (B)
ramificaţiilor axo-nice ale unui neuron presinaptic, pe mai mulţi
neuroni postsinaptici
Fig. 2.6. Sinapsa axo-axonică între terminaţia axonică A şi
terminaţia axonică B. C este corpul celular postsinaptic
comun
 ,
Fig. 2.2. Conducerea saltatorie a excitaţiei în
fibra mielinică