Sunteți pe pagina 1din 32

Fiziologia miocitului neted

Musculatura netedă are un rol important în


organism, intrând în componenţa căilor
respiratorii, digestive, urinare şi a vaselor
sanguine.

In organism muşchiul neted este localizat


vascular sau non-vascular; în peretele
viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-
bronşic, ureterovezical, tubar-uterin) sau în
structurile globului ocular (iris, muşchi ciliar).
- Se clasifică în viscerali (unitari) şi multiunitari.
a. Muşchiul neted unitar:
formează sinciţii funcţionale (masă
citoplasmatică rezultată din unirea mai multor
celule, cu existenţa mai multor “punţi”
intercelulare).
unite în fascicule musculare, iar membrana lor
intră în contact, formând joncţiuni gap ce permit
fluxuri ionice intercelulare.
nu au inervaţie motorie individuală.
excitaţia se propagă de la o fibră la alta,
cuprinzând porţiuni mari de muşchi (sau tot
muşchiul) care acţionează ca o unitate.
pot prezenta şi activitate automată, independentă de
inervaţie (de exemplu muşchii din tubul digestiv, căile
biliare, uretere, uter, trompele uterine).
Joncţiunile gap permit ca ionii / moleculele mici să
difuzeze intre celule – apariţia undelor de calciu
printre celulele conectate
b. Mușchiul neted multiunitar:
- Fiecare celulă musculară netedă primește un impuls 
fiecare celulă se contractă independent
- Comunicarea intercelulară redusă (puţine joncţiuni
gap)
- Este capabil de un control fin (iris, mușchiul ciliar,
mușchiul piloerector)
Muschiul neted primeste aferente sinaptice:
- Neuronii fac parte din sistemul nervos
autonom
- Neuronii fac sinapse multiple cu o celula
musculara neteda  varicozitati (contin
mecanismul presinaptic de eliberare a
transmitatorului)
Structura miocitelor netede:
- miofilamentele de actină şi miozină fără o
dispoziţie regulată.
- prezinta aparat Golgi, RER, mitocondrii,
nucleu.
- membranele Z sunt înlocuite de corpi
denşi (locuri de ancorare pentru
filamentele subţiri).
- unii corpi denşi sunt ataşaţi la membrana
celulară adiacentă, → rol în transmiterea
forţei de contracţie de la o celulă la alta.
Potenţialul de actiune
In repaus, potenţialul de membrană al fibrei
musculare netede este între -50 şi -60 mV.
Potenţialul de acţiune poate fi cu vârf (spike)
sau cu platou.
- Potenţialul de acţiune cu vârf, similar celui din
muşchiul scheletic, durează 10-15 ms, este
caracteristic muşchiului neted visceral şi poate
fi declanşat de mediatori de origine neuronală,
locală sau sanguină, precum şi spontan.
- Potenţialul de acţiune în platou se
caracterizează prin întârzierea repolarizării
cu câteva sute sau mii de ms (asemănător
fibrei musculare miocardice); potentialul de
membrana se modifica gradual.
Stimulii care genereaza raspunsul gradual
sunt factori umorali locali / circulanti /
mecanici (distensie).
Raspunsul gradual poate fi hiper- sau
depolarizant; se insumeaza spatial /
temporal; daca sumarea depaseste valoarea
prag = PA se propaga.
Caracteristicile potentialului de actiune:
- Panta ascendenta lenta (100 ms)
- Varf unic / varf urmat de faza de platou / varf pe o
serie de unde lente
Depolarizarea reflecta deschiderea CaL.
 Influxul initial de Ca depolarizeaza celula 
deschiderea mai multor CaL  lent
Repolarizarea este lenta (CaL au deschidere
prelungita si inactivare lenta) + activarea tardiva a
canalelor de K voltaj-dependente si a KCa
Unele celule musculare netede exprima si canale
rapide de Na-voltaj dependente  nu intervin in
generarea PA ci asigura o viteza mare de
depolarizare si activarea Cav
Tipuri particulare de excitabilitate:
1. Curenti de pacemaker
- activitate electrica spontana – la nivelul
intestinului (celule interstitiale Cajal)
- apar ca urmare a proprietatilor dependente
de timp si voltaj a canalelor ionice 
cresterea curentului depolarizant /
reducerea efluxului hiperpolarizant
- cand ating valoare prag se declanseaza PA
2. Unde lente
- Oscilatii regulate si repetitive ale potentialului
de membrana
- Se datoreaza existentei Cav active in cursul
potentialului membranar de repaus 
depolarizeaza celula si alte Cav
- depolarizare progresiva si influx de calciu
- Cresterea Cai activeaza CaK 
hiperpolarizare progresiva si terminarea
depolarizarii
3. Activitate electrica spontana
- Datorata oscilatiilor ionice sau moleculare
intracelulare
Exemple:
- Cai crescut in timpul PA stimuleaza schimbul
Na-Ca  cresterea Nai cu amplificarea
expulziei Na prin pompa Na-K
- Activarea receptorilor cuplati cu proteina G
IP3  eliberare de Ca intracelular 
cresterea Cai prin activare RYR  crestere
Cai prin CICR
4. Potential jonctional
- Oscilatiile potentialului membranar poate
conduce la contractii tonice in absenta PA
- noradrenalina si acetilcolina (iris) determina
potential jonctional
- Potentialul jonctional imprastie electro-
tonicitate gradata pe miocitul neted 
modifica valoarea potentialului membranar 
intrarea Ca prin CaL
- Modificarile gradate ale potentialului
membranar activeaza PLC  eliberare de
DAG si IP3  modularea fortei de contractie
Mecanismul contractiei
muschiului neted
- Prezenta caveolelor (invaginatii superficiale
ale membranei plasmatice)
Cai care determina cresterea Cai:
a. Intrarea Ca prin CaL ca raspuns al
depolarizarii
b. Ca eliberat din reticul prin RYR si canale de
eliberare a Ca IP3R
c. Intrare de Ca prin canale voltaj
independente / dependente de stoc
A. Intrarea Ca prin canale voltaj-dependente:
Chiar daca miocitul neted raspunde treptat
depolarizarilor sau potentialelor de actiune,
depolarizarea produce un influx de Ca prin
canale de calciu voltaj-dependente de tip L.
B. Eliberarea Ca din reticul:
- Intrarea Ca prin canale voltaj-dependente
de Ca tip 1.2  activare subtipul RYR2 
CICR si amplificarea semnalului de Ca
- Activarea IP3 a IP3R
3.Intrarea Ca prin SOC
In miocitele fara canale de calciu voltaj-
dependente (mastocite, limfocite), depletia de
calciu din reticul poate impiedica influxul de
calciu prin membrana plasmatica, urmata de
recaptarea activa a Ca in reticul pentru a
reface depozitul de calciu  curent eliberator
de Ca (ICRAC)
ICRAC subliniaza capacitatea intrarii Ca =
SOCE
Limfocite: 3 gene care codifica Orai de SOC;
mutatiile Orai1 elimina ICRAC  nu se mai
activeaza limfocitele  sindroame de
imunodeficienta severa
Orai este sub controlul proteinei STIM din
membrana reticulara
In momentul depletiei reticulare de Ca, Ca
disociaza intr-o parte de reglare a STIM 
agregarea STIM in membrana reticulara 
interactiune cu domeniul citosolic Orai  formare
de canale de Ca activate  influx de Ca prin
membrana plasmatica  restabilirea depozitelor.
Refacerea rezervelor reticulare de Ca  Ca se
leaga de STIM  suprimarea agragarii STIM 
evitare SOCE
SOCE este implicat in reglarea Ca-dependenta a
contractiei miocitului neted.
Cresterea concentratiei Cai determina:
- Legarea a 4 ioni de Ca de CaM
- Complexul Ca-CaM activeaza MLCK care
fosforileaza lantul usor reglator
- Schimbarea conformatiei capului miozinei 
creste activitatea ATP-azica  interactiune
cu actina
Proteine inhibitoare ale interactiunii actina-
miozina: caldesmon si calponina.
Calponina inhiba tonic activitatea ATP-azei
miozinice.
Caldesmon inhiba tonic actina activata de ATP-
aza miozinica in musculatura neteda.
Cuplarea excitaţie-contracţie şi
mecanismul contracţiei
Miozina din muşchiul neted are afinitate mică
pentru actină în repaus, deci nu este
necesară inhibiţia interacţiunii lor.
Mai mult, miozina trebuie activată pentru a
interacţiona cu actina; lanţurile uşoare
reglatoare sunt fosforilate de o kinază
specifică (myosin light chain kinase; MLCK),
care este activată de complexul calciu-
calmodulină.
Interacţiunea actină – miozină constă în
ciclarea punţilor transversale, ce duce la
alunecarea reciprocă a filamentelor.
• Filamentele de actină şi miozină nu au
dispunere sarcomerică.
• In locul membranei Z filamentele de actină se
leagă de structuri speciale numite corpi denşi.
• Contracţia este susţinută atât timp cât prezenţa
stimulului menţine intrarea calciului, dar
aceasta este însoţită de valori scăzute pentru:
- calciul citosolic,
- activitatea MLCK şi fosforilarea MLC,
- ciclarea punţilor transversale.
Contracţia este susţinută prin punţile stabile
actină-miozină.
Mecanismul contracţiei muşchiului
neted
Muschi striat Muschi neted

Mecanismul de cuplare excitaţie- Mecanismul de cuplare excitaţie-


contracţie este dependent de actină contracţie este dependent de miozina
Creşterea calciului înlătură inhibiţia Miozina are afinitate scăzută pentru
exercitată de complexul troponină- actină; pentru a se produce contracţia
tropomiozină asupra interacţiei actină- este necesară activarea miozinei prin
miozină fosforilarea lanţului uşor al miozinei de
către o kinază specifică, activată de
complexul calciu-calmodulină
Creşterea Cac se realizează în special
prin intrare din mediul extracelular, dar
şi prin eliberare din RS
Canalele de Ca 2+ sunt de două
categorii: receptor operate şi voltaj
dependente.
Relaxarea miocitelor netede
In contrast cu muşchiul striat, unde relaxarea
este doar rezultatul repolarizării, în muşchiul
neted aceasta se produce şi ca proces activ.
Relaxarea este rezultatul scăderii calciului
citosolic spre valorile de repaus, datorita:
- stopării (reducerii) afluxului şi
- activităţii crescute a mecanismelor de extruzie

Indepărtarea Ca++ din citosol şi stimularea


fosfatazei miozinice iniţiază şi favorizează
procesul de relaxare a muşchiului neted
Particularităţi şi implicaţii
funcţionale
Proprietăţi ale muşchilor netezi:
- capacitatea de a fi stimulaţi prin întindere,
- prin declanşarea unor mecanisme spontane
(organele cavitare se evacuează prin conţinut
excesiv), şi
- plasticitatea (adaptarea tonusului la conţinut).
Relaxarea prin întindere (stress relaxation)=
capacitatea de modificare a diametrului
longitudinal, fără schimbări importante de
tensiune (rearanjarea filamentelor de actină şi
miozină, în funcţie de gradul de tensionare).
- muşchiul neted se caracterizează prin realizarea unei
mari economii de energie deoarece organele interne
trebuie să menţină o contracţie tonică, bazală,
permanentă:
=>se datorează ritmului lent al ciclului de ataşare-
desprindere al punţilor transversale
fiecare ciclu se consumă numai câte o singură
moleculă de ATP
- muşchiul neted are o perioadă de latenţă mai mare
necesară iniţierii unei contracţii decât muşchiul striat:
=>procesul de ataşare-detaşare a punţilor transversale
se desfăşoară lent,
=>concentraţia ionului de calciu declanşării contracţiei
se atinge mai greu decât la muşchiul scheletic
Oboseala musculară
Oboseala este o stare indusă de efortul susţinut şi
prelungit, asociată cu scăderea excitabilităţii, forţei şi
duratei contracţiei musculare.
Se datoreaza:
- Scăderii numărului de unităţi motorii antrenate în actul
motor.
- Scăderii capacitătii de scurtare a fiecărei fibre.
In timpul unei contracţii maximale susţinute → sunt
folosite toate unităţile motorii→ rata influxului nervos
este maximă→ acumulare de K+ extracelular
→reducerea potenţialului fibrei musculare→ scade
abilitatea de a se produce PA.
Oboseala din timpul exerciţiilor moderate se
produce datorită faptului că fibrele lente nu mai
au rezerve de glicogen→ sunt recrutate din ce
în ce mai multe fibre rapide → metabolism
anaerob → conversia glucozei în acid lactic →
scade pH-ul intracelular→ rata de producere a
ATP este redusă→ oboseală (din cauza
interferenţei cu cuplul excitaţie-contracţie).

Fibrele se pot adapta prin antrenament,


sporindu-şi cantitatea de mioglobină şi de
enzime aerobice respiratorii; preluarea
oxigenului poate fi crescută cu 20%.
Antrenamentele (contracţii musculare frecvente,
contra unei rezistenţe mari) produc dezvoltarea
musculaturii prin hipertrofie. Creşte mărimea
celulelor, nu şi numărul; creşte diametrul fibrei
prin sinteza de miofibrile noi.
Hiperplazia (formarea de celule noi) este puţin
importantă şi limitată.