EXCITABILITATEA

GENERALITATI
Miocardul are capacitatea de a-si genera
potentiale de actiune cand este stimulat
adecvat.
Excitantul
normal = potentialul de
actiune provenit de la nodulul sino-atrial
prag de excitatie = legea
tot sau nimic

Miocard ventricular, atrial, embrionar

GENERALITATI
CANALE:
- formatiuni care permit / faciliteaza miscarile
ionice prin bariera hidrofoba;
- sunt
constituite din spatiile realizate de
configuratia moleculara a unor proteine;
- contin apa;
- ionii
se misca in functie de gradientul
electrochimic;

GENERALITATI
-

pot fi inchise / deschise in functie de

conformatia moleculara; realizeaza adevarate
porti
porti de activare (A, m/d) si de inactivare
(I, h/f)
depolarizarea deschide portile A si inchide
portile I
repolarizarea inchide portile A si redeschide
portile I

GENERALITATI

Exista 2 tipuri de canale principale pentru

curentii spre interior cu actiune depolarizanta:
Canale rapide de Na (INa)
Canale lente de Ca (ICa sau ISI slow inward)
INa: reponsabil de faza 0 a PA
Ica: rol in determinarea duratei PA si a fazei
refractare la toate celulele miocardice

GENERALITATI
Pentru curentii spre exterior responsabili de
repolarizare, rolul cel mai important il are K+ pentru
care exista mai multe canale prin care se realizeaza
curenti numiti rectificatori:
- IK1: curent rectificator cu rol in mentinerea PR la
toate celulele miocardice (exceptie celulele P);
- IKt: curent tranzitor; contribuie la repolarizarea
initiala;
- IK: curent rectificator intarziat; se deschide la
sfarsitul platoului; este responsabil de repolarizare;

GENERALITATI
- IKCa : este activat de cresterea Ca++ citoplasmatic;
- IKATP: este activat de ATP; in cursul hipoxiei si
deprivarilor energetice;
- IKACh: este activat de ACh, in cazul cresterii activitatii
vagale
Canale de Cl-: genereaza in repaus un curent
depolarizant spre interior, iar in cursul PA genereaza
un curent repolarizant spre exterior.

GENERALITATI
Potentialul de repaus al cardiomiocitului
ventricular: are o valoare de (-80)(-85) mV.

Canalele voltaj-dependente
nivelul cardiomiocitului:
canale de Na+ rapide
canale de K+ lente
canale de Ca++ lente
canale de Cl- rapide

prezente

la

GENERALITATI
Potenialul de aciune este o depolarizare
tranzitorie ce se propag non-decremenial.
Contracia ritmic a miocardului este rezultatul
generrii ritmice de poteniale de aciune n
celulele specializate din nodulul sinoatrial.
Acestea sunt conduse prin restul sistemului
excitoconductor i prin miocardul contractil,
trecnd de la o celul la alta datorit prezenei
jonciunilor comunicante.

GENERALITATI
Existena canalelor ionice voltaj-dependente n
sarcolema cardiomiocitelor permite producerea de
poteniale de aciune, cu caracteristici variate n
diferitele tipuri de celule miocardice.
Sistemul excito-conductor cardiac cuprinde nodulul
sino-atrial, nodul atrioventricular, fasciculul His cu
ramurile sale i reeaua Purkinje.
Toate celulele din cadrul sistemului excito-conductor
sunt capabile de descrcare spontan, dar nodulul
sinoatrial deine controlul deoarece are cea mai mare
rat de descrcare.

Potenialul de aciune al
cardiomiocitelor ventriculare
Pentru miocard stimulul fiziologic este potenialul de
aciune generat ritmic de celulele P sinoatriale, iar
rspunsul este contracia.

Caracterele potenialul de aciune in

miocardului ventricular:
- amplitudine 90-105 mV,
- potenial de repaus aproximativ -80 mV,
- prag de declanare ntre -70 i -60 mV,
- durat de ~300 ms.

fibrelor

Potenialul de aciune al
cardiomiocitelor ventriculare
Fazele potenialului de aciune:
Faza 0: deschiderea canalelor de Na voltajdependent rapide determin depolarizare rapid sub
forma unui potenial-vrf (spike potential) ce
depete valoarea de zero (overshoot). Sub
actiunea stimulului membrana se depolarizeaza la
valoarea prag (-55 mV, -60 mV) atingand valoarea de
overshoot (+15 mV, +30 mV)

Faza 1: repolarizarea rapid ; potentialul ajunge pana

la valoarea 0; se datoreaza unui influx rapid de Clprin

deschiderea
canalelor
voltaj-dependente
respective; inactivarii canalelor de Na+ rapide si un
eflux usor marit de K+ prin canale IKt deschise.

Potenialul de aciune al
cardiomiocitelor ventriculare
Faza

2:

(platou): activarea canalelor voltajdependente lente de Ca si a curentului rectificator

axonal IK1; durata 100 ms;

Faza 3: repolarizare rapid moderata si completa

(100-150 ms); readuce potentialul membranar la
valorile de repaus. Se datoreaza fluxului spre
exterior de K (mai ales prin IK dar si prin IK1 si IKt).

Faza 4: se reinstaleaz potenialul membranar de

repaus, prin activitatea intens a pompei de Na / K.

Perioadele refractare ale miocardului

In cursul desfasurarii potentialului de actiune, fibrele
miocardice sunt refractare la actiunea oricarui stimul.
Depolarizarea se nsoete de incapacitatea de a
rspunde la stimuli, deoarece toate canalele de Na
rapide sunt deschise. Aspectul continu i n fazele 1
i 2, cnd canalele rapide de Na sunt inactivate, iar
cele de tip L sunt deschise. Astfel, de la declanarea
PA i pn la nceputul fazei 3 se ntinde perioada
refractar
absolut,
caracterizat
prin
inexcitabilitate.

Perioadele refractare ale miocardului

Perioada raspunsului local gradat:

urmeaza perioadei refractare absolute
excitantii aplicati in aceasta perioada pot
determina raspunsuri locale gradate, dar nu
declanseaza potentiale de actiune propagate,
indiferent de intensitatea lor
impreuna cu perioada refractara absoluta
formeaza prioada refractara efectiva

Perioadele refractare ale miocardului

Perioada refractara relativa
Pn spre sfritul potenialului de aciune,
inexcitabilitatea este relativ, deoarece stimuli
puternici pot s induc poteniale de aciune de tip
lent, mai ample pe msur ce stimulul acioneaz
mai trziu n faza 3.
Spre sfritul fazei 3 repolarizarea este aproape
complet; membrana iese din starea refractar
relativ si se pot declana poteniale de aspect
similar cu cel obinuit, aprut prin propagarea
potenialului de la nivelul nodului sino-atrial.

Perioadele refractare ale miocardului

Perioada supranormala:
incepe imediat dupa ce repolarizarea a
depasit valoarea pragului de repaus;
in aceasta perioada, fibra raspunde la stimuli
cu intensitate redusa (sub prag) prin
potentiale de actiune cu ascensiune si
amplitudine submaximale.

Perioadele refractare ale miocardului

Perioada refractar absolut + relativ =
perioada refractar total.
Importante apariia extrasistolelor (numai
nafara perioadei refractare absolute).
Existena unei perioade refractare lungi, de
ordinul zecimii de secund, duce la
imposibilitatea tetanizrii miocardului.

Extrasistola
Datorita
inexcitabilitatii
periodice
a
muschiului cardiac nu raspunde la numerosi
stimuli de origine extranodala. Daca acesti
stimuli survin in cursul perioadei de
excitabilitate normala (diastolica), inaintea
stimulului de origine nodala, pot determina o
depolarizare precoce a muschiului cardiac si
o sistola inafara ritmului normal =
extrasistola.

Extrasistola

Extrasistola are propria sa perioada refractara care

impiedica raspunsul cardiac la stimulul normal
urmator = repaus postextrasistolic.
Extrasistola poate apare si la inima normala:
exces de alcool, fumat, cafea
emotii
anxietate
oboseala excesiva
diferite droguri

Potentialul de actiune al
cardiomiocitului embrionar
Automatismul - capacitatea inimii de a se autoexcita.
Contracia ritmic a miocardului este determinat de
activitatea electric a nodulului sinoatrial; este
localizat n peretele atrial, inferior i extern fa de
deschiderea venei cave superioare.
Celulele sistemului excitoconductor nu pot menine
un potenial membranar de repaus constant; celulele
P (pacemaker) sinoatriale se depolarizeaz spontan
cel mai rapid i deci genereaz poteniale de aciune
cu cea mai mare frecven.

Potenialul de aciune al celulelor P

Membrana lor prezint o depolarizare diastolic lent,
de la potenialul maxim diastolic (cca. -65 mV) la
pragul de deschidere a canalelor lente de Na i Ca
(cca. -55 mV), cnd se declaneaz potenialul de
aciune.
Mecanismul principal al depolarizrii lente diastolice
este inactivarea lent a unor canale de potasiu n
timp ce permeabilitatea bazal pentru sodiu este
mare i cvasiconstant.
Nu sunt implicate canale de sodiu rapide n
depolarizarea din cadrul potenialului de aciune
declanat de celulele P (nu sunt exprimate de ctre
aceste celule).

Potentialul de actiune al celulelor P

Caracterele potenialului de aciune n celulele
P:
- potential maxim diastolic = -60 -70 mV;
- prag de declansare = -55 -60 mV;
- potential de actiune = -55 - 60 mV (fara faza
de overshoot; faza 0 lenta; amplitudine de 55
65 mV;repolarizarea lenta si platoul nu sunt
distincte; depolarizarea initiala fiind urmata de
o repolarizare lenta)
-durata 200 msec

Potentialul de actiune al celulelor P

Celulele P se caracterizeaza prin:

permeabilitate crescuta de Na+
scade lent curentul rectificator intarziat IK
numarul redus de canale de Na+ rapide face
ca depolarizarea sa se produca mai ales prin
activarea canalelor lente de Ca++ ceea ce
determina atenuarea semnificativa a pantei
ascendente si absenta fazei de overshoot.

Potentialul de actiune al celulelor

atrio-ventriculare
Caracterele potenialului de aciune n celulele
atrio-ventriculare:
- Potential de repaus = -60 mV
- Potential de actiune: durata 200-250 msec

- intermediar intre PA al nodulului sino-atrial si al fibrelor

Purkinje
- durata depolarizarii lente diastolice este mai prelungita
(frecventa de descarcare este mai redusa)
- faza de depolarizare este lenta
- faza de repolarizare rapida este absenta

Potentialul de actiune la nivelul

fibrelor Purkinje
Caracterele potenialului de aciune la nivelul
fibrelor Purkinje:
- potential de repaus = - 90 mV
- depolarizare lenta diastolica foarte lenta;
- potential de actiune:
-

faza rapida: 120 mV; deschiderea canalelor de Na+ rapide

repolarizare rapida deschiderea canalelor de Cl-;
platoul prezent
durata- mai mare decat la miocardul ventricular

Propagarea potenialului de aciune n

miocard
Potenialul de aciune se propag n sinciiul
miocardic datorit jonciunilor comunicante, ele
permit trecerea ionilor de la o celul la alta.
Jonctiunile comunicante nu sunt repartizate uniform
in miocard = viteza de conducere diferita.
Miocardul functioneaza ca un sincitiu; oriunde apare
PA este transmis instantaneu in tot miocardul.

Propagarea potenialului de aciune

n miocard
Viteza de propagare a impulsului variaz mult
n ansamblul miocardului; ea este n medie:
- 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms
ntrziere interatrial),
- 0,01-1 m/s n nodul atrio-ventricular (0,01
n fibrele joncionale, 0,1 n cele nodale; 100
ms ntrziere atrio-ventricular),
- 1,5-4 m/s n fibrele Purkinje (maxim 5 m/s;
30 ms ntrziere),
- 0,5 m/s n miocardul ventricular contractil.

Propagarea potenialului de aciune

n miocard

Conducerea PA la nivelul nodulului atrioventricular are este intarziata deoarece:

fibrele de conducere (de jonctiune, nodale, de
tranzitie) sunt scurte;
numarul de jonctiuni comunicante este redus;
sunt fibre de tip embrionar, putin diferentiate;
datorita intarzierii, nodulul atrio-ventricular se
numeste marea sinapsa a inimii

Propagarea potenialului de aciune

n miocard

Conducerea PA in miocardul ventricular:

Viteza de conducere 0,4-0,5 m/sec
conducere subendocardica catre epicard;
timp de conducere 0,06 sec;
cronologie: sept interventricular endocard
(varf, perete lateral), baza