CURS 5 BIOFIZICA

BIOFIZICA CONTRACTIEI MUSCULARE

1. Elemente de structura a muschiului striat

2. Contractia musculara, etape
3. Manifestarile mecanice ale contractiei musculare
4. Aplicarea principiului I al termodinamicii in cazul contractiei musculare
Musculatura reprezinta un element activ care controleaza deplasarea structurilor osoase si
miscarile altor structuri. Miscarile datorate muschilor se bazeaza pe capacitatea fibrelor musculare de a
utiliza energia chimica procurata in procesele metabolice, de a se scurta si de a reveni la dimensiunile
initiale.
Elemente de structura a muschiului striat
Muschiul striat este alcatuit dintr-un manunchi (sute, chiar mii) de fibre musculare. Fibrele
musculare sunt celule polinucleate marginite de o membrana plasmatica - sarcolema, care inveleste
fascicule de miofibrile separate intre ele de un sistem de tubuli si cisterne membranoase care apartin
reticulului sarcoplasmic. In fibra musculara exista un mare numar de nuclee si organite celulare ca
mitocondrii, ribozomi etc. Unitatea morfofunctionala a miofibrilei este sarcomerul. La microscop
sarcomerul apare sub forma unei succesiuni de benzi luminoase si intunecate, care corespund unor
filamente longitudinale ce se intrepatrund - aceste filamente formeaza aparatul contractil. Sarcomerele sunt
separate prin asa-numitel linii Z. Filamentele aparatului contractil sunt de doua feluri:filamente
subtiri (50) care se insera pe linia Z si filamentele groase(100). Banda luminoasa I contine
filamentele subtiri; banda intunecata A contine filamente groase care se intrepatrund cu cele subtiri, iar in
centru se afla banda H formata numai din filamente groase. In sectiune transversala se observa urmatoarea
imagine: fiecare filament gros este inconjurat de 6 filamente subtiri si fiecare filament subtire de 3
filamente groase.

Filamentele subtiri sunt alcatuite din trei tipuri de proteine: actina globulara(actina G) ( 42.000
D),tropomiozina si troponina. Filamentul propriu-zis este format din doua siruri paralele alipite formate din
actina G, ca doua lanturi torsionate (a-helixuri) (150-200 molecule) care dau forma fibrilara (F-actina)
(ura).

Aceste filamente sunt insotite de cate doua filamente de tropomiozina (70000 D) situate in santurile
formate de moleculele de actina. Din loc in loc, la capetele moleculelor de tropomiozina se gasesc
moleculele de troponina (50.000 D)(formate din trei proteine). In general, o tropomiozina insoteste 7
molecule de actina.
Filamentele groase sunt alcatuite din molecule de miozina(500.000 D) (300-400 molecule)
proteina fibrilara, asemanatoare cu o bagheta subtire, terminata prin doua capete globulare (aspect de crosa
de hochei). Partea fibrilara este numita meromiozina usoara (MMU), cea globulara -meromiozina
grea(MMG). Aceasta din urma are doua componente: S1(solubila in apa) si S2- legatura cu cea usoara; intre
ele se poate face indoirea moleculei. Filamentul de miozina este format din portiunea liniara, iar capetele
globulare sunt orientate lateral, la exteriorul filamentului, formand asa-numitelepunti transversale
miozinice(expansiuni laterale). S1 are mare afinitate pentru actina si prezinta, in prezenta Mg ++, activitate
ATP-azica. La randul ei, actina are o mare afinitate pentru miozina. Prin legarea celor doua (actina si
miozina) se formeaza complexul actomiozinic care amplifica activitatea ATP-azica a miozinei de 250 de
ori.

Fibra musculara este strabatuta de 2 retele de canalicule: 1) un sistem de canalicule dispuse

longitudinal care strabat intreaga sarcoplasma si sunt in contact strans cu miofibrilele:reticulul
sarcoplasmic. Acesta se dilata la nivelul liniei Z formand cisternele terminale; 2) canalicule transversale
(tubulii T) de la nivelul miofibrilelor pana la suprafata celulei, unde se deschid printr-un por. Acestia se afla
in vecinatatea liniei Z. Cisternele reticulului sarcoplasmic si cu tubulii alcatuiesc o triada. Cisternele
reprezinta rezervoare de ioni de Ca++(concentratia de 1000 ori mai mare decat in exteriorul lor )(contin cule
in care concentratia ionilor de calciu este de cateva ori mai mare decat in structurile vecine) si acestia se
elibereaza in cursul contractiei musculare.

Muschiul relaxat
In repaus, concentratia sarcoplasmica a ionilor de Ca++ este foarte mica (10-7 M). In aceasta
situatie locurile de legare ale actinei cu miozina sunt mascate prin interpunerea moleculelor de
tropomiozina. Puntile transversale MMG nu sunt legate de actina. Deoarece miozina are activitate ATPazica, poate sa scindeze ATP in ADP si Pi, cu un turnover foarte scazut ( 25 s sau 2-3/min.) si produsii de
scindare sunt eliberati in sarcoplasma.
Contractia musculara
Contractia fibrei musculare implica trei etape succesive:
1. excitatia fibrei;
2. cuplajul excitatie contractie;

3. contractia propriu-zisa a fibrei.

1.Excitatia. Nervul motor mielinizat are ramuri terminale nemielinizate. Acestea parcurg o
formatiune specializata a sarcolemei formand sinapse neuro-musculare (placa motorie). La nivelul acestor
sinapse incepe excitatia fibrei musculare prin eliberarea moleculelor de mediator chimic (acetilcolina) din
terminatia nervoasa in urma unui impuls nervos. Moleculele de acetilcolina se fixeaza pe moleculele
receptoare ale membranei postsinaptice, determinand deschiderea unor canale cationice ale acesteia.
Cationii intra in fibra, interiorul acesteia devine local pozitiv si in felul acesta se produce potentialul de
actiune. Acesta se deplaseaza prin sarcolema in lungul fibrei, iar prin membrana tubilor transversali in
profunzime.

2.Cuplajul excitatie- contractie. Tubulii transversali sunt in legatura cu cisternele reticolului

sarcoplasmic. Depolarizarea tubulilor duce, in momentul in care potentialul de actiune ajunge in dreptul
cisternelor, la deschiderea canalelor de Ca. Ionii de Ca ++ sunt eliberati din cisterne, iar concentratia lor in
sarcoplasma creste de la cca 0,1 M la 10M (100 ori). Troponina fixeaza ionii de Ca si in urma unei
modificari conformationale deplaseaza moleculele de tropomiozina din santurile filamentului subtire astfel
incat locurile de legare ale actinei cu miozina nu mai sunt mascate.
3.Contractia. Din acest moment se poate forma complexul actomiozinic si contractia incepe.
Contractia implica eliberarea energiei chimice necesare si fenomenele mecanice care stau la baza
producerii fortei, respectiv scurtarii fibrei. Etapele ei sunt:
- In urma rearanjarii troponinei si tropomiozinei extremitatea globulara S 1 a miozinei care dispune
de 2 locuri de legare, unul pentru actina, altul pentru ATP, se fixeaza pe locul de legare actinic. Apoi
miozina scindeaza ATP in ADP si Pi si in repaus, dar eliberarea lor este foarte lenta. Complexul ATPmiozina are mare afinitate pentru G-actina.
- Prin formarea complexului actomiozinic activitatea ATP-azica creste de 250 ori, produsii de
scindare sunt eliberati rapid, se elibereaza energie, eliberarea P i induce o modificare conformationala a S2,
iar puntea (in pozitie perpendiculara atunci cand produsii de scindare a ATP nu au fost inca eliberati) se
inclina cu 450 fata de filament. Prin aceasta inclinare ea antreneaza filamentul subtire, deplasandu-l axial cu
7,5 nm in directia zonei mediane si sarcomerul este scurtat. Se dezvolta forta.

- Locul de legare ramanand liber, o noua molecula de ATP este atasata (dupa 10-3 s) si aceasta
comanda desprinderea puntii de filamentul subtire. ATP este din nou scindat, puntea se leaga din nou de
filament ntr-o pozitie apropiata de linia Z si procesul se repeta.
In felul acesta, puntile transversale se comporta ca vaslele unei barci si sarcomerul se scurteaza.
Hidroliza ATP este mai rapida ca in repaus. Turnoverul creste la cca. 10/s. In felul acesta ciclul biochimic
al miozinei este continuat, cand incepe contractia, de cel actomiozinic. Observatie: In timpul scurtarii
sarcomerelor nu se scurteaza filamentele - ele se intrepatrund gliseaza. Teoria glisarii a fost
elaborata in mod independent de catre A. F. Huxley si H.E. Huxley in 1954.
In lipsa ATP, cum se intampla dupa moarte, ciclul se intrerupe in faza in care puntea este legata de
filamentul subtire, fiind inclinata la 450, legatura actomiozinica devenind permanenta. Apare rigor
mortis(rigiditatea cadaverica).

Relaxarea

Dupa incetarea excitatiei se produce relaxarea in urmatoarele etape: - se inchid canalele de Ca+
+
din cisterne, se reface concentratia de 10 3 ori mai mare in cisterne decat in sarcoplasma, datorita
pompei de Ca. Prin scaderea concentratiei calciului, proteinele filamentelor subtiri (troponina) isi reiau
conformatia, tropomiozina mascheaza locurile de legare. Atat contractia cat si mentinerea starii de repaus
se fac cu consum de energie. Exista muschi ale caror sisteme contractile sunt reglate de ionii de Ca ++ prin
actiunea acestora asupra miozinei si nu prin intermediul sistemului troponina- tropomiozina, asa cum exista
si muschi care pot apela la ambele sisteme de reglare a functiei contractile.

Mecanismele de refacere a rezervei de ATP

Rezervele de ATP din muschi se pot reface pe cateva cai:
-

Glicoliza anaeroba

Fosforilare oxidativa

Reactia creatin-chinazei (reactia Lohmann):

ADP + CP ATP + C

Reactia miochinazei:
ADP + ADP ATP + AMP

Muschiul glicerinat
Fibra musculara tratata cu solutie de glicerina - devine partial (sau chiar total) lipsita de sarcolema,
tubi transversali si reticul sarcoplasmic (o asemenea stare poate fi creata si prin tratare cu detergenti sau
prin microdisectie). Se constata ca si in asemenea fibre se pot desfasura cele 2 cicluri daca se modifica
concentratia de ioni de Ca++ si ATP in solutia in care se afla fibra. In solutie lipsita de ATP -rigor mortis. La
adaugare de ATP - relaxare. La adaugarea ionilor de Ca ++ se produce contractia. La indepartarea ionilor de
Ca++ (cu EDTA, EGTA -chelatori) se produce ori relaxarea, ori rigor (depinzand de prezenta ATP).
Manifestarile mecanice ale contractiei musculare
Tipuri de contractie
Muschiul dezvolta o forta de contractie egala si de sens contrar fortei careia i se opune. In functie
de marimea acestei forte muschiul se poate scurta, alungi sau poate pastra aceeasi lungime.
- Contractie izotonica - muschiul se contracta contra unei forte exterioare constante (ridicarea
unei greutati). - Contractie neizotonica - forta variaza ca marime - intinderea unui resort.

- Contractie izometrica - contractie in care lungimea muschiului nu se modifica, dar tensiunea in

el creste. Forta dezvoltata este egala cu cea care trebuie invinsa (contractia posturala sau pentru sustinerea
unui obiect). Muschiul nu efectueaza lucru mecanic.
- Contractia tetanica - Prin stimulare cu un impuls unic muschiul se contracta sub forma unei
secuse unice (intervalul intre stimuli trebuie sa fie mai lung decat timpul necesar contractiei si relaxarii); la
stimulare repetitiva cu o anumita frecventa, peste o limita data, contractiile individuale fuzioneaza intr-o
contractie unica -contractie tetanica (ura). Frecventa depinde de tipul de muschi (mai mare la muschii
rapizi)(musculatura oculara 350 stimuli/secunda, muschi solear 30).

- Alungirea muschiului - daca forta exterioara este mai mare decat valoarea maxima a fortei pe
care o poate dezvolta muschiul, acesta se alungeste cu toate ca se contracta activ.
Relatia forta-lungime
Forta generata intr-o contractie musculara depinde de distanta dintre extremitatile sale - deci de
lungimea sarcomerelor sale. Ea are valoarea maxima pentru o lungime initiala a fibrei (in repaus). Daca
este intinsa peste aceasta lungime si determinata sa se contracte, sau contractia porneste de la o lungime
mai mica, forta de contractie descreste.

Pentru a explica aceasta dependenta trebuie sa se tina cont de numarul de punti transversale
implicate in contractie. Daca un muschi este intins peste o lungime a sarcomerelor de 3,6 micrometri, nu
mai are loc intrepatrunderea filamentelor groase si subtiri, deci nu se poate forma complexul actomiozinic
si forta va fi nula. Forta maxima atunci cand toate puntile sunt implicate in interactiunea actomiozinica. La
muschiul scurtat apare o interpatrundere suplimentara a filamentelor subtiri apartinand aceluiasi sarcomer

repezentand un obstacol in interactiunea actomiozinica. F =0 cand filamentul subtire atinge linia Z din
partea opusa.
Relatia forta-viteza de scurtare (A.V.Hill)
Viteza de scurtare a unui muschi depinde de forta exterioara ce trebuie invinsa (deci de forta de
contractie la un moment dat). Astfel, un obiect usor este ridicat mai rapid, unul mai greu, mai lent. Ecuatia
care reprezinta acest proces, ecuatia Hill:
(F+a)(v+b) = (Fmax +a)b
Aceasta este ecuatia unei hiperbole. F- forta de contractie, v-viteza de contractie, a,b, -constante (adimensiune de forta, b de viteza). Fmax - forta maxima dezvoltata de muschi pentru o anumita lungime
initiala la care se declanseaza contractia (izometrica).

De aici, viteza de contractie va fi:

v = (Fmax -F)b/(F+a)
Se obtine viteza maxima, vmax, pentru F=0.
La forte mari muschiul se alungeste si nu mai respecta relatia Hill.
Puterea dezvoltata de muschi:
P = Fv = F(Fmax -F)b/(F+a)
Puterea este nula pentru F = 0 si F = Fmax (izometrica). Ecuatia Hill corespunde unei curgeri
vascoase (frecarea la nivelul puntilor in glisare).

Aplicarea principiului I in cazul contractiei musculare

La scurtarea unui muschi cu x, impotriva unei forte F, se efectueaza un lucru mecanic L = Fx.
Atat in repaus, cat si in contractie, muschiul degaja caldura. Caldura disipata de muschi este :

- Q1 - caldura de repaus;
- caldura de contractie, care la randul ei este caldura de mentinere a fortei de contractie Q 2 si
caldura de scurtare Q3 (proportionala cu gradul scurtarii);
- caldura de relaxare Q4, care se produce imediat dupa incetarea stimularii;
caldura de restabilire Q5, care se produce in urma reactiilor chimice de regenerare a ATP. Intrucat
pentru acest din urma proces este necesar un timp mult mai lung, el nu apare reprezentat in grafic.
Caldura degajata de muschi este rezultatul reactiilor chimice si proceselor mecanice (intinderea
unor structuri elastice din muschi, frecari interne). Energia interna a muschiului este rezultatul unor reactii
chimice (hidroliza ATP, reactia creatinchinazei, a miochinazei etc.)