Structura si proprietetile fiziologice ale fibrelor muschilor striati .

Reticulul sarcoplasmatic , T-sistemul

, sarcomerul , proteinele contractile ( actina si miozina) si reglatoare (tropomiozina , troponina).

Fibra musculară este delimitată la periferie de o membrană numită sarcolemă sau

miolemă care formează nişte invaginări ce pătrund în profunzimea fibrei în
dreptul membranelor Z – tubulii T. De o parte şi de alta a tubulilor T se află câte
un reticul sarcoplasmatic (porţiunea dilatată) împreună alcătuiesc triada
sarcoplasmatică. Organitele specifice sunt reprezentate de miofibrile. Unitatea
morfo-funcţională a miofibrilei este sarcomerul care este format de miofilamente
de actină şi miozină.

Structura ultramicroscopică a actinei:

Actina – reprezintă un polimer format din 3 părţi componente:

1. globule de actină
2. tropomiozina
3. troponină : I,T,C
Globulele de actină – formează două lanţuri care se răsucesc între ele, fiecare
globulă are centrul ei activ.

Tropomiozina - este o fâşie care acoperă centrii activi ai actinei.

Troponina – este de 3 feluri: troponina I fixează troponina de actină,

troponina T fixează troponina de tropomiozină şi troponina C este liberă şi are
afinitate faţă de ionii de Ca+ .

Miozina – este un polipeptid format din 2 lanţuri grele răsucite în dublu helix
şi plicaturate la capăt(H) şi 4 lanţuri uşoare (L) ataşate la nivelul capetelor (câte
două pentru fiecare capăt). Capul şi braţul formează puntea transversală. Cozile
miofilamentelor dispuse în mănunchi formează porţiunea axială a miofilamentului
fixat pe membrana M.

Contracţia musculară începe odată cu propagarea excitaţiei prin sinapsa neuro –

musculară spre fibra musculară. Apare potenţialul plăcuţei motorii care sumându-
se generează un potenţial de acţiune, care apoi se propagă bilateral prin fibra
musculară. Propagându-se potenţialul de acţiune străbate şi tuburile transversale
şi ca rezultat are loc depolarizarea membranei cisternelor ale reticului
sarcoplasmatic cu mărirea permeabilităţii pentru ionii de Ca+2, care conform
gradientului de concentraţie nimeresc în sarcoplasmă şi se unesc cu troponina C
care are afinitate faţă de Ca + 2.
 Ca rezultat are loc modificarea configuraţiei moleculei de troponină, care
atrage molecula de tropomiozină şi ca rezultat se eliberează centrii activi ai
miozinei şi se formează punţi acto – miozinice.

În rezultatul formării punţilor acto – miozinice se activează capul miozinei

care scindează ATP-ul cu eliminarea energiei. Această energie este necesară
pentru a modifica unghiul între corpul şi gâtul miozinei până la 450 , care în repaus
este de 900.

De la capul miozinei se detaşează ADP+P cu fixarea unei noi molecule de ATP.

Capul miozinei are activitatea ATP-azică scindând ATP-ul în ADP+P+energie şi

revenirea la poziţia iniţială.

În rezultatul repetării acestor paşi are loc atragerea actinei una în direcţie
alteia, ca urmare banda H poate dispărea complet, muşchiul se contractă.

Unitatea motorie (UM) reprezintă totalitatea fibrelor musculare inervate de

un motoneuron. Numărul de fibre musculare într- unitate motorie poate
varia de la cîteva fibre la mii de fibre. Deosebim:
- UM mici 3-10 fibre (muşchii oculari)
- UM mijlocii 50-700 fibre
- UM mari 1000-2000 fibre
După viteza de contracţie pot fi:

1.UM rapide (activitatea ATP-azică ridicată şi rezistenţă scăzută la oboseală)

2. UM lente (activitatea ATP-azică scăzută şi rezistenţă crescută la oboseală)