În perioada dezvoltării embrionare pot surveni unele anomalii în formarea organelor,
inclusiv a aparatului locomotor, care, la naştere sau în perioada neo-natală se evidenţiază ca malformaţii congenitale. Factori exogeni: agenţi chimici (substanţe toxice, alcoolul, tutunul, stupefiante, somnifere), agenţi fizici (traumatism, lovitură), bolile infecţioase (gripa, rujeola), factori alimentari (carenţe de vitamina K, A) Factori endogeni: malformaţii ale uterului, polipi, boli cardiace, maladiile hormonale (diabet), vârsta înaintată a mamei Torticolisul congenital (gât răsucit) indică o poziţie vicioasă şi permanentă a coloanei vertebrale cervicale şi a capului (înclinarea capului spre umăr). Cauze: afectarea ţesuturilor moi (muşchiul sternocleidomastoidian) Clasificare: congenital (muscular sau osos) sau dobândit Congenital muscular – mai des întâlnit la fetiţe (înclinare spre umărul drept) – dezvoltare inegală a muşchilor. Apare ca o mică tumoră; netratat va deveni foarte grav în următoarele luni ale copilului. Depistarea precoce a stadiului iniţial al torticolisului muscular impune instituirea tratamentului ortopedic. Începutul lui debutează de la vârsta de 2 săptămâni şi include exerciţii de gimnastică pasivă de corecţie şi fixarea pe etape a capului şi pentru a alungi muşchiul afectat. În formele mai grave, tratamentul conservator urmează până la vârsta de 3 ani şi dacă e fără succes, se impune tratamentul chirurgical. Torticolis osos – sindromul Klippel-Feil – se caracterizează prin deformarea coloanei cervicale si toracale (copilul lipeşte bărbia de stern) Piciorul strâmb – poziţia vicioasă, congenitală, permanentă a piciorului în raport cu gamba 1) Varusul – piciorul se sprijină pe marginea externă, iar marginea internă a piciorului este deplasată în sus. 2) Valgusul – marginea internă a piciorului se sprijină pe sol 3) Echinul – flexie plantară – axa piciorului se află în prelungirea gambei 4) Talusul – piciorul este flexat dorsal spre gambă şi se sprijină pe călcâi Tratamentul ortopedic se aplică imediat după naştere prin gimnastică curativă, reducerea manuală a deformaţiei şi stabilizarea poziţiei obţinute cu ajutorul cizmuliţelor ghipsate. Coxartroza congenitala – este o boală cronică degenerativă a articulaţiei coxo-femurale caracterizată din punct de vedere morfologic prin leziuni distructive ale ţesutului osos subcondral. 1) Coxa valga – se depistează la adolescenţi şi se manifestă în majoritatea cazurilor la vârsta de 12 ani cu un col femural înalt şi subţire. Bolnavului i se administrează un regim de pat, proceduri fizio-terapeutice şi masaj. 2) Coxa vara – tabloul clinic este identic cu cel al displaziei de şold, iar la palpare, trohanterul mare se află la nivelul liniei Nelaton. Afecţiunea este întâlnită în jurul vârstei de 30 – 40 de ani şi are ca şi caracteristică mersul şchiopătat. Evoluţia va fi lentă şi de lungă durată. Principiile de tratament: a) Profilactic b) Conservator c) Chirurgical Malformatiile coloanei vertebrale Ţinuta – presupune o poziţie neforţată liberă a capului şi trunchiului în ortostatism, în poziţia şezândă şi în mers şi este determinat de curburile fiziologice ale coloanei vertebrale, de poziţia capului în raport cu trunchiul, de poziţia bazinului, de poziţia simetrică a membrelor inferioare. Când copilul începe să menţină poziţia capului, se formează lordoza cervicală (luna a 3-a şi a 4-a). La 6-8 luni în poziţia şezândă, se formează cifoza toracală, iar lordoza se formează în a 10-12-a lună când copilul face primii paşi. 4 dereglări: a) Scoliotică b) Spate plat – lipsa curburii normale c) Spate rotund – accentuarea curburii d) Lordotică Scolioza – este o diformitate complexă a coloanei vertebrale cauzată de un defect prezent încă de la naştere cu încurbare laterală Cifoza congenitala – este determinată de defecte de formare sau segmentare a uneia sau a mai multor vertebre. Mecanismele de apariţie – afectează de obicei o singură vertebră şi înregistrează o progresie rapidă sau poate afecta mai multe vertebre. Diagnosticul se bazează pe examen radiologic, C.T., R.M.N. Lordoza – este una din cele 3 deformări ale coloanei spinale care duc în timp la insuficienţă respiratorie şi chiar deces timpuriu. Când deformarea apare la coloana lombară, determină hiperlordoza – coloana se apropie de peretele abdominal anterior.