Noţiuni de RADIOBIOLOGIE

Dr. Valentin CERNEA

Institutul Oncologic “Prof. Ion Chiricuţă”
 Interacţiuni de bază ale radiaţiei cu 

materia vie

1. Interacţiunea cu materia este aleatoare: ea poate

sau nu să aibă loc. Dacă interacţiunea are loc
apariţia leziunilor nu este obligatorie.

2. Depozitarea iniţială de energie are loc foarte rapid la

aproximativ 10 –17 sec.

3. La nivel celular acţiunea radiaţiei nu este selectivă,

energia fiind depozitată în mod aleatoriu. Nici o
structură celulară nu este „aleasă” de iradiere.
 Interacţiuni de bază ale radiaţiei cu 

materia vie (2)

4. Modificările vizibile la nivel celular, tisular sau al unor

organe, determinate de iradiere nu sunt specifice şi
pot fi determinate şi de alţi agenţi fizici (ex. căldură).

5. Modificările biologice apar după o perioadă de

latenţă a cărei durată este dependentă de doza de
iradiere, fiind foarte variabilă, de la săptămâni la ani.
Actiune indirecta vs directa

•Directă: cuanta de energie

•Indirectă: radicali liberi

• conţinutul de apă

• concventraţia oxigen
 EFECTELE RADIAŢIILOR IONIZANTE

• Persoanele implicate
– Efecte somatice: la persoana iradiată
– Efectele genetice: la descendenţi

• Timpul de manifestare al leziunilor

– Imediate
– tardive
 Efecte vs. Doza de iradiere

• Doze mari:
– efecte deterministice (RT)
• Doze mici:
– Efecte stochastice
• Efectele somatice (cancere)
• Efecte genetice
Curbe doză răspuns
Tipuri de radiaţii ionizante

• Radiaţii electromagnetice

• Radiaţiile corpusculare
 Radiaţii electromagnetice

• Sunt radiaţiile X şi radiaţiile gama (g).

• Componentele electrice resp. magnetice, sunt perpendculare

• Viteza de propagare în vid este egală cu cea a luminii: c=3 x 108 m/s.
• Radiaţiile electromagnetice sunt caracterizate de:
– frecvenţă (n) şi de
– lungimea de undă (l); iar viteza c=ln.
• Energia
– E=hc/l, unde h=6.626 x 10-34 Js (constanta lui Plank), c= viteza luminii,
iar l = lungimea de undă.
– Scăderea lungimii de undă determină creşterea energiei fotonilor.
Radiaţiile cu lungime de undă mare sunt de energie mică.
 RADIAŢIILE IONIZANTE

• Radiaţiile corpusculare
– Protonii: particole încărcate pozitiv, nucleul de
hidrogen, fără electorni asociaţi (1H).
– Neutronii: particole fără încărcătură electrică
– Particole alfa (a): atom de heliu deposedat de toţi
electronii( 4He2+).
– Particole beta (b):
• un electron cu încărcătură negativă
• pozitron cu încărcătură pozitivă. Sunt notaţi cu: e-, b-, b+.
 Procese primare de interacţiune a radiaţiei cu
materia
• Absorbţia radiaţiilor ionizante
• Ionizarea
• atom neutru din punct de vedere electric capătă o
sarcină electrică (fie negativă, fie pozitivă)
• extracţia unui electron de la nivelul unui orbital,
rezultatul fiind formarea unei perechi de ioni
• Excitarea
• deplasarea unui electron de pe un orbital cu un
nivel de energie mei scăzut la un nivel de energie
mai înalt
Absorbţia vs. energia radiaţiei
 Caracterizarea radiaţiilor ionizante

• Modalitatea de ionizare
• Directă:
• radiaţii care transferă energia în mod direct (sub
forma unei particole încărcate) altor specii atomice.
Ex. radiaţia alfa, beta, protonii.
• Indirectă:
• radicali liberi
• Distribuţia spaţială:
• ionizare densă (a, ioni grei)
• ionizare slabă ( x, gama)
OER (Oxygen enhancement ratio) şi TLE

factorul de potenţare al oxigenului

• Doza de iradiere
în hipoxie/ doza
de iradiere în
conditii de
oxigenare pentru
aceaşi efect biologic
• TLE mare
OER mic
LEZIUNILE ADN ŞI MOARTEA
CELULARĂ
 Radioliza apei: radicali liberi

• Radical liber: orice atom sau moleculă care conţine cel

puţin un eectron nepereche: O2, O2, OH, CH3

• Specii oxigen reactive: orice atom sau moleculă care

conţine oxigen care are o reactivitate mai mare decât
starea de bază: H2O2

• radioliza apei- ecuaţia completă

– hn w H2O w H + OH + eaq + H2 + H2O2 + H+
 Leziunile ADN: estimare cantitativă

• Nr. Leziunilor
induse: mai
mare dcât cele
care eventual
determină
moartea celulară
(reparaţie)
D0 : doza de RT care distruge cca. 63%
dintre celule
 MEMO

• O doză terapeutică de RX produce în fiecare celulă un

mare număr de ionizări
– mecanism direct
– radicali liberi
• leziunile chimice ale ADN rapid reparate prin reacţii
enzimatice
• Moartea celulară asociată cu anumite tipuri de aberaţii
cromozomiale (micronuclei)
• Radiosensibilitatea relativă au unei celule poate fi
determinată la diferite nivele in secvenţa evenimentelor
postiradiere
 Procese de reparaţie celulară

• Reparaţie:
– funcţia macromoleculelor de ADN este restaurată
– funcţia unei anumite gene NU în mod obligatoriu

• refacerea celulară:
– creşterea ratei de supravieţuire a unor celule, sau
restaurarea structurii şi funcţiei unor ţesuturi după
iradiere (dependentă de cinetica celulelor respective)
• dovezi
– experimentele spit-dose
Cinetica populaţiilor celulare

• Sisteme celulare fără

regenerare:
• neuronii,
• ovocitele
• Sisteme celulare regenerative
• epiteliile
• măduva osoasă
 RADIOBIOLOGIE CLINICA

• Factorii timp
• Scheme de fracţionare
• Modificarea răspunsului la
iradiere
• Tehnici noi de radioterapie
• Hipertermia
 OBIECTIVELE
RADIOTERAPIEI
- +
COMPLICAŢII
CONTROL TUMORAL

RAPORTUL TERAPEUTIC

•COMPROMIS ÎNTRE RATA MAXIMĂ A CONTROLULUI LOCAL

•ŞI INCIDENŢA MINIMă A COMPLICAŢIILOR TARDIVE SEVERE
RADIOSENSIBILITATE vs RADIOCURABILITATE

• Radiosensibilitate - caracteristică intrinsecă a celulelor

tumorale
– radiosensibile - capacitate mică de reparere a leziunilor, 

majoritatea carcinoamelor şi ţesuturile normale cu răspuns
acut
– radiorezistente - capacitate mare de reparare a leziunilor

ţesuturi normale cu răspuns tardiv, glioblastoame,
melanomul
• Radiocurabilitate - probabilitatea de eradicare a unei
tumori, depinde şi de alţi factori înafara de RS
 Efecte volum vs. arhitectura tisulara

• Organele alcatuite din SUF (subunitati functionale

– Arajjare seriala (maduvaa spinarii)- efecte volum nu foarte

pronuntate)

– Aranjare paralela (hepatocit, loburi alveoralri , nefroni)

efecte volum pronuntate

– Aranjare mixta
 Efecte volum vs. arhitectura tisulara

Aranjare seriala a SUF Aranjare paralela a SUF

Goitein, 2009
 FACTORII TIMP

• Definirea unui tratament presupune 3

parametri:
– Doza totală (Gy)
– Etalarea - numărul de zile între prima şi ultima
şedinţă de iradiere
– Marimea dozei pe fractiune
– Fracţionarea - numărul de fracţiuni administrate
– Debitul dozei - important în curieterapie
 SCHEME DE FRACŢIONARE (1)

• Etalarea şi fracţionarea favorizează:

– repararea leziunilor subletale (ţes. normale!!)
– repopularea celulelor supravieţuitoare
– reoxigenarea
• Protejează ţesuturile cu potenţial proliferativ
crescut
– diferentă ţesuturi normale - ţesuturi tumorale
 SCHEME DE FRACŢIONARE (2)

• Fracţionarea clasică - 

2 Gy/fracţiune, 5 zile/săptămână

DT= 60 -70 Gy în 6-7 săptămâni
• Fracţionarea accelerată - 2 fracţiuni/zi
– nr. fracţiuni
– etalarea
– DT = mai mică
• Hiperfracţionarea
– nr. fracţiuni
– etalarea =constantă
– DT = constantă (evential cu cca 10% mai mare)
 Modelul Liniar patratic (LQ)
From: Molecular and Cellular Basis of Radiation Injury

Human Radiation Injury, 2011

S=aD+bD2

Legend:
Schematic of the LQ model for radiation cell survival curves. The continuously bending curve is fitted by the expression SF = e-(αD+βD2), where
SF is the surviving fraction, D is the dose, and α and β are the coefficients for the linear and the quadratic components, respectively.

Date of download: 3/23/2015 Copyright © Wolters Kluwer

MODELUL LP si normalizarea dozei la 2 Gy

unde: D’ = doza totală pentru noul regim de fracţionare, D2 = doza totală

pentru fracţiuni de 2 Gy, d2 = doza pe fracţiune = 2 Gy, d’ = doza/fracţiune
pentru regimul nou de fracţionare, α/β = raport specific efectului biologic
pentru care se face normalizarea.
 MODIFICAREA RăSPUNSULUI 

LA IRADIERE

• Radiosensibilizatori
– misonidazol
– analogi halogenaţi ai pirimidinelor

• Radioprotectori (amifostina)
 TEHNICI NOI DE RADIOTERAPIE

• Electroni
– profunzimea D max dependentă de energie

apoi scadere rapidă a doxei

• Neutroni
– TLE crescut
– eficace in condiţii de hipoxie
– practic în clinică - avantaje modeste

• Protoni
– RBE asemănătoare cu a RX dar distribuţia mai favorabilă

prin scăderea rapida a randamentului în profunzime
 Concluzii

• Radiobiologia este esentiala pentru a intelege efectele

radioterapiei
• Este importanta protectia radiologica a pacientului
pentru a reduce efectele radiatiilor in tesuturile
sanatoase
• Exista modele care permit o estimare a efectelor
pentru o schema data de radioterapie
• Este necesara precautia cand se aplica un model unui
individ - judecata clinica nu trebuie ingradita de reguli