IGIENA RADIAŢIILOR

RadiaIiile constituie un factor prezent permanent în mediul înconjurǎtor,

exercitând efecte sanogene sau patogene, funcIie de dozǎ şi timp de
expunere. Din punct de vedere fizic, radiaIiile sunt unde sau particule care se
propagǎ în spaIiu sub forma unor raze, care determinǎ direcIia de propagare,
şi care realizeazǎ un transport de energie asupra corpurilor iradiate.
Majoritatea radiaIiilor sunt de origine naturalǎ, dar în unele situaIii pot acIiona
şi radiaIii artificiale, ca rezultat al activitǎIilor umane. RadiaIiile diferǎ în funcIie
de modul de producere şi efectul biologic produs.
Dupǎ modul de producere:
• RadiaIii e/ectromagnetice – se formeazǎ prin vibrarea electronilor atomici
ai materiei, mişcare care creazǎ douǎ câmpuri: unul electric şi unul
magnetic, constant perpendiculare unul pe altul, care se propagǎ sub
formǎ de unde transversale. Energia unei radiaIii este invers
proporIioanlǎ cu lungimea de undǎ.
• RadiaIii nuc/eare – rezultate în urma dezintegrǎrilor nucleare.
Dupǎ efectul produs asupra materiei (cu referire la materialul biologic):
• RadiaIii neionizante
• RadiaIii ionizante.
Energia unei radiaIii este invers proporIionalǎ cu lungimea de undǎ.

1. RADIAŢIILE NEIONIZANTE

Sunt radiaIii electromagetice care transferǎ la locul de absorbIie energii care

nu sunt capabile sǎ producǎ fenomenul de ionizare sau îl produc foarte slab.
Totuşi, în condiIii de iradiere prelungitǎ şi de intensitate mare, radiaIiile
neionizante pot acIiona agresiv asupra Iesuturilor, determinând apariIia unor
38

manifestǎri patologice. Practic, se considerǎ cǎ intensitatea energeticǎ a

radiaIiilor neionizante este mai micǎ de 10 eV, iar lungimea de undǎ ( 2) este
superioarǎ la 150 nm.
În cadrul spectrului electromagnetic, cele mai studiate şi cele despre care
s+au acumulat mai multe date sunt radiaIiile ultraviolete, luminoase şi
infraroşii, datoritǎ şi importanIei lor pentru starea de sǎnǎtate a organismului
uman.

A. Radiaţiile ultraviolete (R.U.V.)

Sunt radiaIii cu lungimi de undǎ (2) între 100 şi 400 nm, dintre care cele cu 2
sub 200 nm sunt absorbite de cǎtre aer, şi care se împart, în funcIie de efectul
principal produs, în:
• U.V.A. – cu 2 de 320-400 nm – produc pigmentogenezǎ;
• U.V.B. – cu 2 de 280-320 nm – produc eritem cutanat;
• U.V.C. – cu 2 sub 280 nm – bactericide.

Surse
RadiaIiile U.V. pot proveni din surse naturale sau artificiale.
Principala sursǎ naturalǎ este soarele, din a cǎrui emisie de energie 5%
este reprezentatǎ de R.U.V., predominant cu lungimi de undǎ mici. La nivelul
solului
R.U.V. ajunge sǎ reprezinte doar 1% din energia solarǎ, cu predominenIa
lungimilor de undǎ mari, datoritǎ reIinerii R.U.V. în ionosferǎ, prin interacIiunea
cu stratul de ozon.
Sursele artificiale sunt reprezentate de:
• descǎrcǎri în gaze (lǎmpi cu Hg cu presiune înaltǎ sau medie, lǎmpi cu
gaze nobile, arcuri voltaice);
• surse incandescemte (lǎmpi cu halogen)
• lǎmpi fluorescente (tuburi fluorescente, emiIǎtori cu fluorescenIǎ în U.V.)

Mecanism de acţiune
Procesele care au loc în materialul biologic sunt, în esenIǎ, procese
fotochimice, în ansamblu organismul fiind supus unui stres. Cea mai mare
capacitate de absorbIie a R.U.V. o au proteinele şi acizii nucleici.

Efecte
Efectele R.U.V. pot fi împǎrIite în efecte asupra organismului şi asupra mediului.
 39

EFECTE ASUPRA ORGANISMULUI

Datoritǎ penetrabilitǎIii reduse, efectul R.U.V. este restrâns la nivelul tegumen-
tului, ochilor şi la reacIiile secundare produse în urma iradierii acestor zone.

a. Efecte asupra tegumentului

Efectele imediate care sunt întâlnite la nivelul tegumentului sunt:
• Pigmentarea (bronzarea) – fenomen de apǎrare, de creştere a
rezistenIei tegumentului la R.U.V. Pigmentarea precoce, apǎrutǎ la timp
scurt dupǎ iradiere, este uşoarǎ şi dispare relativ repede (8-10 zile), nu
se însoIeşte de eritem şi constǎ în mobilizarea pigmentului melanic
preexistent în straturile profunde ale tegumentului. Pigmentarea propriu-
zisǎ apare aproximativ dupǎ a 4-a zi de expunere, datoritǎ formǎrii unei
cantitǎIi noi de pigment melanic din promelaninǎ la nivelul melanocitelor
din stratul bazal al dermului, şi persistǎ timp îndelungat (1-3 luni).
• Interferarea creşterii ce/u/e/or /a nire/u/ tegumentu/ui. Imediat dupǎ
iradiere se produce o stopare a creşterii celulare (pentru 24 de ore),
urmatǎ de o stimulare a mitozelor care este întreruptǎ de descuamarea
stratului superficial al pielii.
• Sinteza ritaminei D. Provitaminele inactive sunt transformate de R.U.V. în
forme active: 7-dehidrocolesterolul (provitamina D3) se transformǎ în
colecalciferol (vitamina D3). Efectul cel mai puternic îl au U.V.B.
• Eritemu/ – constǎ în arsuri de diferite grade. IniIial apare un eritem
imediat,
de slabǎ intensitate şi scurtǎ duratǎ (1-2 ore) produs de R.U.V. cu 2 de
300 nm. Dupǎ o perioadǎ de latenIǎ de pânǎ la 10 ore apare eritemul
tardiv, care persistǎ mai multe zile, generat de R.U.V. cu 2 de 240 nm, a
cǎrui intensitate creşte cu mǎrirea dozei de iradiere. Modificǎrile apǎrute
sunt locale şi generale: creşterea permeabilitǎIii vasculare, vasodilataIie,
exudat celular, edem, flictene, stare de şoc sau colaps.
• Fotodermatozele cutante – sunt produse de iradierea cu U.V. a
tegumentelor sensibilizate prin prezenIa unor unor substanIe endogene
(profirine) sau exogene (psoraleni, hidrocarburi policiclice aromatice,
acridinǎ, sulfamide, parfumuri, antiseptice etc.).
ReacIiile tardive apar dupǎ expuneri prelungite (ani de zile) la nivele relativ
mari de R.U.V. şi constau în:
• Îmbǎtrânirea prematurǎ a tegumentu/ui - procese de degenerare a
tegumentului consecutiv degenerǎrii fibrelor de colagen.
• Cheratoza actinicǎ – proliferare celularǎ la nivelul epidermului cu atipii
celulare, ceea ce sugereazǎ o leziune precanceroasǎ.
40

• Canceru/ cutanat – reprezintǎ 2% din totalul neoplaziilor, iar 90% din

aceste cancere cutanate apar pe tegumentele expuse direct R.U.V.

b. Efecte asupra ochiului

R.U.V. sunt absorbite de cǎtre mediile oculare în funcIie de lungimea de undǎ
(corneaa absoarbe un spectru larg – 230-400 nm, iar în celelalte straturi
pǎtrund doar R.U.V. cu lungimi de undǎ mari).
Efectele imediate sunt reprezentate de conjunctivitǎ şi fotocheratitǎ, care
apar în primele 2-3 ore de la iradiere, iar simptomele constau în hiperemie,
fotofobie şi blefarospasm, care dureazǎ între 3-5 zile şi nu sunt remanente.
Efectele tardive sunt mai puIin elucidate, dar experimental s-a obIinut
instalarea cataractei consecutiv expunerii de lungǎ duratǎ la R.U.V. cu 2 de
295-320 nm. R.U.V. pot produce reducerii tranzitorii ale acuitǎIii vizuale,
datoritǎ lezǎrii celulelor senzoriale retiniene de cǎtre radiaIii cu 2 de 360-365
nm.

EFECTE ASUPRA MEDIULUI

R.U.V au acIiune distructivǎ asupra organismelor unicelulare, în funcIie de
dozǎ efectul putând fi bacteriostatic sau bactericid. Efectul bactericid al R.U.V.
contribuie la purificarea naturalǎ a aerului, apei şi solului, maximum de acIiune
bactericidǎ având-o radiaIiile cu 2 de 250-280 nm, care acIioneazǎ asupra
acizilor nucleici, asupra proteinelor şi se pare cǎ şi asupra ADN şi ARN.

B. Radiaţiile luminoase (R.L.)

RadiaIiile luminoase sau vizibile au 2 cuprinse între 400 şi 760 nm, fiind
purtǎtoare de energie micǎ (1-7 eV). În funcIie de 2, radiaIiile cuprinse în
spectrul luminos sunt:
• Violet – 400-436 nm
• Indigo – 436-460 nm
• Albastru – 460-495 nm
• Verde – 495-566 nm
• Galben – 566-589 nm
• Portocaliu – 589-627 nm
• Roşu – 627-760 nm

Surse
Sursele de R.L. pot fi naturale şi artificiale.
 41

Cea mai importantǎ sursǎ naturalǎ este soarele, care asigurǎ fondul
general de R.L. Acestea reprezintǎ aproximativ 40% din întreaga energie
solarǎ, cu variaIii diurne şi sezoniere. O cantitate redusǎ de R.L. mai este
emisǎ prin reflexia razelor solare de cǎtre lunǎ, precum şi de cǎtre alIi aştri în
absenIa R.L. directe (noaptea).
Sursele artificiale sunt numeroase şi foarte diverse, R.L. fiind produse prin
procedee multiple, de la flacǎra deschisǎ la gaze excitate electronic.

Mecanism de acţiune
R.L. sunt o zonǎ de tranziIie între R.U.V. şi infraroşii şi astfel vor avea efecte
proprii ambelor categorii de radiaIii, acIionând în special la suprafaIa Iesuturilor
biologice, unde cea mai mare parte sunt reflectate şi numai o micǎ parte sunt
absorbite. ReacIiile care au loc la nivelul tegumentelor sunt predominant
termice (acumularea de cǎldurǎ) şi mai puIin fotochimice (pigmentaIie uşoarǎ).

Efecte
Din punct de vedere al efectelor asupra organismului distingem efecte asupra
sistemului nervos, asupra tegumentului şi asupra ochiului (funcIia vizualǎ).

a. Efecte asupra tegumentului

Efectele asupra tegumentului se datoreazǎ fenomenului de fotosensibilizare
produs de interacIiunea dintre R.L. şi substanIe fotosensibilizante exogene sau
endogene, rezultând fotodermite. Leziunile produse sunt rezultatul a douǎ
tipuri de reacIii: fototoxicǎ şi fotoalergicǎ. Expunerea prelungitǎ la R.L. intense
favorizeazǎ hiperkeratoza, fenomenele atrofice şi se discutǎ implicarea în
producerea leziunilor maligne.

b. Efecte asupra ochiului

FuncIia vizualǎ reprezintǎ principalul efect al R.L. asupra organismului.
FuncIiile fundamentale ale vederii (acuitatea vizualǎ, sensibilitatea de contrast,
stabilitatea vederii clare, viteza percepIiei vizuale) sunt influenIate direct de
cantitatea de luminǎ primitǎ.
• Obosea/a rizua/ǎ – apare în condiIii de iluminat insuficient, datoritǎ
suprasolicitǎrii mecanismelor de acomodare a ochiului şi constǎ în:
scǎderea funcIiilor fundamentale ale vederii, hipersecreIie lacrimalǎ,
blefarospasm, usturime şi senzaIie de corp strǎin în ochi, la care se
adaugǎ fenomene legate de efortul de compensare la nivelul sistemului
nervos – cefalee, greaIǎ, ameIeli. O altǎ cauzǎ o poate constitui
existenIa constrastelor mari de iluminare.
42

• Miopia şi presbiopia – sunt favorizate sau decompensate de iluminatul

insuficient.
• Fototraumatismu/ – apare în cazul unui iluminat excesiv şi se carac-
terizeazǎ prin apariIia de imagini strǎlucitoare în câmpul vizual,
scotoame, închiderea reflexǎ a pleoapelor şi chiar orbire (prin leziuni
ireversibile ale retinei). Expunerea repetatǎ poate produce retinita
cronicǎ.
• Nistagmusu/ – este produs de variaIiile ritmice ale intensitǎIii luminii
(enomenul de pâlpâire).
Razele laser prezintǎ particularitatea intensitǎIii mari a luminii
monocromatice, care poate produce la nivelul tegumentului leziuni de la eritem
pânǎ la necrozǎ, iar la nivelul ochiului de la hiperemie pânǎ la orbire.

c. Efecte asupra sistemului nervos

R.L. sunt un stimul puternic al sistemului reticulat activator ascendent (SRAA)
şi al scoarIei cerebrale, constituie un factor determinant al bioritmului şi s-au
descris efecte psihologice ale luminii (culorile deschise au efect stimulator, în
timp ce cele închise au un efect deprimant).

C. Radiaţiile infraroşii (R.I.R.)

R.I.R. sunt radiaIii cu 2 de 760 nm – 1 mm, cu energie sub 1,5 eV, care produc
fenomenul de încǎlzire. Teoretic, sunt produse de orice corp cu o temperaturǎ
mai mare decât 0°K (zero absolut) şi sunt principala cale prin care se
realizeazǎ schimbul de cǎldurǎ.

Surse
Sursele pot fi naturale sau artificiale, ambele tipuri de surse fiind prezente
pretutindeni în mediul înconjurǎtor.
Surse/e natura/e. Soarele asigurǎ fondul principal al R.I.R., acestea
reprezentând peste 50% din energia radiantǎ emisǎ de soare. De asemenea,
sunt surse toate corpurile cu temperaturi mai mari de 0°K, în acest caz
intensitatea emisiei fiind dependentǎ de temperatura corpului emiIǎtor şi direct
proporIionalǎ cu diferenIa dintre temperatura corpului şi cea a mediului
înconjurǎtor.
Surse/e artificia/e sunt numeroase şi variate: lǎmpi incandescente, flǎcǎri,
aparate de încǎlzire etc.
 43

Mecanism de acţiune
Datoritǎ nivelului scǎzut de energie pe care îl transportǎ, R.I.R. nu produc
efecte biochimice în Iesuturile biologice, având efecte termice. R.I.R. sunt
stimulatoare pentru metabolism şi reprezintǎ un excitant al sistemului de
termoreglare.

Efecte
a. Efecte asupra tegumentului
RadiaIiile cu 2 sub 1,5 mm pǎtrund pânǎ la nivelul hipodermului, în timp ce
cele cu 2 mai mari sunt reIinute în derm şi epiderm. Pielea are o mare
capacitate de absorbIie a R.I.R., datoritǎ conIinutului sǎu ridicat în apǎ.
Principalul efect produs este cel de încǎlzire, cu hiperemie difuzǎ, care apare
prompt şi dispare dupǎ încetarea expunerii, şi senzaIie de cǎldurǎ.
Tegumentele tolereazǎ timp nelimitat o iradiere cu R.I.R sub 1 cal/cm 2/min.
Creşterea intensitǎIii de iradiere peste pragul dureros (1,5 cal/cm 2/min)
determinǎ apariIia eritemului caloric, caracterizat prin mecanismul de
producere (fizic), creşterea sensibilitǎIii dureroase, vasodilataIie capilarǎ şi
activarea glandelor sudoripare în teritoriul cutanat iradiat. În iradieri intense pot
apare arsuri, cu papule, vezicule sau chiar necrozǎ. Dupǎ vindecare, în
eritemul de micǎ intensitate apare pigmentaIia fǎrǎ cicatrice, iar în cele intense
– vindecarea cu cicatrice

b. Efecte asupra ochiului

Ochiul se caraterizeazǎ prin capacitatea de concentrare a R.I.R. incidente,
determinând acumularea unei cantitǎIi de cǎldurǎ la nivelul structurilor oculare.
• Conjunctiva şi corneea – iradierea lor intensǎ produce leziuni corneene
şi determinǎ apariIia refelxului de inchidere a pleoapelor.
• Cristalinul – primeşte R.I.R. cu 2 micǎ, în mod direct sau de la radiaIiile
absorbite de umoarea apoasǎ, ceea ce determinǎ creşterea temperaturii
sale. Expunerile de lungǎ duratǎ (10-20 ani) pot determina opacifieri
locale sau cataractǎ.
• Retina – în condiIii de expuenre intensǎ apare durere şi edem retinian.

c. Efecte asupra sistemului nervos

Sunt datorate penetrabilitǎIii mari a R.I.R. cu 2 micǎ (sub 1,5 mm). Acestea pot
strǎbate cutia cranianǎ şi acIioneazǎ la nivelul meningelui (piamater şi
duramater), provocând vasodilataIie şi iritaIie meningealǎ. Sindromul este
44

cunoscut sub numele de insolaIie, este condiIionat de expunerea craniului la

radiaIia solarǎ intensǎ şi apare brusc, fiind caracterizat de fenomene
meningeale (cefalee intensǎ, acufene, greIuri, vǎrsǎturi, fotofobie, puls filiform,
facies palid). În formele grave apare redoarea cefei, retracIia abdomenului,
convulsii, iar în formele foarte grave se poate ajunge la comǎ şi deces.
Temperatura centralǎ este nemodificatǎ sau foarte puIin crescutǎ, iar lichidul
cefalorahidian este hipertensiv.

D. Microundele

Microundele sunt radiaIii cu 2 cuprinsǎ în tre 1 mm şi 10 m.

Surse
Principalele surse de microunde cu care organismul vine în contact sunt cele
artificiale: cuptoare cu microunde, aparate de diatermie, instalaIii de
comunicaIii, radar etc.

Mecanism de acţiune
Majoritatea surselor de microunde emit şi R.I.R. cu lungime mare de undǎ şi,
din acest motiv, predominǎ efectele termice, cu acumularea de cǎldurǎ în
diferite organe şi Iesuturi (piele, ochi, testicule).

Efecte
Principalele efecte constau în modificǎri cardiovasculare şi nervoase,
simptomatologia fiind dominatǎ de: obosealǎ, cefalee, stǎri depresive,
scǎderea libidoului, tensiune arterialǎ instabilǎ, dureri anginoase.

2. RADIAŢII IONIZANTE

RadiaIiile ionizante sunt radiaIii care, prin cantitatea mare de energie pe care o
transferǎ (peste 10 eV), au capacitatea de a ioniza materia asupra cǎreia
acIioneazǎ. În aceastǎ grupǎ de radiaIii sunt cuprinse atât radiaIii
electromagnetice (X şi gamma), cât şi fluxuri de particule atomice (a, þ,
protoni, neutroni). Capacitatea de ionizare a acestor radiaIii este diferitǎ,
radiaIii a şi þ şi fluxurile de protoni având o capacitate mai mare de ionizare de
cât radiaIiile y.
 45

A. Unitǎţi de mǎsurǎ

În definirea radiaIiilor ionizante şi a efectelor produse se utilizeazǎ o serie de

unitǎIi de mǎsurǎ tradiIionale, cu echivalentul lor în S.I.
Radioactivitatea (activitatea unui radionuclid) se mǎsoarǎ prin viteza de
dezintegrare a nucleilor atomici. Unitatea folositǎ era Curie (Ci) - numǎrul de
dezintegrǎri pe secundǎ care se produc într-un gram de radiu - 3,7 x 10 10
dezintegrǎri/sec. În S.I. unitatea de mǎsurǎ este Bequerel (Bq) – care
corespunde la 1 dezintegrare/sec.
Capacitatea de ionizare se aprecia utilizând Roentgen-ul (R) – doza de
radiaIii X sau gamma care produce în 1 cm3 de aer (uscat, la 0°C şi 760 mm
Hg) ioni negativi sau pozitivi purtând o sarcinǎ electricǎ egalǎ cu o unitate
elctrostaticǎ. În S.I. unitatea de mǎsurǎ a capacitǎIii de ionizare este coulomb/
kilogram (C/kg).
Doza absorbitǎ se mǎsura utilizând rad-ul (radiation absorbed dose) –
absorbIiei de 100 erg/g substrat iradiat. În S.I. se utilizeazǎ Gray-ul (Gy).
Doza echivalentǎ (acIiunea biologicǎ a radiaIiei ionizante absorbite în
funcIie de capacitatea de ionizare) se mǎsura utilizând rem-ul, iar în S.I. se
(roentgen echivalent man) foloseşte Sievert-ul (Sv).
EchivalenIele sunt prezentate în tabelul II.1.

TABELUL II.1
Mǎrimi şi unitǎţi de mǎsurǎ în radiometrie şi dozimetrie

Sistem vechi S.I.

Nume Simbol Unitate Nume Simbol Transformare
1 Bq = 27,03
Activitate Curie Ci dezintegrare/s Bequerel Bq x 10-12 Ci
Capacitate
C 1 C/kg =
de ionizare Roentgen R - -
(expunere) (coulomb)/kg 3876 R
Roentgen
Debitul 1 A/kg =
pe R/s A (amper)/kg - -
expunerii secundǎ 3876 R/s
Doza 1 Gy = 100
Rad Rad J (joule)/kg Gray Gy Rad
absorbitǎ
Debitul
Rad pe Gray pe 1 Gy/s = 100
dozei Rad/s W (watt)/kg Gy/s
secundǎ secundǎ Rad/s
absorbite
Echivalentul 1 Sv = 100
Rem Rem J (joule)/kg Sievert Sv Rem
dozei
46

B. Surse

RadiaIiile ionizante pot proveni în mod natural din mediul înconjurǎtor

(iradierea naturalǎ) sau ca rezultat al utilizǎrii substanIelor radioactive în
diferite scopuri (iradierea artificialǎ).

Iradierea naturalǎ
Iradierea naturalǎ cuprinde totalitatea radiaIiilor emise de substanIele radio-
active, aflate în toIi factorii de mediu. Principalele surse de radiaIii naturale
sunt: RadiaIii/e cosmice – de origine solarǎ. RadiaIiile care ajung la limita
atmosferei (radiaIii cosmice primare) intrǎ în reacIii cu nucleii atomilor din aer,
rezultând alte emisiuni nucleare (radiaIii cosmice secundare). RadiaIiile
cosmice sunt absorbite în mare parte de cǎtre atmosferǎ.
RadiaIii/e terestre. În structura scoarIei terestre existǎ o serie de materiale
radioactive, iar energia rezultatǎ din aceastǎ formǎ de radioactivitate naturalǎ
contribuie la mişcǎrile scoarIei terestre. Radionuclizii prezenIi în scoarIa
Pǎmântului încǎ de la formarea acesteia se numesc radionuclizi primordiali şi
sunt reprezentaIi de urmǎtoarele entitǎIi radioactive: potasiu-40, uraniu-238,
uraniu-235, thoriu-232. Prin dezintegrarea acestora au apǎrut radionuclizi
secundari, cu timp de înjumǎtǎIire fizicǎ cuprins între 10 -7 secunde pentru
plumb-212 şi 1018 ani pentru bismut-209.
Doza efectivǎ totalǎ datoratǎ fondului radioactiv natural este în medie de
2400 µSv/an, dintre care 1100 µSv este datǎ de radiaIia cosmicǎ şi radiaIia
terestrǎ, iar 1300 µSv se datoreazǎ radonului şi descendenIilor sǎi.

Radioactivitatea artificialǎ
Expunerea populaIiei la sursele radioactive artificiale se împarte în expunere
neprofesionalǎ şi expunere profesionalǎ.

EXPUNEREA NEPROFESIONALǍ
Expunerea medicalǎ a populaIiei
Domeniile folosirii în medicinǎ a radiaIiilor ionizante din surse artificiale sunt:
utilizarea radiaIiilor X în scop diagnostic (radioscopia clasicǎ, radiofotografia,
radiografia dentarǎ, radioscopia cu amplificator de imagine etc.), radioterapia
externǎ (roentgenterapia, cobaltoterapia, cesiuterapia şi terapia cu radiaIii cu
energie mare date de accelerator, betatron, ciclotron etc.), curieterapia localǎ
endocavitarǎ (realizatǎ cu surse închise de radiu-226 şi cobalt-60), medicina
 47

nuclearǎ (unde se utilizeazǎ preponderent radionuclizi cu viaIǎ scurtǎ pentru

investigaIii interne cu techneIiu-99 sau în scop terapeutic cu iod-131).
În Iara noastrǎ media dozei anuale efective datoratǎ procedurilor medicale
este de circa 500 µSv. Utilizarea radiaIiilor ionizante în medicinǎ oferǎ
numeroase avantaje în diagnostic şi tratament, dar poate provoca efecte
nocive atât asupra pacientului, cât şi asupra descendenIilor acestuia, crescând
în acelaşi timp şi doza de expunere artificialǎ a populaIiei în general.

Expunerea populaIiei datoratǎ testelor nucleare

Efectuate în cea mai mare parte între anii 1954-1963, cele aproximativ 450 de
experienIe nucleare au realizat o semnificativǎ expunere externǎ şi internǎ a
populaIiei, prin radioelementele rezultate: tritiu, carbon-14, stronIiu-90, cesiu-137
şi izotopi de plutoniu. Aceste radioelemente s-au depus mai ales în emisfera
nordicǎ, realizând o contaminare radioactivǎ de 3 ori mai mare faIǎ de aceea a
emisferei sudice.

Expunerea industrialǎ
RadiaIiile ionizante sunt utilizate în numeroase domenii industriale
(gamagrafie, sterilizare, calibrare, trasare) şi mai ales în centralele nucleare.
Doza primitǎ de populaIie se datoreazǎ atât inhalǎrii radionuclizilor, cât şi
transferǎrii lor prin diverse lanIuri trofice la om. în condiIiile respectǎrii normelor
de radioprotecIie, impactul acestor radionuclizi asupra dozei de expunere a
omului este redus, datoritǎ scǎderii rapide a radioactivitǎIii lor.

Expunerea domesticǎ
Anumite aparate şi produse pot provoca o expunere foarte redusǎ a
consumatorilor, datoritǎ conIinutului radioactiv sau datoritǎ producerii radiaIiilor
ionizante. Astfel sunt obiectele luminiscente care au aplicat un strat de tritiu
(ceasuri de mânǎ, ceasuri deşteptǎtoare, ecrane luminiscente}, vechile modele
de televizoare, unele tipuri de ceramicǎ dentarǎ. O expunere ridicatǎ se
datoreazǎ şi zborurilor Ia mare altitudine, sau fisurilor din fundaIia clǎdirilor,
care cresc nivelul interior al radonului, dacǎ solul pe care este amplasatǎ
construcIia are o radioactivitate mǎritǎ.
Pentru populaIie in ansamblu, aceste expuneri (datorate surselor industriale
şi domestice), determinǎ o dozǎ efectivǎ micǎ, în jur de 10 µSv/an.

EXPUNEREA PROFESIONALǍ
RadiaIiile provenite din surse artificiale sunt larg utilizate în diferite ramuri ale
economiei, în controlul unor procese industriale şi al calitǎIii produselor, în
scop
48

diagnostic şi de tratament uman şi veterinar, în cercetare etc. Principalele

categorii de personal expus profesional la radiaIii ionizante sunt: membrii
profesiunilor medicale (radiologi, radioterapeuIi) şi paramedicale (manipulatorii
aparaturii, infirmiere etc.), lucrǎtorii din cercetarea medicalǎ, biologicǎ,
agricolǎ, care utilizeazǎ surse radioactive, lucrǎtorii din industria nuclearǎ
(centrale energetice nucleare, mine etc.), lucrǎtorii din diferite sectoare
industriale care utilizeazǎ surse radioactive (radiografie industrialǎ, sterilizarea
produselor farmaceutice, conservarea unor produse alimentare, calibrare
radiometricǎ).
Doza efectivǎ pe care o poate primi o persoanǎ care lucreazǎ în mediu
radioactiv este limitatǎ prin lege, conform normelor actuale de radioprotecIie la
50 mSv/an sau 1 mSv/sǎptǎmânǎ.

C. Efecte

În principal, efectul radiaIiilor ionizante asupra omului se datoreazǎ formǎrii

unor radicali liberi şi ioni toxici, cu reactivitate chimicǎ mare, apǎruIi mai ales
prin interacIiunea radiaIiilor cu apa din organism, la care se adaugǎ micro-
leziunile directe produse asupra structurii celulei.
Aceste efecte pot fi clasificate în douǎ categorii, în funcIie de elementele
care le diferenIiazǎ, în:
• Efecte deterministe sau non-stocastice, dependente de doza primitǎ şi
având pânǎ la un punct, caracter reversibil, în cazul acestor efecte se
considerǎ cǎ apariIia lor este condiIionatǎ de depǎşirea unei doze prag a
radiaIiei, sub care efectele nu apar.
• Efecte stocastice sau a/eatorii care apar numai la anumiIi subiecIi, fiind
independente de dozǎ. Se considerǎ cǎ orice dozǎ de radiaIii produce un
risc suplimentar de apariIie a cancerului, a leucemiei şi a efectelor
genetice.

Efecte deterministe (non-stocastice)

Apar atunci când doza primitǎ depǎşeşte valoarea pragului. Sunt în general
efecte precoce datorate pierderilor celulare rezultate prin depleIie (moarte
celularǎ). Efectele diferǎ în funcIie de tipul radiaIiei şi pot fi globale (afecteazǎ
întregul organism) sau parIiale (localizate ia o parte a organismului).
Expunerea externǎ globalǎ a organismului duce la apariIia urmǎtoarei
simptomatologii:
• La o dozǎ absorbitǎ inferioarǎ valorii de 1 Gy, se descriu manifestǎri
clinice rare şi inconstante, de obicei fiind simptome neurovégétative;
astenie, cefalee, greaIǎ.
 49

• La doze mai mari de 1 Gy apar primele semne clinice ale bolii acute de
iradiere, constituind faza prodromalǎ. Ele se manifestǎ la 24 de ore dupǎ
expunere şi constau în simptome neurovegetative (astenie, cefalee,
tahicardie, hipotensiune), acompaniate de simptome digestive (greIuri,
vǎrsǎturi, dureri abdominale) şi tulburǎri vasomolorii. Subiectul necesitǎ
spitalizare pentru supraveghere continuǎ.
• La doze superioare valorii de 2 Gy, spitalizarea în servicii specializate
este indispensabilǎ din cauza afectǎrii sistemului hematopoietic.
Limfocitele sunt celulele cele mai radiosensibile, numǎrul lor diminuând
rapid dupǎ expunere, pânǎ în ziua a 5-a, a 6-a, apoi rǎmân la valori
scǎzute timp de mai multe sǎptǎmâni. Numǎrul granulocitelor poate
creşte în ziua expunerii, urmat de o diminuare în zilele urmǎtoare. Linia
megacariocitarǎ este de asemenea foarte radiosensibilǎ, observându-se
o trombopenie cauzatoare de accidente hemoragice. Perioada criticǎ
constǎ în riscul infecIios şi hemoragic; aceastǎ perioadǎ dureazǎ 3-5
sǎptǎmâni şi va fi urmatǎ de o fazǎ de recuperare ce dureazǎ mai multe
luni şi în urma cǎreia se poate reveni la statusul normal.
• La doze mai mari de 6 Gy, la manifestǎrile majore, reprezentate de
sindronul prodromal şi cel hematopoetic, se adaugǎ un sindrom visceral
(gastro-intestinal) concretizat prin vǎrsǎturi, diaree şi hemoragii
digestive. În absenIa grefei de mǎduvǎ osoasǎ, moartea este inevitabilǎ.
• Semnele neurologice apar la doze absorbite mai mari de 10 Gy. În acest
caz terapia este ineficace, decesul survine în mai puIin de 48 de ore.
În condiIii de expunere externǎ parIialǎ, efectele patologice depind de doza
primitǎ de fiecare organ iradiat:

EFECTE ASUPRA PIELII

Leziunile variazǎ în funcIie de doza primitǎ: între 3 şi 8 Gy apare eritemul;
peste 5 Gy este un eritem uscat, între 12 şi 20 Gy eritemul este exudativ şi
necesitǎ un timp de latenIǎ de circa 3 sǎptǎmâni, iar la doze mai mari de 25
Gy apare necroza. La doze absorbite mai mari de 10 Gy se observǎ apariIia
unor sechele de naturǎ fizicǎ (atrofia unui segment cutanat sau muscular,
teleangiectazie, discheratozǎ, discromatozǎ) şi de naturǎ funcIionalǎ (dureri,
tulburǎri de sensibilitate, de vascularizaIie, de mobilitate).

EFECTE ASUPRA GONADELOR

Celulele germinale ale testiculelor sunt foarte sensibile la acIiunea radiaIiilor
ionizante. O dozǎ de 4 Gy este suficientǎ pentru a determina sterilitate
definitivǎ, iar oligospermia persistǎ timp de mai multe luni dupǎ o iradiere cu
doze mai
50

mari de 0,2 Gy. Celulele testiculare Sertolli prezintǎ o rezistenIǎ destul de

mare, fǎrǎ diminuarea cantitativǎ sau calitativǎ a secreIiei hormonale. Ovarele
au o radiosensibilitate inferioarǎ celei testiculare, care variazǎ cu vârsta;
sterilitatea survine la o dozǎ superioarǎ valorii de 8 Gy.

EFECTE ASUPRA OCHIULUI

Partea cea mai radiosensibilǎ a ochiului este cristalinul, în caz de iradiere
poate apare cataracta, cu o latenIǎ variabilǎ în funcIie de dozǎ: circa 5 ani la
doze sub 2 Gy, un an la doze mai mari de 10 Gy.

EFECTE ASUPRA TIROIDEI

Glandele endocrine sunt destul de rezistente la acIiunea radiaIiilor ionizante,
mai puIin tiroida, existând riscul hipotiroidiei dupǎ o latenIǎ de 10-15 ani de la
expunere.

Efecte aleatorii (stocastice)

Afecteazǎ prin hazard doar anumiIi indivizi şi sunt independente de doza
primitǎ; timpul de latenIǎ este prelungit, de mai mulIi ani. Aceste efecte se
concretizeazǎ fie asupra subiectului iradiat, (efecte cancerigene), fie asupra
descendenIilor sǎi (efecte genetice).

EFECTE CANCERIGENE
Efectele cancerigene ale radiaIiilor ionizante sunt cunoscute de la începulul
secolului XX. Pentru studierea şi evaluarea lor se dispune de trei surse de
informaIie: experimentele animale, studiile in vitro şi rezultatele studiilor
epidemiologice popuîaIionale. Toate aceste studii concordǎ în recunoaşterea
creşterii incidenIei anumitor cancere la doze absorbite mai mari de 1 Gy.
Problema care nu este lǎmuritǎ este aceea a efectului dozelor mici (sub 0,2
Gy), fiind controversatǎ atât existenIa pragului (existǎ un nivel al dozei care sǎ
nu ridice absolut nici un risc de apariIie a efectului cancerigen?), cât şi relaIia
dozǎ-risc (riscul este proporIional cu doza?).

EFECTE GENETICE
Efectele genetice sunt ca şi cancerele, efecte stocastice (aleatorii) ale
radiaIiilor ionizante. Sunt nespecifice, diferenIiate în timp, fiind provocate de
mutaIia unei celule reproducǎtoare. Se evidenIiazǎ greu datoritǎ incidenIei
crescute de ansamblu a anomaliilor genetice. Anomaliile genetice intereseazǎ
fie
 51

cromozomii (modificarea numǎrului lor sau a structurii care se depisteazǎ prin

studiu! cariotipului), fie mai multe gene prin a cǎror lipsǎ se modificǎ structura
cromozomialǎ; acestea din urma sunt mai uşor de transmis decât primele.

D. Controlul expunerii publicului

Se realizeazǎ în mod normal prin aplicarea controlului la sursa de radiaIii, prin

respectarea mǎsurilor legislative şi tehnologice de radioprotecIie. Prezintǎ
pericol radionuclizii de viaIǎ lungǎ care eliberaIi în mediu, duc la expuneri şi
încorporǎri continue pentru public în anii urmǎtori.
Se recomandǎ ca limitǎ pentru expunerea publicului, o dozǎ efectivǎ de 1
mSv pe an. Totuşi, în împrejurǎri speciale, o valoare mai mare a dozei efective
ar putea ti permisǎ într-un singur an, cu condiIia ca media pe 5 ani sǎ nu
depǎşeascǎ 1 mSv pe an.
O atenIie deosebitǎ va fi acordatǎ expunerilor potenIiale pentru cei care
domiciliazǎ în vecinǎtatea minelor, a locurilor de depozitare a deşeurilor, în
cazul emisiilor de radon în locuinIe se impune aplicarea mǎsurilor specifice de
control a poluǎrii interioare radioactive. Dozele individuale cât şi cele colective
datorate radonului sunt mai mari decât cele provenite de la aproape oricare
altǎ sursǎ.