STEFAN (MILITARU) ALEXANDRA-

AMR 1D

PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE ALE RADIATIILOR X

Sub influenţa razelor X toate ţesuturile biologice suferă o serie de modificări în

funcţie de doza de radiaţii absorbite care pot merge până la moartea celulei.
Efectele biologice au la bază proprietatea de ionizare a razelor X. În doze mici
radiaţiile au acţiune de biostimulare.
Primele modificări apar în nucleul celulelor care se fragmentează iar armătura
nucleară se dispersează în citoplasmă şi celula se distruge.
Modificările biologice sunt dependente şi de tipul de celule care a fost iradiat. Din
acest punct de vedere există celule radiosensibile şi celule radiorezistente. Sensibilitatea
celulelor la radiaţii este cu atât mai mare cu cât:
- activitatea reproducătoare este mai mare,
- perioada şi evoluţia cariochinetică este mai lungă,
- morfologia şi funcţiile sunt mai puţin fixate.
Razele X, chiar dacă sunt aplicate local, au şi o acţiune generală asupra
organismului. Diferitele cantităţi de raze pe care le primeşte organismul, la diferite
intervale de timp se sumează constituind acţiunea cumulativă a radiaţiei ionizante.
În cazul iradierii multiple, între iradieri ţesuturile se refac parţial şi pentru a obţine
acelaşi efect biologic este necesar să aplicăm o doză totală mai mare, ca în cazul unei
iradieri unice.
Ţesuturile cele mai radiosensibile sunt ţesuturile hematopoetice. Ţesutul limfoid,
splina, ganglionii limfatici, limfocitele sunt distruse repede de doze relativ mici. La fel în
măduva osoasă limfocitele sunt primele elemente care sunt distruse de razele ionizante.
Dacă doza nu a fost mare, ele încep să se refacă după o săptămână.
Radiosensibilitatea ţesutului mieloid este mai mică ca a ţesutului limfoid.
Celulele eritrocitare sunt şi mai puţin radiosensibile. Cu cât celula este mai matură
cu atât este mai radiorezistentă. Globulele roşii sunt radiorezistente. Măduva osoasă poate
fi distrusă de doze mari de radiaţii. Dozele mai mici permit refacerea ei din celulele
rămase.
Acţiunea radiaţiilor asupra testicolului şi ovarului este diferită cu faza în care se
găsesc celulele germinative.
 Spermatogoniile şi foliculii în creştere sunt foarte radiosensibili.
Cu ajutorul razelor X se poate obţine castrarea.
Radiaţiile X produc mutaţii atât în celulele germinative cât şi în celulele somatice.
După iradierea ovarului şi testicolului cu doze mici se produc modificări ale
cromozomilor şi genelor (mutaţii). Astfel se obţin anomalii de formă ale cromozomilor,
transpoziţii (schimbări de fragmente între cromozomi), modificări ale mecanismului
kariokinetic.
Mutaţiile legate de gene pot fi dominante care apar la prima generaţie născută după
iradierea glandelor sexuale şi mutaţii recesive care apar după mai multe generaţii.
Consecinţele mutaţiilor sunt: sterilitatea la prima generaţie, malformaţii
congenitale, moarte fetală intrauterină sau post-partum. Dozele de
radiaţii se sumează şi se transmit generaţiilor următoare, producând înafara leziunilor
genetice, leucoze.
Necunoscându-se precis doza de radiaţii care poate induce aceste modificări, este de
recomandat evitarea iradierii gonadelor la femeile tinere şi a produsului de concepţie în
primele 3 luni.
Radioterapia şi efectuarea de numeroase radiografii ale aceleaşi regiuni sunt
contraindicate la tinerii de ambele sexe până la vârsta de 40 de ani.