IGIENA APEI

Apa indeplineste un rol biologic si socio-ecenomic. Fiind un component esenial al materiei

vii apa contribuie la buna desfurare a proceselor fiziologice din organism i la meninerea
constantelor de baz ale organismului reprezentate de: izotonie (meninerea constant a presiunii
osmotice), izotermie (meninerea unei temperaturi constante), echilibrul acido-bazic,
metabolismul intermediar.
In organism trebuie sa existe un echilibru intre aport si elimnare. Bilantul hidric este
negativ in conditiile in care eliminarea este mai mare fata de aport (hemoragii, varsaturi, diaree,
transpiratii) sau pozitiv in conditiile in care aportul este mai mare decat eliminarea (perioada de
crestere, convalescena, sarcina).
Coninutul organismului n ap este diferit: plasma conine 90%, esutul nervos 70-80%, cel
muscular 75%, cel conjunctiv 60% iar cel osos 25-30%. n esuturile tinere proporia de ap este
mai crescut ajungnd n embrion la 80-95% i la nou-nscut la un nivel de 70% (adultul conine
doar 60-70% ap raportat la greutatea corporal.
Distribuia apei n organism este urmtoarea( la adult): 50% n celule, 15% n interstiiu,
5% intravascular. La copil proporiile sunt diferite, de ex. la sugar apa intracelular este de 25%,
iar cea din interstiiu ajunge la 45%.
In 24 de ore organismul pierde 2500 ml apa prin urina (1500ml), fecale (150ml), tegumente
(600 - 800ml) si umidificarea aerului expirator (300 - 400ml).
Compensarea pierderilor se realizeaza printr-un aport egal de lichide de 2500ml provenit
din consumul de apa (1500ml) si din apa de constitutie a alimentelor la care se adauga cea
rezultata din procesele endogene (1000ml) metabolizarea a 100g lipide produce 107 g ap; a
100 g proteine 41,3g; a 100 g glucide 55,1 g; a 100 g alcool 117,4 g.
Aportul este reglat de senzatia de sete ce apare la o pierdere a cantitatii de apa din organism
ce ajunge la 0.5% din greutatea corporala.

Sursele de apa din natura- majoritatea apei (97,2%) din natura este sarata, apa dulce
reprezentand doar 2,8% din care 1,4% este imobilizata in ghetari.

In natura apa are un circuit continuu:

ea ajunge in atmosfera sub forma de vapori rezultati din evaporarea apei de suprafata, de
pe sol sau de pe vegetatie;
vaporii de apa din aer ajung la suprafata solului prin precipitatii; daca apa intalneste un
strat de sol permiabil se infiltreaza pana la primul strat impermiabil formand apa subterana;
aceasta se deplaseaza in functie de inclinarea solului si va iesi la suprafata subforma de izvoare;
daca intalneste un strat de sol impermiabil se va scurge la suprafata acestuia formand apa
curgatoare.
Sursele de apa sunt reprezentate de cele 3 faze ale circuitului apei in natura: subterane, de
suprafata si meteorice.
Apele subterane sunt de doua tipuri: freatice si de adancime.
Panza de apa freatica se acumuleza din precipitatii deasupra primului strat de sol
impermiabil. Rezulta si din infiltrarea apei raurilor si lacurilor prin albii. Are o adancime
variabila cuprinsa intre 2-3m si 10-12m. Cele care au adancimi mici prezinta variatii mari ale
debitelor si ale proprietatilor fizice, chimice si biologice. Apa este saraca in substante minerale si
usor contaminabila prin reziduuri.
 Apa de adancime este situata sub stratul freatic fiind cuprinsa intre doua straturi de sol
impermiabile. Stratul inferior permite acumularea apei in timp ce stratul superior o protejeaza.
Din punct de vedere cantitativ se particularizeaza printr-un debit constant, fara a fi influentat de
precipitatii. Sunt ape bogate in saruri minerale si ferite de impurificare si contaminare.
Apele de suprafata apar din precipitatii atmosferice, din topirea zapezilor sau din izvoare.
Ele sunt curgatoare sau stationare la suprafata solului.
Compozitia lor variaza mult in functie de natura rocilor, terenul traversat, sezon,
proprietatile altor ape primite. Prin deversarea apelor uzate caracteristicile naturale sunt
modificate , apa devenind bogata in germeni microbieni, virusuri, paraziti, substante chimice. In
acest context ea trebuie prelucrata pentru a fi folosita in scop potabil.
Apa curgatoare este reprezentata de rauri si fluvii. Aceste apa au variatii mari de debit in
functie de precipitati, iar calitatea lor este necorespunzatoare datorita bogatiei in agenti biologici
si substante chimice. Pentru a fi utilizata in scop potabil aceasta apa va trebui purificata si
dezinfectata.
Apa statatoare este reprezentata de cea din lacuri, mari si oceane. Apa marilor si oceanelor
este sarata si necesita desalinizare pentru a fi folosita in scop potabil. Lacurile de apa dulce pot fi
naturale sau artificiale. Ele asigura o apa buna din punct de vedere calitativ datorita posibilitatilor
scazute de impurificare. Apa lacurilor de acumulare provine din cea de suprafata, din precipitatii
sau din topirea zapezilor si are calitati corespunzatoare datorita stationarii apei.

Apa meteorica rezulta din precipitatii sau prin topirea zapezilor. Aceste ape au un continut
scazut de saruri minerale, ele se impurifica prin trecerea prin atmosfera ( cu pulberi, agenti
biologici si substante chimice), au un debit variabil si un gust fad datorita lipsei de saruri
minerale. Ele nu satisfac senzatia de sete si nu indeplinesc conditile necesare pentru a fi utilizate
in scop potabil. Sunt folosite in acest scop doar in zonele unde nu exista alta sursa de
aprovizionare.

Poluarea si autopurificarea apei- prin poluare intelegem alterarea calitati fizice, chimice
si biologice produsa direct sau indirect de activitatea umana, in asa masura incat apa nu mai poate
fi utilizata in toate scopurile sau numai la unele din ele la care a servit in stare naturala.

Poluarea apei poate fi naturala sau artificiala.

-Poluarea naturala este produsa prin procese naturale chimice, fizice sau biologice care au
la baza reziduurile organice vegetale si animale. Acestea se descompun sub actiunea bacteriilor
ceea ce determina consumul oxigenului din apa. In acest context apare modificarea florei si
faunei acvatice , fenomen datorat dezvoltarii exagerata a algelor - "inflorirea apei". Apa capata un
miros si o culoare specifica, treptat algele se distrug eliberand substante toxice care determina
moartea pestilor si a altor organisme acvatice la care se adauga prezenta tulburarilor intestinale la
om.

-Polurea artificiala poate fi organizata si neorganizata.

Poluarea organizata este reprezentata de apele reziduale ce apar in colectivitati:
-apele reziduale comunale apar prin folosirea apei in locuinte, institutii publice, unitati
comerciale; aceste ape sunt bogate in agenti patogeni (bacterii, virusuri, oua de paraziti) si
substante chimice (detergenti, substante organice);
-apele reziduale industriale provin de la intreprinderile de pe teritoriul colectivitatii si sunt
bogate in substante chimice potential toxice;
 -apele reziduale zootehnice provin de la unitatile de crestere a animalelor si sunt bogate in
substante organice, agenti biologici si substante chimice (antibiotice, biostimulatori, pesticide).
Aceste surse sunt cunoscute si supravegheate continuu.
Poluarea neorganizata este de importanta redusa, temporara si accidentala. Ea este
reprezentata de:
-reziduurile solide depozitate pe marginea raurilor;
-apele de irigatii bogate in substante chimice si suspensii;
-deversarea de reziduuri solide si lichide;
-scaldat, topirea plantelor textile, spalarea rufelor in rauri.

Autopurificarea apei reprezinta capacitatea acesteia de a se debarasa de impuritatile primite

partial sau total. In autopurificare intervin factori fizico-chimici si biologici.

-Factorii fizico-chimici sunt reprezentati de:

dilutie- dupa deversarea apelor reziduale in bazinul natural se produce amestecul dintre
cele doua medii lichide ceea ce deterina scaderea concentratiei poluantilor; gradul dilutiei este
exprimat prin raportul Q/q unde Q este debitul receptor, iar q debitul apelor uzate; in situatia in
care raportul are o valoare are gradul de dilutie este ridicat;
sedimentarea reprezinta depunerea treptata a suspensilor pe fundul albiei; eficienta
depinde de adancimea albiei si de viteza de curgere a apei; asigura imbunatatirea transparentei
precum si reducerea continutului microbian si de substanta organica;
radiatia solara si in special cea ultravioleta are un efect bactericid sau bacteriostatic la
suprafata apei;
temperatura scazuta determina distrugerea in scurt timp a florei conditionat patogene si
patogene ce necesita temperatur ridicate pentru supravietuire.

-Factorii biologici sunt reprezentati de:

concurenta microbiana- flora saprofita distruge microorganismele patogene prin
fenomenul de antagonism microbian; aceasta flora exercita un efect antibiotic sau intervine prin
consumul substratului nutritiv; concurenta microbiana este eficienta la temperaturi mari cand
metabolismul germenilor este activ;
distrugerea de catre organismele acvatice (protozoare, infuzori, crustacei) care folosesc
bacteriile din apa drept suport nutritiv;
actiunea litica a bacteriofagilor se realizeaza prin multiplicarea acestora pe bacteriile
omoloage pe care le distrug;
interventia bacteriilor in procesele biochimice din apa - ele actioneaza asupra sustantei
organice sau anorganice pentru a-si asigura substratul nutritiv; materia organica este transformata
in molecule cu greutate mica pana la mineralizare, materia anorganica este degradata total pana a
disparitie.

SUBSTANTE POLUANTE PREZENTE IN APA

Nitratii se gasesc in mod normal in cantitati mici provenind din mineralizarea substantei
organice. In situatii particulare concentratia poate creste datorita: antrenari lor din solurile intens
mineralizate; patrunderi in apa a substantelor organice provenite din solurile intens poluate cu
reziduuri organice; antrenarea din solurile tratate cu ingrasaminte azotate.
 Consumul de apa cu nitrati determina aparitia intoxicatiei cu nitrati -methemoglobinemie.
Boala apare si in urma consumului de alimente vegetale cultivate pe terenuri fertilizate (spanac,
patrunjel, morcovi, telina).
Mecanismul de imbolnavire- este reprezentat de transformarea nitratilor in nitriti ceea ce
determina aparitia imbolnaviri. Nitratii sunt resorbiti in partea superioara a intestinului care este
aproape sterila. In prezenta germenilor si la un pH peste 4 apare transformarea nitratilor in nitriti.
Flora nitrat- reducatoare este flora intestinala reprezentata in special de Eterobacteriacee:
Salmonella, Colibacili, Proteus, Streptococul fecal, Stafilococ, Bacilus Cereus, Bacilus Subtilis.
Nitritul se combina cu hemoglobina formand methemoglobina, o hemoglobina la care fierul este
oxidat la fier trivalent, iar oxigenul este legat de molecula si nu poate fi eliberat in tesuturi.
Clinic apare cianoza fetei si a extremitatilor, dispnee, tahicardie, convulsii,
diaree/constipatie. Gravitatea bolii depinde de cantitatea de methemolobina formata: 10 - 25%
forma usoara de boala; 25 - 45% forma medie de boala; 50% forma grava de boala.
Sunt afectati copii de la 0 la 1 an alimentati artificial la care:
-aciditatea sucului gastric este redusa;
-hemoglobina foetala are o reactivitate crescuta;
-cantitatea de sange este redusa;
-ingestia de apa este crescuta comparativ cu adultul;
-lipseste enzima ce desface complexul.
In intoxicatia cronica apare scaderea rezistentei la infectii si dezvoltarea fizica lenta
(concentratii ale methemoglobinei de 5 - 10%).
Tratamentul consta in intreruperea consumului de apa cu nitrat/nitrit; administrarea de
albastru de metilen sau vitamina C; profilaxia impune cunoasterea concentratiei de nitrat/nitrit
din apa si alegerea corecta a sursei de apa.

Substante pesticide- este vorba de substante folosite pentru distrugerea daunatorilor

(insecticide, fungicide, ierbicide). Dupa tratare o parte din substanta este fixata in sol si
incorporata in plante, alta parte ramane in cantitati reziduale pe suprafata solului, o alta parte este
antrenata de apa de precipitatie in apa subterana sau de suprafata si o cantitate mica se
volatilizeaza in aerul atmosferic. Pesticidele au toxicitate variabila fiind rezistente la atacul
chimic si biologic, persistand mult timp in mediul ambiant.
Sursele de apa sunt poluate prin:
-tratarea solului pentru cresterea productiei agricole;
-deversarea de ape reziduale din industria de sinteza;
-tratarea apelor de suprafata pentru combaterea insectelor;
-antrenarea pesticidelor din sol prin apa de irigatie;
-tratamente aeriene.
Persista timp indelungat (de la 2 saptamani la 2 ani) si determina:
-modificarea proprietatilor organoleptice ale apei;
-concentrarea in organismele acvatice;
-interfera cu mineralizarea naturala a substantei organice din apa;
-au o toxicitate redusa pentru populatia piscicola;
-scad eficienta statiilor de tratare.
Clinic determina aparitia unor efecte acute sau cronice in functie de tipul de substanta
utilizat.
-Efectele acute apar in conditiile intoxicatiei cu organo-fosforice. Apare inhibarea
colinesterazei insotita de acumulare de acetilcolina cu efecte asupra sinapselor ganglionare
manifestate prin hiperexcitabilitate pe sistemul nervos parasimpatic si central:cefalee, varsatura,
crampe abdominale, transpiratii, salivatie, lacrimare. In forme grave apar contractii musculare,
abolirea reflexelor, dificultati respiratorii, lipotimie, deces.
-Efectele cronice sunt frecvent intalnite la pesticidele organo-clorurate. Acestea sunt
liposolubile si se concentreaza in grasime. La scaderea in greutate produsa intr-un interval scurt
de timp insecticidul se mobilizeaza in circulatie generand fenomene de intoxicatie acuta
manifestata prin fenomene hepatotoxice (alterarea functiei hepatice pana la hepatita cronica),
neurotoxice ( modificari ale electroencefalogramei pana la encefalopatii ), gonadotoxice
( scaderea numarului de sarcini, avort spontan, tulburari de ciclu menstrual, iar la barbati serilitate
) si cancerigene.

Detergentiii sunt substante cu proprietati de curatie, sunt agenti de suprafata care scad
tensiunea superficiala a lichidelor cu care vin in contact.
Chimic sunt neionici si ionici (anionici 70% si cationici).
In apa apar prin deversarea apelor menajere si industriale si prin tratarea terenurilor
agricole.
Efecte:-modifica proprietatile fizico-chimice si organoleptice ale apelor;
-in prezenta sarurilor de calciu si magneziu produc spumare;
-distrug populatia piscicola;
-perturba tratarea apei prin impiedicarea sedimentarii particulelor in suspensie.
Toxicitatea este scazuta manifestandu- se la 1g/kg corp astfel ca intoxicatia apare doar rar;
modificarea tensiunii superficiale determina modificarea permiabilitatii mucoasei digestive ceea
ce favorizeaza patrunderea altor substante cu efect toxic sau cancerigen; au efect alergizant.

Substantele cancerigene sunt substante ce au un efect probabil cancerigen.

Argumentele pentru rolul cancerigen sunt:
-cresterea incidentei bolii canceroase la populatia ce consuma apa provenita din apa
poluata;
-populatia piscicola provenita din apele poluate prezinta imbolnaviri cu caracter malign;
-animalele de laborator expuse la aceste substante demonstreza caracterul lor oncogen si
teratogen.
Poluarea apei apare in conditiile: apelor necorespunzator tratate; a poluarii accidentale a
apei din conducte; vopsirii sau tratarii conductelor.
Hidrocarburile policiclice aromate provin din apele uzate menajere si industriale.
Reprezentantul de baza este 3,4 benzpiren. Ele se concentreaza in organismele marine (plancton,
moluste, pesti), iar tratarea apei determina indepartarea lor in proportie de 20 - 100%.
Nitrozaminele si nitrozamidele sunt sintetizate din nitrat/nitrit si aminele prezente in apa sau
in plantele acvatice si pesti. Nitrozaminele determina cancer de ficat, esofag, pulmon, rinichi, in
timp ce nitrozamidele sunt responsabile de aparitia cancerului gastrointestinal.
Trihalometanii se formeaza prin dezinfectia apei cu clor. Actioneaza asupra parenchimului
hepatic, a rinichiului si sistemului nervos.
Substantele radioactive naturale si artificiale pot avea efecte negative asupra organismului.
Cele naturale provin din sol, iar cele artificiale apar in urma deversarii apelor uzate contaminate
radioactiv. Este periculoasa iradierea interna prin emisiuni alfa si beta din substantele radioactive.

BIOELEMENTE
Apa contine un numar mare de substante minerale importante pentru sanatatea umana. Vom
insista asupra florului si iodului din apa.
 Florul este larg raspandit pe sol sub forma de floruri. Sunt bogate in flor solurile fosfatice,
terenurile agricole ingrasate cu produse fosfatice si cele din apropierea surselor industriale. Apa
este o sursa esentiala de flor datorita absorbtiei crescute.
Importanta pentru organism- florul este preluat din mediu sub diferite forme chimice care
influenteaza gradul de absorbtie. Absorbtia, distributia si fixarea in tesuturi are loc foarte rapid
(minute). Florul absorbit se fixeaza 99% in tesutul dur osos si dentar si 1% in tesuturile moi.
Carenta este asociata cu caria dentara ce reprezinta o distrugere locala si progresiva a
dintilor. Caria dentara apare datorita carentei de flor, alimentatiei deficitare, masticatiei deficitare,
lipsei igienei bucale, absentei radiatiei ultraviolete.
Nu este clar modul in care intervine florul, astfel ca au fost elaborate unele ipoteze :
transforma hidroxiapatita in floroapatita ceea ce duce la cresterea rezistentei dintilor; efect
bactericid prin inhibarea metabolismului bacterian; efect antienzimatic de oprire a desfasurarii
procesului cariogen la nivelul smaltului. Concentratile optime de flor sunt de 0,7 - 1,5 mg/dm.
Proxilaxia carentei de flor se realizeaza prin:
-florizarea apei este metoda cea mai des flosita datorita unui consum relativ constant de
apa;
-suplimentarea orala implica administrarea comprimatelor de la nastere si pana la sfarsitul
perioadei de crestere;
-aplicatil locale prin pasta de dinti, solutii de clatit gura;
-florizarea laptelui, a sarii de bucatarie;
-alimentatia echilibrata.
Excesul de flor are efecte nocive deoarece determina aparitia intoxicatiilor acute si cronice.
Intoxicatiile acute apar accidental si pot duce la deces prin inhibarea enzimatica ceea ce
perturba generarea si trasmiterea influxului nervos.
Intoxicatiile cronice apar in conditiile expuneri la doze ce depasesc necesarul, ceea ce
determina cumularea florului in oase si dinti.
In dinti apare floroza dentara manifestata prin pete albe opace, de diferite nuante de galben-
maro ajungand pana la negru (in functie de gravitatea bolii). Dintii sunt cretosi, friabili, in
formele grave asistam la o edentare totala.
La concentatii de peste 5mg/dm apare afectarea scheletului manifestata prin osteoscleroza
evidenta la nivelul coloanei vertebrale (calcificari ligamentare, osteofite) si a oaselor lungi
(exostoze). In formele severe apar deformari anchilozante (osteofibroza anchilozanta).
Modificarile osoase apar datorita perturbarii homeostaziei calciului ceea ce duce la fracturi
osoase spontane.

Iodul este prezent in apa, alimente si sol. Solul argilos este bogat in iod in timp ce solul
nisipos este sarac. Alimentele vegetale sau animale contin concentratii variate de iod, cele mai
bogate fiind cele din mediul marin. Apa aduce doar 10 - 15% din necesar, dar este importanta
prin reflectarea aportului de iod din alimente si sol. Sunt bogate in iod apele marine, cele dulci
sunt sarace, dar cele de profunzime au un continut mai mare comparativ cu apele de suprafata.
Importanta pentru organism- iodul intra in structura hormonului tiroidian si o cantitate
mica este prezenta in muschi, ficat, piele, ovar. Se absoarbe in proportie de 80 - 90% sub forma
de ioduri, trece in sange si apoi in tesutul tiroidian. La acest nivel se combina cu tirozina din
moleculele de tireoglobulina si formeaza mono si diiodotirozina. Cuplarea a doua molecule de
diiodotirozina formeaza tiroxina sau hormonul activ. Acest proces este controlat de tireostimulina
hipofizara ce determina patrunderea iodului in foliculul tiroidian. In lipsa iodului producerea
hormonului tiroidian este perturbata astfel ca hipofiza reactioneaza eliberand hormon tireotrop si
determinand cresterea de volum a glandei.
 Deficitul de iod - apele de suprafata sunt mai carentate, iar cele care au un continut crescut
de urocrom reprezinta o problema deoarece acesta are efecte gusogene;
-apele de profuzime au un continut variat de iod;
-carenta de iod se asociaza cu un continut crescut de substante organice si o
duritate crescuta (probabil apare scaderea asimilarii iodului).
Deficitul relativ de iod apare in situatia:
-tratarii apei la nivelul statiei;
-prezentei bromului si cobaltului in cantitati mari reduce morbiditatea prin gusa chiar daca
iodul este in cantitati mici;
-manganul interfera sinteza hormonului;
-alimentele bogate in tiocianati (varza, gulii) scad utilizarea iodului si sinteza hormonului
sau au efect inhibitor asupra cuprului din enzimele de oxidare, ceea ce are efecte negative asura
sintezei hormonului tiroidian;
-excesul de nitrati in mediul alcalin are efecte gusogene.

Nu se poate stabili o corelatie absoluta intre prezenta iodului si aparitia gusei endemice.
Gusa endemica este o afectiune plurifactoriala in care intervin factori endogeni si exogeni, dar
carenta de iod joaca un rol important.
Profilaxia implica in primul rand dozarea iodului, carenta fiind diagnosticata in conditiile
eliminarii sub 50g/24 ore sau 50 g/g de creatinina.
Profilaxia se realizeaza prin iodarea sarii de bucatarie ( 15 - 25mg/kg) sau administrarea de
tablete de iodura de potasiu (copii sub 6 ani 1/2 comprimat pe saptamana, peste 6 ani 1
copmrimat/saptamana, gravide 2 comprimate/saptamana).
Gusa endemica se manifesta prin: scaderea metabolismului bazal; fatigabilitate; lentoare in
activitate; scaderea rezistentei la frig; crestere lenta; retard mental; macroglosie; hipogonadism;
bradicardie; mixedem; intarziere in mineralizarea osului si in aparitia dintilor.
MINERALIZAREA APEI SI BOLILE CARDIO -VASCULARE

Bolile cardio-vasculare au o etiopatogenie incomplet elucidata, intervenind factori:

genetici; metabolici; stress; obiceiuri alimentare aberante; obezitate; sedentarism; consum
exagerat de alcool, tutun.
La acesti factori se adauga unul nou reprezentat de aportul de elemente minerale din
organism. Pentru acest factor se ia in consideratie aportul hidric care este constant si usor de
evaluat. Exista o corelatie invers proportionala intre incidenta si mortalitatea prin boli cardio-
vasculare si continutul de elemente minerale din apa.

Au fost elaborate 3 teorii ce nu au fost confirmate inca:

unul sau mai multi constituienti ai duritatii apei actioneaza protector;
unul sau mai multe microelemente din apele dure au actiune protectoare;
in apele moi exista substante chimice ce au efecte nefavorabile asupra aparatului cardio-
vascular.
Majoritatea informatiilor sustin primele doua ipoteze.

Sarurile de calciu si magneziu ce formeaza duritatea apei protejeaza aparatul cardio-

vascular.
-Rolul ionilor de calciu in protectia aparatului cardiovascular a fost confirmat prin date
epidemiologice si experimentale. In conditiile consumului de apa dura apare scaderea indicelui de
mortalitate si a frecventei mortii subite.
 La animalele de laborator carenta de calciu determina aparitia modificarilor de
electrocardiograma: aritmii si scaderea intervalului QT. Persoanele decedate prin boli cardio-
vasculare prezinta concentratii mici de calciu in ser, muschiul inimii si in peretele arterelor
coronare.

-Magneziul este implicat in reglarea metabolismului intermediar al lipidelor, proteinelor si

glucidelor; el este modulatorul principal al activitatii muschiului cardiac; complexul Mg ATP
reprezinta substatul reactiilor enzimatice ce stau la baza contractiei si relaxarii musculare;
intervine in reglarea pompei de Na la nivel transmembranar.
Experimental carenta de magneziu se insoteste de modificarea electrocardiogramei, de
aritmii, hipertensiune arteriala si tromboza coronariana.

In apele dure continutul de microelemente este crescut. Tulburarile apar in situatia in care
acestea sunt in cantitati prea mici sau prea mari.

Cromul scade cu inaintarea in varsta, pana la disparitie in zonele cu morbiditate crescuta.

La bolnavii dupa infarct miocardic si la cei cu ateroscleroza concetratia cromului in tesuturi este
mult scazuta.

Cromul, zincul, manganul si vanadiul influenteaza favorabil metabolismul lipidelor si ar

impiedica instalarea aterosclerozei.

Zincul impreuna cu manganul diminua lipidele din organele interne, inclusiv din ficat.

Manganul pare a avea un efect lipotrop important, el contribuie la reglarea metabolismului

lipidic mai ales atunci cand organismul dispune de colina adusa prin alimente. Are efect
hipocolesterolemiant si previne sau diminua modificarile aterosclerotice de la nivelul vaselor.
Contribuie la oxigenarea tesuturilor si a miocardului.

Vanadiul are rol important in transportul oxigenului datorita capacitatii sale de formare a
unor compusi cu valente diferite.

Alte microelemente in exces prezinta efecte nefavorabile asupra aparatului cardiovascular.

Cuprul in exces intensifica oxidarea grasimilor, modificand metablismul lipidic. In sangele

bolnavilor ci infarct miocardic s-au constatat cantitati crescute de cupru.

Cadmiu in concentratii ridicate favorizeaza hipertensiunea arteriala si ateroscleroza.