Sunteți pe pagina 1din 5

TRANSFUZIA DE SANGE

Transfuzia de sange este un tratament medical ce consta in inlocuirea sangelui sau a


unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o sangerare (intr-un accident, operatie sau
boala).Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa produca unele componente ce lipsesc
din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din sange sunt folosite in
tratamentul acestor boli.
Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci cand este
nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele componente ale sangelui
(preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii. Sangele are multe componente, incluzand
eritrocitele (celule rosii), plasma, albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare.
Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o cantitate semnificativa
de sange sau cand organismul nu poate reface cantitatea de sange pierduta sau pierde in
continuu un component important al sangelui.
Sangele se poate pierde in:
- accidente sau interventii chirurgicale majore
- boli care pot duce la pierderi de sange (hemoragii), ca ulcerul gastric activ
- boli ce distrug celulele sangelui, ca anemia hemolitica sau trombocitopenia
Desi este imposibila transfuzia de sange fara nici un efect secundar, in tarile in curs de
dezvoltare si in tarile dezvoltate, sangele din transfuzii este, in general, necontaminat (fara
nici un germene, bacterie, virus etc). Sangele recoltat pentru transfuzii este testat cu grija
pentru microorganisme patogene (care pot produce boli). Transmiterea de boli prin transfuzii
de sange este foarte rara in zilele noastre si s-a constatat ca sunt sanse de 1 la 1.000.000 de
unitati de sange transfuzate.
Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange cu grupa
sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii. Transfuziile de sange
cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa, uneori amenintatoare de viata.
Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu, dispnee
(dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide), frisoane si hipotensiune. O
reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de
viata cand este tratata prompt.
Grupa de sange indica markerii specifici (antigenii) eritrocitelor si plasmei unui om.
Acesti markeri permit corpului sa recunoasca sangele ca fiind propriu. Daca se foloseste
sange cu alt tip de grupa sangvina, sistemul nu il recunoaste ca propriu si il distruge rezultand
o reactie posttransfuzionala. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este
foarte rar amenintatoare de viata atunci cand este tratata imediat. O reactie grava la transfuzia
de sange poate fi fatala.
Cea mai importanta clasificare a tipurilor de grupe de sange este sistemul ABO si
sistemul Rh. Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele
de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din
sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot
dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Tipurile de sange din
sistemul Rh pot fi Rh pozitive sau Rh negative. O persoana a carei grupa de sange este A+ are
sange de grupa A din sistemul ABO si Rh pozitiv.
Exista peste 100 de alte subgrupe de sange minore care pot da uneori reactii usoare la
transfuzii si pot determina, foarte rar, reactii severe.
Sangele pentru transfuzii este recoltat de la voluntari prin bancile de sange. Obiceiul
de a plati donatorii a fost pus in vigoare pentru a asigura o rezerva mai mare de sange
necontaminat. Inainte de a dona, voluntarii trebuie sa raspunda asistentilor sociali la cateva
intrebari despre starea lor de sanatate, antecedente (un istoric al bolilor) si posibile expuneri la
boli in timpul calatoriilor prin tari straine, comportament sexual sau abuz de droguri. Doar
persoanele care trec cu bine de acest chestionar au posibilitatea sa doneze.
Dupa recoltare, sangele este testat cu grija pentru prezenta unor microorganisme patogene si
se determina grupa de sange a individului. Daca exista suspiciunea ca sangele ar putea fi
infectat acesta este nefolosit si aruncat. Marea majoriatate a sangelui care trece de aceste teste
este fractionat, de exemplu in eritrocite, plasma si trombocite, inainte de a fi folosit. Foarte
putin sange integral este folosit pentru transfuzii.
Sangele si componentele lui pot fi pastrate pentru o perioada limitata de timp si apoi se
arunca. De aceea, bancile de sange sunt intr-o continua campanie de recrutare a donatorilor si
incurajeaza participarea regulata a acestora.
Transfuziile folosesc in tratamentul pierderilor de sange (hemoragiilor) sau pentru
suplimentarea fractiunilor de sange care nu se pot reface. Hemoragiile pot fi rezultatul unor
accidente, a unor interventii chirurgicale majore sau boli care distrug eritrocitele sau
trombocitele, doua componente importante ale sangelui. Daca se pierde prea mult sange
(hipovolemie), corpul nu mai poate mentine o presiune normala a sangelui si intra in soc.
Pierderea de sange scade, de asemenea, si numarul de celule rosii transportoare de oxigen
ceea ce duce la oxigenarea insuficienta a organismului.
Sangele integral este folosit foarte rar pentru tratamentul pierderilor de sange. In locul
acestei proceduri, pacientul primeste fractiunea de sange care ii lipseste cel mai mult. Daca
persoana a pierdut multe eritrocite i se da masa eritrocitara. Daca are volumul de plasma
scazut i se administreaza plasma si alte fluide pentru a mentine presiunea sangelui. Daca a
pierdut foarte mult sange are nevoie si de factori de coagulare sau trombocite pentru a preveni
sangerarile. Sangele pierdut in timpul unei operatii poate fi recuperat, filtrat si transfuzat
pacientului. Acest procedeu reduce cantitatea de sange nou care ar trebui transfuzat.
Sangele este recoltat de la voluntari care pot dona o data la 8 saptamani. Pentru a dona
sange trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - varsta de cel putin 17 ani,- greutatea de cel
putin 50 kg - sanatos clinic
Centrele de donare au 5 etape de protectie a rezervelor de sange impotriva infectiilor:
- screeningul donatorului. Pentru a dona sange trebuie completat un chestionar despre starea
de sanatate, antecedente (istoria bolilor), calatoriile in tari unde sunt frecvente anumite boli si
despre comportamentele care pot creste riscul de a contacta unele boli, ca sexul neprotejat si
consumul de droguri. Se verifica temperatura corpului, tensiunea arteriala si volumul de
celule rosii (eritrocite) dintr-o mostra de sange. Nu poate dona sange persoana care nu face
fata acestor teste de screening, care poate fi expusa unor boli infectioase sau este anemica
- listele donatorilor respinsi. Organizatiile care recolteaza sange trebuie sa pastreze liste cu
numele persoanelor care sunt respinse pentru totdeauna din programul de donatii. Potentialii
donatori trebuie sa fie cautati si pe aceste liste. Pe listele donatorilor respinsi se afla oameni
care au avut cancere de diferite tipuri, care au avut dupa varsta de 11 ani sau au risc crescut
pentru SIDA
- testarea sangelui. Dupa donare, fiecare unitate de sange este verificata pentru unele boli cu
transmitere prin sange, ca de exemplu hepatita B, hepatita C sau . Daca este gasita vreo boala,
sangele este aruncat
- carantina. Sangele donat este pastrat separat si nu poate fi utilizat decat dupa ce trece cu bine
toate aceste teste
- asigurarea calitatii. Centrele de transfuzii trebuie sa tina evidente stricte asupra fiecarei
unitati de sange. Daca apare o problema la donarea unei unitati de sange, centrul de transfuzii
trebuie sa avertizeze centrele de donare si sa colaboreze pentru rezolvarea problemei.
Persoanele care urmeaza sa fie supuse unor operatii si este posibil sa aiba nevoie de
transfuzii de sange, ar trebui sa ia in considerare donarea de sange sau recoltarea propriului
sange inainte de operatie (transfuzie autologa). Multi oameni iau in considerare aceasta
optiune pentru a se proteja de unele boli cu transmitere prin sange sau de reactiile de
incompatibilitate asociate cu transfuziile de sange.
Nici transfuzia autologa nu este lipsita de riscuri. Cele mai multe probleme care apar,
indiferent de tipul de transfuzie, sunt rezultatul unor greseli administrative, si anume
transfuzia cu grupa de sange necorespunzatoare. Aceste tipuri de greseli sunt rare, dar pot
duce la administrarea unei alte unitati de sange decat cea pe care a donat-o persoana inainte de
operatie. De asemenea, este posibil ca donarea inainte de operatie sa creasca riscul de
necesitate a unei transfuzii in timpul operatiei pentru ca sangele nu a avut destul timp sa se
refaca.
Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici (antigene) de
pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut ca propriu. Daca se
introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l recunoaste si il distruge
rezultand o reactie posttransfuzie.
Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de tip
AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul
ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona
sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele
ABO si Rh este responsabila de cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii.
Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe prezenta sau
absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi sange Rh negativ;
persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv.
Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.
Exista mai mult de 100 de subtipuri de grupe de sange. Majoritatea au un efect minor
sau nici un efect in timpul transfuziilor, dar unele dintre ele pot fi cauza principala a unor
reactii usoare la transfuzie. Reactiile usoare sunt ingrijoratoare dar, daca sunt tratate rapid sunt
foarte rar fatale.
Riscurile transfuziilor de sange includ reactiile la transfuzii (reactii mediate imun),
reactiile nonimune si infectarea sangelui.
Recatiile mediate imun apar cand sistemul imunitar ataca fragmente din sangele
transfuzat sau cand sangele transfuzat este cauza unor reactii alergice.
Majoritatea reactiilor la transfuzii apar datorita erorilor de compatibilitate a sangelui
primitorului cu sangele transfuzat. Aceste erori administrative pot apare datorita etichetarii
gresite a unitatilor de sange sau a etichetelor nelizibile. Se depune mult efort pentru
prevenirea acestui tip de erori care intervin aproximativ o data la 14000 de transfuzii. Chiar si
administrarea grupei de sange corespunzatoare poate duce la reactii usoare post-
transfuzionale.
Aceste reactii pot fi usoare sau severe. In majoritatea cazurilor, cele usoare nu sunt
fatale daca se intervine la timp. Totusi si reactiile usoare pot fi ingrijoratoare. Reactiile severe
pot fi fatale.
Exista cateva reactii mediate imun.
-reactiile febrile nehemolitice produc febra si frisoane fara hemoliza (fara distrugerea
celulelor rosii). Aceasta este cea mai frecventa reactie post-transfuzionala. Poate apare chiar si
atunci cand sangele a fost compatibil si corect transfuzat. Cu cat mai multe tranfuzii primeste
un om cu atat mai mult creste riscul aparitiei unei astfel de reactii
-in reactiile hemolitice, celulele rosii transfuzate sunt distruse de sistemul imun al persoanei
primitoare. Aceasta reactie are loc cel mai frecvent in cazul incompatibilitatii de grupa
sanguina ABO sau Rh, dar mai pot fi implicate si unele dintre subtipurile minore de sange,
cazuri in care reactiile pot fi fatale
-reactiile alergice pot fi severe sau usoare. Reactiile alergice usoare pot include (mancarimi),
urticarie si wheezing (respiratie dificila). Reactiile alergice severe pot include socul
anafilactic, un raspuns fatal
-o reactie imuna la trombocite, in sangele transfuzat, duce la distrugerea lor. Persoanele care
dezvolta o astfel de reactie pot avea dificultati in gasirea unui sange care sa nu dea aceasta
reactie
-in ocazii rare o reactie imuna posttransfuzionala poate ataca plamanii primitorului (transfuzia
cu reactie incrucisata si insuficienta respiratorie acuta). Duce la dificultate la respiratie si alte
simptome. Majoritatea se refac complet dupa o astfel de reactie.
Reactiile nonimune implica alterari fizice ale sangelui datorita transfuziei.
-hipervolemia (supraincarcarea circulatorie) apare cand se administreaza prea multe lichide in
timpul transfuziei, in mod special in cazul in care primitorul nu a pierdut sange inaintea
transfuziei. Hipervolemia poate necesita tratament cu (diuretice) care sa creasca diureza
(eliminarea de urina) pentru a ajuta corpul sa elimine lichidul in exces
-supraincarcarea cu fier (posttransfuzionala) apare cand este transfuzata o cantitate mare de
sange integral sau de celulele rosii. Cand celulele rosii mor, fierul din hemoglobina este
eliberat si este stocat in corp. De vreme ce fierul este eliminat foarte incet de organism,
cantitatile mari de fier care ajung in corp pot depasi capacitatea acestuia de a-l stoca.
Supraincarcarea cu fier poate fi tratata cu medicamente fixatoare de fier.
Transmiterea unor boli infectioase virale ca hepatita B, hepatita C sau HIV prin
transfuziile de sange, a devenit rara datorita masurilor luate de asociatii specializate asupra
recoltarii, testarii, pastrarii si transfuzarii sangelui. Transmiterea unor boli infectioase
posttransfuzionale in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare apare doar o data la 1.000.000
de unitati transfuzate. Riscul unei infectii cu o boala cu transmitere prin sange este mai mare
in tarile mai putin dezvoltate. Este posibil ca sangele, in special trombocitele, sa fie
contaminat in momentul donarii sau dupa acest moment. Transfuzia cu sange infectat duce la
(sange contaminat cu bacterii). Acest risc este totusi destul de mic datorita masurilor luate in
timpul donarii si la manipularea acestuia. Un risc mai mare il prezinta transfuzia cu masa
trombocitara. Spre deosebire de celelalte componente ale sangelui, trombocitele pot fi pastrate
la temperatura camerei. Daca exista bacterii, acestea se vor multiplica si vor produce o
infectie dupa transfuzare.
Inainte de transfuzia de sange, sangele primitorului este testat pentru a determina
grupa de sange. Sangele sau fractiunile de sange care sunt compatibile cu sangele primitorului
vor fi comandate de . Acest sange poate fi retestat la laboratorul spitalului pentru confirmarea
grupei. O mostra din sangele donatorului este combinata cu o mostra din sangele primitorului
pentru a verifica daca da reactii de hemoliza sau aglutinare.
Inainte de transfuzia propriu-zisa, medicul si asistentele medicale verifica eticheta de pe
punga de sange si o compara cu sangele primitorului a carui grupa este trecuta in fisa
medicala a pacientului. Doar cand toata lumea ajunge la concluzia ca aceasta este grupa
corecta de sange, se trece la transfuzare. Daca pacientul primeste grupa de sange gresita apare
o reactie posttransfuzionala, usoara sau severa. Daca pacientul s-a pregatit pentru transfuzie
cu propriul sange (donare autologa), combinarea sangelui nu este necesara, dar eticheta este
verificata si de medic si de asistente pentru a confirma ca este sangele primitorului. Este
necesar un cateter intravenos. Legatura intre cateter si transfuzie este facuta de un tub si
punga cu sange este asezata mai sus de nivelul corpului. Sangele va trece usor in vena.
Medicul sau o asistenta monitorizeaza transfuzia pentru detectarea incipienta a unor reactii
adverse