Clasa a-XII-a

STAREA DE
Popa Iulia
Postovariu Lorena

BOALĂ
Ce este
boala?
Boala
Boala este o stare particulară a organismului
condiționată de acțiunea nocivă a diverși factori
determinanți din mediu și, caracterizată printr-un
complex de modificări morfologice și funcționale - locale
și generale, cu caracter reactiv și lezional, ce tulbură
regalarea și activitatea la diferite niveluri funcționale.
Prin acestea se realizează limitarea capacităților de
adaptare, respectiv reducerea capacității de muncă,
printr-un proces ce afectează organismul în ansamblul
unității sale biologice și sociale complexe.
Starea de boală
Starea de boală implică un complex de reacții ale
organismului supus agentului cauzator. Acest complex
are la bază: - mecanismele normale ale arsenalului
funcțional de adaptare, ce au semnificația unor
intervenții compensatoare. Astfel, reacțiile
postagresive sunt variante de amploare sporită ale
modului uzual de comportare al organismului față de
solicitarile externe. Aceste reacții pot pierde caracterul
armonic, în funcție de intensitatea durata și amploarea
lor, degenerând către consecințe dereglante.
Ele au rol de intervenție specifică în cursul acțiunii agenților
patogeni (de ex. vărsătura, tusea, strănutul, reacția inflamatorie,
reacția febrilă, anticorpogeneza, fagocitoza, bariera
fibrinoleucocitară, etc...). Aceste modalități au fie caracterul
unor reacții generale ale organismului (ex. febra) fie pe cel al
unei reacții locale (hemostaza în aria unei leziuni, constituirea
barierei fibrino-leucocitare, etc..). Deasemeni se caracterizează
fin prin nespecificitate - inflamația, febra, reacția sistemică
postagresivă ... (condiționată mai ales de intensitatea agentului
patogen), fie printr-un anume grad de specificitate - de ex.
anticorpogeneza (care ține mai ales de natura cauzei
determinante)
La un anumit nivel, mecanismele centrale de
coordonare sunt supraactivate de acțiunea
agentului patogen și generează stimularea
excesivă a verigilor efectoare, iar la rândul lor
procesele informaționale de la periferie și
mecanismele corectoare de retroreacție sunt
alterate sau blocate - pe fondul scăderii
receptivității formațiunilor centrale dereglate de
influența activatoare, dominantă a agentului
patogen. Deconectarea acestor mecanisme de
securitate - esențiale pentru menținerea reacțiilor
organismului în limitele eficienței, constituie una
dintre sursele principale ale transformării
manifestărilor adaptative în fenomene patologice.
Pe fondul unei coordonări centrale deficiente, celelalte
procese compensatorii devin ele însele o sursă de dificultăți
Ansamblul dereglărilor apărute are capacitatea de a se
autoîntreține și agrava, putând apare situații extrem de
periculoase. Se poate ajunge astfel la un moment critic,
dincolo de care organismul nu-și mai poate reface echilibrul
normal prin mijloace proprii (din acest moment intervenția
medicinei devine indispensabilă).
Utilizarea continuă și îndelungată a rezervelor
adaptative, coordonarea centrală defectuoasă a
funcțiilor, consumul energetic excesiv și cu
randament scăzut, realizaeză un ansamblu de
condiții caracteristice unui teren vulnerabil, labil, cu
posibilități limitate de adaptare și reacție. În
consecință sunt necesare măsuri adecvate de
protecție.
În directă corelație cu reducerea posibilităților de
compensare și adaptare, ca un corolar obligatoriu și
specific patologiei umane se constată reducerea
capacității de muncă și de integrare socială.
Un alt corolar, stipulează că
boala afectează organismul
în ansamblul său, procesele
patologice (manifestări
locale) apărând și evolînd
în strânsă corelație cu
fenomenele generale cu
care se intercondiționează
 Clasificarea bolilor
Viziunea asupra clasificării bolilor nu este unitară, diferitele puncte de vedere
care stau la baza încercărilor de sistematizare reflectând fie dorința de a
răspunde unor necesități de ordin practic, fie o anume concepție asupra
problemelor de patologie generală.
Există diverse criterii de clasificare a maladiilor:
• Anatomic:
Este printre cele mai vechi criterii. Oglindește confuziile care se fac între
starea de boală și proceul patologic.
• Clinic:
Valoarea clasificărilor este strict limitată la nivelul obiectivelor practice
imediate care le-au generat în funcție de:
-Evoluție: acute, subacute și cronice
-Gravitate: forme ușoare, moderate, severe, etc...
-Elemente de semiologie: eruptive, febrile, anergizante, etc…
• Anatomo-clinic:
Îmbină caracterul manifestarilor clinice predominante, cu cel al leziunilor
anatomopatologice
De exemplu la nivelul Rinichiului se clasifică în Nefropatii glomerulare,
Nefropatii tubulointerstițiale, etc....
Momentul aparitiei în ontogeneză: ereditare, congenitale, dobândite
Etiologic: infecțioase, traumatice, de iradiere, etc...
Ponderea factorilor genetici sau de mediu în determinismul stării patologice:
Criteriul pornește de la considerentul că boala este un mod de reacție al
organismului cu o anumită structură genetică la variatele condiții de mediu
Se clasifică în maladii:
• Idiopatice (rolul hotărâtor îl are
constituția individuală): Aberațiile
cromozomiale și bolile ereditare
• Idiodispoziționale (factorii genetici și de
mediu au un rol sensibil echivalent):
Scleroza în plăci,psihopatiile, maladia
ulceroasă, etc...
• Paratipice (factorii de mediu au un rol
cvasidominant): Boli infecțioase,
traumatice, intoxicații, etc....
De un real folos practic este stabilirea
raporturilor în care factorii genetici sau de
mediu (ecologici) participă la declanșarea
maladiilor.
 Bolile genetice:
Deși deficitul genetic constituțional este prezent
independent de factorii de mediu, unele dintre
aceste defecte se manifestă clinic numai în prezența
unor factori de mediu - nepatogeni prin ei înșiși
(sunt nenocivi pentru marea majoritate a celoirlalți
indivizi)
Bolile ereditare - transmisibile
descendenților și Aberațiile
cromozomiale - netransmisibile
descendenților
 Bolile multifactoriale:
Categorie la care importanța terenului este majoră. În general
sunt implicate caractere codificate de mai multe gene
(determinism poligenic)
Aici se încadrează majoritatea bolilor cu o largă răspândire:
bolile psihice (în particular schizofrenia), Poliartrita
reumatoidă, Diabetul, Bornhopneumopatia cronică
obstructivă, Boala cardică ischemică, etc...
Boli cu determinism mezologic:
Factorul principal patogen este reprezentat de un agent
ecologic: fizic, chimic, biologic, psiohosocial (infecții,
traumatisme mecanice, intoxicații, etc...)
Și aici terenul imprimă variații cantitative - efectului
patogen (doza minimă letală a unui toxic nu provoacă
moarte tuturor indiviziulor, în infecții capacitatea de
apărare imună - determinată poligenic, este variabilă între
organisme, etc...)
Forme de tranziție: defecte genetice care se exprimă
fenotipic numai în prezența unui anumit factor de mediu.
Alimentatia sanatoasa este esentiala
pentru sanatatea mintii si a corpului.
O dieta echilibrata trebuie sa contina,
fructe, legume, grasimi sanatoase,
carbohidrati complexi si proteine de
inalta calitate.
Sportul,de asemenea nu trebuie sa
lipseasca din viata noastra. Acesta,
impreuna cu o alimentatie echilibrata
duc la o viata plina de energie si
sanatoasa