MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL RM

COLEGIUL DE MEDICINĂ DIN ORHEI

REFERAT

TEMA: Infarctul miocardic

Elaborat:Stupeliman Cristina
Grupa 32, anul III
Specialitatea Îngrijirea bolnavilor
Calificarea asistent medical
Durata studiilor 5 ani
Profesor: Pojar Ana

ORHEI, 2019
 Cuprins:
1 Clasificare

2 Semne și simptome

3 Cauze

3 Factori de risc

4 Patofiziologie

5 Diagnostic

6 Tratament

7 Epidemiologie
Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și
atac de cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului,
ce determină moartea celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin
obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei plăci de aterom, care este un
depozit de lipide și celule albe (în special macrofage) la nivelul peretelui arterial.
Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp util,
duc la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).

Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în
mod specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului),
dispnee, grețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o
senzație de moarte iminentă).[1] Femeile pot avea mai puține simptome tipice față
de bărbați, cele mai comune fiind dispneea, slăbiciune, o stare de discomfort
abdominal și astenie fizică.[2] Aproximativ un sfert din toate infarctele miocardice
sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.

Clasificare
În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împărți în două categorii
principale:

Infarct miocardic transmural: se asociază cu ateroscleroză care implică o arteră

coronariană principală. Se poate subcategorisi în anterior, posterior, inferior, lateral
sau septal. Infarctul miocardic transmural implică peretele miocardului în toată
grosimea lui și are de obicei ca rezultat ocluzia completă a alimentării zonei cu
sânge.[3]

Infarct miocardic subendocardic (non-transmural):

Subendocardial: implică o suprafață mică în peretele subendocardiac a

ventriculului stâng, septul ventricular, sau mușchii papilari. Zona subendocardiacă
este deosebit de expusă ischemiei.[3]

În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi în

continuare subclasificat în:
supradenivelare de segment ST (STEMI)

fără supradenivelare de segment ST (non-STEMI).[4]

Expresia atac de cord este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea
cardiacă subită, care poate sau nu rezultatul infarctului miocardic acut. Un atac de
cord este diferit, dar poate fi cauza unui stop cardiac(care înseamnă oprirea inimii)
sau aritmie cardiacă(bătăi anormale). Este de asemenea, diferită de insuficiență
cardiacă, în care este afectată acțiunea de pompare a inimii; cu toate acestea
infarctul miocardic sever poate duce la insuficiență cardiacă.

Un document din 2007 care dă definiția universală a infarctului miocardic clasifică

infarctul miocardic în cinci tipuri principale:[5]

Tipul 1 - infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza unui eveniment
coronarian primar, cum ar fi de exemplu: erodarea plăcii și / sau de ruptura,
fisurare, sau disecția ei

Tipul 2 - infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a necesarului crescut de

oxigen sau de aportului scăzut(insuficient), ca de exemplu: spasmul coronarian,
embolism coronarian, anemie, aritmie, hipertensiune sau hipotensiune arterială.

Tipul 3 - moarte cardiacă subită, incluzând stopul cardiac, de multe ori însoțită de
simptome sugestive de ischemie miocardică, însoțită de supradenivelare recentă de
segment ST (pe EKG), sau BRS nou apărut, respectiv probe de tromb proaspăt
într-o arteră coronariană depistat de angiografie și / sau la autopsie, dar decesul
producându-se înainte de prelevarea probelor de sânge, sau înainte de apariția
biomarkerilor cardiaci pentru sânge.

Tipul 4 - asociată cu angioplastie coronariană sau stenturi:

Tip 4a - infarct miocardic asociat cu PCI

Tip 4b - infarct miocardic asociat cu tromboză de stent, documentate de

angiografie sau la autopsie

Tip 5 - infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

Semne și simptome

Ariile de apariție a durerii în infarctul miocardic (roșu închis = zone tipice, roșu
deschis = alte zone posibile) - vedere anterioară.

Vedere posterioară.

Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a

câteva minute, rareori fiind brusc.[6] Durerea toracică anterioară este cel mai
frecvent simptom al infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară,
constricție sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica datorată ischemiei
miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare, de oxigen) se numește
angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia
și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un
pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul
deasupra sternului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea
toracică de origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are
o slabă valoare predictivă.[7]

Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul
cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de
edem pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă)[1], astenie
fizică (slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel
mai probabil cauzate de descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de către
sistemul nervos simpatic[8] ca răspuns la durere și tulburările hemodinamice ce
rezultă din disfuncția cardiacă. Pierderea stării de conștiență (datorită perfuziei
cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent datorită
fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.

Cauze
Factori de risc

Diabet zaharat tip II

Fumatul
Obezitatea

Hiper/Dislipidemiile

Stres

Patofiziologie

Diagnostic

- Hemoleucograma: leucocitoză și VSH crescut

- electrocardiogramă (ECG/EKG)

- coronarografia de urgență

- examen radioizotopic

- ecocardiogramă

Tratament
M- Morfină

O- Oxigen

N- Nitroglicerină

A- Antiagregant plachetar

Epidemiologie
Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că boala coronariană
vă rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând
12,2 la sută din mortalitatea generală.[9]

În fiecare zi, în România mor 40 de oameni prin infarct miocardic[9], iar 2 din 3
adulți prezintă diferite afecțiuni cardiovasculare.[10]