Afecțiuni extragenitale și sarcina

Anemiile să sarcina
Cuprins:

1. Noţiune, clasificarea, evoluţia sarcinii.

2. Conduita în sarcina cu anemie, profilaxia anemiei.

3. Aportul suplimentar de fier şi acid folic în sarcină.

4. Protocolul Clinic Naţional -12 ”Anemia fierodeficitară la adult”.

Anemia din limba greacă înseamnă lipsa sângelui. Din punct de vedere hematologic anemia
reprezintă scăderea numărului de eritrocite, scăderea nivelului de hemoglobină, apariția formelor
patologice de eritrocite, dereglarea echilibrului vitaminelor, microelementelor și enzimelor.

Anemia feriprivă (fierodeficitară)

90%- din toate anemiile sunt anemiile feripive. Anemia feriprivă (fierodeficitară) - reprezintă
scăderea cantității de fier în serul sangvin, în măduva osoasă și depouri, în urma căruii fapt se dereglează
sinteza hemoglobinei, apare anemia hipocromă și apar dereglări trofice în țesuturi. Necesitatea zilnică
de fier pentru o femeie de la 11- 49 ani este de 11,4 mg/zi, în timpul sarcinii 12,5 mg/zi, însă necesitatea
crește la fiecare trimestru cu 1mg. Începând cu săptămâna V de sarcină în organismul fătului se
instalează hematopoeza în maduva osoasă. Fătul folosește fierul matern. Din sângele matern fierul
nimerește în placentă unde se transformă în feritină, care nimerește în organismul fătului . 2/3 din fier
fătul îl folosește pentru hematopoeză, iar 1/3 se depozitează în ficatul fătului.

Etiologia:

• Nivelul crescut de estrogeni în timpul sarcinii;

• Disgravidiile;

• Consumul sporit al fierului de către făt;

• Carențe de fier în alimentație;

• Patologii ale măduvei osoase;

• Folosirea medicamentelor care inhibă absorbția fierului (antacide, antibiotice);

• Hemoragii de diversă geneză;

• Afecțiunii gastro-intestinale;

• Tulburări hepatice, renale;

• Dereglări neurologice;

Tabloul clinic:
Sindromul anemic- slăbiciuni, dureri de cap, scăderea poftei de mâncare, apatie, vertiji, scăderea
capacității de muncă. Sindromul hemosiderinic- semne care sunt cauzate de lipsa fermenților care
conțin fier ( hemosiderinici)- afecțiuni ale pielii - uscată, descuamată, subțire, unghiile se exfoliază, părul
subțire, fragil. În forme mai grave poate apărea miocardiodistrofia anemică, scăderea imunității,
dereglările SNC.

Clasificare:

• Gr. I hem. 110-91 g\l

• Gr.II hem. 90-71 g\l

• Gr.III hem. 70-51 g\l

• Gr.IV hem. Sub 50 g\l

Profilaxie si tratament:

- corecția prin dieta cu produse bogate în fier, alimente ce conțin fier înabundență: carne de vită, ficat,
ouă, sardine, pește, nuci, spanac.

- se indică cu scop profilactic preparate de fier - fercoven, feronal, tot-hema, heferol, fergrad, tardiferon,
ferroplex, conferon, sorbifer pe parcursul a 4-5 luni, începând cu 12-14 săptămâni de sarcină. Tot-hema -
10 ml, se dizolva într-un pahar cu apă, 1-2 fiole pe zi.

- scop de tratament se indică 2 pastile de preparate de fier, care conțin câte 60 mg de fier esențial până
la normalizarea hemoglobinei, timp de 3 luni.

Anemia feriprivă se complică cu:

În sarcină: - avort spontan; -gestoze; - decolarea de placentă normal înserată;

- hemoragii în naștere si post-partum; - cuagularea intravasculară disiminată.

În nașteri: - scade intesitatea contracțiilor uterine; - hipoxia intrauterine fătului, ce poate duce la
moarte; - copii hipotrofici; - crește durata nașterii.

Grupa de risc

1. Gravidele după 35 ani;

2. Femeile cu gestoze;

3. Femeile cu avort spontan;

4. Femeile cu hemoragii în antecedente;

5. Femeile cu afecțiuni extragenitale grave;

6. Femeile cu anemii în antecedente;

Se internează gravida când hemoglobina este < 100 mmol/l , cu 7-10 zile înainte de naștere pe o
perioada de o lună.

ANAMIILE B-12 DIFICITARĂ:

ANAMIILE B-12 DIFICITARĂ -se instalează destul de rar la gravide, deoarece rezervele organismului (3-
5 mg) sânt suficiente pentru 4-5 ani, iar necesitatea zilnică este 3-5 mcg. În majoritatea cazurilor anemia
B12 este cauzată de lipsa factorului Castler în caz de afecțiuni a fundului de stomac, în combustii a
tractului digestiv, enterite cronice, diverticuloza intestinală, rezecții de stomac și intestine. Factorul
Castle se produce de celulele fundului stomacului. B12 se elimina cu bila, se conjungă cu factorul Castle
în duoden si se absoarbe în ileon.

TABLOUL CLINIC 3 SINDROAME:

I Anemic

II Gastrointestinal- glosită, esofagită, enterocolită, dureri in epigastru.

III Neurologic- se dereglează sinteza membranei mielinice a fibrelor nervoase și se dereglează

transmiterea impulsurilor nervoase spre organele efectorii. (,,picioare de vată”). Vitamina
B12 + acid folic participă la maturizarea nucleelor și la sinteza de AND și ARN . În lipsa vitaminei B12
nucleele celulelor hematopoietice rămân în urmă cu dezvoltarea față de citoplasmă. În tabloul sangvin
apar eritrocite de diferite dimensiuni (anizocitoza) și diferite forme ( poichilocutoza), apar corpusculii
Jolie, care sunt fragmente din substanță nucleară și inelele Kebot, care sunt restanță de substanțe
nucleară.

Tratamentul:

Administram vit. B12, dacă este prezent sindromul neurologic - timp de 10 zile câte 1000 mc , apoi se
prelungește câte 200 mcg o data în zi, dacă sindromul neurologic
lipsește tratamentul începe cu 200 mcg până la normalizarea hemoglobinei, ulterior vit B12 se
administrează toată viața câte 200 mcg / săptămână.

ANEMIA FOLIODEFICITARĂ:

Anemia folio deficitară -se întâlnește mult mai des. Acidul folic se conține în foarte multe produse
alimentare ( citrice, varză, spanac, cartofi, morcovi, verdețuri și altele). Deficitul este determinat de
distrugerea acidului folic la fierberea timp de 15 min, poate apărea și la femei care consumă alcool și au
primit anticonvulsivante.

Tabloul clinic:

Predomină sindromul anemic, mai puțin sindromul gastro-intestinal, neurologic lipsește. Pentru a
diferenția anemia B12 de de cea foliodeficitară timp de 4-5 zile se administrează vitamina B12, dacă la a
5-a zi apare criză reticulocitară - înseamnă că anemia este B-12 deficitară. Apoi pe parcursul a 4 - 5 zile
se administrează acid folic, după care apare criza reticulocitată,ceea ce indică anemia foliodeficitară.

Tratamentul:

Acid folic 5 mg de 3 ori / zi până la normalizare.

Profilaxia:

Folosirea alimentelor în stare proaspătă. Acidul folic se recomandă femeilor cu o lună înainte de o
sarcină planificată 5 mg în zi și primele 3 luni de sarcină.

Afecțiunile sistemului urinar și sarcina

Cuprins

1. Bacteriourie asimptomatică

2. Cistita

3. Pielonefrita acută și cronică

4. Protocol de conduită

Afecțiunile renale au un impact negativ foarte pronunțat asupra sarcinii, nașterii și lăuziei. Sarcina
induce o serie de modificări în organismal gravidei - schimbarea aspectului hormonal, hiperplazia
musculaturii calicelui si ureterelor, creștere țesutului conjunctiv, peretele ureterelor și compresia
excesivă a sistemului renal de către uterul gravidei.

Toate aceste modificări induc urmatoarele dereglări: - creșterea în volum a rinichilor,

- dilatatrea bazinetelor și a calicelor, - dilatarea treimei superioare a ureterelor cu aproximativ 2 cm,
- retenția de urină până la 100-300 ml, - apariția de polachiurie.

Stările patologice întâlnite în sarcină: bacteriurie asimptomatică, cistită, pielonefrită,

glomeruronefrită, insuficiență renală acută, nefrolitiază. Bacteriuria asimptomatică se difinește atunci
când într-un ml de urină se gasesc mai mult de 100 de mii de agenți patogeni de același fel, evidentiați
la 2 examinări consecutive, însă în absența semnelor clinice de infecție a tractului urinar. Examenul
bacteriologic se indică la apariția leucocituriei (6-8 în câmpul de vedere), se întâlnește la 2-10 % din
gravide și mai des la gravidele cu : - statut economic scăzut,
- care au avut o infecție până la sarcină, - vârsta gravidei peste 40 ani,
- multipare, - diabet zaharat. De regulă apare la 9 - 17 săptămâni de sarcină.

Riscul pentru sarcină -- realizarea infecției tractului urinar, - avort spontan, - naștere prematură, -
insuficiența feto-placentară, - anemia gravidei, - infectarea intrauterină a fătului, retard fetal.

Tratament: ampicilina 500 mlg-4 ori/zi, amoxicilina 250 mlg-3 ori/zi, cefalexina 250 mlg-2ori/zi.
Durata tratamentului 7-14 zile.

Cistita:- inflamația mucoasei vezicii urinare. Poate fi o infectie acută nouă sau o acutizare a infecției
cronice asimptomatică. Tabloul clinic. polachiurie, disurie (usturime la urinare), dureri în regiunea
inferioară a abdomenului, tenesme vezicale, starea generală nealterată cu temperatura corpului
subfebrilă (<38grade). Tratamentul trebuie instituit cât mai devreme, după stabilirea diagnosticului
pemtru a preveni o pielonefrită. Se efectuează antibioticograma, în dependență de spectru se indică
tratament. Cel mai frecvent agent este escherihia colli. Se indică nitrofuranele și sulfanilamide.
Nitrofurane (nivigramon, 5 - nok, negram, nitroxolina, urosulfan) sulfanilamide- biseptol,
antibioticele - ampicilina cu metilamina (dezinfectant urinar). Aminoglicozidele (gentamicina,
tobramicina), repaus la pat, hidratarea corectă, combaterea constipațiilor, igiena locală riguroasă.

Pilonefrita - patologie renală frecventă și periculoasă, un proces inflamator microbiam tubointerstițial,

cu afectarea sistemului pilocalice. Des debutează în copilărie și se acutizează în timpul sarcinii, nașterii
si lauziei. Etiologia- escherihia colli, proteus, clebsiela, micoplasma, stafilococ, streptococ. Infecția
pătrunde în sistemul pilocalice pe cale hematogenă sau pe cale ascendentă. Orice obstacol în calea
scurgerii urinei (calculi, tumoare, flexia ureterului, anomalii de dezvoltare a organelor urogenitale)
reprezintă un factor favorizant și un mediu prielnic pentru dezvoltarea acestei maladii. De regulă
pielonefrita se dezvoltă la 22-28 săptămâni de sarcină. Tabloul clinic: pilonefrita acută - febra, cefalee,
dureri musculare, dureri lombare peste 2-3 zile, care la început sânt bilaterale, apoi se localizează
unilateral, concomitent dereglări dizurice, semnul Pasternațchii este pozitiv, durerile la început sânt
acute, apoi devin surde și apar periodic. Dacă pe acest fondal brusc se mărește temperatura, durerile se
acutizează, cresc semnele de intoxicatie, ce indică că procesul a avansat sau a trecut în carbuncul renal
sau nefrita apostematoasă. Analiza generală de urină - puține leucocite 10-15, cantitatea mică de
proteine, în sânge leucocitozâ, viteza de sedimentare a hematiilor mărită,
analiza biochimică a sângelui - hipoproteinemie (scade cantitatea de proteine), disproteinemie (cresc
globuminele și scad albuminele) este posibilă creșterea ureii (norma 2,4 – 8,3mmol/l) și a creatininei
(norma 177 mmol/l ) Complicații: - gestoze tardive, - avort spontan, - hipotrofia fătului,
- naștere prematură, - infectarea intrauterină a fatului. Analiza de urină se efectuează la fiecare
săptămână, iar în perioada 22 - 28 săptămâni - în fiecare săptămână.
Tratamentul: - spitalizare, - regim de pat, - dieta 7 (se limitează sarea)
- antibioticoterapie. În primul semestru de sarcină penicilina 8 milioane în 24 de ore, ampicilina 500 ml
de 4 ori /zi, oxacilina 500 mlg de 3 ori/zi-tratament 8-10 zile. În II semestru se adaugă și alte antibiotice
- cefalosporinele, aminoglicozidele. Nu se administrează tetraciclina, levamicitina, care au un impact
negativ asupra dezvoltarii fătului, antibioticele se indică impreună cu antimicrobienele, acțiunea
antimicrobiană este potențiată de doze mici de sialuretice (lazex, furosemid, verospiron).

Glomeruronefrita - face parte din patologiile imune cu afectarea difuză a apratului glomerural al
rinichilor, agentul patogen este streptococul beta hemolitic din grupa A (mai provoacă scarlatina, angina
streptococică și piodermii) . Se întâlneste forma acută, subacută, cronică. La gravide se întâlnesc
următoarele forme: nefrotică, hipertonică, mixtă, latentă. Forma nefrotică - se întâlnește la 5% din
gravidele cu glomerulonefrită. Se manifestă prin edeme masive, oligurie, proteinuria (până la 30 gr/l),
hipoproteinemie (scad proteinele), crește colesterolul. Afectiunea poate fi insotiță de infecții a tractului
urinar și de insuficiență renală. În urină-eritrocite, multă hematurie, cilindri.
Forma hipertonică- se întâlnește la 25% din gravide, se manifestă prin majorarea tensiunii arteriale,
hipertrofia ventriculului stâng, accentuarea zgomotului II pe aortă, hematurie moderată, proteinurie si
cilindrurie. Forma mixtă - se întâlnește la 20% din gravide, se manifestă prin simptome tipice pentru
ambele forme, dar mai puțin accentuate. Forma latentă - 50% din femei. Se caracterizează prin sindrom
urinar microproteinurie, simptomele extrarenale lipsesc.Complicațiile: - gestoze tardive, - avort
spontan, - hipotrofia fătului, - naștere prematură, - infectarea intrauterină a fatului,
- insuficiență renală. Tratament: spitalizare de urgență, dieta 7 în forma nefrotică, dacă nu este
dereglată funcția de eliminare a azotului se indică proteine, se reduce sarea la 5 gr.

Afecțiunile sistemului cardiovascular și sarcina

Cuprins

1. Reumatismul şi sarcina. Actualitatea. Evoluţia şi conduita sarcinii cu reumatism.

2. Contraindicaţiile pentru sarcină cu reumatism..

3. Hipertensiunea arterială şi sarcina.

4. Hipotensiunea arterială şi sarcina, evoluţia, conduita sarcinii şi naşterii.

5. Contraindicaţiile pentru sarcină cu hipertensiune și hipotensiune arterial

 Bolile cardiace complică 0,2-4% din sarcini și sânt responsabile pentru 10-25% din decesele materne.
Modificarile induse de sarcina din SCV: 1. creste volumul sistolic, 2. creste minut - volumul,
3. creste volumul sângelui circulant, 4. creste debitul cardiac. 5. apare o tahicardie fiziologica.

Afectiunile sistemului cardiovascular si sarcina.

Cardiopatiile-sânt principala cauză a mortalității materne dupa hemoragii, eclampsii si infectii

puerpirale. Etiologia: Reumatismul 80-85%, vicii congenitale 10-15 %, afectiuni coronariene,
ateroscleroza, cardiotirioidioza (boala inimii cauzată de hipertiroidism) -2-5%.

Cardiopatele se impart in 4 grade (clase) :

Clasa I - efortul fizic nu e limitat, efortul fizic uzual nu provoacă disconfort, nu sânt semne de
insuficiență cardiacă sau angina pectorala.

Clasa II- activitatea fizică este ușor limitată, în repaos pacienta este asimptomatică, efortul fizic uzual
este insotit de oboseala, palpitații, dispnee, dureri cardiace.

Clasa III - activitatea fizică este limitatâ, chiar și activitatea fizică ușoară provoacă disconfort.

Clasa IV - în repaos există semne de insuficiență cardiacă si dureri anginoase.

Gravidele din clasa I, II se decompensează rar, ele suportă bine sarcina, celelalte 2 clase se
decompensează mai des. Decompensarea trebuie recunoscută rapid atunci când apar unele simptome:

- edeme ce progreseaza rapid

- dispnee ce crește la efort fizic

- crize de palpitații

- senzații de sufocare

- tuse chinuitoare cu sau fără hemoptizie.

Conduita: Cardiopatele din clasa I, II se supravegheaza ambulator, controlul obligator de 2 ori/lună.

Daca apar semne de hipertensiune arteriala sau de infectțe a tractului respirator, atunci se internează
de urgența. Cardiopatele din clasa III - necesită internări dese pentru tratament si odihnă riguroasă.
In timpul nașterii parturienta se va afla în semidecubit dorsal și la nevoie se administreaza oxigen.
Parturienta este supravegheată atent - tensiune arterială, puls si frecventa respiratorie. Daca pulsul
este mai mare de 110 b/m, iar respiratia 24-28- se incepe decompensarea cardiovasculară. Dacă în
acest moment dilatarea completă a colului uterin nu a avut loc - se administrează morfina intravenos și
se asteaptă dilatarea. Când colul s-a dilatat complet - sub anestezie locală se aplică forcepsul. Operația
cezariană se indică la strictă necesitate. In post-partum imediat debitul cardiac crește semnificativ și
poate aparea hipertensiunea pulmonara si edem pulmonar. Când lichidul interstițial trece în vasele
sangvine apare o hipervolemie. Este bine ca lăuza sa fie sub supraveghere încă 7-10 zile după naștere,
continuînd tratamentul început înainte de naștere.

Reumatismul
Noțiune - Reumatismul este un proces inflamator imun, are loc afectarea tesuturilor conjunctive din
intreg organism, dar cu preponderența în cord si articulatii. Etiologia- Streptococul beta-hemolitic gr A.
 Clasificarea: (după Nesterov)3 grade de activitate

Gr. III - activitate maximă, manifestările clinice generale si locale sunt clare, predomină componentul
exudativ al inflamației (poliatrita, policardita, serozita, pneumonii reumatice). Indicii imunologi sunt
măriti, în sânge- leucocitoza, VSH mărită, proteina C reactia pozitivă 3-4 (+), fibrinogenul este marit.

Gr. II - activitate medie - manifestările clinice puțin pronunțate cu febra neaccentuată, componentul
exudativ slab pronunțat, leucocitoza poate lipsi, VSH putin marită.

Gr I - activitatea minima, clinic si laborator aproape că nu sunt schimbări.

Evoluția: Reumoacardita primară la gravide se întâlnește rar, deoarece ea apare de regulă la vârsta
de 10-15 ani, când apar mai frecvent afecțiuni streptococice. Cardita reumatică recurentă la gravide
decurge lent și nu este însoțită de un tablou clinic evident. Reumatismul la gravide, de obicei este inactiv
cu o evoluție ușoară, lipsesc ,,simptomele mari”, deacea trebuie de atras atenție la ,,simptomelor mici,”
-slăbiciunea, artralgie, dureri cardiace, transpirație, scăderea apetitului, oboseală, cefalee, palpitații,
apnee, tegumente palide, puls labil.

Contraindicații pentru sarcină: reumatismul acut, cardita reumatică acută și subacută.

Conduita sarcinii . În faza activă a reumatismului se indică : - repaos la pat pe parcursul a 2-3 săptămâni,
- lecții de cultură fizică curativă și gimnastică respiratorie, - alimentele bogate în proteine, fructe și
legume cu un aport suficient de vitamine, - tratamentul medicamentos include terapie etiotropă
(penicilina sau eritromicina) și antiinflamatoare (acidul acetilsalicilic). Reumatismul provoacă vicii
cardiace, atacă miocardul, de regula viciile se formează dupa 1-2 ani dupa endocardită.
Există stenoza mitrală, insuficiența mitrală, stenoza aortală, insuficienta aortală, stenoză si insuficiență
tricuspidală, cel mai des este stenoza mitrala. Stenoza mitrală: Aderențele si modificările valvulare duc
la reținerea sângelui în atriul stâng si marirea presiunii în el, în venele pulmonare si în capilare, în
continuare are loc transudarea lichidului din capilare în alveole. În caz de hipertensiune si stază
indelungată apare edemul pulmonar. Stenoza mitrala poate provoca complicații grave incepând cu
săptămâna 12-13-a de sarcină. Edem pulmonar, fibrilatie atrială, insuficienta ventriculului drept
(contribuie la aparitia edemelor periferice, partial varice). Nașterea la gravide cu stenoza mitrala este
dificila. Sporirea presiunii intratoracice provoacă creșterea presiunii în arteriolele si capilarele
pulmonare. Conduita: dacă de la începutul sarcinii la gravidă sunt semne de insuficiență circulatorie sau
a avut un nou atac de reumatism - sarcina este contraindicată. Tratament: comisurotomie, se
recomanda sarcina între 1-2 ani după comisurotomie. Peste 2 ani apare stenoza. Daca medicul a
depistat insuficiența circulatorie, care progreseaza rapid în astm cardiac si edem pulmonar
comisurotomia este cea mai buna soluție, daca este stenoza mitrala, sau stenoza aortala - sarcina este
întreruptă. Comisurotomia se recomanda la 10—11 săptămâni si 16-18 săptămâni de sarcină, după 28
săptămâni este contraindicată. Insuficienta valvulei mitrale: În timpul sistolei sângele din ventriculul
stâng nimerește nu numai în aortă, dar si în atriul stâng. Datorita faptului că ventriculul stâng este
puternic, el se hipertrofiază si mult timp compensează aceste modificări. La majoritatea femeilor sarcina
decurge satisfacator, sunt foate puține femei cu cardiomegalie si atriomegalie. Dacă insuficiența mitrală
este compensată sarcina nu este contraindicată, de cele mai dese cazuri viciul mitral este asociat.
Tratamentul: protezarea valvara. Complicații: formarea de trombi pe proteza . Stenoza aortică - valva
aortică este stenozată. în timpul sistolei nu tot volumul de sânge din ventriculul stâng nimerește în
aorta. Atâta timp cât viciul este compensat sarcina nu este contraindicată, dar la apariția celor mai mici
semne de decompensare - sarcina este contraindicată. Stenoza aortala este compensată până la 20-30
ani. Cum numai apar semne de insuficiență a ventriculului stâng, starea gravidei se înrăutățește brusc:
slăbiciune, stare de leșin, dureri stenocardiace, accese de astm, se dezvolta hipertonie în circuitul mic,
cauzată de hipertrofia ventriculului drept, creste tensiunea intravenoasă, se mareste ficatul, apar
edeme. Tratamentul este chirurgical, însa nu întotdeauna este eficient. Insuficienta valvulei aortale de
obicei se combină cu stenoza aortală. Mecanismul apariției - hipertrofia ventriculului stâng cu stază în
circuitul mare și circuitul mic, mărire de ficat. Bolnava acuză palpitații, pulsația venelor jugulare, amețeli,
leșin, durere de tip stenocardiac.

Boala hipertonică
Hipertensiunea arterială –dacă cifra 140/90 este prezentă până la 20 săptămâni de sarcină -
hipertensiunea arterială este cronică, iar dacă ea este prezentă după 20 săptămâni de sarcină -
hipertensiune arterială este considerată indusă de sarcină. Pentru confirmarea diagnosticului tensiunea
arterială se măsoară peste 10 min de repaus, apai peste o săptămână. Dacă cifrele sunt aceleași - se
stabileşte diagnosticul de hipertensiune arterială. Criteriile de apreciere a hipertensiunei arteriale:

- TA sistolică e mai mare de 140 mm/Hg

-TA diastolică mai mare de 90mm/Hg

- TA sistolică mărită cu 30 mm/Hg

- TA diastolică mărită cu 20mm/Hg

Factorii de risc pentru HA indusă de sarcină:

- Hipertensiunea arterială cronică

- Vârsta gravidei mai mare de 40 ani

- Afecțiuni ale sistemului renal

- Diabet zaharat

- Multiparitatea

Înfluența HTA asupra fătului – HTA detrmină modificări morfologice placentare, care reduce
suprafața funcțională placentei, crescând morbiditatea și mortalitatea fătului.

Influența HTA asupra gravidelor- provoacă efecte cardiovasculare, neurologice, insuficiență renală,
dezlipirea prematură a placentei, preeclampsie și eclampsie, naștere prematură, asfixia fătului
intrauterină.

Tratamentul: - Preventiv- doze mici de aspirină, - Dieta hiposodică, - Controlul la fiecare 2 săptămâni,
- Tratament antihipertensiv. Tratamentul antihipertensiv se indică când TA sistolică este mai mare de140
mmHg, TA diastolică este mai mare de 100 mmHg.

a) sulfat de magneziu 25%

b) spazmolotice- no-șpa, papaverin, platifilin, eufilin.

c) saluretice - hipotiazidă, brinaldin, hidroton.

d) simpatolitice - octadin, izobarin, ismelin, sanotensin

e) preparatele metildopei - aldomet, dopeghit - reglează tonusul vaselor sangvine.

f) preparatele clofelinei - clonixlon, catapresan, hemiton.

g) sedative- valeriană, leonură

Conduita: USG- indică starea placentei, a lichidului amniotic și dezvoltarea intrauterină a fătului. În
forme grave se indică naștere înainte de termen în scopul reducerii mortalității materne. Înrăutățirea
stării mamei are un pronostic negativ pentru făt. Dacă în perioada de expulsie stare femeei se agraviază
– se folosește forcepsul sau operație cezariană.

Hipotensiunea arterială- cifra 100/60mm/Hg indică hipotonia arterială, cifra 80/50mm/Hg - criză
hipotonică. Clinic hipotonia se manifestă prin dureri de cap, amețeli, slăbiciune, greață, vomă,
tegumente reci. Complicații: - Gestoze precoce și tardive, - Avort spontan, - Naștere prematură, -
Hemoragii în delivrență și lăuzie. Distingem: - hipotonie premară- distonie neurocirculatorie de tip
hipotonic, - hipotonie secundară- în alergii, boli infecțioase, ulcer stomacal. Tratamentul / profilaxia: -
Gimnastică curative, - Somn 10-12 ore, - Dieta variată. Medicamente de întărire generală - gensen,
eleuterococ, leuzea, lămâi chinezesc, apilac- ele tonizează organismul și se indică de 3 ori câte 2
săptămâni pe parcursul sarcinii. În crize hipotonoce - 0,5 ml 5% efedrină s/c, apoi 1 ml 10% cofeină
sau 1ml cordiamină.

Diabetul zaharat și sarcina

Cuprins

1. Diabetul zaharat. Noţiune, epidemiologie.

2. Factorii de risc în dezvoltarea diabetului zaharat.

3. Formele diabetului zaharat în sarcină.

4. Influienţa sarcinii asupra evoluţiei diabetului zaharat.

5. Influienţa diabetului zaharat asupra dezvoltării intrauterine a fătului şi asupra evoluţiei sarcinii.

6. Contraindicaţiile pentru sarcină în diabet zaharat.

7. Diabetul zaharat gestaţional.

8. Conduita obstetricală la gravidele cu diabet zaharat. Conduita în post-partum.

Diabetul zaharat - este o maladie metabolică, care se caracterizează prin insuficiența de insulină sau
dereglarea utilizării ei la nivel de țesut. Femeia poate dobândi diabeul zaharat pâna la sarcină sau poate
apărea în timpul sarcinii. Dacă diabetul zaharat este prezent până la sarcină - atunci embrionul este
supus unei permanente agresiuni metabolice încă din momentul concepției și întreaga sa viață
intrauterină. Incidența - 1% din numărul total de sarcini. Provoacă complicații la 100% cazuri și
sporește riscul afecțiunilor și mortalității perinatale de 5 - 6 ori. Nivelul constant al glucozei în sânge
este asigurat de 2 hormoni: 1. Insulina - intensifică consumul de glucoză de către țesuturi, reduce
nivelul glicemiei, mărește permeabilitatea membranei celulare pentru glucoză, ceea ce duce la
depozitarea glicogenului în ficat. 2. Glucogon - scindează glicogenul din ficat în molecule de glucoză,
ceea ce duce la o hiperglicemie. În reglarea metabolismului glucidic participă și alți hormoni:
- Somatotropina inhibă secreția insulinei și a glucogonului, - Corticosteroizii (produși de către glandele
suprarenale) stimulează sinteza glucozei din proteine, - Hormonul lactogen placentar, - Hormonii
tiroidieni - intensifică glicogenoliza - adică scindează glicogenul. În diabetul zaharat este dereglat
metabolismul glucidic preponderant, dar și cel proteic, lipidic, hidrosalin și a vitaminelor. Norma glucozei
-3,3-5,8 m mol/l. Dacă după 2 ore după mâncare glucoza este mai mare decât 7,7mmol/l - indică riscul
de a face diabet zaharat.

Diagnosticul se stabilește în baza determinării glucozei în sânge pe nemâncate și analiza generală

de urină colectată în 24 de ore pentru determinarea glucozuriei și corpilor cetonici.
Tabloul clinic: Poliurie, polidipsie (sete), polifagie (poftă de mâncare crescută), prurit cutanat,
scăderea în greutate, slăbiciune generală, activizarea multor infecții (furunculoză des).

Clasificarea:

Tip 1- insulino - dependent, se întâlnește la copii, și tineri decurge mai agresiv și se tratează cu insulină.

Tip 2 - insulino- independent, apare de regulă după 40 de ani - în faze inițiale se tratează cu dieta și
antidiabetice.

Tip 3 - diabetul zaharat gestațional – el apare după 26-28 săptămâni de sarcină și este o dereglare
tranzitorie de utilizare a glucozei la femei în timpul sarcinii, incidența 2%.

Clasificarea după gravitate: .

Gradul I - forma ușoară, glicemia pe nemâncate este <7,77 mmol/l, lipsește cetoza, glicemia și glucozuria
se normalizează cu dieta.

Gradul II - forma medie, glicemia pe nemâncate este 7,78-13,9 mmol/l, cetoza lipseste, glicozuria și
glicemia se compensează cu antidiabetice sau insulină per oral.

Gadul III - forma gravă - glicemia pe nemâncate este > decât 14 mmol/l, este predispoziție la
cetoacidoză, glucozuria și glicemia, este dificil de compensat chiar și cu insulină.

Factorii de risc pentru diabet zaharat : 1. supraponderabilitatea. 2. anamneza îngreunată - prezența

diabetului zaharat la rude. 3. nașterea unui făt mort. 4. nașterea unui copil cu masa mai mare de 4 kg
(macrosom). 5. sarcina întreruptă, avort spontan. 6. preeclampsie, eclampsie. 7. vârsta >30 ani a
femeii la prima naștere. 8. hipertensiune arterială. 9. infecții urinare în anamneză.

Complicațiile în timpul sarcinii:

1- angiopatii - nefropatia care duce la eclampsie.

2- polihidramnios - care este însoțit de malformații fetale.

3- infecții urinare, care cresc riscul insuficienței renale a gravidei și poate duce la hipoxia fătului.

Complicații în naștere:

1- ruperea prematură a membranelor amniotic .

2 - insuficiența forțelor de naștere.

3 - leziuni a cailor moi de nastere ale mamei din cauza prezenței fătului macrosom.

4 - hemoragii în post partum.

5 - traumatism cranio-cerebral al fătului la naștere (copilul are sindromul tulburărilor de respirație -

detresie respiratorie).

6 - ca urmare a diabetului zaharat matern la nou - născut se observă o hipoglicemie din cauza secreției
scăzute de glucogon și secreției mărite de insulină.

Coma diabetică (hiperglicemică) se caracterizează prin: - pierderea conștiinței, - colaps, - TA scăzută,

- bradicardie, - adinamie, - oligurie, - semne de deshidratare.

Coma hipoglicemică se manifestă prin: - dereglări de vorbire, - tulburări de conștiință, - excitație

psihomotorie, - convulsii.

Diabetul zaharat nu este o contraindicație pentru sarcină.

Conduita în sarcină: Gravida cu diabet zaharat este supravegheată de către medicul obstetrician,
endocrinolog, oftalmolog, neuropatolog, nefropatolog și genetician. Ea se prezintă la medicul
obstetrician în prima perioadă a sarcinii la fiecare 2 saptămâni. În II perioadă - în fiecare săptămână.
Se spitalizează - 1 spitalizare - până la 12 săptămâni de sarcină, a II spitalizare - 20-24 săptămâni de
sarcină, a III spitalizare - 32-34 săptămâni de sarcină. Nașterea se permite pe cale naturală, însă des se
efectuează operație cezariană. În timpul nașterii glicemia se determină fiecare 30 minute.
În caz de insuficiență a contracțiilor uterine - se administrează oxitocină intravenos.
Evolutia diabetului zaharat - la gravide evoluează diferit, mai des se întâlneste tip I cu următoarele
particularități: evoluție labilă cu agravarea simptomelor, cu dezvoltarea precoce a angiopatiilor și
predispunerea la cetoacidoză, în lipsa tratamentului femeile intră în comă.
Tratamentul: Preparatele antidiabetice orale sunt contraindicate în sarcină, mai ales în primul trimestru
de sarcină din cauza efectului teratogen și pot provoca hipoglicemie la făt. Biguanidele nu se indică,
deoarece provoacă acidoză metabolică. Se indică insulină perorală.

Obezitatea și sarcina
Cuprins

1. Obezitatea și sarcina. Noțiunea, incidența, etiologia obezității, clasificarea.

2. Evoluția sarcinii și nașterii la gravide cu obezitate.

3. Supravegherea, îngrijirea și consilierea gravidelor cu obezitate.

Incidența 17% din gravide. Este favorizată de mai mulți factori: 1. Folosirea în exces a glucidelor,
2. Sedentarizmul, 3. Ereditatea , 4. Dereglări endocrine, 5. Stres de lungă durată. Sunt 3 variante
de obezitate: 1. Metabolică – alimentară, 2. Cerebrală, 3. Endocrină metabolică. Fiecare dintre ele
pot avea grade: Se determină indicele ponderal IP= masa (kg) / înălțimea 2 (cm), Norma IP= 18,5-
25,5. Gradele de obezitate: -25.5-29.9- supraponderal, - I- IP=30-34,5, - II- IP=35-39.5, - III - IP>40.
Evoluția: Gravidele obeze sunt predispuse la preeclampsie, macrosomie, infecții puerperale,
tromboflebite, obezitate postnatală, rar sarcina cu obezitate decurge fără complicații. Cele mai
frecvente sunt: • preeclampsie și eclampsie, • scurgerea prematură a lichidului amniotic,
• sarcină supramaturată, • făt macrosom. Majoritate gravidelor cu obezitate fac diabet zaharat și
hipertensiune arterială. Obezitatea nu este contraindicație pentru sarcină.

Conduita sarcinii: 1. Reducerea aportulul caloric. 2. Creșterea consumului energetic prin efort fizic
moderat. 3. Alimentație rațională