Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METABOLISMUL ZINCULUI
5
exemplu, prin rafinarea zaharului se pierde 98% din zinc, a uleiului 75%, a untului 50%. Faina
alba, de~i are mai putine oligoelemente, datorita Indepartarii taratelor ~i a acidului fitic, prezinta 0
biodisponibilitate pentru zinc mai mare decat faina inteqrala. Procesele de preparare a vegetalelor
includ: stoarcerea, fierberea, "inrnuierea, taierea in telii subfiri, presarea, prin aceste procedee
pisrzandu-se 30-40% din microelemente.
5. Perturbarea absorbtiei
Zincul eliberat in timpul diges}iei din proteinele animale ~i vegetale este absorb it in mod
diferit in lumenul intestinal datorita unul complex de factori ce intluenteaza biodisponibilitatea sa
(varsta ~i afectiuni congenitale sau ca~tigate).
6. Biodisponibilitatea
Concentratia zincului din alimente nu reflecta valoarea lor ca sursa a acestui aliment
datorita biodisponibllltatli diferite. Aceasta reprezinta cantitatea in procente din elementul ingerat
absorbit in mod real in intestin. Biodisponibilitatea variaza in limite foarte largi (10-90%) ~i este
determinata de interacnunea cu alti nutrienti, respectiv medicamente care pot impiedica absorbtia,
lnteractiunea dintre zinc ~i calciu are loc numai in prezenta acidului fitic, daca acidul fitic este in
cantitate importanta. calciul dirninueaza solubilitatea complexului calciulfitatlzinc ~i deci
biodisponibilitatea zincului. Fosforul mineral rnareste absorbfia zincului daca in allrnentatie calciul
este scazut, 0 dimlnueaza daca nivelul calciului este marit ~i nu are efect daca continutul de calciu
este normal. Un alt antagonist cunoscut al zincului este cadmiul (Cd), care inhiba transferul din
peretele intestinal spre seroasa, interferandu-I §i in alte sectoare metabolice.
Fitatii, raspimditi in toate produsele vegetale, formeaza cu zincul endogen secretat in
lumenul intestinal complexe insolubile greu absorbabile.
Fibrele alimentare intluenteaza negativ biodisponibilitatea zincului jucand rol de schimbatori
de ioni. Adaosul de. herniceluloza a determinat 0 balanta negativa a zincului in cornparatie cu
celuloza ~i pectina. Incetinirea rnaturarii sexuale la fete aflate la pubertate a fost pusa pe seama
deficitului de zinc aparut in urma consumului mare de fibre din cereale.
Fitatii din fasole, porumb §i fibrele cresc riscul deficitului de zinc la persoanele vegetariene,
mai ales daca ele sunt in varsta. in privinta relatiei zinc-proteine, s-a constatat un paralelism de
actiune in sensu I ca aportul insuficient de proteine antreneaza ~i aqraveaza carenta de zinc.
In mediul intestinal zincul poate reactiona cu unii aminoacizi §i cu peptidele formand chelati
usor absorbabili. Absorbtia zincului depinde mai ales de provenienta proteinelor. Astfel, proteinele
de origine veqetala (ceai, cafea) , produc 0 balanta negativa asupra absorbtiei.
-5-
6
Terapia cu glucocorticoizi este urmata de scaderea zincului plasmatic ~i a celui din
granulocite. Ingestia de cantitati mari de acid folic atecteaza negativ zincul seric.
Sub tratament cu Ciclosporlna ~i Dietilditiocarbonat de sodiu s-a observat scaderea zincului
din celulele diferitelor organe.' Unele medicamente cum sunt Disulfiranul, EDT A, D-penicillamina,
unii antirnetaboliti cresc eliminarea urinara de zinc prin chela rea metalului §i scaderea lui din
sistemele biologice. .
Datorita irnplicarii zincului in actiunea ADI:i (alcooldehldroqenaza) alcooli ca metanolul,
etanolul, etilenglicolul, deterrnina defi;:it de zinc. M€;ltabolizarea acestor substante necesita cantitati
sporite de zinc care apoi sunt eliminate. La alcoolici s-a constatat reducerea absorbtlel de zinc,
cresterea pierderilor urinare §i scaderea afinitatii albuminelor pentru acest microelement. Deficitul
de zinc determina modificarea metabolismului etanolului, asa incat parametrii acestul metabolism
pot fi indicatori mai sensibili ai rezervelor de 'zinc, decat nivelul oligoelementului circulant. Alcoolul
scade transportul zincului prin placenta. Fungicidele ditiocarbamice ~i sulfura de carbon
reactioneaza cu grupele NH2 ale aminoacizilor ~i proteinelor, cu formare de tiocarbamafi, Acestia
avand grupe SH, tormeaza chelaf cu ionii anorganici polivalenti (Zn, Cu) perturband procesele
metabolice tisulare.
Necesar crescut in zinc
1. Copilarie, pubertate, adolescenta in aceasta perioada este necesar un surplus de zinc fata de
etapa rnaturitatii pentru formarea oaselor, a masei musculare ~i a caracterelor sexuale secundare.
2. Menstruafie, sarcina, tectetie in perioadele de ciclu menstrual ~i lactatle este necssara a
suplimentare cu zinc a organismului datorita pierderilor sanguine datorate rnenstruatiel ~i respectiv
producerii de lapte. Pe parcursul sarcinii, femeia are nevoie de cantitati sponte de zinc pentru buna
dezvoltare a fatului.
Afectiuni in care cre$te necesarul de zinc
Boli in care este implicat sistemul imunitar al organismului: Stan intectioase (TBC, HIV);
Atectiuni reumatismale; Neoplasm; Faza reparatorie a anemiilor; Deficit de vitamina A.
Pierderi crescute de zinc
a Traumatisme, lntervenill chirurgica/e, ersuti, stres. Depletia de zinc a organismului se
datoreaza pierderilor sanguine ~i exudatelor, pierderii apetitului ~i nu in ultimul rand stresului psihic
ce Insoteste de regula aceste evenimente, cresterii eliminarii urinare.
a Transpirafii excessive Pierderile cutanate singure nu pot determina carenta de zinc dar in
anumite conditii climaterice ~i de efort fizic, contribuie la scaderea in microelemente a
organismului. Pe de alta parte, s-a demonstrat ca ~i repausul la pat a scazut balanta zincului prin
cresterea eliminarii fecale.
a Afecfiuni ce determina pierderi excesive:
- Anemie falcitorrna;
- Betatalasemie;
" Boll inflamatorii digestive;
- Diabet zaharat insulinodependent;
- Tumoare secretanta de glucagon;
- Ciroza hepatica, hepatita cronica, encefalopatia hepatica;
- Afectiuni renale (GR acuta §i cronica, SN);
- Afectiunl cardiace (infarct de miocard, arteroscleroza).
-f-
7
- Manifestari dermatologice-cutanate ale deficitului de zinc, sunt: leziuni eritemo-
veziculoase pustuloase, scuamo-crustoase periorificial; leziuni acneiforme ~i psoriaziforme pe
pie lea qlabra, alopecie dituza, decolorarea parufu!
- Manifestari digestive: diminuarea apetitului p€ma la anorexie; alterarea senzafiilor
gustative; bulimie; diaree.
- Manifestari oftalmologice:. blefarita; conjunctivita; fotofobie; opacifierea comeei;
hemaralopie nocturne. .
- Manifestari senzoriale: alter~rea perceptiilor gustative, hipogenesia; disgenesia; agenesia
diminuarea auzului; anomalii ale rnirosului, hiposomie; anosomie.
- Deficit staturo-ponderal
- Afectarea capacitatii de reproducere: oligospermie; sterilitate la femei.
- Manitestari neuropsihice: iritabilitate; disfunctie ernotionala; tulburari de somn; letargie
rnentala: depresie; confuzie.
- Manifestari imunologice: incidenta crescuta a intectiilor: vindecarea Intarziata a plagilor.
Hipofiza Acum 40 de ani Harris a emis 0 ipoteza conform carela secretiile hormonale ale
hipofizei anterioare, sunt sub controlul factorilor hipotalamici. Studii recente arata ca zincul este
necesar pentru formarea hormonului de crestere GH (growth hormone). Acromegalia a fost
asociata cu 0 concentratie plasrnatica crescuta a zincului !?ia Zn-thimulinei. Hormonul de crestere
intluenteaza in mod pozitiv balanta zincului plasmatic.
Prolactina (hormonul lactogen) este implicata ~i in functia de reproducere ~i in echilibrul
fetal. Zincul are un rol important in rnentinerea functiilor fiziologice ale prolactinei.
Hiperprolactinemia este asociata cu deficiente marginale de zinc.
,. ,
10
Glanda Pineala (Epifiza) in ultimii ani a fost descris in literature rolul melatonimei in
regia rea functillor timusului. Pomind de la aceste considerente, ~i de la efectul melatonimei asupra
sistemului imun, s-a descris 0 corelatie intre rnelatonina ~i zinc.
Se stie ca melanina moduleaza producerea de glucocorticoizi iar acestia la randul lor
controleaza toumovirul zincului. Functiile timusului depind in mare rnasura de zinc. Tratamentul cu
rnelatonlna la soareci in varsta duce .la scaderea in greutate a glandei suprarenale, a reducerii
functiilor acesteia, urmate de 0 crestere a biodisponibilitatii zincului §i de 0 captare sporita a
zincului la nivelul celulelor epiteliale ~mice, urmate de proliferarea ~i maturarea timocitelor ~i de 0
stimulare a sistemului imun. S-a concluzionat ca suplimentarea cu zinc la animale in varsta este
urrnata de 0 crestere a activitatii timusului concomitent cu scaderea secretiei de glucocorticoizi ~i
cresterea secreiiei de rnelatonina. Melatonina rnoduleaza nivelul plasmatic al zincului [52] ~i se
sugereaza ca ar avea un mecanism comun de actiune cu zincul la nivelul sistemului imun, fiind
considerata ~i un important sistem antioxidant. Efectul zincului ~i melatoninei la nivelul sistemului
imun, in urma tratamentului cu aceste elemente pe animale in varsta,
Pancreasul Zincul are importante relatii cu insulina la a carei structure participa ~i a carei
activitate 0 rnoduleaza. Zincul este necesar pentru stabilizarea unei forme hexaminice a
proinsulinei. Functiile pancreatice nu par a fi afectate de deficienta de zinc. in schimb este stimulat
raspunsul periferic la insulina. Zincul este necesar pentru captarea ~i cuplarea insulinei la nivelul
receptorilor periferici §i pentru etapele de fosforilare-defosforilare ale acestuia. in diabetul de tip I,
zincul a fost gasit scazut in ser ~i in leucacite. Glucagonul, celalalt hormon pancreatic, are efect
negativ asupra balantei zincului plasmatic.
.
Zincul intluenteaza direct secretia de testosteron de catre celulele Leyding .
Timusul Timusul ~i sistemul de celule T care se rnatureaza la nivelul acestui organ endocrin
dar ~i limfoid depind de prezenta zincului. inca din primele etape ale vietii, timusul este absolut
necesar pentru maturarea sistemului neuroendocrin. Absents conqenitala a timusului (sindromul Oi
George) ~j timectomia neonatala la soarecei este insotita de afectarea atat a sistemului imun cat §i
11
a celui endocrin._Este deja cunoscut ca timusul produce anumite substante ce sunt mediatori ai
Sistemului Imunitar (SI) fiind activi ~i pe sistemul endocrin ~i nervos.
Celulele epiteliale timice (TEC) secreta peptide hormonale cum ar fi: tymosina,
thymopoetina ~i un factor tymi'c seric (FTS) , denumit tyrnulina care necesita Zn pentru a fi biologic
activ (Zn-FTS). TEC secreta, de asemenea, substante ca fibronectina, colagen precum ~i citokine:
IL-1, IL-2, IL-8, GM-CSF, L1F. .
Functiile endocrine ale timusuiui se afla sub controlul sistemului neuroendocrin. Hormonul
de crestere (STH), hormonii tiroidi~ni ~i insulina influenteaza in mod pozitiv dezvoltarea §i
activitatea timusului in timp ce prolactiria are un efect negativ.
Toate aceste date au dus la concluzia ca nivelul timusului exista §i pentru alti
neuromediatori ai sistemului imun. Deficienta de zinc este inso\ita de atrofia timusului ~i de
alterarea activitatii sistemului imun. Acela~i proces are loc ~i in senescenta. Dar aceste modlflcari
nu sunt ireversibile. Suplimentul de zinc prin dleta sau prin medicatie se insoteste de restaurarea
activitatii timice ~i de 0 concentratie plasmatica normala de tyrnulina.
Toate aceste date duc la concluzia ca activitatea timusului este strans legata de prezenta
zincului in organismul uman, in concentratii fiziologice.
-11-
·, -. --- -----~
12
Actiunea concornitenta a IL-1, Zn-FTS, prolactina ~i tirnozina c-, conduce la activarea
proteinkinazei nucleare din nucleii limfocitelor.
Zincul este implicat ~i in alte efecte asupra limfocitelor incluzand mitogeneza acestora,
translocarea ~i legarea PKC. Aceste efecte necesita concentratii multimolare de Zn. Acest element
in concentratii multimolare nu i~i poate exercita efectul, in timp ce Zn- TFS in concentratii de pg/ml
este activa. Se pare astfel ca efectul,asupra limfocitului T se exercita prin Zn-TFS ~i nu prin Zn
singur. Scaderea nivelului plasmatic a Zn-TFS constituie un factor determinant in multe atectiuni
ale irnunitetii mediate celular. Din pacate, in foarte .rnulte din aceste atectiuni a fost dozat doar Zn
plasmatic a carui nivel a fost gasit scazut, Zn-TFS nefiind dozat.
Deficienta de zinc cauzeaza atrofia timusului ~i noduli lor limfatici ~i afecteaza reactia de
sensibilitate cutanata. Limfocitele izolate de la animalele cu deficienta de Zn au avut un raspuns
alterat la phytohemaglutin ~i depresia limfocitelor T. Mai mult, odata saraca in Zn cauzeaza la
animale afectarea functlilor T helper ~i T supresor ~i descresterea activitatii T-killer ~i NK (natural
killer). Putem afirma ca rolul Zn se exercita cu predllectie in dezvoltarea ~i functiile limfocitelor T.
La oameni efectul zincului asupra sistemului imun a fast studiat in boli congenitale cum ar fi
acrodermatita enteropatica, anemia cu celule in secera ~i in sindromul Down sau in conditii
caracterizate prin afectarea turnoverului zincului cum ar fi uremia sau in cursul nutritiei parenterale.
Depinzand de durata sau de severitatea deficientei de Zn, se produce: hipoplazia timusului, splinei,
gg. limtatici ~i placlte Peyer. Alterarea in populana limfocitelor include alterarea functlilor
limfocitelor T reducerea activitatii NK, descresterea nurnarului total al limfocitelor T cu cresterea
limfocitelor B. Suplimentarea cu Zn este urmata de cre~terea raspunsului timocitelor ~i
splenocitelor la mitogeni ~i interleukine.
Deficlentele congenitale sau dobandite in Zn sunt asociate cu afectarea sistemului imun ~i
cu cresterea susceptibilitatii la tntectii: pacienti cu SIDA (Sindromul lrnunodeflcientei Umane
Dobandite) sutera de 0 deficienta de zinc mai mult in stadiile III ~i IV ale bolii. in stadiul I ~i " ale
bolii deficienta de zinc este rnarqinala. La acesti pacienti, insa, nivelurile tisulare de zinc nu sunt
modificate. Moditicarile nivelurilor serice ale zincului sunt legate de raspunsurile fazei acute, ca
etecte directe ale actiunii HIV ~i pot constitui markeri predictivi ai progresiei SIDA. Totodata
prezenta TNF ~i IL-1 contribuie la scaderea zincului plasmatic. La pacientii cu intectie HIV, se
recornanda suplirnentari 'cu Zinc prin dieta (15 mg/zi) sau terapeutic, pe cale intravenoasa (145
micromoli/zi). Doza toxica de Zinc a fost apreciata la mai mult de 15 mg, pana la 300 mg/zi
(SUA), respectiv, 75-300 mg/zi (Anglia).
Deficientele marginale de Zn se caracterizeaza printr-o reducere a nivelului plasmatic cu
20-30%. in acest context putem nota ca Zn se leaga de proteinele plasmatice in mod diferit. Astfel
in functie de Kd a Zn fata de proteinele plasmatice, acesta va fi preferential captat de a2
rnacroqlobulina la 0 concentratie plasrnatica a Zn de 10.10 M. FA are un kd de 10.6 M, thymulina
are kd de 10.7 M. in situatille carentei marginale de Zn, proteinele cu un kd mai mic pierd zincul in
favoarea proteinelor cu un kd mai inalt care au 0 afinitate mai mare. in acest context s-a aratat ca
proteina tal a virusului HIV este Zn dependenta avand kd 10-8 M mai inalt decat kd al timulinei, dar
acesta nu exclude nici participarea a2 macroglobulinei kd 10-8 M care este crescuta in startle
lnfectioase. Dupa 0 suplimentare irnportanta de 0 luna cu zinc la pacientl atlati in stadlile III ~i IV de
boala s-a obtinut 0 stopare a scaderii CD4+, chiar 0 cresters a acestora. Mecanismul prin care se
produce acest fenomen ar fi 0 restaurare a timusului la acesti pacienti, insotite de un control al
apoptozei limfocitelor atat in periferie cat ~i la nivel timic. Un al doilea mare efect benefic la acesti
pacienti a fost protejarea impotriva intectlilor cu germeni oporfunisti: Candida §i Pneumocystis
carinii. Suplimentarea cu zinc in stadii mai timpurii ale bolii poate ti Insotita de protectie ~i impotriva
altor oportunisti.
Apoptoza este un tip de moarte celulara care opereaza in conditii fiziologice ~i patologice
eum ar fi embriogeneza, metamorfoza, cresterea §i dezvoltarea celulelor ~i regresia tumorilor. A
tost raportat ea zineul este un inhibitor al traqrnentarf ADN~ului, un marker specific al apoptozei.
Apoptoza joaca un rol important in dezvoltarea ~i homeostazia sistemului imunitar sl, in
particular, in selectia limfocitelor la nivelul tirnusului. Zn are un dublu rol asupra apoptozei
timocitelor in functie de concentratia sa plasrnatica, inhlband sau stimuland apoptoza in functie de
nivelul seric, zincul induce apoptoza concomitent stirnuland sinteza de proteine zincul i~i exercita
efectul asupra apoptozei timocitelor actionand in faza Go/G, a ciclului celular, efectul modulator al
zincului asupra apoptozei tirnocltelor au un rol important in evolutia limfocitelor imature (CD4+/CDs+)
cat ~i a celor mature (CD4+/CDs+). Studiile efectuate in vitro pe timocite de soarece au aratat ca la
concentratii mari (600 f.lM la 37,S f.lM) inhiba fragmentarea ADN ~i previne moartea timocitelor. La
13
concentratii cuprinse intre 15 I-/M l?i7,5 I-/M, zincul stirnuleaza apoptoza timocitelor contribuind la
deletia timocitelor la nivelul timusului.
. in concluzie, studiile recente dernonstreaza efectul modulator al zincului asupra apoptozei
celulare suqerand ca zincul are un rol mult mai complex asupra apoptozei celulare (rnortil celulare
programate). Sistemul imunitar necesita pentru maturarea elementelor componente ~i pentru a-si
indeplini functiile fiziologice prezenta .Zn. Prin conexiunile zincului cu sistemul nervos, sistemul
endocrin l?i sistemul imunitar, acest microelement este un adevarat agent imunomodulator [94].
Efectele deficientei de Zn asup'ra sistemului Irnunitar sunt:
involutie tirnica; ..
depletia timocitelor la nivelul timusului;
scaderea timopoetinei serice l?i a factorului timic seric (FTS);
afectarea testelor de sensibilitate cutanata;
scaderea limfocitelor T in periferie;
scaderea raspunsului limfocitelor T la mitogeni;
scaderea activitatii T helper;
scaderea activitatii NK.
Zincul ~i imbatranlrea
Procesul de Irnbatranire este comun tuturor formelor de viata, fenomenul de moarte ~i
lmbatranire fiind universal. Procesul de irnbatranire se afla sub control genetic iar durata vietii
difera intre specii ~i chiar intre indivizii aceleiasi specii. Diverse teorii au fost incriminate in ceea ce
priveste "imbatrimirea": rnutatil la nivelul ADN-ului, schirnbari la nivelul functiilor imunologice,
activarea speciilor reactive de oxigen, senescenta genelor ADN-ului. Nici una din aceste teorii,
sinqura nu poate explica procesul de lrnbatranire, acest remarcabil fenomen ramanand un mister.
Radicalii liberi sunt ubiquitari in tesutorile vii, efectele adverse ale acestor "specii" fiind
neutralizate de prezenta unor sisteme antioxidante enzimatice: glutation peroxidaza, catalaza,
superoxlddisrnutaza ~i sisteme neenzimatice: tocoferol, acid ascorbic,etc.
Aceste sisteme antioxidante variaza de la un individ la altul !?i scad odata cu inaintarea in
varsta. Prezenta in exces a radicalilor liberi, apare mai ales datorita productiei de superoxid l?i a
peroxidului de hidrogen Insotita de scaderea productiei de A TP la nivelul mitocondriei lrnbatranite.
Nu s-a precizat in mod clar cum acesti radicali ai O2 provoaca lrnbatranirea. Sub actiunea
lor se produc: alterarea membranelor celulare l?i mitocondriale, alterarea colagenului, alterarea
ADN-ului, materialului cromozomial, proteinelor 9i echiparnennnui enzimatic celular.
Sub influenta radicalilor liberi are loc alterarea moleculelor (proteinelor ce intra in
components canalelor pentru Ca2+) ce rnoduleaza nivelul de Ca2+ in compartimentul intracelular cu
distrugerea citoscheletului 9i activarea enzimelor calciu-dependente (fosforilaze, kinaze, proteaze,
endonucleaze). .
lrnbatranirea se asociaza cu suferinta mitocondriei. ADN-ul mitocondrial contine informatia
genetica a 13 din cele 60 de polipeptide ale complexului respirator mitocondrial. ADN~ul
mitocondrial Impreuna cu ADN-ul nuclear este responsabil pentru biogeneza principalelor organite
intracelulare.
lmbatranlrea este un fenomen complex asociat cu pierderea capacitatii bioenergetice a
mitocondriei. Acest proces se datoreaza alterarii ADN-ului mitocondrial, care este localizat
intracelular Ifmga cel mai activ compartiment de producere a radicalilor de oxigen.
Dintre tesuturile vii, creierul 9i muschii sunt cei mai expusi procesului de Imbatranire, ADN-
ul mitocondrial alterat predorninand in aceste tesuturi 9i influentand in mod direct sinteza
proteinelor lantului respirator l?i producerea A TP-ului intracelular.
in creierul 9; inima sobolanilor batranl a fost gasit un nivel scazut al transcriptazei
mitocondriale, ceea ce a dus la 0 scadere a ARNmt 9i in consecinta la un nivel scazut al ADNmt
nemodificat pe celula.
Posibilitatea ca zincul sa fie implicat in procesul Irnbatranirii a fost sugerat deoarece odata
cu inaintarea in varsta unele functii zinc-dependente au fost gasite alterate. Neutralizarea
radicalilor liberi 9i Irnbatranirea mitocondriei reprezinta doua proeese ce pot fi intluentate de zinc
prin intervenna mecanismelor enzimatice din care acesta face parte.
Sindroamele progeroide la om sunt considerate un bun model al "imbatranirii", Sindromul
Down la om a fost asociat cu 0 scadere a activitatii sistemului imun 9i a scadere a zincului
plasmatic. Aceasta scadere a zineului plasmatic nu poate fi pus a pe seama unui sindrom de
rnalabsorbtie intestinala deoareee eelelalte oligoelemente cum ar fi eupru l?i magneziu se afla in
14
limite normale. SI este foarte sensibilia carenta rnarqinala de zinc, tratamentul cu zinc sau
suplimentarea acestuia prin dieta este urmata de lrnbunatafirea activitatil SI ~i a nivelului zincului
plasmatic la pacienti cu sindrcrn Down [36].
in concluzie, .Irnbatranlrea accelerata" la om asociata cu sindromul Down se insoteste de 0
scadere a zincului plasmatic si de alterarea activitatii SI, fenomene ce au fost de curand observate
~i care ajuta la inteleqerea mecantsmqluilmbatranirii.
Zincul §i cancerogeneza
Avand in vedere implicarea ~incului in replicarea ADN ~i ARN, in diviziunea celulara, in
protectia tata de radicalii liberi, s-a presupus rolul sau in perturbarile cariokinetice prin potentarea
dezvoltarf unor tumori. Datele experimentale sunt contradictorii in aceasta privinta.
Distrtbutia acestui element in tesuturi este moditicata in cursul procesului neoplazic. Un
nivel crescut al zincului a fost gasit la barbati in adenom malign al prostatei, in tesutul prostatic ~i
in celulele epiteliale ~i fibromusculare in particular. Deoarece cantitatea cea mai mare de zinc este
concentrate in nucleii celulelor prostatice se presupune ca acest element joaca un rol important in
stadiile initiate ale cancerogenezei. S-a constatat 0 corelatie constanta intre alta-tetoproteina, care
este un marker tumoral ~i zincul din tesutul tumoral. Diversi autori au constatat ca deficienta
dietetica de zinc creste incidenta unor carcinoame.
Concluzii
Zincul este unul dintre elementele minerale asupra caruia s-a indreptat din ce in ce mai
mult, in ultimii ani, atentla cercetatorilor. Descoperirea in 1930 a esentialitatii acestui oligoelement,
a fost urrnata de studii care au evldentiat rolurile sale multiple, zincul influentand functia a peste
200 de enzime, fiind in acelasi timp ~i component structural pentru unele enzime, hormoni,
neuropeptide, receptori hormonali ~i probabil nucleotide.
Implicarea zincului in diviziunea ~i diterentierea celulara, in moartea celulara programata,
in transcriptia genelor,in functia biomembranelor ~i in multiple activitati enzimatice, dernonstreaza
rolul acestui element mineral in organism din primele etape embrionare ale vietii pana la moarte.
Recent a fast demonstrat rolul zincului in sinteza ADN-ului ~i ARN-ului. Zincul a fast dozat
in cantitati importante in 'unele arii ale sistemului nervos (hipotalamus), in sistemul endocrin ~i in
organele reproductive. Zincul intluenteaza dezvoltarea SNC din primele etape ale vietii, lipsa
acestui micronutrient fiind lnsotita de anormalitaf in ceea ce priveste capacitatea de tnvatare,
controlul emotional, capacitatea de explorare.
Deficienta de zinc in etapele fetale ale vietii conduce la scaderea activitatii timidinkinazei ~i
ARN-polimerazei cu anormalitati in diviziunea celulara urrnata de un asincronism in ceea ce
priveste histogeneza ~i organogeneza. La nivelul sistemului nervos, carenta de zinc cauzeaza
afectarea sinaptogenezei, anormalitati dendritice, perturbarea rniellnlzaril.
Prin interveritia zincului asupra enzimelor implicate in metabolismul dopaminei s-a
presupus irnportanta acestui micronutrient in etiopatogenia schizofreniei, zincul fiind implicat ~i in
metabolismul acidului glutamic.
Zincul interactioneaza cu enkefalina prevenind legarea acesteia de receptorii opioizi
endogeni ~i influenteaza enkefalinaza care contribuie la degradarea enkefalinei. Asocierea
deficientei de zinc cu patologia psihiatrica reprezmta un nou domeniu de cercetare.
Functia sexuala este influentata de acest oligoelement in ceea ce priveste maturarea
organelor sexuale ~i definirea caracterelor sexuale secundare. Deficienta de zinc este insoiita, atat
la barbaii cat ~i la femei, de scaderea libidoului. De asemenea, la barbati scade productia de
testosteron, iar la femei apare sterilitatea secundara prin lmaturitate foliculara.
in diabet, rolul zincului se exercrta bidirectional, atat asupra insulinei prin interventia asupra
biotransforrnarilor suferite de aceasta ~i prin cresterea utilizarii acesteia in periferie, cat ~i asupra
glucozei stirnuland metabolizarea acesteia prin metabolisme alternative. Zincul este deci necesar
pentru stabilizarea formei hexamerice a proinsulinei, intervenind in etapele de defosforilare ~i
fosforilare a insulinei. Functille pancreatice nu sunt afectate de deficienta de zinc dar raspunsul
periferic la insulina este modificat.
in etioloqia nanismelor insotite de hipogonadism, descoperite de Prasad (1963), a fost
incriminat zincul: activitatea hormonului de crestere (STH) fiind direct intluentata de zinc printr-un
mecanism incomplet cunoscut.
Deficienta plasmatica de zinc atecteaza metabolismul hormonilor tiroidieni, in mod
particular, captarea acestora la nivelul tesuturilor periferice §i la nivelul hipotalamusului printr-un
mecanism dependent de receptor.
--'
]5
Carenta de zinc este lnsotita de atrofia timusului §i de alterarea activitatii sistemului
imunitar. Hormonul timic, thymulina, necesita zinc pentru a fi biologic activo Activitatea melatoninei,
ca ~i a thymulinei, este inftuentata de concentratia zincului plasmatic, acesti doi hormoni avand
roluri imunomodulatorii demonstrate.
l.eqatura zincului cu colaqenozele s-a stabilit pornind de la studii efectuate pe pacienti
diaqnosticati cu poliartrita raumatoida, carentati in zinc. Tratamentul adjuvant cu zinc a dus la
lrnbunatatirea statusului imunitar al acestora.
Zincul este implicat in patologia aparatului cardio-vascular. Administrarea zincului la
persoanele cardiace, carentate in acest oligoelement, este urrnata de cresterea nivelului plasmatic
de HDL-colesterol. La hipertensivi, zincul are un rol protector prin intermediul PG1.
lrnplicatia zincului la nivelul Sisternului Imunitar a fost studiata in unele boli congenitale,
cum ar fi: acrodermatita enteropatica, sindromul Di George, siclemia, sindromul Down sau in
conditii lnsotite de alterarea homeostaziei zincului (uremie, nutritie parenterala, dializa).
in functie de severitatea sau de durata deficientei de zinc se produce:
hipoplazia timusului, splinei, nodulilor limfatici, placilor Peyer; alterari in poputatia de limfocite:
reducerea activitatii T helper, NK, scadersa nurnarulul de LyT cu cresterea nurnarului de LyB.
Mecanismul prin care zincul intluenteaza SI este multifactorial, incepand cu implicarea
zincului in diferitele trepte ale rnaturarii SI §i termlnand cu rolul sau enzimatic, hormonal ~i
structural la nivelul receptorilor.
Suplimentarea cu zinc la pacienti cu SIDA in stadiile III - IV de boala a fost urmata de
cresterea numarului de limfocite CD4 sl scaderea CDs. Acesti pacienti au fost mai rezistenti la
intectiile cu Pneumocystis carinii, microbacterii §i candidoze. Suplimentarea cu zinc s-a facut timp
de cateva luni.
in atectiunile dermatologice (acrodermatita enteropatica, dermatite atopice, ulcerele de
gamba), suplimentarea cu zinc, atat pe cale generala cat ~i locala, s-a dovedit a fi benefice.
Speciile de radicali liberi de oxigen (RLO) sunt incriminate in diverse patologii (stres
oxidativ). Zincul poate neutraliza speciile de RLO prin mai multe mecanisme:
- enzimatic (SOD, catalaza, glutationperoxidaza);
- prin deplasarea Cu ~i Fe de la nivelul membranelor celulare, facandu-Ie disponibile
pentru captarea acestora de catre metalotioneina §i feritina;
- leaga gruparile -SH din proteine protejandu-le de oxidare.
Mecanismele senescentei isunt multiple. Dintre diversele teorii elaborate nici una nu a
fost complet acceptata. Nivelul plasmatic scazut al zincului la varstnici si faptul ca unele functil zinc
dependente au fost gasite alterate a sugerat implicarea zincului in procesul senescentei,
suplimentarea cu zinc a dietei la acestia fiind urmata de restaur-area functillor zinc dependente
(probabil prin neutralizarea RLO ~i normalizarea activitatii enzimatice).
Carenta de zinc este semnalata in literature ca notlune distincta sau asoclata diverse lor
stari patologice. lmpllcatille carentel de zinc in etiopatogenia unor atectiuni a fost cert dovedita, iar
in alte afectiuni este un fenomen secundar. in ultimii ani s-au descris asa zisele sindroame
pturlcarentlale (asocierea dintre vitamine macro- ~i microminerale) ce au drept cauza obiceiurile
alimentare moderne, inclusiv tehnici de preparare a alimentelor.
Pierderea apetitului, pierderea in greutate, anormalitati ale gustului, mirosului, vazului,
lentoarea lntelectuala, labilitate ernotionala sunt asociate cu 0 deflcienta rnarqinala de zinc. in
cazul unui deficit major apar: diareea, pierderea parului, infectii repetate, dermatite, afectarea
dezvoltarii cresterii in copilarie. Persoanele care ar trebui sa beneficieze de un supliment de zinc
sunt: gravidele, mamele care alapteaza, adolescentli, vegetarienii, varstnicii. Bamatii activi sexuali
necesita suplimentarea zincului numai in cazul unei carente dovedite. Femeile active sexual, dar
infertile, trebuie sa-si suplimenteze necesarul de zinc. Acest lucru este valabil §i pentru femeile
care urrneaza tratament contraceptiv hormonal.
in cazul anemiilor hipocrome refractare la tratamentul cu fier, este de asemenea necesara
administrarea zilnica de zinc.
Pacientii cu afectiuni cronice ale aparatului digestiv (diaree cronies, colon iritabil, boala
Chron, sindreame de rnalabsorbtie de diferite cauze, ciroze hepatice, boala Wilson), pacientii
spitalizati ce sunt alimentati parenteral, cei cu atectiuni renale dializati, cei cu arsuri grave, dar ~i
cei atlati in preqatirea preoperatorie trebuie sa-si suplimenteze necesarul zilnic de zinc.
Doza zilnica de zinc recornandata este 15 mg pentru barbati, 12 mg pentru femei (gravide -
15 mg, femei care alapteaza - 19 mg), 10 mg pentru copii. Persoanele care nu i§i acopera aceasta
doza prin dieta, ar trebui sa apeleze la un supliment de zinc sub forma rnedicarnentoasa.