Spațiul românesc și politica de cruciadă târzie (I)

La sfârșitul sec. al XIV -lea, Imperiul Otoman a ajuns la Dunăre. El

reprezenta un mare pericol pentru Principatele Române, dar și pentru restul
Europei. Pentru îndepărtarea pericolului statele creștine europene, cu sprijinul
papei au organizat expediții antiotomane numite”cruciadele târzii”.
1. Mircea cel Bâtrân (1386-1418)- domn al Țării Românești
⮚ în timpul său Țara Românească a fost cea mai întinsă
⮚ a purtat două bătălii cu otomanii la:
- Rovine (1394 sau 1395)-victorie împotriva
lui Baiazid I
- Nicopole (1396)-înfrângere
⮚ A fost înmormântat la mănăstirea Cozia
2. Alexandru cel Bun (1400-1432)- domn al Moldovei
⮚ S-a aliat cu polonezii împotriva cavalerilor teutoni
⮚ 1420 este prima ciocnire cu otomanii a Moldovei
3. Iancu de Hunedoara (1442-1456) – voievod al Transilvaniei
⮚ A fost și guvernator al Ungariei
⮚ A condus armata cruciaților în Campania cea lungă (1443-1444),
unde a înfrânt armata otomană
⮚ A fost înfânt în bătălia de la Varna (1444)
⮚ Cea mai importantă victorie a obținut-o în bătălia de la Belgrad
(1456) împotriva lui Mahomed II
⮚ Moare de ciumă și este înmormântat la Alba Iulia
4. Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476) – domn al Țării Românești
⮚ Deschide conflictul cu turcii atunci când refuză plata tributului
⮚ În 1462 Mahomed al II-lea invadează Țara Românescă. Vlad Țepeș
încearcă să-l omoare pe sultan pătrunzând în tabăra de lângă
Târgoviște, îmbrăcat turcește împreună cu un grup de soldați. Acest
”atac de noapte” a stârnit panică doar. Ca urmare, își pierde tronul
și se refugiază în Transilvania, unde este închis de regele Ungariei,
Matei Corvin. Revine la tron în 1476, dar moare în scurt timp.