Acțiuni militare sec.

XIV – XVI
Bătălia de la Rovine (1394 sau 1395)
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a intrat în conflict cu Imperiul
Otoman în urma intervenției domnitorului românla sudul Dunării, în teritorii a căror stăpânire o
revendica și sultanul Baiazid I. Mircea a declanșat conflictual cu turcii preluând stăpânirea
Dobrogei (1388) și intervenind în favoarea sârbilor în bătălia de la Câmpia Mierlei (Kosovo Polje
– 1389). În 1394 sau 1395, Baiazid I înteprinde o expediție în Țara Românească, având ca
obiectiv cucerirea ei și îndepărtarea influenței maghiare în regiune. Bătălia principal s-a dat la
Rovine. Nu se cunoaște data exacta a bătăliei, sursele istorice menționând atât 10 oct. 1394, cât și
17 mai 1395. Nici locul nu este cunoscut, izvoarele vorbind de rovină(un loc mlăștionos),
toponim nelocalizat (probabil râul Argeș sau râul Jiu). Istoricii consider că au existat de fapt doua
bătălii. ( Mircea pierde tronul/ boierimea l-a trădat)
Lupta s-a incheiat cu victoria categorică a lui Mircea. Consecințele victoriei au fost:
îndepărtarea pericolului otoman și organizarea primei mari coaliții continentale antiotomane, la
care a participat și domnitorul român.
Bătălia de la Kosovo Polje ( Câmpia Mierlei)
- 1389 – cneazul Lazăr al Serbiei este înfrânt, moare la fel și sultanul Murad I, îi ia locul
Baizid I  Serbia este transformată în pașalâc otoman, la fel și cele 2 țărate, Vidin și Tărnovo
- Următoarea țintă a lui Baiazid I a fost Țara Românească.

Cruciada de la Nicopole (1396)

După bătălia de la Câmpia Mierlei din 1389, otomanii au cucerit cea mai mare parte a
Balcanilor, amenințând prin politica lor expansionistă state europene. În acest context, în 1394,
Papa Bonifaciu al IX–lea a proclamat organizarea unor noi cruciade împotriva turcilor. La apelul
Papei au răspuns atât state catolice, cât și ortodoxe. Se formează o alianță ce cuprinde cavaleri
burgunzi(francezi), englezi, germani, precum și oastea regelui Ungariei, Sigismund de
Luxemburg. La cruciadă a patricipat și domnul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Principala
bătăie a fost asediul cetății Nicopole în 1396. Sursele istorice menționează neînțelegerile apărute
între conducătorii cruciaților privind tactica de lupta cea mai potrivită. Mircea cel Bătrân a cerut
regelui maghiar să atace primul, cunoscând tactica de luptă a turcilor, însă a fost refuzat de ducele
Burgundiei. Astfel, primul atac a fost efectuat de cavaleria grea a principilor francezi și englezi,
care nu a putut fi dus la bun sfârșit.
Participarea la cruciada de la Nicopole a domnului Țării Românești este o dovadă a
politicii antiotomane promovate de acesta, în condițiile apartenenței la creștinismul ortodox și
participării alături de state creștine catolice.

Campania cea lunga (1443-1444)

Formarea unei coaliții creștine europene în spiritul cruciadei târzii părea să asigure
condiții favorabile unei acțiuni europene comne pentru alungarea turcilor din Europa. În acest
context, Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și guvernator al Regatului Maghiar, adoptă
o politică ofensivă, declanșând, în toamna anului 1443, o amplă operțiune militară în interiorul
Pen. Balcanice, cunoscută sub numele de ,,Campania cea lungă”. Va reuși să elibereze orașele
Niș și Sofia. În acest context, popoarele din Balcani încep să lupte alături de Iancu de Hunedoara.
Reușește să amenințe chiar centrul imperiului Otoman, însă venirea iernii îi oprește înaintarea
spre Adrianopol și Constantinopol. La înecputul anului 1444 reușește să obțină o victorie
decisive. Urmarea acestei campanii va fi încheierea unei păci semnată la Seghedin, cu Imperiul
Otoman, pe o perioadă de 10 ani.
Încurajate de Victoria obținută de voievodul transilvănean, statele creștine din Europa au
cerut ruperea păcii și organizarea unei noi ofensive antiotomane. Iancu de Hunedoara nu a fost de
accord cu ruperea păcii, dar a participat alături de regele maghiar Vladislav Jagiello (care era și
rege al Poloniei) la cruciadă. Armata cruciate era formată din trupele transilvănene, bosniace,
croate și maghiare. Principala bătăliei s-a dta la Varna, în 1444. Prin tactica superioară de luptă,
Iancu de Hunedoara a reușit să câștige câteva poziții strategice, dar, în toiul luptei, regele maghiar
va fi ucis, iar armata creștină înfrântă.

Bătălia de la Vaslui (1475)

Pentru a scoate din lupta Moldova, în contextual crearii unui front antiotoman la Dunăre.
Sultanul Mahomed al II-lea a organizat, în 1475, o expediție militară condusă de Soliman- pașa.
Fiind într-o mare inferioritate numerică, Ștefan cel Mare a adoptat tactica terenului pustiit.
Bătălia principal a avut loc lăngă Vaslui, la 10 ianuarie 1975. Cunoscută și sub numele de Bătălia
de la Podul Înalt, a reprezentat o importantă victorie a românilor împotriva Imperiului Otoman. În
ziua bătătliei, Ștefan a atras oastea otomană pe Valea Bârladului, într-o zonă mlăștinnoasă, unde
aceasta nu se putea desfășura, superioritatea numerică nemaiconstituind un avanaj. Domnul
roman s-a folosit de ceața densă din ziua respective pentru a ascunde numărul real al oștirii sale.
Otomanii au fost înfrânți,, suferind pierderi grele.
Lupta de la Vaslui ( Podul Înalt) a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în
Europa și a integrat Moldova în relații internaționale diplomatice de amploare.

Bătălia de la Războieni ( 1476)

În iunie 1476, însuși sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a condus
o campanie militară împotriva Moldovei, pentru spălarea umilinței indurate de otomani în Vaslui,
în 1475.

Bătălia de la Codrii Cosminului (1497)

În această bătălie s-au confruntat armata Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare și cea a
Poloniei, în fruntea căreia se afla regele Ioan Albert. Acesta din urmă, în 1947, organizează o
expediție militară, a cărui scop official era recuperarea Chiliei și a Cetății Albe.
 Ajunse însă pe teritoriul Moldovei, trupele poloneze s-au îndreptat spre Suceava, scaunul
de domnie al Moldovei. Întrucât asediul cetății dura prea mult și există riscul unei intervenții a
Ungariei, Ioan Albert decide să se retragă. La întoarcere este atacat de oastea lui Ștefan cel Mare
la Codrii Cosminului. Superioritatea armatei poloneze a fost contracarată de dificultatea terenului
deluros și împădurit.
După acest conflict, relațiile dintre Moldova și Polonia se îmbunătățesc, dovadă fiind
încheierea unui tratat, doi ani mai târziu, la Hârlău.