După servirea cinei, soții Herdelea au decis să facă o plimbare până la lac,

admirând feericul peisaj. Lumina lunii contura frumos trăsăturile ascuțite ale
Magdei, Titu privindu-și muza afectiv și zise:
- Ne știm de atâta timp, iar eu încă mă minunez de frumusețea ta orbitoare,
zise Titu zâmbind...
- Deja e a mia oară când îmi amintești acest lucru, zise ea roșind.
- N-am să mă potolesc niciodată din a spune adevărul! N-am să uit prima clipă
când te-am zărit stând lângă poieniță, jucând cu fetele in jurul focului. Părul negru
ca tăciunele, ochii mari si expresivi m-au făcut să mă îndrăgostesc de tine
iremediabil.
- Și acum, uită-ne aici, după ani și ani, stând împreună sub al lunii apogeu,
zise femeia mimând un zâmbet pătimaș.
Titu o luă în brațe și începu a-i recita versuri anonime străpunse de
muzicalitate îmbinându-se cu vântul blând de toamnă târzie. Trecuseră o oră bună
de când cei 2 au făcut plimbarea la lac, iar soții s-au întors în casă, unde, s-au pus în
fața șemineului alături de copii. Marga ridică privirea înduișată spre fetele
încolăcite în jurul lui Titu, așteptându-și povestea de seară, și zise:
- Când mă uit la voi, n-are cum să nu-mi zburde inima din piept de împlinire,
atât de linștiți și de uniți... Dumnezeu ne iubește...
- Avem copile frumoase și cuminți... Au luat tot ce e mai frumos de la tine...
grăi Titu cu privirea ațintită la fete.
- Eu cred că cineva așteapă povestea mult dorită, nu?
- Aș face bine să mă grăbesc cât timp mai am auditoriul treaz, zise Titu
pupând pe rând fetele pe frunte și începu a citi.
Nu trecură mult timp până când fetele au adormit, iar cei le-au dus în brațe în
camera lor, învelindu-le și privind împăcați spre ele.
 Familia ideală

Lică Ana

Marga Titu

Ela Svetlana