Evolutia Tarii Romane ti

Procesul de consolidare a puterii centrale, declansat odata cu constituirea statelor romanesti a continuat pana in sec. XVI in ciuda rezistentei de care s-a lovit din partea boierimii si a fortelor externe care au sprijinit eforturile ei de a ingradi libertatea de actiune a domniei. Acest proces ascendent a fost intruchipat de Negru Voda, Basarab I,Nicolae Alexandru si Vladislav Vlaicu care au reusit in ciuda tendintelor opozante ale boierimii sa consolideze prerogativele domniei si sa opreasca afirmarea social-politica a marilor stapani de domenii. Intemeierea Tarii Romanesti, afirmarea ei politica si forta militara remarcabila de care a facut dovada in sec XIV-XVI a fost expresia unui puternic avant economic si a cristalizarii structurilor ei social-politice. Diploma Cavalerilor Ioani i este o diploma de privilegii prin care regele Ungariei daruieste Cavalerilor Ioani i Tara Severinului. Scopul asezarii ioanitilor este sa apere granitele regatului Ungariei in fata invaziei tatarilor.Diploma prezinta formatiunile politice romanesti existente,la 1247,intre Carpati si Dunare. Aceste formatiuni erau: -Voievodatul lui Litovoi -voievodaul lui Seneslau -cnezatele lui Ioan si Farcas Se aminteste de existenta unei intense vieti economice cu paduri,pasuni,fanete,mori,pescarii,helestee:-mentioneaza organizarea militara a romanilor -aflam despre existenta unei clase sociale superioare care vor alcatui boierimea romaneasca.

ara Romneasc sub Basarab I Independen a T rii Romnesti Lupta de la Posada

Basarab I (numit n documentele medievale de asemenea Bassaraba i Bazarad) , supranumit n epoca modern Basarab ntemeietorul, este considerat fondatorul rii Romne ti. A domnit ntre anii 1310 - 1352. A fost fiul lui Tihomir sau Thocomerius, potrivit unui document oficial emis n 1332 de regele Ungariei Carol Robert d'Anjou care, dup B t lia de la Posada din noiembrie 1330, l r spl tea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea b t lie. n lipsa oric ror elemente documentare, nceputul domniei lui Basarab I a fost situat cu aproxima ie n 1310, potrivit tradi iei consemnate n cronica lui Luccari cu privire la ntronarea lui Negru Vod . Un document maghiar atest c Basarab se afla la domnie nc din 1317, cnd este implicat ntr-un conflict local ntre nobilii din zona cet ii Mehadiei. Istoricul Constantin Kog lniceanu consider c , n perioada luptelor pentru tron din Ungaria (deci pn n 1318), Basarab ar fi unit cnezatele din sudul Carpa ilor, ntemeind astfel ara Romneasc . Constantin C. Giurescu crede ns c o bun parte din ac iunile de unificare fuseser realizate pn n 1307, anul cnd Carol Robert de Anjou a devenit regele Ungariei. P rerile r mn ns mp r ite ntre istorici cnd este vorba de nucleul ini ial al acestui stat. Cele dou teorii principale sus in c ac iunea a pornit ori din stnga Oltului, unde se aflau cur ile de la Arge i Cmpulung, ori din dreapta sa, prin extinderea voievodatului lui Litovoi. Datorit faptului c Basarab I a creat un stat independent n urma victoriei de la Posada (denumirea s-a ncet enit abia n secolul al XX-lea, sub influen a operei lui Nicolae Iorga), a primit i apelativul de Basarab ntemeietorul. n jurul anului 1343, Basarab I l-a asociat la domnie pe fiul s u Nicolae Alexandru. Acesta din urm a plecat la curtea regelui Ludovic I al Ungariei pentru a mijloci reluarea rela iilor dintre Ungaria i ara Romneasc . n anii urm tori, Basarab a participat al turi de regele ungar la campania militar mpotriva t tarilor. Cu acest prilej, a adus sub st pnirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dun rii, cunoscut mai trziu sub numele de Basarabia (Bugeac). Batalia de la Posada

De i vasal al regelui Ungariei, a a cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab d duse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab l sprijinea militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta mpotriva Imperiul Bizantin, o ac iune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. apte ani mai trziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este al turi de acela i Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, mpotriva regelui srb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lec ie rebelului valah si sa l ndep rteze de la domnie. Trecuser doar cteva saptamani de la nfrngerea vlaho-

bulgarilor de la Velbuzd si Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptnd mpotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi strnsa in campania ndreptata mpotriva lui Basarab. Cu toate acestea, circa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult dect putea strnge valahul, luau drumul Tarii Romane ti. Dionisie Szecsi, castelan de Mehadia, si voievodul Transilvaniei, Tamas Szecsenyi, se aflau al turi de rege. Primului ii fusese promis Severinul, in timp ce al doilea urma sa primeasc o mare parte din Valahia. In fata unei asemenea forte, Basarab cere pacea si ofer in schimbul ei Severinul, plus o suma importanta in bani. Carol l refuza, nsa, si l amenin a teatral, anun nd ca "l va scoate de barba, din mun ii lui, ca pe un urs pe acel Bazarda". In timp ce Basarab si aduna oastea, circa 10.000 de osteni, turani si cavaleri, prefernd sa se ascund in mun i si sa duca o tactica de hartuire, mandra armata ungara marsaluia c tre Castru, Argus (Curtea de Arge ) re edin a domnului muntean. Severinul cade primul iar Curtea de Arge este incendiata de regele r zbun tor. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pasmanturilor valahe de c tre Basarab l silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lec ie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odat pentru totdeauna. Drumul de ntoarcere al nving torilor nu este cunoscut nici ast zi, Posada ramanand o loca ie enigmatica pentru absolut toti istoricii. Cert este ca Basarab, intelegand ca aceasta este singura lui sansa de a invinge floarea cavalerilor unguri, actioneaza fara sa stea in dubii. In misterioasa trecatoare de la Posada, el taie copacii astfel incat sa poate fi pravaliti peste dusmanii sai la o simpla impingere. Mii de pietre sunt stranse cu acelasi scop pe marginea prapastiei. Prin paduri, arcasii si calaretii sai nu asteptau decat semnalul de atac. Iar acesta nu a intarziat sa apara. La 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor. Zdrobiti sub pietre si trunchiuri de copaci, strapunsi de miile de sageti valahe, ei vad cum victoria lor se transforma intr-o infrangere catastrofala. Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi (nicidecum taranii) au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime". Important de mentionat este ca, desi in gravurile vremii, valahii apar imbracati in sumane si purtand straie taranesti, este greu de crezut ca doar cu o armata de tarani, Basarab ar fi putut invinge una dintre cele mai mari armate ale Europei. Mult mai probabila ne pare ipoteza in care cavalerii valahi ar fi fost unii atrenati si echipati asemenea celor occidentali, ei constituind nucleul armatei regulate. Ca o dovada, Radu I, nepotul lui Basarab este reprezentat pe monede in armura vestica. Tot el comandase de la Venetia 11.000 de camasi de zale (echivalentul platii lor de astazi s-ar ridica, cu siguranta, la zeci de milioane de dolari), ori astfel de armuri nu erau destinate unei armate formata exclusiv din tarani. In aceeasi ordine de idei, sa ne reamintim ca Basarab luptase alaturi de Mihail Sisman impotriva bizantinilor si sarbilor. Sa fi facut oare aceste expeditii de lupta cu o armata de tarani? Putin probabil Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Regele Carol Robert de Anjou nu a mai intrat niciodata in Valahia si nici nu a mai incercat sa lupte impotriva lui Basarab. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi Negru Voda Intemeietorul.

Cronica pictata de la Viena Cronica pictat de la Viena (lat. Chronicon pictum vindobonense, hu. Kpes krnika) este o cronic ilustrat a Ungariei medievale, scris n secolul XIV. Documentul con ine 146 de pagini i 147 de picturi. ncepnd din secolul al XVI-lea a fost depozitat la Biblioteca Imperial din Viena. n baza acordului cultural de la Vene ia din 1932, cronica a fost transferat regele Ludovic I al Ungariei i descrie istoria maghiarilor de la nceputuri pn la regele Carol Robert, primul din dinastia angevin . Scopul scrierii ei a fost legitimizarea dinastiei de Anjou. Cele 147 de ilustra ii ale documentului sunt o surs pentru istoria cultural din secolul XIV-lea. (B icoianu Alexandru-Tudorel)

Crearea Tarii Romanesti. II. Negru Voda

Legenda lui Negru Voda spune ca a descalecat din Fagaras impreuna cu toata familia si s-a asezat in zona Argesului de unde a inceput crearea statului valah. Ca toate legendele, samburele de adevar exista. Interpretarea ulterioara a acesteia a nascut vii discutii. Originea acestuia a fost considerata cand slava, cand cumana (Neagu Djuvara). Sub nici o forma romaneasca, de parca in zona Fagarasului nu existau romani capabili sa fie cavaleri. Insa este o discutie pe care nu pot sa o aprofundez, asa incat nu pot sa ma pronunt. Optiunea pelasga apartine prea mult basmelor si mitologiei In momentul coborarii lui Negru Voda prin pasul Rucar-Bran, in zona exista un drum comercial redeschis de catre Cavalerii Ioaniti, drum controlat in parte de catre urmasii voievodului Seneslau, in parte de catre trupele romanesti. Cum Seneslau controla zona de langa Dunare, zona Campulung Muscel nu este atestata ca facand parte din vreun stat romanesc. Ea era controlata de ramasitele Cavalerilor Ioaniti, sau a altor cavaleri, poate de origine romana, instruiti de catre Ospitalieri in perioada in care au fost pe teritoriile romanesti. In aceste conditii, exista posibilitatea ca zona sa fi fost controlata efectiv de catre Ungaria, prin asezarile din Tara Fagarasului. La fel, perioada de descalecare a lui Negru Voda este incerta, situata undeva la sfarsitul anilor 1200. Asocierea lui Negru Voda cu diferiti voievozi ai vremii , unii cu Tihomit/Tichomerus, altii chiar cu Basarab I Intemeietorul sunt legate in principal de pacura asezata pe ochii istoriei. Lipsa documentelor in perioada, desele greseli aparute chiar in scrierile epocii cu privire la succesiuni, dau nastere unor discutii legate de originea acestuia. Despre Cavalerii Ioaniti Nicolae Iorga spune ca parasesc zona in 1259, la 12 ani dupa sosire. In zona raman insa numerosi cavalaeri, poate o ramura a lor, poate cavaleri care renunta la plecare si raman in zona. Sunt documente in epoca care atesta ramanerea acestora. In 1285 Ladislau al IV-lea Cumanul arata existenta magistrului Georgius care il ucide pe Litovoi si il prinde pe Barbat in urma conflictului cu romanii, iar Carol Robert d`Anjou il improprietareste pe magistrul Martinus. Sunt semne ale ramanerii in zona a cel putin unui contingent, sau a unor cavaleri independenti ramasi in slujba regala.

Un astfel de cavaler este si Negru Voda. El coboara impreuna cu intreaga sa curte, aici incluzand si cavalerii din subordine. Scopul direct nu este clar, aici putand include atat dorinta regelui ungar de a organiza temeinic si unitar un teritoriu vasal siesi, teritoriu necesar prin cele trei drumuri comerciale, dar si o posibila renuntare la tutela ungara. Posibilitatea dorintei regelui ungar de a subordona teritoriul este plauzibila deoarece noul stat avandu-l in frunte pe Basarab I este subordonat direct regelui ungar, fiind necesar un razboi pentru asigurarea independentei Valahiei. In aceasta acceptiune Negru Voda este personajul care coboara prin Pasul Rucar-Bran impreuna cu cavalerii sai si se aseaza in Campulung Muscel. De aici incepe organizarea militara si politica a noului stat. Gaseste in zona statul condus de Tihomir sau Basarab, cuprinzand Oltenia, posibil toata, posibil doar actualul judet Gorj, si tara Hategului, stravechiul teritoriu dacic al Sarmisegedusei. Apoi exista Banatul Severinului, condus de comiti unguri, dar integrat noului stat, cat si teritoriul controlat de urmasii lui Seneslau/Seneslav. Cum rolul sau era de a cristaliza acest stat, nu este numit conducator al statului, acesta fiind ales Basarab I Intemeietorul, ca voievod al celui mai important teritoriu. Negru Voda ramane in continuare adjunct al voievodului, avand rolul de a coordona, dar si de a veghea asupra credintei noului voievod fata de regele ungar. Date clare despre crearea Tarii Romanesti/Valahia nu sunt. Se vehiculeaza anul 1310, cu certitudine in 1317 statul era creat, fiind inplicat in conflicte cu nobilimea din Mehadia. In documentele oficiale Negru Voda nu este prezentat niciunde, ramanand doar in povestile si legendele romanesti. Sub orice forma, indiferent de originea etnica, rolul Cavalerului Negru in crearea Tarii Romanesti este esential. Crescut in spirit pur medieval, bun organizator si bun militar, reuseste sa creeze un stat care, desi temporar se afla in subordinea Ungariei, va reusi sa devina independent. Apartenenta la Ordinul Cavalerilor Ioaniti poate fi contestata, mai ales ca in zona se aflasera si cavalerii Ordinului teuton, insa apartenenta sa la un anumit ordin crestin nu poate fi inlaturata, dat fiind capacitatile acestuia de bun organizator, atat militar cat si administrativ, cat si credinta catorlica a voievozilor romani. Rolul catalizator al acestuia, indiferent de caracterul acestuia, acordat de regele Ungariei, sau o posibila razvratire, este indiscutabil. Aparitia din negura istoriei este providentiala pentru romani.
(Galeteanu M d lina)

Negru Voda Cel mai misterios personaj din istoria romanilor

Legendele si povestirile cu privire la "descalecarea" Negrului Voda in Muntenia, undeva in jurul anilor 1290-1310, apar nu numai in hrisoavele medievale valahe ci si in cele straine, fapt ce scoate din discutie lipsa de autenticitate a acestei realizari. Este cert ca un personaj important a venit atunci din "Tara Ungureasca" pentru a-i supune pe liderii locali sub o unica stapanire, eveniment favorizat, probabil, si de tensiunile politico-militare din Europa (Ungaria era cuprinsa de puternice tulburari interne, in timp ce tatarii isi continuau ofensiva catre Portile de Fier). De ce trebuie sa acceptam o astfel de teorie? Un motiv important il constituie chiar Diploma Ioanitilor, document intocmit in anul 1247, la numai cinci decenii distanta de presupusa "descalecare", document prin care regele ungur Bela al IV-lea vorbeste, printre altele, de prezenta voievozilor locali Litovoi si Seneslau, precum si de cea a cnejilor Ioan si Farcas. Este cert ca orice personaj din afara sferei de influenta a coroanei ungare care ar fi incercat sa se impuna in fata acestor lideri locali, nu ar fi putut fi decat unul care sa o faca prin forta armelor si mai putin prin diplomatie. Un argument in plus al luptelor duse de misteriosul Negru Voda cu voievozii si cnejii munteni il constituie si scrisoarea ambasadorului regelui Dusan al Serbiei, Nicolo Luccari, cel

care scria, in anul 1352: "Negro Voeuoda din natione Ungaro padre di Vlaico nel 1310 s'era impadronito di quella parte di Valachia" - Negru Voda, de natiune ungara, tatal lui Vlaicu, cucerise in 1310 acea parte din Valahia. Vom reveni asupra acestui citat. Inainte de a aprofunda aceasta afirmatie, trebuie sa mentionam si numele personajelor asupra carora planeaza banuiala "intemeierii Tarii Romanesti". Este vorba de cunoscuta dinastie domnitoare: Thocomerius/Tihomir (cca 1290 - cca 1310), Basarab I (1310 - 1352), Nicolae Alexandru (1352 - 1364) si fiii acestuia din urma, Vlaicu (1364 - 1377) si Radu I (1377-1383). Ei sunt cei care domina politica interna valaha pe toata durata secolului al XIVlea, deci, doar unul dintre ei poate fi misteriosul Negru Voda. Revenind la scrisoare ambasadorului Nicolo Luccari, nu putem decat sa concluzionam ca diplomatul in cauza se afla in fata unei grave erori ( nu singura, din pacate, Luccari facand grave confuzii intre geti si goti si intre daci si dani). Vlaicu, cel la care face referire italianul, este fiul lui Nicolae Alexandru dar, nici macar acesta din urma nu putea cuceri Valahia in anul 1310 (an asupra caruia italianul pare destul de sigur), atata vreme cat a fost asociat la domnie cu tatal sau de abia in anul 1342. Mai mult ca sigur ca, in anul 1310, Nicolae Alexandru nu era decat un copil. Ramane astfel, prezumptia ca doar Basarab I sau tatal sau, Thocomerius/Tihomir, ar fi putut fi acel atat de enigmatic Negru Voda. In aceeasi ordine de idei, patriarhul Macarie de Antiohia trimite data descalecarii in anul 1290, in vreme ce un hrisov din vremea lui Matei Basarab indica anul 1292 ca an al intemeierii Tarii Romanesti. Cine este Negru Voda? Cu siguranta ca, pana la descoperirea unor noi documente medievale care sa faca lumina in acest caz, misterul va continua sa planeze asupra personajului atat de controversat, Negru Voda. Istoricul Neagu Djuvara afirma in a sa "Thocomerius - Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti", ca doar tatal lui Basarab I putea fi acel Intemeietor. Ca argument, istoricul aduce in discutie faptul ca anul 1310 este, de fapt, anul mortii lui Thocomerius si cel al urcarii pe tron a lui Basarab I. Nici vorba de lupte in acel an. Mai mult, Neagu Djuvara afirma ca Basarab a fost recunoscut ca primus inter pares (Mare voievod intr-o traducere libera) de catre toti voievozii si cnejii munteni, fapta ce ar fi ramas in memoria boierilor valahi ca adevarata data a descalecarii. Cu siguranta ca o astfel de recunoastere nu ar fi putut veni decat ca urmare a unor merite deosebite ale tatalui sau. Numele lui Thocomerius il cunoastem dintr-un document intocmit de catre regele ungur Carol Robert de Anjou, in anul 1332, la doar doi ani dupa dezastrul armatei ungare de la Posada. Prin acest document, monarhul recunoaste faptele de vitejie ale lui Laurentiu, comite de Zarand, si ale fratelui sau in batalia mai sus amintita: " ...Si mai ales atunci cand, pornind oastea noastra stransa prin porunca regala, am ajuns in niste tinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau tinute pe nedrept in Tara Romaneasca de catre Basarab, schismaticul, fiul lui Thocomerius". Este, practic, unica sursa din care aflam numele tatalui voievodului Basarab. Important este, insa, modul in care monarhul ungur face referire la acest Thocomerius. Faptul ca numele lui este retinut intr-o cronica regala nu poate decat sa confirme ipoteza conform careia Thocomerius era un personaj important si recunoscut, cel mai probabil, o capetenie razboinica. De asemenea, lipsa unor titluri (voievod, cneaz si, cu

atat mai mult, mare voievod) sustine ideea ca nu el a fost Intemeietorul ci, poate, cel care a pregatit terenul venirii acestuia. Nu sustinem ca Basarab I ar fi, 100%, Negru Voda, desi istoria si putinele dovezi adunate de istorici sustin aceasta ipoteza. Cel mai probabil, insa, Basarab ar fi venit pe tronul Valahiei din postuira fiului unei mari capetenii si ar fi fost recunoscut de catre majoritatea liderilor munteni drept unic stapanitor. Iar faptele sale aveau, cat de curand, sa confirme o atare titulatura.
(Oprea Andrei)

Vladislav Vlaicu
Cunoscut n istorie i sub numele de Vlaicu Vod , a fost fiul voievodului muntean Nicolae Alexandru si fratele voievodului Radu I. El a urmat la domnie dup moartea tat lui s u, lund conducerea rii la data de 6 noiembrie 1364. Nu se tie cu exactitate pn la ce dat a condus destinele Munteniei, cel mai probabil a fost voievod pn undeva ntre anii 1374 i 1377..A acceptat suzeranitatea maghiara , fapt pentru care a primit feude Amlasul,Severinul si Fagarasul. Noul voievod va adauga la titlurile mostenite si pe acelea de Ban de Severin (1368) si Duce de Fagaras(1369), desi sa aflat , inca de la urcarea pe scaun sub amenintarea permanenta a coroanei angevine. Astfel , in 1365, printr-o proclamatie regala , Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate si si-a insusit un titlu ce nu-i apartinea. Astfel, n 1365, printr-o proclama ie regal , Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate i i-a nsu it un titlu ce nu-i apar inea. Rela iile r mn ncordate i, nainte s aduc la supunere pe voievodul rii Romne ti, Ludovic i ndreapt lovitura asupra arului bulgar de la Vidin, Stra imir, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cet ii de scaun i ndep rtarea familiei domnitoare din aceast ar au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit s -l transforme ntr-un punct de sprijin al ofensivei catolice, att asupra inuturilor de la nord de Dun re ct i n Balcani. Cnd, n 1368, Vladislav a refuzat s se al ture regelui maghiar spre a-i consolida st pnirea asupra Vidinului, soarta T rii Romne ti a fost hot rt . O tile maghiare au naintat pe dou direc ii: dinspre Vidin spre Severin i dinspre nord, din Transilvania spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul Nicolae Lackfi. Opera iunea preconizat nu a dat rezultatele a teptate. n noiembrie, Vlaicu a nvins pe rul Ialomi a, n apropiere de Trgovi te, oastea voievodului transilvanean. Dup victorie, voievodul T rii Romne ti devine arbitrul situa iei din aratul Vidinului, unde dup o interven ie armat cerut de localnici va ob ine, la 29 august 1369, eliberarea lui Stra imir i reconstituirea statului temporar ocupat de trupele maghiare. n contextul noii situa ii Ludovic recuno tea, n schimbul prest rii formale a jur mntului de vasalitate, toate titlurile i posesiunile lui Vlaicu, f r ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele dou state sa sl beasc . Numele lui Vlaicu Vod este asociat i cu primele conflicte romno-turce ti desf urate n 1369 . El participa al turi de regele Ludovic la o lupt cu o ti ale sultanului Murad i arului de Trnovo, Ioan Alexandru. Ulterior, n 1371, oastea sa va fi prezent la Cirmen (Cernomen) al turi de trupe bizantine isrbe ti, f r a putea dobndi victoria. Se pare c tot n vremea domniei sale, Chilia a revenit rii Romne ti. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dun rii se va materializa prin consacrarea n 1370, la Severin, a

celui de al doilea scaun mitropolitan muntean i prin sus inerea c lug rului de origine greac Nicodim, creatorul tradi iei monastice la nord de Dun re. Lui Vladislav i se atribuia Vadi a, lng Severin, funda ie anterioar anului 1375 i Biserica Domneasc din Curtea de Arge . n plan economic, d la 20 ianuarie 1368 un privilegiu pentru negustorii bra oveni, vama perceput m rfurilor tricesima(a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al rii Romne ti care bate moned duca ii de argint plus o moned secundar : banii. Unul din cele mai vechi documente din ara Romneasc (document original, n limba slav , pe pergament) prin care Vladislav I d ruie te n anul 1374 ctitoriei sale (M n stirea Vodi a) trei sate, venitul domnesc de la opt pesc rii de la Dun re i alte bunuri, este p strat la Direc ia Arhivelor Na ionale Istorice Centrale din Bucure ti. Emisiuni monetare Printre alte realiz ri, Vladislav I este primul voievod romn care emite moned , n preajma anului 1365. Emisiunile monetare atribuite domniei lui Vlaicu Vod , practic primele monede romne ti propriu-zise, au fost b tute numai n argint i au fost clasificate astfel de c tre numisma ii romni (n spe clasificarea apar ine lui Octavian Iliescu):
  

I piese cu diametrul de 18-21 mm i greutatea medie 1,05 g; II piese cu diametrul de 16-18 mm i greutatea medie de 0,70 g; III piese cu diametrul de 14-16 mm i greutatea medie 0,35 g, acestea din urm f r legend (anepigrafe).

Monedele din prima categorie ar apar ine unui sistem similar cu duca ii vene ienii de argint b tu i ncepnd din anul 1202, denumi i ini ial duca i (ducato), apoi gro i sau matapani, mult imita i n Peninsula Balcanic . Numele ducat este atestat mai trziu n documente pentru unitatea monetar a rii Romne ti, fiind ini ial echivalent cu gro ii srbe ti i bulg re ti b tu i n sistemul duca ilor vene ieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de dinari. A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtnd literele - pentru Vladislav) cu greutatea medie de 0,35 g, a fost cunoscut sub numele de ban, a a cum se numea anterior dinarul de argint al banilor (principilor) Slavoniei. Banul muntean era echivalent cu dinar, deci corespundea obolului unguresc. Denumirea de ban s-a p strat n epoca modern , n prezent numele fiind purtat de cel mai mic nominal circulant, moneda de 1 ban, a suta parte dintr-un leu romnesc.
(Dumitrescu Simona)

Nicolae Alexandru Familia si Religia

Nicolae Alexandru a fost unul dintre domnitorii Tarii Romanesti. Acesta s-a nascut in 1352 si a decedat pe 16 noiembrie 1364, fiind fiul lui Basarab I si al doamnei Margareta. Domnitorul valah a fost casatorit de trei ori. Din prima sa casatorie cu Maria Lackfy, au rezultat trei copii. : Vladislav (1364 -c. 1377), Radu (c. 1377 - c. 1383), Voislav (d. ianuarie [1366?]) i o fat Elisabeta, m ritat cu Ladislau de Oppeln. Din a doua c s torie, cu Clara de Doboka (sau Doboca), Nicolae Alexandru a avut dou fete: Anca, m ritat cu tefan Uro al V-leacneazul Serbiei i Ana, c s torit cu Ioan Star imir, arul de Vidin. Din porunca ultimei, n 1360 a fost scris la Vidin un sinaxar ce cuprindea vie ile femeilor sfinte. A treia so ie a fost Margit Dabkai

Spre deosebire de regele Ungariei, care i denun a pe Nicolae Alexandru i pe tat l s u Basarab I ca fiind schismatici, Cancelaria Papal , reputat pentru bunele sale informa ii, i consider pe amndoi credincio i bisericii catolice. ntr-un document de la 17 octombrie 1345,papa Clement al VI-lea l l uda pe nobilul b rbat Alexandro Bassarati pentru devotamentul s u catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria c unii dintre valahii (olachi romani, conform documentului)] din Transilvania, ara Romneasc i Sirmium au i ajuns s cunoasc drumul adev rului, prin nbr i area credin ei catolice. De altfel, dup c s toria cu Clara de Dobokay (Dobca) Nicolae Alexandru a i recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor str ini sau localnici de pe teritoriul rii Romne ti. Se pare c abia dup nfiin area Mitropoliei Ungrovlahiei, n 1359, va adera la credin a ortodox , lundu- i numele de Nicolae, dup Sf. Nicolae att de apreciat de biserica r s ritean (nume care nu apare n nici un document anterior). Domnia Ca i ctitor, Nicolae Alexandru i-a urmat tat lui s u, terminnd m n stirea Negru Vod din Cmpulung i continund lucrul la Biserica Domneasc din Arge . De asemenea, biserica Sn Nicoar (ast zi n ruine) i este atribuit tot lui. n luna mai 1359, n condi iile intercept rii de c tre regele Ungariei a coresponden ei pe care o ntre inea cu Papalitatea i gr bit n a fi uns domn autocrator, adic singur st pn, suveran prin drept divin, se adreseaz mp ratului bizantin i patriarhului Callistus I pentru a nfiin a o mitropolie n ara Romneasc . Cererea i este acceptat i sub tutela patriarhului ecumenic de la Constantinopol este nfiin at Mitropolia Ungrovlahiei avndu-l la conducere pe chir Iachint, mitropolitul de Vicina, personaj controversat al lumii ortodoxe cu vederi favorabile catolicismului. Noua eparhie urma sa aib n fruntea sa mitropoli i numi i de Patriarhia Ecumenic i s intre n circuitul mitropoliilor ortodoxe. Sediul mitropoliei se g sea la Curtea de Arge , dup unii istorici, sau la Cmpulung, dup al ii. nfiin area Mitropoliei Ungrovlahiei este actul cel mai semnificativ al domniei lui Nicolae Alexandru care stabile te clar apartenen a confesional a rii Romne ti la ortodoxie. Nicolae Alexandru a sprijinit cu bani i m n stirea Cutlumuz de la Muntele Athos. Cu ajutorul acestuia a fost ridicat turnul cel mare de acolo i s-au efectuat diferite repara ii i mbun t iri la sfntul l ca . Politica extern n 1343 o cronic maghiar , men ioneaz c Alexandru voievod a ncheiat un acord de supunere cu regele Ludovic I cel Mare, p rere infirmat de nsu i regele maghiar care, ntr-un act datat 29 august 1359, spune c dup 1341 a trimis n mai multe misiuni e uate pe Dimitrie, episcopul de Oradea pentru a negocia readucerea rii Romne ti sub suzeranitatea angevin . Istoricul Constantin C. Giurescu este de p rere c ntrevederea din 1343 a avut drept scop reluarea rela iilor diplomatice ntre cele dou state, ntrerupte n urma conflictului din 1330, precum i purtarea unor discu ii cu privire la campania mpotriva t tarilor din Bugeac care va ncepe peste unul sau doi ani. Abia din 1345 sau, mai trziu, chiar din 1355 cnd devin sigure semnele unor mbun t iri a rela iilor ntre cele dou p r i, Nicolae Alexandru apare n actele maghiare

ca supus autorit ii coroanei i primitor al unor beneficii. Nu se tie exact despre ce beneficii este vorba, dup unii istorici ar fi n leg tur cu recunoa terea st pnirii basarabilor asupra banatului de Severin, m r al discordiei nc de la nceputul secolului, sau asupra F g ra ului. Evolu ia ulterioar duce inevitabil spre conflict cu coroana maghiar n momentul n care Ludovic I cel Mare, ca un suveran absolut asupra p mntului de peste mun i, d n 1358 drepturi negustorilor bra oveni s treac nestingheri i i netaxa i pe teritoriul cuprins ntre Buz u i Prahova, de la locul unde Ialomi a se vars n Dun re i pn la v rsarea Siretului, ignornd astfel grosolan autoritatea domnitorului ce st pnea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de p rere ns c bra ovenii au cerut doar o garan ie suplimentar suzeranului maghiar c nu vor p i nimic pe teritoriul vasalului s u, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renun la suzeranitatea ungar n 1359. Sfr itul domniei Pn la sfr itul domniei lui Nicolae Alexandru se pare c nu s-au ameliorat raporturile ntre el i regele ungar, c ci imediat dup suirea pe tron a fiului s u, Vladislav I, Ludovic l apostrofeaz afirmnd c a urmat obiceiurile rele ale tat lui acestuia. Nicolae Alexandru moare la 16 noiembrie 1364, fiind nmormntat n biserica de la Cmpulung, ctitoria sa i a tat lui s u. Pe piatra de mormnt se afl urm toarea inscrip ie n limba slav : n luna noiembrie 16 zile, a r posat marele i singur st pnitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul Marelui Basarab, n anul 6873, indictionul 3. Ve nica lui pomenire.
(Pita Andreea-Elisabeta)

Bibliografie y http://ro.wikipedia.org y http://enciclopediaromaniei.ro y Constantin C. Giurescu - Istoria romnilor - vol. I, edi ia a V-a, Editura BIC ALL, 2007