formațiunilor politice dintre Dunăre și Carpați a întemeiat Țara Românească, acesta fiind numit și Basarab Întemeietorul.
Data nașterii se estimează a fi în jurul anilor 1270. Conform unui document
emis de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, părinții acestuia au fost Thocomerius și Doamna Margareta, însă unele studii susțin faptul că acesta ar fi fost fiul lui Radu Negru Vodă. Acesta era de origine română, iar Margareta de origine maghiară.
Începutul domniei lui Basarab I a fost situat cu aproximație în anul 1310. La
început acesta întreținuse o relație de senior-vasal cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, însă la scurt timp Basarab rupe legăturile cu regele, refuzând plata tributului de vasal. Ca urmare, relațiile dintre cele două puteri se înăspresc. În 1330, regele Ungariei decide să întreprindă o campanie de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. Acesta reușește să ocupe Severinul și Oltenia. Basarab I cere pacea regelui Ungariei oferind o despăgubire și rostind:
"Numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni
mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”.
Regele Ungariei a refuzat
oferta, iar armata lui Basarab I a atras oaștea inamică într-o vale îngustă. Bătălia de la Posada a avut loc între 9 și 12 noiembrie 1330 și s- a sfârșit cu victoria lui Basarab I. „Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa, şi calea sucită şi de amândouă părţile cu râpe foarte înalte, era închisă împrejur, şi unde calea zisă era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu şanţuri săpate împrejur. Iar regele şi toţi ai săi la aşa ceva întru adevăr nu s-au gândit. Mulţimea nenumărată a valahilor, sus pe râpi alergând din toate părţile, arunca săgeţi asupra oastei ungureşti care era în fundul căii de drum, care însă nu ar fi trebuit numit drum, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde, din pricina înghesuielii, cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau în luptă, pentru că din pricina urcuşului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din râpele de pe amândouă laturile drumului; nici nu puteau merge înainte, nici nu aveau loc de fugă, fiind şanţurile săpate acolo, ci ostaşii regelui erau cu totul prinşi, ca nişte peşti în vârşă sau în mreajă.”
Ca urmare a victoriei, Basarab a obținut independența Țării Românești.
În anul 1349 se menționează numele
de ”țara lui Basarabă” ca fiind statul dintre Carpați și Dunăre. Ulterior acesta a luat numele de Basarabia. Întemeietorul a ctitorit biserica domnească din Curtea de Argeș. Domnia lui Basarab I s-a încheiat în 1352, atunci când acesta a murit la Câmpulung, asociindu-l la domnie pe fiul său, Nicolae Alexandru.
Tradiția afirmă faptul că domnitorul a fost îngropat la biserica domnească
din Curtea de Argeș. Basarab I a fost unul dintre cei mai importanți oameni din istoria României, fondând o dinastie, cea a Basarabilor, care a rezistat aproximativ 300 de ani.
Bibliografie: Manualul de istorie Wikipedia Historice.ro Enciclopediaromaniei.ro
O scurta istorie a Angliei: De la Cezar la Brexit, trecând prin Cucerirea Normandă, Imperiul Britanic și cele două Războaie Mondiale – O repovestire pentru vremurile noastre