Românii care au obținut

premiul Nobel

Elie Wiesel
DE LA AUSCHWITZ LA
PREMIUL NOBEL

Troculescu Alicia, clasa a XI-a E

 ELIE WIESEL
DE LA AUSCHWITZ LA PREMIUL NOBEL

Eliezer Wiesel, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 30 septembrie 1928, la

Sighetu Marmației, fiind singurul băiat și al treilea copil dintre cei patru ai lui Şlomo şi
Sarei Wiesel, o familie de origine evreiască a cărei activitate de bază era comerţul,
familia Weiesel deţinând o băcănie.

Elie Wiesel a început încă din copilărie, la sugestia tatălui său, să facă studii religioase
şi să învețe limbile ebraică şi idiş – aceasta fiind limba în care se comunica, în
principal, în familia Wiesel, alături de română, maghiară şi germană. El a parcurs şcoala
gimnazială la Oradea.

În anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, guvernul român condus de Ion Gigurtu
a cedat nord-vestul Ardealului, familia Wiesel devenind peste noapte, cetăţeni maghiari.
Ca urmare a legilor cu caracter antisemit din învâțământul public maghiar, Elie Wiesel
este exmatriculat din gimnaziul de la Oradea.

În aprilie 1944, Elie alături de întreaga sa familie a fost internat într-un lagăr de
concentrare, iar la 16 mai 1944, întrteaga familie Wiesel era transportată la Lagărul de
exterminare Auschwitz-Birkenau, unde tânărului Elie i s-a tatuat pe brațul stâng numărul
A-7713, devenit identitatea sa timp de aproape un an.

La Auschwitz, femeile erau separate de bărbați, astfel că mama și sora sa, în vârstă de 7
ani, au fost despărțite de restul familiei, iar Elie și tatăl său au rămas să facă muncă
silnică în fabrica ce aparținea complexului Auschwitz III Monowitz, Buna-Werke.

La scurtă vreme, mama şi sora

sa aveau să fie exterminate în
camerele de gazare, iar tatăl
său a murit de extenuare,
dizenterie și inaniție.

Elie rămas singurul

supravieţuitor al întregii familii
din lagăr, fiind eliberat de
către armata americană, la 11
aprilie 1945, în condiţiile în
care era grav bolnav, suferea
de inaniţie şi se afla într-o
puternică depresie.
 ELIE WIESEL
DE LA AUSCHWITZ LA PREMIUL NOBEL

El avea să se stabilească la Paris unde, după o perioadă de refacere, a studiat, la

Sorbona, literatură, psihologie și filosofie, iar pentru a se întreţine, preda lecții de limba
ebraică și dirija corul unei sinagogi. Şederea la Paris i-a prilejuit lui Elie Wiesel
regăsirea cu două dintre surorile sale, aflate într-un orfelinat, dar şi debutul în jurnalism.
La începutul anilor ’50, la doar câţiva ani de la crearea statului, Wiesel a vizitat Israelul
și a primit cetățenia israeliană.

Prima lucrare a lui Elie Wiesel a fost „And the World Remained Silent” (900 de pagini),
scrisă iniţial în idiş şi publicată la Buenos Aires, Argentina, în anul 1954. Cartea de
memorii, avea să fie republicată, într-o formă restrânsă (127 pagini), în franceză, cu titlul
„La Nuit” – „Noaptea”, volumul fiind descrierea autobiografică despre viața în lagărele
de exterminare naziste.

În 1955 a călătorit în Statele Unite, la New York, unde a avut un accident de circulație
care l-a imobilizat pentru peste un an de zile, perioadă urmată de o lungă
convalescență. Ulterior, Elie Wiesel s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, alături de
una dintre surorile sale, cealaltă soră alegând să se stabilească la Montreal, în Canada.
Pe parcursul anilor care au urmat, Elie Wiesel a devenit tot mai activ în a condamna
acţiunile criminale ale guvernelor nedemocrate, pentru a stopa acţiuni de distrugere a
unor comunităţi etnice în mai multe ţări din Europa, Africa sau Asia. Începând cu anul
1963 Wiesel a devenit cetățean american, iar în anul 1969, la vârsta de 41 de ani, s-a
căsătorit cu Marion Erster Rose, colaboratoarea și traducătoarea sa în limba engleză,
rodul iubirii lor fiind un fiu, pe nume Elisha.

Soții Elie și Marion Wiesel au creat Fundaţia Elie Wiesel pentru Umanitate, iar între anii
1978 și 1986, ca președinte al Comisiei Prezidențiale a Holocaustului, numită ulterior
Consiliul American pentru Păstrarea Memoriei Holocaustului, a militat pentru
construirea în Washington, a Muzeului American al Holocaustului.

În anul 1986, Elie Wiesel a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace, iar Comitetul
Norvegian pentru premiul Nobel l-a numit „un mesager al omeniei”.

În anul 1988 a organizat împreună cu președintele Franței, François Mitterrand, o

conferință internaţională la care au participat nu mai puţin de 76 de laureați ai
premiului Nobel, cu misiunea de a reflecta asupra viitorului plenetei, o conferință se
repetă la fiecare doi ani şi în prezent. După Revoluţia din 1989, s-a implicat şi în
România, în rescrierea cât mai obiectivă a tragediei evreilor de aici, în combaterea
mesajelor negaţioniste din spaţiul public românesc şi a fost alături de cei care şi-au
propus aducerea ţării noastre în spaţiul occidental nu numai instituţional, ci în primul
rând, prin reconstrucţia mentalităţilor.
 ELIE WIESEL
DE LA AUSCHWITZ LA PREMIUL NOBEL

În anul 1993, a fost ales președintele Academiei Universale de Cultură, în anul 1996 a
fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură iar din anul 2001, a
devenit membru de onoare al Academiei Române.

În perioada 1997 – 1999 a fost profesor-invitat pentru studii iudaice la Colegiul Barnard.
În iulie 2002, Elie Wiesel a făcut o scurtă vizită în România, ca invitat al lui Ion Iliescu,
președintele României, pentru a inaugura la Sighet Casa memorială Elie Wiesel, casa în
care s-a născut și care a fost restaurată de către Guvernul Român. Cu această ocazie,
Wiesel a fost decorat cu cea mai înaltă distincție românească, Ordinul Steaua României
în grad de Mare Ofițer. Casa din Sighetu Marmaţiei în care s-a născut Elie Wiesel a fost,
începând din luna februarie a anului 1987 şi pe parcursul anilor următori, obiectul
demersurilor pentru a deveni o “casă muzeu”, în care se propunea prezentarea
personalităţii lui precum şi viaţa socială şi culturală a evreilor din Maramureş.

Abia către sfârşitul anului 2000, prin intervenţia Muzeului Maramureşului din Sighetul
Marmaţiei şi a Fundaţiei Culturale Române s-a obţinut o Hotărâre de Guvern prin care s-
au alocat primele sume necesare consolidării casei, iar în anul următor, cu susţinerea
Preşedinţiei României şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, s-au obţinut fonduri
substanţiale prin care s-a finalizat restaurarea clădirii şi s-a hotărât transformarea
acesteia în muzeu.

La 22 octombrie 2003, preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, înfiinţa Comisia

Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, care l-a avut preşedinte pe
Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, şi pe Tuvia Friling, Mihail E. Ionescu
și Radu Ioanid, ca vicepreședinți.

Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România,

înaintat lui Ion Iliescu la 11 noiembrie 2004, a fost un document public prin care
România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust.

De asemenea, Președintele Republicii Franceze l-a decorat cu Marea Cruce a Legiunii

de Onoare, Președintele Statelor Unite i-a conferit Medalia Prezidenţială a Libertăţii, iar
la 30 noiembrie 2006, a fost decorat și înnobilat de Regina Angliei cu titlul de Cavaler al
Ordinului Imperiului Britanic cu gradul de Comandant. Nu în ultimul rând, să menţionăm
faptul că, nu mai puţin de 136 de instituţii de învăţământ superior din întreaga lume i-au
acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

Elie Wiesel a plecat dintre noi la 2 iulie 2016, la New York, la vârsta de 87 de ani.
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_Wiese

https://aboutholocaust.org/ro/facts/cine-a-fost-elie-wiesel

https://life.ro/elie-wiesel-premiul-nobel-pentru-pace-in-1986-
evreul-de-origine-romana-care-a-supravietuit-holocaustului-si-a-
uimit-o-lume-intreaga/

https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/moneda-numismatica-
din-argint-laureati-ai-premiului-nobel-originari-din-romania-elie-
wiesel-a2660/