Elie Wiesel

Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928,

Sighet, Maramureș, Regatul României, d. 2 iulie 2016,
New York City, New York, SUA) a fost un scriitor și
ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și
ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul
drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din
România,supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986
a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul
1996 a fost numit membru al Academiei Americane
de Artă și Literatură(en) iar din anul 2001 a fost ales
membru de onoare al Academiei Române A publicat
57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o
descriere autobiografică despre viața în lagărele de
exterminare naziste

Biografia
Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru
copii ai lui Șlomo și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet,
județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui
agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița.
38,6% din populația orașului Sighet, în perioada aceea, erau evrei.

În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, în limbile idiș și ebraică. La sugestia

tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, în băcănia familiei se vorbea
maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană.[10] După Dictatul de la
Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în
care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară
Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a
fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944
familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost
transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat
pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și
sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost
supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III
Monowitz.
 Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în
„Marșul Morții” ("Todesmärsche") spre lagărul Buchenwald. În acest marș tatăl lui Elie
Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit și la 11 aprilie 1945 a
fost eliberat de armata americană, grav bolnav, inanimat și într-o stare depresivă acută,
convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vârsta de 16
ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident.[11] Ulterior și-a regăsit cele
două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea), într-un orfelinat francez (vezi filmul biografic
"Elie Wiesel Goes Home" regizat de Judit Elek și comentat de William Hurt, ISBN #1-
930545-63-0).

După 65 de ani, la 5 iunie 2009, Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială
comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela
Merkel.

Inscripție pe Casa memorială Elie Casa în care s-a născut Elie Wiesel,
Wiesel - Sighetu Marmației declarată Casa memorială Elie
Wiesel-Sighetu Marmației