Noaptea de Elie Wiesel

Muntean Vasile, C.N. „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți

Clasa a X-a G

Elie Wiesel a fost un scriitor evreu, deținător al premiului Nobel pentru pace și un
supraviețuitor al Holocaustului. Acesta s-a născut la Sighet într-o familie tradițională
evreiască. Coșmarul său a început în anul 1944, an în care el împreună cu familia sa au fost
deportați în terifiantele lagăre naziste. Din acest coșmar în cele din urmă s-a trezit doar Elie,
el a fost singurul supraviețuitor al familiei sale. Experiența din lagăre a fost expusă în romanul
Noaptea, care a constituit salvarea sa din mrejele nebuniei. Cartea a fost scrisă în memoria
surioarei sale Tzipora, ca un sentiment de răspundere pentru faptul că a scăpat cu viață,
simțindu-se dator față de victimele acestui masacru.

Elie, în copilărie, era pasionat de tainele religiei, acesta studia Cabala și Talmudul, dar
această pasiune a dispărut în acele locuri groaznice. Primul contact cu cruzimea nazistă a avut
loc pe drumul către lagăre, căci în trenul în care se aflau au decedat sute de oameni
nevinovați, datorită condițiilor inumane. Supraviețuitorii au fost întâmpinați la Auschwitz de
un miros halucinant de carne arsă, care prevestea intrarea în iadul pământesc. Aici s-a făcut
trierea, tânărul și-a văzut pentru ultima oară mama și sora. Acesta a sperat la o revedere cu
persoanele dragi pe tot parcursul calvarului, acest sentiment fiind probabil combustibilul
inepuizabil care i-a dat putere să treacă peste toate ororile inumane din lagărele naziste. Tot în
acest lagăr, Elie a suferit un șoc profund, priveliștea unor copiii nevinovați, masacrați în focul
incineratorului i-a produs adolescentului o schimbare ireversibilă în concepția sa despre
religie. În acel moment el susținea asemenea filozofului german Nietzsche că „ Dumnezeu a
murit”. Această traumă l-a bântuit, probabil, până la sfârșitul vieții sale, iar nopțile au devenit
dominate de o neliniște profundă.

După acest prim eveniment tragic, el și tatăl său au fost mutați în lagărul Buna, aici
condițiile fiind puțin mai umane. Alimentația era prioritară pentru fiecare deținut, deoarece la
un anumit interval se făcea trierea, persoanele slăbite erau trimise la crematoriu, iar celelalte
aveau privilegiul de a munci zi lumină pentru supraviețuire. După scurt timp a avut loc un al
doilea eveniment șocant, un copil a fost spânzurat pentru o greșeală banală. Acest copil
nevinovat a fost ucis printr-un procedeu medieval destinat criminalilor, și, surprinzător, acest
eveniment a produs satisfacție în rândul securității germane, demonstrând cât de meschin
poate fi sufletul unui om. La scurt timp deținuții de la Buna au fost transferați la Buchenwald,
unde tatăl lui Elie s-a îmbolnăvit grav și se afla într-o stare de convalescență îngrijorătoare.
Când se afla în perioada terminală a agoniei sale, acesta l-a chemat pe fiul său, strigătele sale
disperate atrăgând atenția ofițerilor germani, iar unul dintre gardieni l-a lovit mortal în cap.
Elie a fost cuprins din acel moment de remușcarea impasibilități sale față de moartea tatălui
său. După câteva săptămâni, prizonierii au fost eliberați, singura lor preocupare fiind
procurarea hranei, iar sentimentele de răzbunare față de naziști absentau, deoarece, dacă s-ar
fi răzbunat, ar fi fost pe aceeași treaptă cu naziștii. Elie a decedat în anul 2016, în Statele
Unite, lăsând în urmă o bogată moștenire literară, militând neîncetat pentru drepturile evreilor.

Elie Wiesel reprezintă un model pentru generația actuală, greutățile, puterea

sufletească de a trece peste atâtea chinuri și orori au făcut din acest evreu un erou
incontestabil. Literatura sa a devenit o lecție pentru întreaga omenire, dezvăluind până unde
poate ajunge o minte bolnavă.

https://docs.google.com/forms/d/e/
1FAIpQLScJs49AU24AZRS156NXKNNG0Sv_0tYrSRbax9VE5CV2r1u6PA/viewform