Dacă nu ar fi venit în București, în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu și nu ar fi întâlnit-o pe

Otilia, Felix nu s-ar fi maturizat atât de rapid. Personajul evolueaza de la adolescenta la maturitate,
traind experienta iubirii, dar si ambitia realizarii pe plan profesional. El se comporta frumos si respectuos
chiar si cu cei care incercau sa il traga in jos. Chiar daca devine gelos pe Pascalopol din cauza Otiliei isi da
seama ca interzicandu-i sa-l mai vada relatia se va distruge. Cu toate acestea, el reuseste sa-si mentina
viata profesionala si cariera pe primul loc, dand dovada de personalitate si perserverenta. Cu tenacitate,
se dedica studiului si reuseste sa se remarce chiar din primii ani de facultate, ajungand sa publice un
studiu de specialitate intr-o revista franceza, ajutat si incurajat de unul din profesorii sai.
Felix asocia munca sa cu dragostea pentru Otilia, avea nevoie de ea, pentru a putea studia si trai linistit.
Pentru Felix, dragostea constituie doar un corolar al muncii sale. Cand Otilia il intreaba daca ar renunta
la cariera lui pentru ea, el nu da un raspuns, pentru ca nu concepe ca cineva i-ar putea cere acest lucru.
El nu i-ar fi spus niciodata Otiliei ca are nevoie de ea ca de aer, ca de cer si de stele, marturisiri pe care
le-ar face orice indragostit nebun. Cand Otilia l-a parasit pentru totdeauna, a reusit sa se domine, sa-si
urmeze drumul sau.

Esecul in dragoste l-a maturizat, i-a imbogatit experienta, facandu-l sa inteleaga ca intr-o societate in
care totul este supus degradarii si dragostea a incetat sa fie un sentiment netulburat. Astfel se explica
imaginea lui Felix din finalul romanului care "se casatori intr-un chip care se chema stralucit si intra, prin
sotie, intr-un cerc de persoane influente".